Tabel comparativ revizuirea Constitutiei propus de presedintie | consult-avocat.ro

Textul actual al Constituţiei

Text propus

TITLUL 1

Principii generale

ARTICOLUL 1 Statul român

IDENTIC

(1)        România este stat naţional, suveran şi independent unitar şi indivizibil.

(2)        Forma de guvernământ a statului român este republica.

(3)        România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.

(4)        Statul se organizează potrivit principiului +separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale.

(5)        în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.

ARTICOLUL 2 Suveranitatea

(1)    Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.

(2)    Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.

IDENTIC

ARTICOLUL 3 Teritoriul

(1)        Teritoriul României este inalienabil.

(2)    Frontierele ţării sunt consfinţite prin lege organică, cu respectarea principiilor şi a celorlalte norme general admise ale dreptului internaţional.

(3)    Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune, oraşe şi judeţe. în condiţiile legii, unele oraşe sunt declarate municipii.

(4)    Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populaţii străine.

IDENTIC

ARTICOLUL 4

Unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni

(1)    Statul are ca fundament unitatea poporului român şi solidaritatea cetăţenilor săi.

(2)    România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.

IDENTIC

ARTICOLUL 5

Cetăţenia

(1)     Cetăţenia română se dobândeşte, se păstrează sau se pierde în condiţiile prevăzute de legea organică.

(2)     Cetăţenia română nu poate fi retrasă aceluia care a dobândit-o prin naştere.

IDENTIC

ARTICOLUL 6 Dreptul la identitate

(1)     Statul recunoaşte şi garantează persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase.

(2)     Măsurile de protecţie luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate şi de nediscriminare în raport cu ceilalţi cetăţeni români.

ARTICOLUL 6 Dreptul la identitate

(1)       Statul recunoaşte şi garantează persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase.

(2)       Măsurile de protecţie luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate şi de nediscriminare în raport cu ceilalţi cetăţeni români.

(3)       Autorităţile publice vor consulta organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale în legătură cu deciziile privind păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale şi religioase.

ARTICOLUL 7 Românii din străinătate

Statul sprijină întărirea legăturilor cu românii din afara frontierelor ţării şi acţionează pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase, cu respectarea legislaţiei statului ai cărui cetăţeni sunt.

IDENTIC

ARTICOLUL 8 Pluralismul şi partidele politice

(1)     Pluralismul în societatea românească este o condiţie şi o garanţie a democraţiei constituţionale.

(2)     Partidele politice se constituie şi îşi desfăşoară activitatea în condiţiile legii. Ele contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, respectând suveranitatea naţională, integritatea teritorială, ordinea de drept şi principiile democraţiei.

IDENTIC

ARTICOLUL 9 Sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale

Sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale se constituie şi îşi desfăşoară activitatea potrivit statutelor lor, în condiţiile legii. Ele contribuie la apărarea drepturilor şi la promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale membrilor lor.

IDENTIC

ARTICOLUL 10 Relaţii internaţionale

România întreţine şi dezvoltă relaţii paşnice cu toate statele şi, în acest cadru, relaţii de bună vecinătate, întemeiate pe principiile şi pe celelalte norme general admise ale dreptului internaţional.

IDENTIC

ARTICOLUL 11 Dreptul internaţional şi dreptul intern

(1)    Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

(2)    Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.

(3)    în cazul în care un tratat la care România urmează să devină parte cuprinde dispoziţii contrare Constituţiei, ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea Constituţiei.

IDENTIC

ARTICOLUL 12 Simboluri naţionale

IDENTIC

(1)          Drapelul României este tricolor; culorile sunt aşezate vertical, în ordinea următoare începând de la lance: albastru, galben, roşu.

(2)        Ziua naţională a României este 1 Decembrie.

(3)        Imnul naţional al României este "Deşteaptă-te române".

(4)        Stema ţării şl sigiliul statului sunt stabilite prin legi organice.

ARTICOLUL 13

Limba oficială

în România, limba oficială este limba română.

IDENTIC

ARTICOLUL 14

Capitala

Capitala României este municipiul Bucureşti.

IDENTIC

TITLUL II

Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale

CAPITOLUL I

Dispoziţii comune

ARTICOLUL 15 Universalitatea

(1)     Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.

(2)     Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.

IDENTIC

ARTICOLUL 16 Egalitatea în drepturi

IDENTIC

(1)    Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi
fără discriminări.

(2)        Nimeni nu este mai presus de lege.

(3)    Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară.
Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi.

(4)        în condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile administraţiei publice locale.

ARTICOLUL 17 Cetăţenii români în străinătate

Cetăţenii români se bucură în străinătate de protecţia statului român şi trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile, cu excepţia acelora ce nu sunt compatibile cu absenţa lor din ţară.

IDENTIC

ARTICOLUL 18

Cetăţenii străini şi apatrizii

(1)    Cetăţenii străini şi apatrizii care locuiesc în România se bucură de protecţia generală a persoanelor şi a averilor, garantată de Constituţie şi de alte legi.

(2)    Dreptul de azil se acordă şi se retrage în condiţiile legii, cu respectarea tratatelor şi a convenţiilor internaţionale la care România este parte.

IDENTIC

ARTICOLUL 19 Extrădarea şi expulzarea

(1)        Cetăţeanul român nu poate fi extrădat sau expulzat din România.

(2)    Prin derogare de la prevederile alineatului (1), cetăţenii români pot fi
extrădaţi în baza convenţiilor internaţionale la care România este parte, în
condiţiile legii şi pe bază de reciprocitate.

(3)    Cetăţenii străini şi apatrizii pot fi extrădaţi numai în baza unei convenţii
internaţionale sau în condiţii de reciprocitate.

(4)        Expulzarea sau extrădarea se hotărăşte de justiţie.

IDENTIC

ARTICOLUL 20 Tratatele internaţionale privind drepturile omului

(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a

Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile Interne conţin dispoziţii mal favorabile.

IDENTIC

ARTICOLUL 21

Accesul liber la justiţie

(1)    Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a
libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

(2)        Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3)    Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-
un termen rezonabil.

(4)        Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.

IDENTIC

CAPITOLUL II

Drepturile şl libertăţile fundamentale

ARTICOLUL 22 Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şl psihică

(1)    Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale
persoanei sunt garantate.

(2)    Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de
tratament inuman ori degradant.

(3)        Pedeapsa cu moartea este interzisă.

IDENTIC

ARTICOLUL 23 Libertatea individuală

(1)        Libertatea individuală şl siguranţa persoanei sunt Inviolabile.

(2)    Percheziţiona rea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege.

(3)        Reţinerea nu poate depăşi 24 de ore.

(4)    Arestarea preventivă se dispune de judecător şi numai în cursul procesului penal.

(5)    în cursul urmăririi penale arestarea preventivă se poate dispune pentru cel mult 30 de zile şi se poate prelungi cu câte cel mult 30 de zile, fără ca durata totală să depăşească un termen rezonabil, şi nu mai mult de 180 de zile.

(6)    în faza de judecată instanţa este obligată, în condiţiile legii, să verifice periodic, şi nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive şi să dispună, de îndată, punerea în libertate a inculpatului, dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau dacă instanţa constată că nu există temeiuri noi care să justifice menţinerea
privării de libertate.

(7)    încheierile instanţei privind măsura arestării preventive sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.

(8)    Celui reţinut sau arestat i se aduc de îndată la cunoştinţă, în limba pe care o înţelege, motivele reţinerii sau ale arestării, iar învinuirea, în cel mai scurt termen; învinuirea se aduce la cunoştinţă numai în prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu.

(9)    Punerea în libertate a celui reţinut sau arestat este obligatorie, dacă motivele acestor măsuri au dispărut, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege.

(10)    Persoana arestată preventiv are dreptul să ceară punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune.

(11)    Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată.

(12)    Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii.

(13)    Sancţiunea privativă de libertate nu poate fi decât de natură penală.

ARTICOLUL 23 Libertatea individuală

(1)        Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.

(2)    Perchezlţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt
permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege.

(3)        Reţinerea nu poate depăşi 48 de ore.

(4)    Arestarea preventivă se dispune de judecător şi numai în
cursul procesului penal.

(5)    în cursul urmăririi penale arestarea preventivă se poate
dispune pentru cel mult 30 de zile şi se poate prelungi cu câte cel
mult 30 de zile, fără ca durata totală să depăşească un termen
rezonabil, şi nu mai mult de 180 de zile.

(6)    în faza de judecată instanţa este obligată, în condiţiile legii,
să verifice periodic, şi nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi
temeinicia arestării preventive şl să dispună, de îndată, punerea în
libertate a inculpatului, dacă temeiurile care au determinat
arestarea preventivă au încetat sau dacă instanţa constată că nu
există temeiuri noi care să justifice menţinerea privării de libertate.

(7)    încheierile instanţei privind măsura arestării preventive sunt
supuse căilor de atac prevăzute de lege.

(8)    Celui reţinut sau arestat i se aduc de îndată la cunoştinţă, în
limba pe care o înţelege, motivele reţinerii sau ale arestării, iar
învinuirea, în cel mai scurt termen; învinuirea se aduce la
cunoştinţă numai în prezenţa unui avocat, ales sau numit din
oficiu.

(9)       Punerea în libertate a celui reţinut sau arestat este
obligatorie, dacă motivele acestor măsuri au dispărut, precum şi în
alte situaţii prevăzute de lege.

(10)    Persoana arestată preventiv are dreptul să ceară punerea
sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune.

(11)    Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de
condamnare, persoana este considerată nevinovată.

(12)    Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în
condiţiile şi în temeiul legii.

(13)    Sancţiunea privativă de libertate nu poate fi decât de natură
penală.

ARTICOLUL 24

Dreptul la apărare

(1)        Dreptul la apărare este garantat.

(2)    în tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

IDENTIC

ARTICOLUL 25 Libera circulaţie

(1)    Dreptul la liberă circulaţie, în ţară şi în străinătate, este garantat. Legea stabileşte condiţiile exercitării acestui drept.

(2)    Fiecărui cetăţean îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, de a emigra, precum şi de a reveni în
ţară.

IDENTIC

ARTICOLUL 26 Viaţa intimă, familială şi privată

(1)        Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.

(2)    Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.

IDENTIC

ARTICOLUL 27

Inviolabilitatea domiciliului

(1)     Domiciliul şi reşedinţa sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau
rămâne în domiciliul ori în reşedinţa unei persoane fără învoirea acesteia.

(2)     De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege pentru
următoarele situaţii:

a)        executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătoreşti;

b)    înlăturarea unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile
unei persoane;

c)        apărarea securităţii naţionale sau a ordinii publice;

d)        prevenirea răspândirii unei epidemii.

(3)         Percheziţia se dispune de judecător şi se efectuează în condiţiile şi în

formele prevăzute de lege.

(4) Percheziţiile în timpul nopţii sunt interzise, în afară de cazul infracţiunilor flagrante.

IDENTIC

ARTICOLUL 28 Secretul corespondenţei

Secretul  scrisorilor,  al  telegramelor,  al  altor trimiteri  poştale,  al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.

IDENTIC

ARTICOLUL 29 Libertatea conştiinţei

(1)      Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor
religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns
să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare
convingerilor sale.

(2)    Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit
de toleranţă şi de respect reciproc.

(3)        Cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii,

în condiţiile legii.

(4)    în relaţiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau
acţiuni de învrăjbire religioasă.

(5)    Cultele religioase sunt autonome faţă de stat şl se bucură de sprijinul
acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenţei religioase în armată, în spitale, în
penitenciare, în azile şi în orfelinate.

(6)    Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri,
educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine.

IDENTIC

ARTICOLUL 30 Libertatea de exprimare

(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

(2)        Cenzura de orice fel este interzisă.

(3)        Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii.

(4)        Nici o publicaţie nu poate fi suprimată.

(5)    Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligaţia de a
face publică sursa finanţării.

(6)    Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa
particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.

(7)    Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război
de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la
discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi
manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.

(8)      Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la
cunoştinţă   publică   revine   editorului   sau   realizatorului,   autorului,
organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare,
al postului de radio sau de televiziune, în condiţiile legii. Delictele de presă
se stabilesc prin lege.

IDENTIC

ARTICOLUL 31 Dreptul la informaţie

(1)    Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public
nu poate fi îngrădit.

(2)    Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să
asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra
problemelor de interes personal.

(3)    Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a
tinerilor sau securitatea naţională.

(4)    Mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să
asigure Informarea corectă a opiniei publice.

(5)    Serviciile publice de radio şl de televiziune sunt autonome. Ele trebuie
să garanteze grupurilor sociale şl politice importante exercitarea dreptului la
antenă. Organizarea acestor servicii şi controlul parlamentar asupra
activităţii lor se reglementează prin lege organică.

IDENTIC

ARTICOLUL 32 Dreptul la învăţătură

(1)       Dreptul la învăţătură  este  asigurat prin  învăţământul  general
obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul
superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare.

(2)    învăţământul de toate gradele se desfăşoară în limba română. în
condiţiile legii, învăţământul se poate desfăşura şi într-o limbă de circulaţie
internaţională.

(3)    Dreptul persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale de a învăţa limba
lor maternă şi dreptul de a putea fi instruite în această limbă sunt garantate;
modalităţile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege.

(4)    învăţământul de stat este gratuit, potrivit legii. Statul acordă burse
sociale de studii copiilor şi tinerilor proveniţi din familii defavorizate şi celor
instituţionalizaţi, în condiţiile legii.

(5)    învăţământul de toate gradele se desfăşoară în unităţi de stat,
particulare şi confesionale, în condiţiile legii.

(6)        Autonomia universitară este garantată.

(7)      Statul asigură libertatea învăţământului religios, potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult. în şcolile de stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege.

IDENTIC

ARTICOLUL 33 Accesul la cultură

(1)        Accesul la cultură este garantat, în condiţiile legii.

(2)    Libertatea persoanei de a-şi dezvolta spiritualitatea şi de a accede la valorile culturii naţionale şi universale nu poate fi îngrădită.

(3)      Statul trebuie să asigure păstrarea identităţii spirituale, sprijinirea culturii naţionale, stimularea artelor, protejarea şi conservarea moştenirii culturale,  dezvoltarea  creativităţii  contemporane,  promovarea valorilor culturale şi artistice ale României în lume.

IDENTIC

ARTICOLUL 34 Dreptul la ocrotirea sănătăţii

(1)    Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat.

(2)    Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice.

(3) Organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate şi recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale şi a activităţilor  paramedicale, precum şi alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii.

IDENTIC

ARTICOLUL 35 Dreptul la mediu sănătos

(1)    Statul recunoaşte dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic.

(2)        Statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept.

(3)    Persoanele fizice şi juridice au îndatorirea de a proteja şi a ameliora mediul înconjurător.

IDENTIC

ARTICOLUL 36 Dreptul de vot

(1)    Cetăţenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniţi până în ziua alegerilor inclusiv.

(2)    Nu au drept de vot debilii sau alienaţii mintal, puşi sub interdicţie, şi nici persoanele  condamnate,   prin   hotărâre  judecătorească  definitivă,   la pierderea drepturilor electorale.

IDENTIC

ARTICOLUL 37

Dreptul de a fi ales

(1)    Au dreptul de a fi aleşi cetăţenii cu drept de vot care îndeplinesc condiţiile prevăzute în articolul 16 alineatul (3), dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit articolului 40 alineatul (3).

(2)    Candidaţii trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puţin 23 de ani pentru a fi aleşi în Camera Deputaţilor sau în organele administraţiei publice locale, vârsta de cel puţin 33 de ani pentru a fi aleşi în Senat şi vârsta de cel puţin 35 de ani pentru a fi aleşi în funcţia de Preşedinte al României.

ARTICOLUL 37 Dreptul de a fi ales

(1)     Au dreptul de a fi aleşi cetăţenii cu drept de vot care
îndeplinesc condiţiile prevăzute în articolul 16 alineatul (3), dacă
nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit articolului
40 alineatul (3).

(2)     Candidaţii trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor
inclusiv_; vârsta de cel puţin 23 de ani pentru a fi aleşi în
Parlamentul României sau în organele administraţiei publice locale
şi vârsta de cel puţin 35 de ani pentru a fi aleşi în funcţia de

Preşedinte al României.

ARTICOLUL 38 Dreptul de a fi ales în Parlamentul European

în condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii români au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în Parlamentul European.

IDENTIC

ARTICOLUL 39 Libertatea întrunirilor

Mitingurile, demonstraţiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere şi se pot organiza şi desfăşura numai în mod paşnic, fără nici un fel de arme.

IDENTIC

ARTICOLUL 40 Dreptul de asociere

ARTICOLUL 40 Dreptul de asociere

(1)    Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere.

(2)    Partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităţii,   a   Integrităţi   sau   a   independenţei   României   sunt neconstituţionale.

(3)    Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curţii Constituţionale,
avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte
categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică.

(4)        Asociaţiile cu caracter secret sunt interzise.

(1)    Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în
patronate şi în alte forme de asociere.

(2)      Partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului  de  drept ori  a  suveranităţii,  a  integrităţii  sau  a independenţei României sunt neconstituţionale.

(3)      Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curţii Constituţionale,   Avocatul   Poporului   şi   adjuncţii   acestuia,
magistraţii, cadrele militare în activitate, poliţiştii şi alte categorii de
funcţionari publici stabilite prin lege organică.

(4)        Asociaţiile cu caracter secret sunt interzise.

ARTICOLUL 41 Munca şi protecţia socială a muncii

(1)        Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă.

(2)        Salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială. Acestea privesc securitatea şi sănătatea salariaţilor, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ţară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale, formarea profesională, precum şi alte situaţii specifice, stabilite prin lege.

(3)        Durata normală a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore.

(4)        La muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbaţii.

(5) Dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate.

IDENTIC

ARTICOLUL 42 Interzicerea muncii forţate

(1)        Munca forţată este interzisă.

(2)        Nu constituie muncă forţată:

a)     activităţile pentru îndeplinirea îndatoririlor militare, precum şi cele desfăşurate, potrivit legii, în locul acestora, din motive religioase sau de conştiinţă;

b)     munca unei persoane condamnate, prestată în condiţii normale, în perioada de detenţie sau de libertate condiţionată;

c)     prestaţiile impuse în situaţia creată de calamităţi ori de alt pericol, precum şi cele care fac parte din obligaţiile civile normale stabilite de lege.

IDENTIC

ARTICOLUL 43 Dreptul la grevă

(1)    Salariaţii au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale.

(2)    Legea stabileşte condiţiile şi limitele exercitării acestui drept, precum şi garanţiile necesare asigurării serviciilor esenţiale pentru societate.

IDENTIC

ARTICOLUL 44

Dreptul de proprietate privată

(1)     Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2)     Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de
proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din
aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la
care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute
prin lege organică, precum şi prin moştenire legală.

(3)     Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică,
stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

(4)     Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în
proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice,
religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor.

(5)     Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi
subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi
proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor,
precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii.

(6)     Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun
acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţă, prin justiţie.

(7)     Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia
mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte
sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

(8)     Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al
dobândirii se prezumă.

(9)     Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii
pot fi confiscate numai în condiţiile legii.

ARTICOLUL 44

Dreptul de proprietate privată

(1)   Dreptul de proprietate, precum şl creanţele asupra statului,
sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite
de lege.

(2)   Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de
lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi
dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile
rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte
tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de
reciprocitate. în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi
prin moştenire legală.

(3)   Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

(4)   Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte măsuri de trecere
silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale,   etnice,   religioase,   politice   sau   de   altă   natură
discriminatorie a titularilor.

(5)   Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate
folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a
despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor
sau construcţiilor,  precum şi  pentru  alte daune imputabile
autorităţii.

(6)   Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc
de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţă, prin justiţie.

(7)   Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind
protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la
respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului,
revin proprietarului.

(8)        Averea dobândită licit nu poate fi confiscată.

(9)   Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori
contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.

ARTICOLUL 45 Libertatea economică

Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate.

IDENTIC

ARTICOLUL 46 Dreptul la moştenire

Dreptul la moştenire este garantat.

IDENTIC

ARTICOLUL 47 Nivelul de trai

(1)    Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.

(2)    Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Cetăţenii au dreptul şi la măsuri de asistenţă socială, potrivit legii.

IDENTIC

ARTICOLUL 48 Familia

(1)    Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.

(2)    Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege. Căsătoria religioasă poate fi celebrată numai după căsătoria civilă.

(3)        Copiii din afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie.

IDENTIC

ARTICOLUL 49 Protecţia copiilor şi a tinerilor

(1)    Copiii şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor.

(2)    Statul acordă alocaţii pentru copii şi ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori cu handicap. Alte forme de protecţie socială a copiilor şi a tinerilor se stabilesc prin lege.

(3)      Exploatarea minorilor, folosirea lor în activităţi care le-ar dăuna sănătăţii, moralităţii sau care le-ar pune în primejdie viaţa ori dezvoltarea normală sunt interzise.

(4)        Minorii sub vârsta de 15 ani nu pot fi angajaţi ca salariaţi.

(5)    Autorităţile publice au obligaţia să contribuie la asigurarea condiţiilor pentru participarea liberă a tinerilor la viaţa politică, socială, economică, culturală şi sportivă a ţării.

IDENTIC

ARTICOLUL 50 Protecţia persoanelor cu handicap

Persoanele cu handicap se bucură de protecţie specială. Statul asigură realizarea unei politici naţionale de egalitate a şanselor, de prevenire şi de tratament ale handicapului, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viaţa comunităţii, respectând drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor şi tutorilor.

IDENTIC

ARTICOLUL 51 Dreptul de petiţionare

(1)    Cetăţenii au dreptul să se adreseze autorităţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor.

(2)    Organizaţiile legal constituite au dreptul să adreseze petiţii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă.

(3)        Exercitarea dreptului de petiţionare este scutită de taxă.

(4)    Autorităţile publice au obligaţia să răspundă la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii.

IDENTIC

ARTICOLUL 52

Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică

(1)    Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.

(2)    Condiţiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.

(3)    Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile
judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură
răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau
gravă neglijenţă.

ARTICOLUL 52

Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică

(1)    Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.

(2)    Condiţiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.

(3)    Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin
erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condiţiile
legii şi nu înlătură răspunderea magistraţilor pentru erorile
judiciare săvârşite.

ARTICOLUL 53 Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

(1)    Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin
lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii
naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a
libertăţilor   cetăţenilor;    desfăşurarea   instrucţiei   penale;    prevenirea
consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru
deosebit de grav.

(2)      Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o
societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a
determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce
atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.

IDENTIC

CAPITOLUL III îndatoririle fundamentale

ARTICOLUL 54 Fidelitatea faţă de ţară

(1)        Fidelitatea faţă de ţară este sacră.

(2)    Cetăţenii cărora le sunt încredinţate funcţii publice, precum şi militarii, răspund de îndeplinirea cu credinţă a obligaţiilor ce le revin şi, în acest scop, vor depune jurământul cerut de lege.

IDENTIC

ARTICOLUL 55 Apărarea ţării

(1)        Cetăţenii au dreptul şi obligaţia să apere România.

(2)    Condiţiile privind îndeplinirea îndatoririlor militare se stabilesc prin lege organică.

(3)    Cetăţenii pot fi încorporaţi de la vârsta de 20 de ani şi până la vârsta de 35 de ani, cu excepţia voluntarilor, în condiţiile legii organice.

IDENTIC

ARTICOLUL 56 Contribuţii financiare

(1)     Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice.

(2)     Sistemul legal de Impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale.

(3)     Orice alte prestaţii sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situaţii excepţionale.

IDENTIC

ARTICOLUL 57 Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor

Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi.

IDENTIC

CAPITOLUL IV Avocatul Poporului

CAPITOLUL IV Avocatul Poporului

ARTICOLUL 58 Numirea şi rolul

ARTICOLUL 58 Numirea şi rolul

(1)    Avocatul Poporului este numit pe o durată de 5 ani pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice. Adjuncţii Avocatului Poporului sunt specializaţi pe domenii de activitate.

(2)    Avocatul Poporului şi adjuncţii săi nu pot îndeplini nici o altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.

(3)    Organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului se stabilesc prin lege organică.

(1)       Avocatul Poporului este numit de către Parlament, pe o durată de 5 ani, pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice. Adjuncţii Avocatului Poporului sunt specializaţi pe domenii  de  activitate,  conform  legii  de organizare şi funcţionare a instituţiei.

(2)    Avocatul Poporului şi adjuncţii săi nu pot îndeplini nici o
altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din
învăţământul superior.

(3)    Organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului se
stabilesc prin lege organică.

ARTICOLUL 59 Exercitarea atribuţiilor

(1)     Avocatul Poporului îşi exercită atribuţiile din oficiu sau la cererea
persoanelor lezate în drepturile şi în libertăţile lor, în limitele stabilite de lege.

(2)     Autorităţile publice sunt obligate să asigure Avocatului Poporului
sprijinul necesar în exercitarea atribuţiilor sale.

IDENTIC

ARTICOLUL 60 Raportul în faţa Parlamentului

ARTICOLUL 60 Raportul în faţa Parlamentului

Avocatul Poporului prezintă celor două Camere ale Parlamentului rapoarte, anual sau la cererea acestora. Rapoartele pot conţine recomandări privind legislaţia sau măsuri de altă natură, pentru ocrotirea drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor.

Avocatul Poporului prezintă Parlamentului rapoarte, anual sau la cererea acestuia. Rapoartele pot conţine recomandări privind legislaţia sau măsuri de altă natură, pentru ocrotirea drepturilor şi

a libertăţilor cetăţenilor.

TITLUL III

Autorităţile publice

TITLUL III

Autorităţile publice

CAPITOLUL I

Parlamentul

CAPITOLUL I

Parlamentul

SECŢIUNEA 1

Organizare şi funcţionare

ARTICOLUL 61 Rolul şl structura

SECŢIUNEA 1

Organizare şi funcţionare

ARTICOLUL 61 Rolul şl structura

(1)    Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi
unica autoritate legiuitoare a ţării.

(2)        Parlamentul este alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat.

(1)    Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului
român şi unica autoritate legiuitoare a ţării.

(2)        Parlamentul este alcătuit dintr-o singură Cameră.

ARTICOLUL 62 Alegerea Camerelor

ARTICOLUL 62 Alegerea parlamentarilor

(1)    Camera Deputaţilor şi Senatul sunt alese prin vot universal, egal,
direct, secret şi liber exprimat, potrivit legii electorale.

(2)    Organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, care nu
întrunesc în alegeri numărul de voturi pentru a fi reprezentate în Parlament,
au dreptul la câte un loc de deputat, în condiţiile legii electorale. Cetăţenii
unei minorităţi naţionale pot fi reprezentaţi numai de o singură organizaţie.

(3)    Numărul deputaţilor şi al senatorilor se stabileşte prin legea electorală,
în raport cu populaţia ţării.

(1)     Parlamentul este alcătuit din parlamentari aleşi prin vot
universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, potrivit legii
electorale.

(2)     Organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor  naţionale,
care nu întrunesc în alegeri numărul de voturi pentru a fi
reprezentate în  Parlament,  au  dreptul  la câte un loc de
parlamentar, în condiţiile legii electorale. Cetăţenii unei minorităţi
naţionale pot fi reprezentaţi numai de o singură organizaţie.

(3)     Numărul parlamentarilor se stabileşte prin legea electorală,
în raport cu populaţia ţării, şl nu poate depăşi 300 de persoane.

ARTICOLUL 63 Durata mandatului

ARTICOLUL 63 Durata mandatului

(1)    Camera Deputaţilor şi Senatul sunt alese pentru un mandat de 4 ani,
care se prelungeşte de drept în stare de mobilizare, de război, de asediu
sau de urgenţă, până la încetarea acestora.

(2)    Alegerile pentru Camera Deputaţilor şi pentru Senat se desfăşoară în
cel mult 3 luni de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea Parlamentului.

(3)          Parlamentul nou ales se întruneşte, la convocarea Preşedintelui

României, în cel mult 20 de zile de la alegeri.

(4)    Mandatul Camerelor se prelungeşte până la întrunirea legală a noului
Parlament. în această perioadă nu poate fi revizuită Constituţia şi nu pot fi
adoptate, modificate sau abrogate legi organice.

(5)    Proiectele de legi sau propunerile legislative înscrise pe ordinea de zi a
Parlamentului precedent îşi continuă procedura în noul Parlament.

(1)       Parlamentul este ales pentru un mandat de 4 ani, care se
prelungeşte de drept în stare de mobilizare, de război, de asediu
sau de urgenţă, până la încetarea acestora.

(2)    Alegerile pentru Parlament se desfăşoară în cel mult 3 luni de
la expirarea mandatului sau de la dizolvarea sa.

(3)        Parlamentul   nou   ales   se   întruneşte,   la   convocarea

Preşedintelui României, în cel mult 20 de zile de la alegeri.

(4)      Mandatul Parlamentului se prelungeşte până la întrunirea
legală a noului Parlament. în această perioadă nu poate fi
revizuită Constituţia şi nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate
legi organice.

(5)      Proiectele de legi sau propunerile legislative înscrise pe
ordinea de zi a Parlamentului precedent îşi continuă procedura în
noul Parlament.

ARTICOLUL 64 Organizarea internă

(1)     Organizarea şi funcţionarea fiecărei Camere se stabilesc prin
regulament propriu. Resursele financiare ale Camerelor sunt prevăzute în
bugetele aprobate de acestea.

(2)     Fiecare Cameră îşi alege un birou permanent. Preşedintele Camerei
Deputaţilor şi  preşedintele Senatului  se aleg  pe durata mandatului
Camerelor. Ceilalţi membri ai birourilor permanente sunt aleşi la începutul
fiecărei sesiuni. Membrii birourilor permanente pot fi revocaţi înainte de
expirarea mandatului.

(3)     Deputaţii şi senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare, potrivit
regulamentului fiecărei Camere.

(4)     Fiecare Cameră îşi constituie comisii permanente şi poate institui
comisii de anchetă sau alte comisii speciale. Camerele îşi pot constitui
comisii comune.

(5)     Birourile permanente şi comisiile parlamentare se alcătuiesc potrivit
configuraţiei politice a fiecărei Camere.

ARTICOLUL 64 Organizarea internă

(1)    Organizarea şi funcţionarea Parlamentului se stabilesc prin
regulament propriu, adoptat cu votul majorităţii membrilor săi.
Resursele financiare ale Parlamentului sunt prevăzute în bugetul
propriu, aprobat de acesta şi face parte integrantă din bugetul de
stat.

(2)     Parlamentul îşi alege un birou permanent.  Preşedintele
Parlamentului se alege pe durata mandatului Parlamentului.
Ceilalţi membri ai biroului permanent sunt aleşi la începutul
fiecărei sesiuni. Preşedintele Parlamentului şi ceilalţi membri ai
biroului permanent pot fi revocaţi înainte de expirarea mandatului,
în   condiţiile  prevăzute  de  regulamentul  de  organizare  şi
funcţionare al Parlamentului.

(3)     Parlamentarii se pot organiza în grupuri parlamentare, potrivit
regulamentului de organizare şi funcţionare al Parlamentului.

(4)     Parlamentul îşi constituie comisii permanente şi poate institui
comisii de anchetă sau alte comisii speciale.

(5)     Biroul permanent şi comisiile parlamentare se alcătuiesc
potrivit configuraţiei politice a Parlamentului.

ARTICOLUL 65

Şedinţele Camerelor

(1)        Camera Deputaţilor şi Senatul lucrează în şedinţe separate.

(2)        Camerele îşi desfăşoară lucrările şi în şedinţe comune, potrivit unui regulament adoptat cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, pentru:

a) primirea mesajului Preşedintelui României;

b)      aprobarea bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat;

c)       declararea mobilizării totale sau parţiale;

d)      declararea stării de război;

e)       suspendarea sau încetarea ostilităţilor militare;

f)       aprobarea strategiei naţionale de apărare a ţării;

g)      examinarea rapoartelor Consiliului Suprem de Apărare a Ţării;

h)        numirea, la propunerea Preşedintelui României, a directorilor serviciilor de informaţii şi exercitarea controlului asupra activităţii acestor servicii;

i)        numirea Avocatului Poporului;

j) stabilirea statutului deputaţilor şi al senatorilor, stabilirea indemnizaţiei şi a celorlalte drepturi ale acestora;

k) îndeplinirea altor atribuţii care, potrivit Constituţiei sau regulamentului, se exercită în şedinţă comună.

ARTICOLUL 65 Şedinţele Parlamentului

(1)     Parlamentul lucrează în şedinţe. Şedinţele Parlamentului sunt publice.

(2)     Parlamentul poate hotărî ca anumite şedinţe să fie secrete.

ARTICOLUL 66

Sesiuni

(1)    Camera Deputaţilor şi Senatul se întrunesc în două sesiuni ordinare pe
an. Prima sesiune începe în luna februarie şi nu poate depăşi sfârşitul lunii
iunie. A doua sesiune începe în luna septembrie şi nu poate depăşi sfârşitul
lunii decembrie.

(2)    Camera Deputaţilor şi Senatul se întrunesc şi în sesiuni extraordinare,
la cererea Preşedintelui României, a biroului permanent al fiecărei Camere
ori a cel puţin o treime din numărul deputaţilor sau al senatorilor.

(3)        Convocarea Camerelor se face de preşedinţii acestora.

ARTICOLUL 66

Sesiuni

(1)       Parlamentul se întruneşte în două sesiuni ordinare pe an.
Prima sesiune începe în luna februarie şi nu poate depăşi sfârşitul
lunii iunie. A doua sesiune începe în luna septembrie şi nu poate
depăşi sfârşitul lunii decembrie.

(2)       Parlamentul se întruneşte şi în sesiuni extraordinare, la
cererea   Preşedintelui   României,   a   biroului   permanent  al
Parlamentului ori a cel puţin o treime din numărul parlamentarilor.

(3)    Convocarea Parlamentului se face de preşedintele acestuia.

ARTICOLUL 67

Actele juridice şi cvorumul legal

Camera Deputaţilor şi Senatul adoptă legi, hotărâri şi moţiuni, în prezenţa majorităţii membrilor.

ARTICOLUL 67

Actele juridice şi cvorumul legal

Parlamentul adoptă legi, hotărâri şi moţiuni, în prezenţa majorităţii membrilor.

ARTICOLUL 68 Caracterul public al şedinţelor

(1) Şedinţele celor două Camere sunt publice.

(2) Camerele pot hotărî ca anumite şedinţe să fie secrete.

ABROGAT

SECŢIUNEA a 2-a

Statutul deputaţilor şi al senatorilor

ARTICOLUL 69 Mandatul reprezentativ

SECŢIUNEA a 2-a

Statutul parlamentarilor

ARTICOLUL 69 Mandatul reprezentativ

(1)    în exercitarea mandatului, deputaţii şi senatorii sunt în serviciul poporului.

(2)        Orice mandat imperativ este nul.

(1)    în exercitarea mandatului, parlamentarii sunt în serviciul poporului.

(2)        Orice mandat imperativ este nul.

ARTICOLUL 70 Mandatul deputaţilor şi al senatorilor

ARTICOLUL 70 Mandatul parlamentarilor

(1)    Deputaţii şi senatorii intră în exerciţiul mandatului la data întrunirii
legale a Camerei din care fac parte, sub condiţia validării alegerii şi a
depunerii jurământului. Jurământul se stabileşte prin lege organică.

(2)    Calitatea de deputat sau de senator încetează la data întrunirii legale a
Camerelor nou alese sau în caz de demisie, de pierdere a drepturilor
electorale, de Incompatibilitate ori de deces.

(1)     Parlamentarii intră în exerciţiul mandatului la data întrunirii
legale a Parlamentului, sub condiţia validării alegerii şi a depunerii
jurământului. Jurământul se stabileşte prin lege organică.

(2)     Calitatea de parlamentar încetează la data întrunirii legale a
Parlamentului nou ales sau în caz de demisie, de pierdere a
drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces.

ARTICOLUL 71 Incompatibilităţi

ARTICOLUL 71 Incompatibilităţi

(1)        Nimeni nu poate fi, în acelaşi timp, deputat şi senator.

(2)    Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu exercitarea
oricărei funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de membru al Guvernului.

(3)        Alte incompatibilităţi se stabilesc prin lege organică.

(1)     Nimeni nu poate fi, în acelaşi timp, membru al Parlamentului şi
membru al Parlamentului European.

(2)     Calitatea de parlamentar este incompatibilă cu exercitarea
oricărei funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de membru al Guvernului.

(3)     Alte incompatibilităţi se stabilesc prin lege organică.

ARTICOLUL 72 Imunitatea parlamentară

(1)    Deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.

(2)    Deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. Urmărirea şi trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Competenţa de judecată aparţine înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

(3)    în caz de infracţiune flagrantă, deputaţii sau senatorii pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei. Ministrul justiţiei îl va informa neîntârziat pe preşedintele Camerei asupra reţinerii şi a percheziţiei. în cazul în care Camera sesizată constată că nu există temei pentru reţinere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri.

ARTICOLUL 72 Imunitatea parlamentară

(1)    Parlamentarii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.

(2)    Urmărirea, percheziţia, reţinerea, arestarea sau trimiterea în judecată penală a parlamentarilor, pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, se pot face numai de către Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Competenţa de judecată aparţine înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

(3)       Abrogat.

SECŢIUNEA a 3-a

Legiferarea

ARTICOLUL 73 Categorii de legi

(1)        Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare.

(2)        Legile constituţionale sunt cele de revizuire a Constituţiei.

(3)        Prin lege organică se reglementează:

a)   sistemul electoral; organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale
Permanente;

b)      organizarea, funcţionarea şi finanţarea partidelor politice;

c)   statutul deputaţilor şi al senatorilor, stabilirea indemnizaţiei şi a celorlalte
drepturi ale acestora;

d)      organizarea şi desfăşurarea referendumului;

e)       organizarea Guvernului şi a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării;

f)    regimul stării de mobilizare parţială sau totală a forţelor armate şi al stării
de război;

g)      regimul stării de asediu şi al stării de urgenţă;

h)       infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora;

i)        acordarea amnistiei sau a graţierii colective;
j) statutul funcţionarilor publici;

k) contenciosul administrativ;

1) organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecătoreşti, a Ministerului Public şi a Curţii de Conturi; m) regimul juridic general al proprietăţii şi al moştenirii; n) organizarea generală a învăţământului;

o) organizarea administraţiei publice locale, a teritoriului, precum şi regimul general privind autonomia locală;

p) regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială;

r) statutul minorităţilor naţionale din România;

s) regimul general al cultelor;

t) celelalte domenii pentru care în Constituţie se prevede adoptarea de legi organice.

SECŢIUNEA a 3-a

Legiferarea

ARTICOLUL 73 Categorii de legi

(1)    Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi
ordinare.

(2)        Legile constituţionale sunt cele de revizuire a Constituţiei.

(3)        Prin lege organică se reglementează:

a)      sistemul electoral; organizarea şi funcţionarea Autorităţii
Electorale Permanente;

b)       organizarea, funcţionarea şi finanţarea partidelor politice;

c)   statutul parlamentarilor, stabilirea indemnizaţiei şi a celorlalte
drepturi ale acestora;

d)       organizarea şi desfăşurarea referendumului;

e)   organizarea Guvernului şi a Consiliului Suprem de Apărare a
Ţării;

f)    regimul stării de mobilizare parţială sau totală a forţelor armate
şi al stării de război;

g)       regimul stării de asediu şi al stării de urgenţă;

h)       infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora;

i) acordarea amnistiei sau a graţierii colective; j) statutul funcţionarilor publici; k) contenciosul administrativ;

I) organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecătoreşti, a Ministerului Public şi a Curţii de Conturi;

m) regimul juridic general al proprietăţii şi al moştenirii;

n) organizarea generală a învăţământului;

o) organizarea administraţiei publice locale, a teritoriului, precum şi regimul general privind autonomia locală;

p) regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială:

r) statutul minorităţilor naţionale din România;

s) regimul general al cultelor;

s ) răspunderea judecătorilor şi procurorilor;

t) celelalte domenii pentru care în Constituţie se prevede adoptarea de legi organice.

ARTICOLUL 74 Iniţiativa legislativă

(1)      Iniţiativa legislativă aparţine, după caz, Guvernului, deputaţilor,
senatorilor sau unui număr de cel puţin 100.000 de cetăţeni cu drept de vot.
Cetăţenii care îşi manifestă dreptul la iniţiativă legislativă trebuie să provină
din cel puţin un sfert din judeţele ţării, iar în fiecare din aceste judeţe,
respectiv în municipiul Bucureşti, trebuie să fie înregistrate cel puţin 5.000 de
semnături în sprijinul acestei iniţiative.

(2)      Nu pot face obiectul iniţiativei legislative a cetăţenilor problemele
fiscale, cele cu caracter internaţional, amnistia şi graţierea.

(3)     Guvernul îşi exercită iniţiativa legislativă prin transmiterea proiectului de
lege către Camera competentă să îl adopte, ca primă Cameră sesizată.

(4)      Deputaţii, senatorii şi cetăţenii care exercită dreptul la iniţiativă
legislativă pot prezenta propuneri legislative numai în forma cerută pentru
proiectele de legi.

(5)      Propunerile legislative se supun dezbaterii mai întâi Camerei
competente să le adopte, ca primă Cameră sesizată.

ARTICOLUL 74 Iniţiativa legislativă

(1)    Iniţiativa   legislativă  aparţine,   după   caz,   Guvernului,
parlamentarilor sau unui număr de cel puţin 100.000 de cetăţeni
cu drept de vot. Cetăţenii care îşi manifestă dreptul la iniţiativă
legislativă trebuie să provină din cel puţin un sfert din judeţele ţării,
iar în fiecare din aceste judeţe, respectiv în municipiul Bucureşti,
trebuie să fie înregistrate cel puţin 5.000 de semnături în sprijinul
acestei iniţiative.

(2)    Nu pot face obiectul iniţiativei legislative a cetăţenilor
problemele fiscale, cele cu caracter internaţional, amnistia şi
graţierea.

(3)    Guvernul îşi exercită iniţiativa legislativă prin transmiterea
proiectului de lege către Parlament.

(4)    Parlamentarii şi cetăţenii care exercită dreptul la iniţiativă
legislativă pot prezenta propuneri legislative numai în forma cerută
pentru proiectele de legi.

(5)        Abrogat.

ARTICOLUL 75 Sesizarea Camerelor

(1)     Se supun spre dezbatere şi adoptare Camerei Deputaţilor, ca primă
Cameră sesizată, proiectele de legi şi propunerile legislative pentru
ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internaţionale şi a măsurilor
legislative ce rezultă din aplicarea acestor tratate sau acorduri, precum şi
proiectele legilor organice prevăzute la articolul 31 alineatul (5), articolul 40
alineatul (3), articolul 55 alineatul (2), articolul 58 alineatul (3), articolul 73
alineatul (3) literele e), k), I), n), o), articolul 79 alineatul (2), articolul 102
alineatul (3), articolul 105 alineatul (2), articolul 117 alineatul (3), articolul
118 alineatele (2) şi (3), articolul 120 alineatul (2), articolul 126 alineatele (4)
şi (5) şi articolul 142 alineatul (5). Celelalte proiecte de legi sau propuneri
legislative se supun dezbaterii şi adoptării, ca primă Cameră sesizată,
Senatului.

(2)     Prima Cameră sesizată se pronunţă în termen de 45 de zile. Pentru
coduri şi alte legi de complexitate deosebită termenul este de 60 de zile. în
cazul depăşirii acestor termene se consideră că proiectele de legi sau
propunerile legislative au fost adoptate.

(3)     După adoptare sau respingere de către prima Cameră sesizată,
proiectul sau propunerea legislativă se trimite celeilalte Camere care va
decide definitiv.

(4)     în cazul în care prima Cameră sesizată adoptă o prevedere care,
potrivit alineatului (1), intră în competenţa sa decizională, prevederea este
definitiv adoptată dacă şi cea de-a doua Cameră este de acord. în caz
contrar, numai pentru prevederea respectivă, legea se întoarce la prima
Cameră sesizată, care va decide definitiv în procedură de urgenţă.

(5)     Dispoziţiile alineatului (4) referitoare la întoarcerea legii se aplică în
mod corespunzător şi în cazul în care Camera decizională adoptă o
prevedere pentru care competenţa decizională aparţine primei Camere.

ABROGAT

ARTICOLUL 76

Adoptarea legilor şi a hotărârilor

(1)    Legile organice şi hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă
cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere.

(2)        Legile ordinare şi hotărârile se adoptă cu votul majorităţii membrilor

prezenţi din fiecare Cameră.

(3) La cererea Guvernului sau din proprie iniţiativă, Parlamentul poate adopta proiecte de legi sau propuneri legislative cu procedură de urgenţă, stabilită potrivit regulamentului fiecărei Camere.

ARTICOLUL 76

Adoptarea legilor şi a hotărârilor

(1)  Legile organice şi hotărârea privind  regulamentul de organizare şi funcţionare al Parlamentului se adoptă cu votul majorităţii membrilor săi.

(2)     Legile ordinare şi hotărârile se adoptă cu votul majorităţii
membrilor prezenţi la şedinţa Parlamentului.

(3)     La cererea Guvernului sau din proprie iniţiativă, Parlamentul
poate adopta proiecte de legi sau propuneri legislative în
procedură de urgenţă, stabilită potrivit regulamentului de
organizare şi funcţionare al Parlamentului.

(4)     Propunerile legislative şi proiectele de legi vor fi dezbătute şi
votate în plen în două lecturi succesive, la cel puţin 30 de zile
distanţă. în cadrul primei lecturi, dezbaterile şi votul se vor face pe
articole. în cadrul celei de-a doua lecturi, dezbaterile şi votul se vor
face pe articole, urmate de votul final pe întreaga lege. în mod
excepţional, Parlamentul poate aproba, cu majoritatea voturilor
membrilor prezenţi, reducerea termenului de 30 de zile şi
adoptarea unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative în
procedură de urgenţă.

ARTICOLUL 77

Promulgarea legii

ARTICOLUL 77

Promulgarea legii

(1)        Legea  se  trimite,   spre  promulgare,   Preşedintelui   României.
Promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire.

(2)      înainte de promulgare, Preşedintele poate cere Parlamentului, o
singură dată, reexaminarea legii.

(3)      Dacă Preşedintele a cerut reexaminarea legii ori dacă s-a cerut
verificarea constituţionalităţii ei, promulgarea legii se face în cel mult 10 zile
de la primirea legii adoptate după reexaminare sau de la primirea deciziei
Curţii Constituţionale, prin care i s-a confirmat constituţionalitatea.

(1)     Legea se trimite, spre promulgare, Preşedintelui României.
Promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la
primire.^

(2)        înainte de promulgare, Preşedintele poate cere
Parlamentului, o singură dată, reexaminarea legii. Prevederile
articolului 76 alineatul (4) se aplică în mod corespunzător.

(3)     Dacă Preşedintele a cerut reexaminarea legii ori dacă s-a
cerut verificarea constituţionalităţii ei, promulgarea legii se face în
cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare sau
de la primirea deciziei Curţii Constituţionale, prin care i s-a
confirmat constituţionalitatea.

ARTICOLUL 78

Intrarea în vigoare a legii

Legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei.

IDENTIC

ARTICOLUL 79

Consiliul Legislativ

(1)    Consiliul   Legislativ  este  organ   consultativ  de  specialitate  al
Parlamentului, care avizează proiectele de acte normative în vederea
sistematizării, unificării şi coordonării întregii legislaţii. El ţine evidenţa
oficială a legislaţiei României.

(2)    înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului  Legislativ se
stabilesc prin lege organică.

IDENTIC

CAPITOLUL II

Preşedintele României

ARTICOLUL 80 Rolul Preşedintelui

(1)     Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul
independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării.

(2)  Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna
funcţionare a autorităţilor publice. în acest scop, Preşedintele exercită funcţia
de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.

IDENTIC

ARTICOLUL 81 Alegerea Preşedintelui

(1)   Preşedintele României este ales prin vot universal, egal, direct, secret
şi liber exprimat.

(2)   Este declarat ales candidatul care a întrunit, în primul tur de scrutin,
majoritatea de voturi ale alegătorilor înscrişi în listele electorale.

(3)   în cazul în care nici unul dintre candidaţi nu a întrunit această
majoritate, se organizează al doilea tur de scrutin, între primii doi candidaţi
stabiliţi în ordinea numărului de voturi obţinute în primul tur. Este declarat
ales candidatul care a obţinut cel mai mare număr de voturi.

(4)     Nici o persoană nu poate îndeplini funcţia de Preşedinte al României
decât pentru cel mult două mandate. Acestea pot fi şi succesive.

IDENTIC

ARTICOLUL 82 Validarea mandatului şi depunerea jurământului

(1)     Rezultatul alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al României este
validat de Curtea Constituţională.

(2)     Candidatul a cărui alegere a fost validată depune în faţa Camerei
Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţă comună, următorul jurământ:

"Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!".

ARTICOLUL 82 Validarea mandatului şi depunerea jurământului

(1)     Rezultatul alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al României
este validat de Curtea Constituţională.

(2)     Candidatul a cărui alegere a fost validată depune în faţa
Parlamentului următorul jurământ:

"Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale   ale   cetăţenilor,   suveranitatea,   independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!".

ARTICOLUL 83 Durata mandatului

(1)    Mandatul Preşedintelui României este de 5 ani şi se exercită de la data
depunerii jurământului.

(2)      Preşedintele României îşi exercită mandatul până la depunerea
jurământului de Preşedintele nou ales.

(3)    Mandatul Preşedintelui României poate fi prelungit, prin lege organică,
în caz de război sau de catastrofă.

IDENTIC

ARTICOLUL 84

Incompatibilităţi şi imunităţi

(1)    în timpul mandatului, Preşedintele României nu poate fi membru al unui
partid şi nu poate îndeplini nici o altă funcţie publică sau privată.

(2)    Preşedintele României se bucură de imunitate. Prevederile articolului
72 alineatul (1) se aplică în mod corespunzător.

IDENTIC

ARTICOLUL 85 Numirea Guvernului

(1)     Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de
prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de
Parlament.

(2)     în caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a postului,
Preşedintele revocă şi numeşte, la propunerea primului-ministru, pe unii
membri ai Guvernului.

(3)     Dacă prin propunerea de remaniere se schimbă structura sau
compoziţia politică a Guvernului, Preşedintele României va putea exercita
atribuţia prevăzută la alineatul (2) numai pe baza aprobării Parlamentului,
acordată la propunerea primului-ministru.

ARTICOLUL 85 Numirea Guvernului

(1)      Preşedintele României desemnează un candidat pentru
funcţia de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de
încredere acordat de Parlament.

(2)      în caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a
postului, Preşedintele revocă şi numeşte, la propunerea primului-
ministru, pe unii membri ai Guvernului.

(2¹) Propunerea primului-ministru de revocare şi de numire a unor membri ai Guvernului se poate face numai   după consultarea prealabilă a Preşedintelui.

(3) Dacă prin propunerea de remaniere se schimbă structura sau compoziţia politică a Guvernului, Preşedintele României va putea exercita atribuţia prevăzută la alineatul (2) numai pe baza aprobării Parlamentului, acordată la propunerea primului-ministru.

ARTICOLUL 86 Consultarea Guvernului

Preşedintele României poate consulta Guvernul cu privire la probleme urgente şi de importanţă deosebită.

IDENTIC

ARTICOLUL 87 Participarea la şedinţele Guvernului

(1)     Preşedintele României poate lua parte la şedinţele Guvernului în care
se dezbat probleme de interes naţional privind politica externă, apărarea
ţării, asigurarea ordinii publice şi, la cererea primului-ministru, în alte situaţii.

(2)       Preşedintele României prezidează şedinţele Guvernului la care
participă.

ARTICOLUL 87

Participarea la şedinţele Guvernului

(1)       Preşedintele  României  poate  lua  parte  la  şedinţele
Guvernului în care se dezbat probleme de interes naţional privind
politica externă, securitatea naţională şi, la cererea primului-
ministru, în alte situaţii.

(2)     Preşedintele României prezidează şedinţele Guvernului la
care participă.

ARTICOLUL 88 Mesaje

Preşedintele României adresează Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme politice ale naţiunii.

IDENTIC

ARTICOLUL 89 Dizolvarea Parlamentului

(1)      După consultarea preşedinţilor celor două Camere şi a liderilor
grupurilor   parlamentare,   Preşedintele   României   poate   să   dizolve
Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea
Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după
respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură.

(2)        în cursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată.

(3)      Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele 6 luni ale mandatului
Preşedintelui României şi nici în timpul stării de mobilizare, de război, de
asediu sau de urgenţă.

ARTICOLUL 89 Dizolvarea Parlamentului

(1)             După consultarea preşedintelui Parlamentului şi a liderilor
grupurilor parlamentare, Preşedintele României poate dizolva
Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru
formarea Guvernului în termen de 45 de zile de la prima solicitare
şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de
învestitură.

(2)     în cursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată.

(3)       Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele 6 luni ale
mandatului Preşedintelui României şi nici în timpul stării de
mobilizare, de război, de asediu sau de urgenţă.

ARTICOLUL 90 Referendumul

Preşedintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional.

ARTICOLUL 90 Referendumul

(1)    Preşedintele României, după consultarea Parlamentului, poate
cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la
probleme de interes naţional.

(2)     Problemele care se supun referendumului şl data desfăşurării
acestuia se stabilesc de Preşedintele României, prin decret.

(3)        Punctul   de   vedere   al   Parlamentului   asupra   iniţierii
referendumului de către Preşedintele României se exprimă, printr-
o hotărâre adoptată de Parlament, cu votul majorităţii membrilor
prezenţi, în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la
solicitarea Preşedintelui.

(4)     Dacă hotărârea Parlamentului nu este adoptată în termenul
prevăzut la alineatul (3), procedura de consultare a Parlamentului
se consideră îndeplinită, iar Preşedintele României poate emite
decretul privind organizarea referendumului.

ARTICOLUL 91

Atribuţii în domeniul politicii externe

(1)      Preşedintele încheie tratate internaţionale în numele României,
negociate de Guvern, şi le supune spre ratificare Parlamentului, într-un
termen rezonabil. Celelalte tratate şi acorduri internaţionale se încheie, se
aprobă sau se ratifică potrivit procedurii stabilite prin lege.

(2)      Preşedintele, la propunerea Guvernului, acreditează şi recheamă
reprezentanţii diplomatici ai României şi aprobă înfiinţarea, desfiinţarea sau
schimbarea rangului misiunilor diplomatice.

(3)      Reprezentanţii diplomatici ai altor state sunt acreditaţi pe lângă
Preşedintele României.

IDENTIC

ARTICOLUL 92

Atribuţii în domeniul apărării

(1)    Preşedintele României este comandantul forţelor armate şi îndeplineşte
funcţia de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.

(2)    El poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea
parţială sau totală a forţelor armate. Numai în cazuri excepţionale, hotărârea
Preşedintelui se supune ulterior aprobării Parlamentului, în cel mult 5 zile de
la adoptare.

(3)    în caz de agresiune armată îndreptată împotriva ţării, Preşedintele
României ia măsuri pentru respingerea agresiunii şi le aduce neîntârziat la
cunoştinţă Parlamentului, printr-un mesaj. Dacă Parlamentul nu se află în
sesiune, el se convoacă de drept în 24 de ore de la declanşarea agresiunii.

(4)    în caz de mobilizare sau de război Parlamentul îşi continuă activitatea
pe toată durata acestor stări, iar dacă nu se află în sesiune, se convoacă de
drept în 24 de ore de la declararea lor.

ARTICOLUL 92

Atribuţii în domeniul apărării

(1)     Preşedintele României este comandantul forţelor armate şi
îndeplineşte funcţia de preşedinte al Consiliului Suprem de
Apărare a Ţării.

(2)     El poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului,
mobilizarea parţială sau totală a forţelor armate. Numai în cazuri
excepţionale, hotărârea Preşedintelui se supune ulterior aprobării
Parlamentului, în cel mult 5 zile de la adoptare.

(3)     în caz de agresiune armată îndreptată împotriva ţării,
Preşedintele României ia măsuri pentru respingerea agresiunii şi
le aduce neîntârziat la cunoştinţă Parlamentului, printr-un mesaj.
Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept
în 24 de ore de la declanşarea agresiunii.

(3¹) Declararea stării de război precum şi suspendarea sau încetarea ostilităţilor militare se fac de către Parlament, cu votul majorităţii membrilor acestuia.

(4)     în caz de mobilizare sau de război Parlamentul îşi continuă
activitatea pe toată durata acestor stări, iar dacă nu se află în
sesiune, se convoacă de drept în 24 de ore de la declararea lor.

(5)     Preşedintele României propune Parlamentului numirea
directorilor serviciilor de informaţii, iar Parlamentul exercită
controlul asupra activităţii acestor servicii.

ARTICOLUL 93 Măsuri excepţionale

(1)    Preşedintele României instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenţă în întreaga ţară ori în unele unităţi administrativ-teritoriale şi solicită Parlamentului încuviinţarea măsurii adoptate, în cel mult 5 zile de la luarea acesteia.

(2)    Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în cel mult 48 de ore de la instituirea stării de asediu sau a stării de urgenţă şi funcţionează pe toată durata acestora.

IDENTIC

ARTICOLUL 94 Alte atribuţii

Preşedintele României îndeplineşte şi următoarele atribuţii:

a)    conferă decoraţii şi titluri de onoare;

b)    acordă gradele de mareşal, de general şi de amiral;

c)    numeşte în funcţii publice, în condiţiile prevăzute de lege;

d)    acordă graţierea individuală.

ARTICOLUL 94 Alte atribuţii

Preşedintele României îndeplineşte şi următoarele atribuţii:

a)       conferă şi retrage decoraţii şi titluri de onoare;

b)       acordă gradele de mareşal, de general şi de amiral;

c)       numeşte în funcţii publice, în condiţiile prevăzute de lege;

d)       acordă graţierea individuală.

ARTICOLUL 95

Suspendarea din funcţie

(1)    în cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile
Constituţiei, Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de
Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună, cu votul majorităţii
deputaţilor  şi   senatorilor,   după   consultarea   Curţii   Constituţionale.
Preşedintele poate da Parlamentului explicaţii cu privire la faptele ce i se
impută.

(2)    Propunerea de suspendare din funcţie poate fi iniţiată de cel puţin o
treime din numărul deputaţilor şi senatorilor şi se aduce, neîntârziat, la
cunoştinţă Preşedintelui.

(3)    Dacă propunerea de suspendare din funcţie este aprobată, în cel mult
30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea Preşedintelui.

ARTICOLUL 95

Suspendarea din funcţie

(1)              în cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă
prevederile Constituţiei, Preşedintele României poate fi suspendat
din funcţie de către Parlament, cu votul majorităţii membrilor săi,
după obţinerea avizului Curţii Constituţionale cu privire la
gravitatea faptelor şi încălcarea Constituţiei.

Continuarea procedurii de suspendare este condiţionată de avizul favorabil al Curţii Constituţionale. Preşedintele poate da Parlamentului explicaţii cu privire la faptele ce i se impută. (1²) în cazul unui aviz negativ din partea Curţii Constituţionale, procedura de suspendare va înceta.

(2)     Propunerea de suspendare din funcţie poate fi iniţiată de cel

puţin o treime din numărul parlamentarilor şi se aduce, neîntârziat, la cunoştinţă Preşedintelui.

(3) Dacă propunerea de suspendare din funcţie este aprobată, în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea Preşedintelui.

ARTICOLUL 96 Punerea sub acuzare

(1)    Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă comună, cu votul a cel puţin două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor, pot hotărî punerea sub acuzarea Preşedintelui României pentru înaltă trădare.

(2)    Propunerea de punere sub acuzare poate fi iniţiată de majoritatea deputaţilor şi senatorilor şi se aduce, neîntârziat, la cunoştinţă Preşedintelui României pentru a putea da explicaţii cu privire la faptele ce i se impută.

(3)    De la data punerii sub acuzare şi până la data demiterii Preşedintele este suspendat de drept.

(4)    Competenţa de judecată aparţine înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Preşedintele este demis de drept la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

ARTICOLUL 96 Punerea sub acuzare

(1)    Parlamentul, cu votul a cel puţin două treimi din numărul
membrilor săi, poate hotărî punerea sub acuzare a Preşedintelui
României pentru înaltă trădare.

(2)     Propunerea de punere sub acuzare poate fi iniţiată de majoritatea parlamentarilor şi se aduce, neîntârziat, la cunoştinţă Preşedintelui României pentru a putea da explicaţii cu privire la faptele ce i se impută.

(3)     De la data punerii sub acuzare şi până la data demiterii Preşedintele este suspendat de drept.

(4)     Competenţa de judecată aparţine înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Preşedintele este demis de drept la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

ARTICOLUL 97

Vacanţa funcţiei

(1)    Vacanţa funcţiei de Preşedinte al României intervine în caz de demisie, de demitere din funcţie, de imposibilitate definitivă a exercitării atribuţiilor sau de deces.

(2)    în termen de 3 luni de la data la care a intervenit vacanţa funcţiei de
Preşedinte al României, Guvernul va organiza alegeri pentru un nou Preşedinte.

ARTICOLUL 97

Vacanţa funcţiei

(1)    Vacanţa funcţiei de Preşedinte al României intervine în caz de demisie, de demitere din funcţie, de imposibilitate definitivă a exercitării atribuţiilor sau de deces.

(2)    în termen de 60 de zile de la data la care a intervenit vacanţa
funcţiei de Preşedinte al României, Guvernul va organiza alegeri pentru funcţia de Preşedinte.

ARTICOLUL 98 Interimatul funcţiei

(1)    Dacă funcţia de Preşedinte devine vacantă ori dacă Preşedintele este
suspendat din funcţie sau dacă se află în imposibilitate temporară de a-şi
exercita atribuţiile, interimatul se asigură, în ordine, de preşedintele
Senatului sau de preşedintele Camerei Deputaţilor.

(2)    Atribuţiile prevăzute la articolele 88-90 nu pot fi exercitate pe durata
interimatului funcţiei prezidenţiale.

ARTICOLUL 98 Interimatul funcţiei

(1)       Dacă funcţia  de  Preşedinte  devine vacantă  ori  dacă
Preşedintele este suspendat din funcţie sau dacă se află în
imposibilitate temporară de a-şi exercita atribuţiile, interimatul se
asigură de către Preşedintele Parlamentului.

(2)    Atribuţiile prevăzute la articolul 85 alineatul (1), articolele 88-
90 şl articolul 103 din Constituţie nu pot fi exercitate pe durata
interimatului funcţiei prezidenţiale.

ARTICOLUL 99

Răspunderea preşedintelui interimar

Dacă persoana care asigură interimatul funcţiei de Preşedinte al României săvârşeşte fapte grave, prin care se încalcă prevederile Constituţiei, se aplică articolul 95 şi articolul 98.

IDENTIC

ARTICOLUL 100 Actele Preşedintelui

(1)     în exercitarea atribuţiilor sale, Preşedintele României emite decrete care se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenţa decretului.

(2)     Decretele emise de Preşedintele României în exercitarea atribuţiilor sale prevăzute în articolul 91 alineatele (1) şi (2), articolul 92 alineatele (2) şi (3), articolul 93 alineatul (1) şi articolul 94 literele a), b) şi d) se contrasemnează de primul-ministru.

IDENTIC

ARTICOLUL 101 Indemnizaţia şi celelalte drepturi

Indemnizaţia şi celelalte drepturi ale Preşedintelui României se stabilesc prin lege.

IDENTIC

CAPITOLUL III Guvernul

ARTICOLUL 102

Rolul şl structura

(1)       Guvernul,  potrivit programului  său  de guvernare  acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice.

(2)    în îndeplinirea atribuţiilor sale, Guvernul cooperează cu organismele sociale interesate.

(3)    Guvernul este alcătuit din prim-ministru, miniştri şi alţi membri stabiliţi prin lege organică.

IDENTIC

ARTICOLUL 103

învestitura

(1)    Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de
prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în
Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor
reprezentate în Parlament.

(2)    Candidatul pentru funcţia de prim-ministru va cere, în termen de 10 zile
de la desemnare, votul de încredere al Parlamentului asupra programului şi
a întregii liste a Guvernului.

(3)    Programul şi lista Guvernului se dezbat de Camera Deputaţilor şi de
Senat, în şedinţă comună. Parlamentul acordă încredere Guvernului cu votul
majorităţii deputaţilor şi senatorilor.

ARTICOLUL 103

învestitura

(1)       Preşedintele României desemnează un candidat pentru
funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are
majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea
majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.

(2)    Candidatul pentru funcţia de prim-ministru va cere, în termen
de 10 zile de la desemnare, votul de încredere al Parlamentului
asupra programului şi a întregii liste a Guvernului. Parlamentul se
va pronunţa prin vot asupra formării noului Guvern în termen de
10 zile de la data solicitării votului de încredere. în caz contrar,
după trecerea celor 10 zile, candidatul propus, împreună cu
programul şi lista Guvernului, va fi considerat respins de către
Parlament, iar Preşedintele României va desemna un alt candidat
pentru funcţia de prim-ministru.

(3)      Programul de guvernare şi lista propunerilor pentru membrii
Guvernului se dezbat de către Parlament, care acordă încredere
Guvernului cu votul majorităţii parlamentarilor.

ARTICOLUL 104 Jurământul de credinţă

(1) Pri mu l-ministru, miniştrii şi ceilalţi membri ai Guvernului vor depune individual, în faţa Preşedintelui României, jurământul de la articolul 82.

(2) Guvernul în întregul său şi fiecare membru în parte îşi exercită mandatul, începând de la data depunerii jurământului.

IDENTIC

ARTICOLUL 105 Incompatibilităţi

(1)    Funcţia de membru al Guvernului este incompatibilă cu exercitarea
altei funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de deputat sau de
senator. De asemenea, ea este incompatibilă cu exercitarea unei funcţii de
reprezentare   profesională   salarizate  în   cadrul   organizaţiilor  cu   scop
comercial.

(2)        Alte incompatibilităţi se stabilesc prin lege organică.

ARTICOLUL 105 Incompatibilităţi

(1)      Funcţia de membru al Guvernului este incompatibilă cu
exercitarea altei funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de
parlamentar. De asemenea, ea este incompatibilă cu exercitarea
unei funcţii de reprezentare profesională salarizate în cadrul
organizaţiilor cu scop comercial.

(2)        Alte incompatibilităţi se stabilesc prin lege organică.

ARTICOLUL 106 încetarea funcţiei de membru al Guvernului

Funcţia de membru al Guvernului încetează în urma demisiei, a revocării, a pierderii drepturilor electorale, a stării de incompatibilitate, a decesului, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.

IDENTIC

ARTICOLUL 107 Primul-mi nistru

(1)    Primul-ministru conduce Guvernul şi coordonează activitatea membrilor
acestuia, respectând atribuţiile ce le revin. De asemenea, prezintă Camerei
Deputaţilor sau Senatului rapoarte şi declaraţii cu privire la politica
Guvernului, care se dezbat cu prioritate.

(2)        Preşedintele României nu îl poate revoca pe primul-ministru.

(3)    Dacă primul-ministru se află în una dintre situaţiile prevăzute la articolul
106, cu excepţia revocării, sau este în imposibilitate de a-şi exercita
atribuţiile, Preşedintele României va desemna un alt membru al Guvernului
ca prim-ministru interimar, pentru a îndeplini atribuţiile primului-ministru,
până la formarea noului Guvern. Interimatul, pe perioada imposibilităţii
exercitării atribuţiilor, încetează dacă primul-ministru îşi reia activitatea în
Guvern.

(4)        Prevederile alineatului (3) se aplică în mod corespunzător şl celorlalţi

membri ai Guvernului, la propunerea primul ui-mi nistru, pentru o perioadă de cel mult 45 de zile.

ARTICOLUL 107 Primul-ministru

(1)    Primul-ministru conduce Guvernul şi coordonează activitatea
membrilor acestuia,  respectând atribuţiile ce le revin.  De
asemenea, prezintă Parlamentului rapoarte şi declaraţii cu privire
la politica Guvernului, care se dezbat cu prioritate.

(2)        Preşedintele României nu îl poate revoca pe primul-ministru.

(3)    Dacă primul-ministru se află în una dintre situaţiile prevăzute
la articolul 106, cu excepţia revocării, sau este în imposibilitate de
a-şi exercita atribuţiile, Preşedintele României va desemna un alt
membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a
îndeplini atribuţiile primului-ministru, până la formarea noului
Guvern.   Interimatul,   pe   perioada   imposibilităţii   exercitării
atribuţiilor, încetează dacă primul-ministru îşi reia activitatea în
Guvern.

(4) Dacă unul dintre ceilalţi membri ai Guvernului se află în una dintre situaţiile prevăzute la articolul 106 sau este în Imposibilitate de a-şi exercita atribuţiile, Preşedintele României, la propunerea primului-ministru, va desemna un alt membru al Guvernului ca ministru interimar, până la numirea unui nou ministru. Interimatul, pe perioada imposibilităţii exercitării atribuţiilor, încetează dacă ministrul îşi reia activitatea în Guvern. Interimatul nu poate dura mai mult de 45 de zile.

ARTICOLUL 108 Actele Guvernului

(1)        Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanţe.

(2)        Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor.

(3)    Ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele
şi în condiţiile prevăzute de aceasta.

(4)    Hotărârile şi ordonanţele adoptate de Guvern se semnează de primul-
ministru, se contrasemnează de miniştrii care au obligaţia punerii lor în
executare şi se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage
inexistenţa hotărârii sau a ordonanţei. Hotărârile care au caracter militar se
comunică numai instituţiilor interesate.

IDENTIC

ARTICOLUL 109 Răspunderea membrilor Guvernului

ARTICOLUL 109 Răspunderea membrilor Guvernului

(1)    Guvernul răspunde politic numai în faţa Parlamentului pentru întreaga
sa activitate. Fiecare membru al Guvernului răspunde politic solidar cu
ceilalţi membri pentru activitatea Guvernului şi pentru actele acestuia.

(2)    Numai Camera Deputaţilor, Senatul şi Preşedintele României au
dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele
săvârşite în exerciţiul funcţiei lor. Dacă s-a cerut urmărirea penală,
Preşedintele României poate dispune suspendarea acestora din funcţie.
Trimiterea în judecată a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui
din funcţie. Competenţa de judecată aparţine înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie.

(3)    Cazurile de răspundere şi pedepsele aplicabile membrilor Guvernului
sunt reglementate printr-o lege privind responsabilitatea ministerială.

(1)    Guvernul răspunde politic numai în faţa Parlamentului pentru
întreaga sa activitate. Fiecare membru al Guvernului răspunde
politic solidar cu ceilalţi membri pentru activitatea Guvernului şi
pentru actele acestuia.

(2)        Abrogat.

(3)    Răspunderea penală a membrilor Guvernului, pentru fapte
săvârşite în exerciţiul funcţiei lor, se stabileşte prin lege organică.
Competenţa de judecată aparţine înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie.

ARTICOLUL 110 încetarea mandatului

(1)      Guvernul îşi exercită mandatul până la data validării alegerilor
parlamentare generale.

(2)    Guvernul este demis la data retragerii de către Parlament a încrederii
acordate sau dacă primul-ministru se află în una dintre situaţiile prevăzute la
articolul 106, cu excepţia revocării, ori este în imposibilitatea de a-şi exercita
atribuţiile mai mult de 45 de zile.

(3)    în situaţiile prevăzute în alineatul (2) sunt aplicabile prevederile
articolului 103.

(4)    Guvernul al cărui mandat a încetat potrivit alineatelor (1) şi (2)
îndeplineşte numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice,
până la depunerea jurământului de membrii noului Guvern.

IDENTIC

CAPITOLUL IV

Raporturile Parlamentului cu Guvernul

ARTICOLUL 111 Informarea Parlamentului

(1)     Guvernul şi celelalte organe ale administraţiei publice, în cadrul
controlului parlamentar al activităţii lor, sunt obligate să prezinte informaţiile
şi documentele cerute de Camera Deputaţilor, de Senat sau de comisiile
parlamentare, prin intermediul preşedinţilor acestora. în cazul în care o
iniţiativă legislativă implică modificarea prevederilor bugetului de stat sau a
bugetului asigurărilor sociale de stat, solicitarea informării este obligatorie.

(2)     Membrii Guvernului au acces la lucrările Parlamentului. Dacă li se
solicită prezenţa, participarea lor este obligatorie.

CAPITOLUL IV

Raporturile Parlamentului cu Guvernul

ARTICOLUL 111 Informarea Parlamentului

(1)    Guvernul şi celelalte organe ale administraţiei publice, în
cadrul controlului parlamentar al activităţii lor, sunt obligate să
prezinte informaţiile şi documentele cerute de Parlament sau de
comisiile parlamentare, prin intermediul preşedinţilor acestora. în
cazul în care o iniţiativă legislativă implică modificarea prevederilor
bugetului de stat sau a bugetului asigurărilor sociale de stat,
solicitarea informării este obligatorie.

(2)    Membrii Guvernului au acces la lucrările Parlamentului. Dacă
li se solicită prezenţa, participarea lor este obligatorie.

ARTICOLUL 112 întrebări, interpelări şi moţiuni simple

(1)     Guvernul şi fiecare dintre membrii săi au obligaţia să răspundă la
întrebările sau la interpelările formulate de deputaţi sau de senatori, în
condiţiile prevăzute de regulamentele celor două Camere ale Parlamentului.

(2)     Camera Deputaţilor sau Senatul poate adopta o moţiune simplă prin
care să-şi exprime poziţia cu privire la o problemă de politică internă sau
externă ori, după caz, cu privire la o problemă ce a făcut obiectul unei
interpelări.

ARTICOLUL 112 întrebări, interpelări şi moţiuni simple

(1)     Guvernul şi fiecare dintre membrii săi au obligaţia să
răspundă  la  întrebările  sau   la   interpelările  formulate  de
parlamentari,   în   condiţiile   prevăzute   de   regulamentul   de
organizare şi funcţionare al Parlamentului.

(2)     Parlamentul poate adopta o moţiune simplă prin care să-şi
exprime poziţia cu privire la o problemă de politică internă sau
externă ori, după caz, cu privire la o problemă ce a făcut obiectul
unei interpelări.

ARTICOLUL 113 Moţiunea de cenzură

(1)      Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă comună, pot retrage
încrederea acordată Guvernului prin adoptarea unei moţiuni de cenzură, cu
votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor.

(2)    Moţiunea de cenzură poate fi iniţiată de cel puţin o pătrime din numărul
total al deputaţilor şi senatorilor şi se comunică Guvernului la data depunerii.

(3)    Moţiunea de cenzură se dezbate după 3 zile de la data când a fost
prezentată în şedinţa comună a celor două Camere.

(4)    Dacă moţiunea de cenzură a fost respinsă, deputaţii şi senatorii care
au semnat-o nu mai pot iniţia, în aceeaşi sesiune, o nouă moţiune de
cenzură, cu excepţia cazului în care Guvernul îşi angajează răspunderea
potrivit articolului 114.

ARTICOLUL 113 Moţiunea de cenzură

(1)    Parlamentul poate retrage încrederea acordată Guvernului
prin adoptarea unei moţiuni de cenzură, cu votul majorităţii membrilor săi.

(2)    Moţiunea de cenzură poate fi iniţiată de cel puţin o pătrime din numărul total al parlamentarilor şi se comunică Guvernului la data depunerii.

(3)    Moţiunea de cenzură se dezbate după 3 zile de la data când
a fost prezentată în Parlament.

(4)    Dacă moţiunea de cenzură a fost respinsă, parlamentarii
care au semnat-o nu mai pot iniţia, în aceeaşi sesiune, o nouă
moţiune de cenzură, cu excepţia cazului în care Guvernul îşi
angajează răspunderea potrivit articolului 114.

ARTICOLUL 114 Angajarea răspunderii Guvernului

(1)    Guvernul îşi poate angaja răspunderea în faţa Camerei Deputaţilor şi a
Senatului, în şedinţă comună, asupra unui program, a unei declaraţii de
politică generală sau a unui proiect de lege.

(2)    Guvernul este demis dacă o moţiune de cenzură, depusă în termen de
3 zile de la prezentarea programului, a declaraţiei de politică generală sau a
proiectului de lege, a fost votată în condiţiile articolului 113.

(3)    Dacă Guvernul nu a fost demis potrivit alineatului (2), proiectul de lege
prezentat, modificat sau completat, după caz, cu amendamente acceptate
de Guvern, se consideră adoptat, iar aplicarea programului sau a declaraţiei
de politică generală devine obligatorie pentru Guvern.

(4)    în cazul în care Preşedintele României cere reexaminarea legii
adoptate potrivit alineatului (3), dezbaterea acesteia se va face în şedinţa
comună a celor două Camere.

ARTICOLUL 114 Angajarea răspunderii Guvernului

(I)      Guvernul îşi poate angaja răspunderea în faţa Parlamentului, o
singură dată pe sesiune, asupra unui program, a unei declaraţii de politică generală sau a unui proiect de lege.

(I^I)       Limitarea angajării răspunderii prevăzută la alineatul (1) nu se aplică în cazul proiectului bugetului de stat şi cel al asigurărilor sociale de stat.

(2)    Guvernul este demis dacă o moţiune de cenzură, depusă în termen de 3 zile de la prezentarea programului, a declaraţiei de politică generală sau a proiectului de lege, a fost votată în condiţiile articolului 113.

(3)    Dacă Guvernul nu a fost demis potrivit alineatului (2), proiectul
de lege prezentat, modificat sau completat, după caz,  cu amendamente acceptate de Guvern, se consideră adoptat, iar aplicarea programului sau a declaraţiei de politică generală devine obligatorie pentru Guvern.

(4)    în cazul în care Preşedintele României cere reexaminarea legii
adoptate potrivit alineatului (3), dezbaterile şi votul se vor face de
către Parlament, într-o singură lectură, pe articolele sesizate,
urmate de votul final pe întreaga lege.

ARTICOLUL 115

Delegarea legislativă

(1)    Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului
pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.

(2)    Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data până
la care se pot emite ordonanţe.

(3)    Dacă legea de abilitare o cere, ordonanţele se supun aprobării
Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de
abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanţei.

(4)    Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii
extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de
a motiva urgenţa în cuprinsul acestora.

(5)    Ordonanţa de urgenţă intră în vigoare numai după depunerea sa spre
dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi
după publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Camerele, dacă nu se
află în sesiune, se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau,
după caz, de la trimitere. Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la
depunere, Camera sesizată nu se pronunţă asupra ordonanţei, aceasta este
considerată adoptată şi se trimite celeilalte Camere care decide de
asemenea în procedură de urgenţă. Ordonanţa de urgenţă cuprinzând
norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la
articolul 76 alineatul (1).

(6)    Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor
constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului,

drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică.

(7)    Ordonanţele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobă sau se
resping printr-o lege în care vor fi cuprinse şi ordonanţele ale căror efecte au
încetat potrivit alineatului (3).

(8)    Prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacă este
cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada
de aplicare a ordonanţei.

ARTICOLUL 115

Delegarea legislativă

(1)   Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a
Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac
obiectul legilor organice.

(2)   Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi
data până la care se pot emite ordonanţe.

(3)   Dacă legea de abilitare o cere, ordonanţele se supun
aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la
împlinirea termenului  de abilitare.  Nerespectarea termenului
atrage încetarea efectelor ordonanţei.

(4)   Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în
situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată,
având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora.

(5)   Ordonanţa  de  urgenţă  intră  în  vigoare  numai  după
depunerea sa spre dezbatere la Parlament şi după publicarea ei în
Monitorul Oficial al României. Parlamentul, dacă nu se află în
sesiune, se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere.
Ordonanţa de urgenţă cuprinzând norme de natura legii organice
se aprobă cu majoritatea prevăzută la articolul 76 alineatul (1).

(6)    Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor
constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale
statului,   drepturile,   libertăţile  şi  îndatoririle  prevăzute  de
Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere

silită a unor bunuri în proprietate publică.

(7)    Ordonanţele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobă
sau se resping printr-o lege în care vor fi cuprinse şi ordonanţele
ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3).

(8)    Prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa,
dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice
produse pe perioada de aplicare a ordonanţei.

CAPITOLUL V

Administraţia publică

SECŢIUNEA 1

Administraţia publică centrală de specialitate

ARTICOLUL 116 Structura

(1)        Ministerele se organizează numai în subordinea Guvernului.

(2)    Alte organe de specialitate se pot organiza în subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ca autorităţi administrative autonome.

IDENTIC

ARTICOLUL 117 înfiinţarea

(1)        Ministerele se înfiinţează, se organizează şi funcţionează potrivit legii.

(2)    Guvernul şi ministerele, cu avizul Curţii de Conturi, pot înfiinţa organe de specialitate, în subordinea lor, numai dacă legea le recunoaşte această competenţă.

(3)        Autorităţi administrative autonome se pot înfiinţa prin lege organică.

IDENTIC

ARTICOLUL 118 Forţele armate

(1)    Armata este subordonată exclusiv voinţei poporului pentru garantarea suveranităţii, a independenţei şi a unităţii statului, a integrităţii teritoriale a ţării şi a democraţiei constituţionale. In condiţiile legii şi ale tratatelor internaţionale la care România este parte, armata contribuie la apărarea colectivă în sistemele de alianţă militară şi participă la acţiuni privind menţinerea sau restabilirea păcii.

(2)    Structura sistemului naţional de apărare, pregătirea populaţiei, a economiei şi a teritoriului pentru apărare, precum şi statutul cadrelor militare, se stabilesc prin lege organică.

(3)  Prevederile alineatelor (1) şi (2) se aplică, în mod corespunzător, şi celorlalte componente ale forţelor armate stabilite potrivit legii.

(4)    Organizarea de activităţi militare sau paramilitare în afara unei autorităţi statale este interzisă.

(5)    Pe teritoriul României pot intra, staţiona, desfăşura operaţiuni sau trece trupe străine numai în condiţiile legii sau ale tratatelor internaţionale la care România este parte.

IDENTIC

ARTICOLUL 119 Consiliul Suprem de Apărare a Ţării

Consiliul Suprem de Apărare a Ţării organizează şi coordonează unitar activităţile care privesc apărarea ţării şi securitatea naţională, participarea la menţinerea securităţii internaţionale şi la apărarea colectivă în sistemele de alianţă militară, precum şi la acţiuni de menţinere sau de restabilire a păcii.

ARTICOLUL 119 Consiliul Suprem de Apărare a Ţării

(1)        Consiliul  Suprem  de Apărare  a Ţării  organizează şi
coordonează unitar activităţile care privesc apărarea ţării şi
securitatea  naţională,   participarea  la  menţinerea  securităţii
internaţionale şi la apărarea colectivă în sistemele de alianţă
militară, precum şi la acţiuni de menţinere sau de restabilire a
păcii.

(2)      în condiţiile legii, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării
transmite Parlamentului, în vederea aprobării, strategia de
securitate naţională.

(3)       Consiliul   Suprem   de  Apărare   a  Ţării  transmite
Parlamentului rapoartele asupra activităţii desfăşurate, în
vederea examinării acestora.

SECŢIUNEA a 2-a

Administraţia publică locală

ARTICOLUL 120

Principii de bază

(1)    Administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază
pe principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor
publice.

(2)    în unităţile administrativ-teritoriale în care cetăţenii aparţinând unei
minorităţi naţionale au o pondere semnificativă se asigură folosirea limbii
minorităţii naţionale respective în scris şi oral în relaţiile cu autorităţile
administraţiei publice locale şi cu serviciile publice decon centrate, în
condiţiile prevăzute de legea organică.

IDENTIC

ARTICOLUL 121

Autorităţi comunale şi orăşeneşti

(1)    Autorităţile administraţiei publice, prin care se realizează autonomia
locală în comune şi în oraşe, sunt consiliile locale alese şi primarii aleşi, în
condiţiile legii.

(2)    Consiliile locale şl primarii funcţionează, în condiţiile legii, ca autorităţi
administrative autonome şi rezolvă treburile publice din comune şi din oraşe.

(3)    Autorităţile prevăzute la alineatul (1) se pot constitui şi în subdiviziunile
administrativ-teritoriale ale municipiilor.

IDENTIC

ARTICOLUL 122

Consiliul judeţean

(1)       Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice pentru
coordonarea activităţii consiliilor comunale şi orăşeneşti, în vederea realizării
serviciilor publice de interes judeţean.

(2)        Consiliul judeţean este ales şi funcţionează în condiţiile legii.

IDENTIC

ARTICOLUL 123 Prefectul

(1) Guvernul numeşte un prefect în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti.

(2)      Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local şi conduce
serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale
administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale.

(3)        Atribuţiile prefectului se stabilesc prin lege organică.

(4)    între prefecţi, pe de o parte, consiliile locale şl primari, precum şi
consiliile judeţene şi preşedinţii acestora, pe de altă parte, nu există raporturi
de subordonare.

(5)    Prefectul poate ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ, un
act al consiliului judeţean, al celui local sau al primarului, în cazul în care
consideră actul ilegal. Actul atacat este suspendat de drept.

IDENTIC

CAPITOLUL VI

Autoritatea judecătorească

CAPITOLUL VI

Autoritatea judecătorească

SECŢIUNEA 1

Instanţele judecătoreşti

ARTICOLUL 124 înfăptuirea justiţiei

SECŢIUNEA 1

Instanţele judecătoreşti

ARTICOLUL 124 înfăptuirea justiţiei

(1)    Justiţia se înfăptuieşte în numele legii.

(2)    Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi.

(3)    Judecătorii sunt independenţi şl se supun numai legii.

(1)        Justiţia se înfăptuieşte în numele legii.

(2)        Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi.

(3)    Judecătorii sunt independenţi şl se supun numai Constituţiei,
legii şi deciziilor Curţii Constituţionale.

(4)    Răspunderea judecătorilor şl procurorilor se reglementează
prin lege organică.

ARTICOLUL 125

Statutul judecătorilor

IDENTIC

(1)      Judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili, în
condiţiile legii.

(2)      Propunerile de numire, precum şi promovarea, transferarea şi
sancţionarea judecătorilor sunt de competenţa Consiliului Superior al
Magistraturii, în condiţiile legii sale organice.

(3) Funcţia de judecător este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.

ARTICOLUL 126 Instanţele judecătoreşti

(1)    Justiţia se realizează prin înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin
celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.

(2)    Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt
prevăzute numai prin lege.

(3)    înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea
unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei
sale.

(4)    Compunerea înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi regulile de funcţionare
a acesteia se stabilesc prin lege organică.

(5)    Este interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare. Prin lege organică
pot fi înfiinţate instanţe specializate în anumite materii, cu posibilitatea
participării, după caz, a unor persoane din afara magistraturii.

(6)    Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice,
pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepţia celor care
privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu
caracter militar. Instanţele de contencios administrativ sunt competente să
soluţioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau, după caz,
prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale.

ARTICOLUL 126 Instanţele judecătoreşti

(1)    Justiţia se realizează prin înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi
prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.

(2)      Competenţa Instanţelor judecătoreşti şi procedura de
judecată sunt prevăzute numai prin lege.

(3)    înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi
aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti,
potrivit competenţei sale.

(4)    Compunerea înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi regulile de
funcţionare a acesteia se stabilesc prin lege organică.

(5)    Este interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare. Prin lege
organică pot fi înfiinţate instanţe specializate în anumite materii, cu
posibilitatea participării, după caz, a unor persoane din afara
magistraturii.

(6)        Controlul  judecătoresc   al   actelor   administrative   ale
autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este
garantat, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul,
a actelor de comandament cu caracter militar, precum şi a celor
care privesc politicile fiscale şi bugetare. Instanţele de contencios
administrativ sunt competente să soluţioneze cererile persoanelor
vătămate prin ordonanţe sau, după caz, prin dispoziţii din
ordonanţe declarate neconstituţionale.

ARTICOLUL 127 Caracterul public al dezbaterilor

Şedinţele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege.

IDENTIC

ARTICOLUL 128 Folosirea limbii materne şi a interpretului în justiţie

(1)        Procedura judiciară se desfăşoară în limba română.

(2)    Cetăţenii români aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul să se
exprime în limba maternă în faţa instanţelor de judecată, în condiţiile legii
organice.

(3)    Modalităţile de exercitare a dreptului prevăzut la alineatul (2), inclusiv
prin folosirea de interpreţi sau traduceri, se vor stabili astfel încât să nu
împiedice buna administrare a justiţiei şi să nu implice cheltuieli suplimentare
pentru cei interesat.

(4)    Cetăţenii străini şi apatrizii care nu înţeleg sau nu vorbesc limba
română au dreptul de a lua cunoştinţă de toate actele şi lucrările dosarului,
de a vorbi în instanţă şi de a pune concluzii, prin interpret; în procesele
penale acest drept este asigurat în mod gratuit.

IDENTIC

ARTICOLUL 129 Folosirea căilor de atac

împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

IDENTIC

ARTICOLUL 130

Poliţia instanţelor

Instanţele judecătoreşti dispun de poliţia pusă în serviciul lor.

IDENTIC

SECŢIUNEA a 2-a

Ministerul Public

ARTICOLUL 131 Rolul Ministerului Public

(1)    în activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale
ale societăţii şl apără ordinea de drept, precum şl drepturile şl libertăţile
cetăţenilor.

(2)      Ministerul Public îşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi în
parchete, în condiţiile legii.

(3)      Parchetele funcţionează pe lângă instanţele de judecată, conduc şi
supraveghează activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare, în

condiţiile legii.

IDENTIC

ARTICOLUL 132

Statutul procurorilor

(1)    Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al
imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei.

(2)    Funcţia de procuror este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau
privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.

IDENTIC

SECŢIUNEA a 3-a

Consiliul Superior al Magistraturii

ARTICOLUL 133

Rolul şl structura

(1)        Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei.

(2)        Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din 19 membri, din care:

a)    14 sunt aleşi în adunările generale ale magistraţilor şi validaţi de Senat;
aceştia fac parte din două secţii, una pentru judecători şi una pentru
procurori; prima secţie este compusă din 9 judecători, iar cea de-a doua din
5 procurori;

b)    2 reprezentanţi ai societăţii civile, specialişti în domeniul dreptului, care
se bucură de înaltă reputaţie profesională şi morală, aleşi de Senat; aceştia
participă numai la lucrările în plen;

c)    ministrul justiţiei, preşedintele înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi
procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie.

(3)    Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii este ales pentru un
mandat de un an, ce nu poate fi reînnoit, dintre magistraţii prevăzuţi la
alineatul (2) litera a).

(4)    Durata mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este
de 6 ani.

(5)        Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii se iau prin vot secret.

(6)      Preşedintele României prezidează lucrările Consiliului Superior al
Magistraturii la care participă.

(7) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii sunt definitive şi irevocabile, cu excepţia celor prevăzute la articolul 134 alineatul (2).

SECŢIUNEA a 3-a

Consiliul Superior al Magistraturii

ARTICOLUL 133

Rolul şl structura

(1) Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei.

(2)    Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din 19 membri,
din care:

a)    10 sunt aleşi în adunările generale ale magistraţilor şi validaţi
de Parlament; aceştia fac parte din două secţii, una pentru
judecători şi una pentru procurori; prima secţie este compusă din 5
judecători, iar cea de-a doua din 5 procurori;

b)    6 reprezentanţi ai societăţii civile, care se bucură de înaltă
reputaţie profesională şi morală: 3 numiţi de Parlament şi 3 de
către Preşedintele României;

c)    ministrul justiţiei, preşedintele înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie şi procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie.

(3)    Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii este ales
dintre membrii prevăzuţi la alineatul (2) literele a) şi b), pentru un
mandat de un an, ce poate fi înnoit o singură dată. Mandatul
acestuia nu poate fi prelungit.

(4)        Durata  mandatului  membrilor  Consiliului   Superior  al
Magistraturii este de 6 ani şl nu poate fi prelungit sau înnoit.

(5)    Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii se iau prin vot
public şi se motivează.

(6)        Abrogat.

(7)    Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii sunt definitive
şi irevocabile, cu excepţia celor prevăzute la articolul 134 alineatul

(2).

ARTICOLUL 134

Atribuţii

(1)    Consiliul Superior al Magistraturii propune Preşedintelui României
numirea în funcţie a judecătorilor şi a procurorilor, cu excepţia celor stagiari,
în condiţiile legii.

(2)    Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de instanţă de
judecată,  prin  secţiile sale, în domeniul  răspunderii disciplinare a
judecătorilor şi a procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa
organică. în aceste situaţii, ministrul justiţiei, preşedintele înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie şi procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie nu au drept de vot.

(3)    Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii în materie disciplinară pot
fi atacate la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

(4)    Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte şl alte atribuţii stabilite
prin legea sa organică, în realizarea rolului său de garant al independenţei
justiţiei.

IDENTIC

TITLUL IV

Economia şi finanţele publice

ARTICOLUL 135

Economia

(1)    Economia României este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă
şi concurenţă.

(2)        Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;

b)  protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi
valutară;

c)  stimularea cercetării ştiinţifice şi tehnologice naţionale, a artei şi
protecţia dreptului de autor;

d)     exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional;

e)   refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea
echilibrului ecologic;

f)      crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii;

g)      aplicarea politicilor de dezvoltare regională în  concordanţă cu
obiectivele Uniunii Europene.

IDENTIC

ARTICOLUL 136

Proprietatea

(1)      Proprietatea este publică sau privată.

(2)  Proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege şi aparţine
statului sau unităţilor administrativ-teritoriale.

(3)  Bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu
potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorială,
resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi
alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietăţii
publice.

(4)    Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. în condiţiile legii organice,
ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot
fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosinţă
gratuită instituţiilor de utilitate publică.

(5)      Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice.

IDENTIC

ARTICOLUL 137

Sistemul financiar

(1)    Formarea,  administrarea,  întrebuinţarea şi  controlul  resurselor
financiare ale statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor
publice sunt reglementate prin lege.

(2)    Moneda naţională este leul, iar subdiviziunea acestuia, banul. în
condiţiile aderării la Uniunea Europeană, prin lege organică se poate

recunoaşte circulaţia şi înlocuirea monedei naţionale cu aceea a Uniunii Europene.

IDENTIC

ARTICOLUL 138 Bugetul public naţional

(1)    Bugetul public naţional cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurărilor
sociale de stat şi bugetele locale ale comunelor, ale oraşelor şi ale judeţelor.

(2)    Guvernul elaborează anual proiectul bugetului de stat şi pe cel al
asigurărilor sociale de stat, pe care le supune, separat, aprobării
Parlamentului.

(3)    Dacă legea bugetului de stat şi legea bugetului asigurărilor sociale de
stat nu au fost adoptate cu cel puţin 3 zile înainte de expirarea exerciţiului
bugetar, se aplică în continuare bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale
de stat ale anului precedent, până la adoptarea noilor bugete.

(4)    Bugetele locale se elaborează, se aprobă şi se execută în condiţiile
legii.

(5)    Nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de
finanţare.

ARTICOLUL 138 Bugetul public naţional

(1)    Bugetul public naţional cuprinde bugetul de stat, bugetul
asigurărilor sociale de stat şi bugetele locale ale comunelor, ale
oraşelor şi alejudeţelor.

(2)    Guvernul elaborează anual proiectul bugetului de stat şi pe
cel al asigurărilor sociale de stat, pe care le transmite instituţiilor
Uniunii Europene, după informarea prealabilă a Parlamentului
asupra conţinutului acestora.

(2¹) Guvernul supune spre aprobare Parlamentului, separat, proiectul bugetului de stat şi pe cel al asigurărilor sociale de stat.

(3)    Dacă legea bugetului de stat şi legea bugetului asigurărilor
sociale de stat nu au fost adoptate cu cel puţin 3 zile înainte de
expirarea exerciţiului bugetar, se aplică în continuare bugetul de
stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat ale anului precedent,
până la adoptarea noilor bugete.

(4)    Bugetele locale se elaborează, se aprobă şi se execută în
condiţiile legii.

(5)    Nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea
sursei de finanţare.

ARTICOLUL 138¹

Politica financiară

(1)     Statul trebuie să evite deficitul public excesiv. Deficitul bugetar
nu poate fi mai mare de 3% din produsul intern brut, iar datoria
publică nu poate depăşi 60% din produsul intern brut.

(2)     împrumuturile externe pot fi contractate numai în domeniul
investiţiilor.

(3)     în cazul producerii unei catastrofe naturale sau ivirii unor
situaţii  excepţionale  cu  Impact  negativ  semnificativ  asupra
finanţelor publice, valorile maxime prevăzute la alineatul (1) pot fi
depăşite, cu acordul majorităţii membrilor Parlamentului, numai

dacă depăşirea poate fi compensată în maximum trei ani. (4)  Prin  derogare de la dispoziţiile alineatului  (2),  pentru prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale sau ale unui dezastru deosebit de grav, cu acordul majorităţii membrilor Parlamentului, pot fi contractate şi alte împrumuturi externe.

ARTICOLUL 139

Impozite, taxe şi alte contribuţii

(1)    Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale
bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege.

(2)    Impozitele şi taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judeţene,
în limitele şi în condiţiile legii.

(3)    Sumele reprezentând contribuţiile la constituirea unor fonduri se
folosesc, în condiţiile legii, numai potrivit destinaţiei acestora.

IDENTIC

ARTICOLUL 140

Curtea de Conturi

(1)    Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, de
administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale
sectorului public. în condiţiile legii organice, litigiile rezultate din activitatea
Curţii de Conturi se soluţionează de instanţele judecătoreşti specializate.

(2)    Curtea de Conturi prezintă anual Parlamentului un raport asupra
conturilor de gestiune ale bugetului public naţional din exerciţiul bugetar
expirat, cuprinzând şi neregulile constatate.

(3)    La cererea Camerei Deputaţilor sau a Senatului, Curtea de Conturi
controlează modul de gestionare a resurselor publice şi raportează despre
cele constatate.

(4)    Consilierii de conturi sunt numiţi de Parlament pentru un mandat de 9
ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit. Membrii Curţii de Conturi sunt
independenţi în exercitarea mandatului lor şi inamovibili pe toată durata
acestuia. Ei sunt supuşi incompatibilităţi lor prevăzute de lege pentru
judecători.

(5)    Curtea de Conturi se înnoieşte cu o treime din consilierii de conturi
numiţi de Parlament, din 3 în 3 ani, în condiţiile prevăzute de legea organică

a Curţii.

(6) Revocarea membrilor Curţii de Conturi se face de către Parlament, în cazurile şl condiţiile prevăzute de lege.

ARTICOLUL 140 Curtea de Conturi

(1)    Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de
formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare
ale statului şi ale sectorului public. în condiţiile legii organice,
litigiile rezultate din activitatea Curţii de Conturi se soluţionează de
instanţele judecătoreşti specializate.

(2)    Curtea de Conturi prezintă anual Parlamentului un raport
asupra conturilor de gestiune ale bugetului public naţional din
exerciţiul bugetar expirat, cuprinzând şi neregulile constatate.

(3)    La cererea Parlamentului, Curtea de Conturi controlează
modul de gestionare a resurselor publice şi raportează despre
cele constatate.

(4)    Consilierii de conturi sunt numiţi de Parlament pentru un
mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit. Membrii
Curţii de Conturi sunt independenţi în exercitarea mandatului lor şi
inamovibili   pe   toată   durata   acestuia.   Ei   sunt   supuşi
in compatibilităţi lor prevăzute de lege pentru judecători.

(5)        Curtea de Conturi se înnoieşte cu o treime din consilierii de

conturi numiţi de Parlament, din 3 în 3 ani, în condiţiile prevăzute de legea organică a Curţii.

(6) Revocarea membrilor Curţii de Conturi se face de către Parlament, în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege.

ARTICOLUL 141

Consiliul Economic şi Social

Consiliul Economic şi Social este organ consultativ al Parlamentului şi al Guvernului în domeniile de specialitate stabilite prin legea sa organică de înfiinţare, organizare şi funcţionare.

IDENTIC

TITLUL V

Curtea Constituţională

ARTICOLUL 142 Structura

(1)        Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei.

(2)    Curtea Constituţională se compune din nouă judecători, numiţi pentru
un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit.

(3)    Trei judecători sunt numiţi de Camera Deputaţilor, trei de Senat şi trei
de Preşedintele României.

(4)    Judecătorii Curţii Constituţionale aleg, prin vot secret, preşedintele
acesteia, pentru o perioadă de 3 ani.

(5)    Curtea Constituţională se înnoieşte cu o treime din judecătorii ei, din 3
în 3 ani, în condiţiile prevăzute de legea organică a Curţii.

TITLUL V

Curtea Constituţională

ARTICOLUL 142 Structura

(1)        Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei.

(2)     Curtea Constituţională se compune din nouă judecători,
numiţi pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau

înnoit.

(3)     Şase judecători sunt numiţi de Parlament şi trei de
Preşedintele României.

(4)     Judecătorii Curţii Constituţionale aleg, prin vot secret,
preşedintele acesteia, pentru o perioadă de 3 ani.

(5)     Curtea Constituţională se înnoieşte cu  o treime din
judecătorii ei, din 3 în 3 ani, în condiţiile prevăzute de legea
organică a Curţii.

ARTICOLUL 143 Condiţii pentru numire

Judecătorii Curţii Constituţionale trebuie să aibă pregătire juridică superioară, înaltă competenţă profesională şi o vechime de cel puţin 18 ani în activitatea juridică sau în învăţământul juridic superior.

IDENTIC

ARTICOLUL 144 Incompatibilităţi

Funcţia de judecător al Curţii Constituţionale este incompatibilă cu oricare altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul juridic superior.

IDENTIC

ARTICOLUL 145 Independenţa şi inamovibilitatea

Judecătorii Curţii Constituţionale sunt independenţi în exercitarea mandatului lor şi inamovibili pe durata acestuia.

IDENTIC

ARTICOLUL 146 Atribuţii

Curtea Constituţională are următoarele atribuţii:

a)    se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea
acestora, la sesizarea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii
celor două Camere, a Guvernului, a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a
Avocatului Poporului, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel
puţin 25 de senatori, precum şi, din oficiu, asupra iniţiativelor de revizuire a
Constituţiei;

b)    se pronunţă asupra constituţionalităţii tratatelor sau altor acorduri
internaţionale, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a
unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori;

c)   se pronunţă asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului, la
sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui grup
parlamentar sau a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin
25 de senatori;

d)   hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi
ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj
comercial; excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată şi direct de
Avocatul Poporului;

e)       soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre
autorităţile publice, la cererea Preşedintelui României, a unuia dintre
preşedinţii celor două Camere, a primului-ministru sau a preşedintelui
Consiliului Superior al Magistraturii;

f)     veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi confirmă rezultatele sufragiului;

g)    constată existenţa împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea
funcţiei   de   Preşedinte   al   României   şi   comunică   cele   constatate
Parlamentului şi Guvernului;

h)    dă aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din funcţie a
Preşedintelui României;

i)    veghează la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea
referendumului şi confirmă rezultatele acestuia;

j) verifică îndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni;

k) hotărăşte asupra contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid politic; 1) îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de legea organică a Curţii.

ARTICOLUL 146 Atribuţii

Curtea Constituţională are următoarele atribuţii:

a)     se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Preşedintelui României, a preşedintelui Parlamentului, a Guvernului, a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puţin 40 de parlamentari precum şi, din oficiu, asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei;

b)     se pronunţă asupra constituţionalităţii tratatelor sau altor
acorduri internaţionale, la sesizarea preşedintelui Parlamentului
sau a unui număr de cel puţin 40 de parlamentari;

c)    se  pronunţă  asupra  constituţionalităţii   Regulamentului
Parlamentului, la sesizarea preşedintelui Parlamentului, a unui
grup parlamentar sau a unui număr de cel puţin 40 de
parlamentari;

d)    hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind
legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau
de arbitraj comercial; excepţia de neconstituţionalitate poate fi
ridicată şi direct de Avocatul Poporului;

e)     soluţionează conflictele juridice de natură constituţională
dintre autorităţile publice, la cererea Preşedintelui României, a
preşedintelui Parlamentului, a primului-ministru sau a preşedintelui
Consiliului Superior al Magistraturii;

f)     veghează   la   respectarea   procedurii   pentru   alegerea
Preşedintelui României şi confirmă rezultatele sufragiului;

g)    constată existenţa împrejurărilor care justifică interimatul în
exercitarea funcţiei de Preşedinte al României şi comunică cele
constatate Parlamentului şi Guvernului;

h)    dă aviz obligatoriu pentru propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României;

i)     veghează la respectarea procedurii pentru organizarea şi
desfăşurarea referendumului şi confirmă rezultatele acestuia;

j) verifică îndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni;

k) hotărăşte asupra contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid politic;

I) îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de legea organică a Curţii.

ARTICOLUL 147 Deciziile Curţii Constituţionale

(1)    Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din
regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele
juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în
acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord
prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui
termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de
drept.

(2)    în cazurile de neconstituţionalitate care privesc legile, înainte de
promulgarea acestora, Parlamentul este obligat să reexamineze dispoziţiile
respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curţii Constituţionale.

(3)    în cazul în care constituţionalitatea tratatului sau acordului internaţional
a fost constatată potrivit articolului 146 litera b), acesta nu poate face
obiectul  unei  excepţii  de neconstituţional itate. Tratatul  sau  acordul
internaţional constatat ca fiind neconstituţional nu poate fi ratificat.

(4)      Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al
României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere
numai pentru viitor.

ARTICOLUL 147

Deciziile Curţii Constituţionale

(1)    Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi
cele   din   Regulamentul   Parlamentului,   constatate  ca  fiind
neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la
publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval,
Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile
neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui
termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt
suspendate de drept.

(2)    în cazurile de neconstituţional itate care privesc legile, înainte
de   promulgarea   acestora,   Parlamentul   este   obligat   să
reexamineze dispoziţiile respective pentru punerea lor de acord cu
decizia Curţii Constituţionale. Prevederile articolului 76 alineatul
(4) se aplică în mod corespunzător.

(3)    în cazul în care constituţionalitatea tratatului sau acordului
internaţional a fost constatată potrivit articolului 146 litera b),
acesta    nu    poate    face    obiectul    unei    excepţii    de
neconstituţionalitate. Tratatul sau acordul internaţional constatat
ca fiind neconstituţional nu poate fi ratificat.

(4)        Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial

al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.

TITLUL VI

Integrarea euroatlantică

ARTICOLUL 148 Integrarea în Uniunea Europeană

(1)     Aderarea României la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, în
scopul transferării unor atribuţii către instituţiile comunitare, precum şi al
exercitării în comun cu celelalte state membre a competenţelor prevăzute în
aceste tratate, se face prin lege adoptată în şedinţa comună a Camerei
Deputaţilor şi Senatului, cu o majoritate de două treimi din numărul
deputaţilor şi senatorilor.

(2)     Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii
Europene,  precum  şi  celelalte  reglementări  comunitare  cu  caracter
obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu
respectarea prevederilor actului de aderare.

(3)     Prevederile alineatelor (1) şi (2) se aplică, în mod corespunzător, şi
pentru aderarea la actele de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii
Europene.

(4)        Parlamentul,   Preşedintele   României,   Guvernul   şi   autoritatea
judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din
actul aderării şi din prevederile alineatului (2).

(5)     Guvernul transmite celor două Camere ale Parlamentului proiectele
actelor cu caracter obligatoriu înainte ca acestea să fie supuse aprobării
instituţiilor Uniunii Europene.

TITLUL VI

Integrarea euroatlantlcă

ARTICOLUL 148 Integrarea în Uniunea Europeană

(1)    România este stat membru al Uniunii Europene şi exercită în
comun cu celelalte state membre competenţele stabilite de
tratatele Uniunii.

(1¹) Ratificarea actelor de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene se face prin lege adoptată de Parlament, cu o majoritate de două treimi din numărul membrilor săi.

(2)    Ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană,
prevederile tratatelor constitutive sau de revizuire precum şi
celelalte reglementări ale Uniunii cu caracter obligatoriu au
prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne.

(2¹) Ratificarea tratatului privind aderarea unui stat la Uniunea Europeană se face prin lege adoptată de Parlament, cu o majoritate de două treimi din numărul membrilor săi.

(3)    Abrogat.

(4)    Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul şi autoritatea
judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor
rezultate din actul aderării şi din prevederile alineatului (2).

(5)    Abrogat.

ARTICOLUL 149 Aderarea la Tratatul Atlanticului de Nord

Aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord se face prin lege adoptată în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, cu o majoritate de două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor.

ARTICOLUL 149

Participarea la Tratatul Atlanticului de Nord

România este parte la Tratatul Atlanticului de Nord. Obligaţiile care decurg din această calitate a României vor fi aduse la îndeplinire de către Parlament, Preşedintele României şi Guvern.

TITLUL VII

TITLULVII

Revizuirea Constituţiei

Revizuirea Constituţiei

ARTICOLUL 150 Iniţiativa revizuirii

ARTICOLUL 150 Iniţiativa revizuirii

(1)    Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de Preşedintele României la propunerea Guvernului, de cel puţin o pătrime din numărul deputaţilor sau al senatorilor, precum şi de cel puţin 500.000 de cetăţeni cu drept de vot.

(2)    Cetăţenii care iniţiază revizuirea Constituţiei trebuie să provină din cel
puţin jumătate din judeţele ţării, iar în fiecare din aceste judeţe sau în municipiul Bucureşti trebuie să fie înregistrate cel puţin 20.000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative.

(1) Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de Preşedintele României la propunerea Guvernului, de cel puţin o pătrime din numărul parlamentarilor, precum şi de cel puţin 500.000 de cetăţeni cu drept de vot.

(2) Cetăţenii care iniţiază revizuirea Constituţiei trebuie să provină din cel puţin jumătate din judeţele ţării, iar în fiecare din aceste judeţe sau în municipiul Bucureşti trebuie să fie înregistrate cel puţin 20.000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative.

ARTICOLUL 151 Procedura de revizuire

ARTICOLUL 151 Procedura de revizuire

(1)    Proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat, cu o majoritate de cel puţin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere.

(2)    Dacă prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord, Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă comună, hotărăsc cu votul a cel puţin trei pătrimi din numărul deputaţilor şi senatorilor.

(3)    Revizuirea este definitivă după aprobarea ei prin referendum, organizat
în cel mult 30 de zile de la data adoptării proiectului sau a propunerii de revizuire.

(1)      Proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptată de
Parlament, cu o majoritate de cel puţin două treimi din numărul
membrilor săi.

(2)    Abrogat.

(3)    Revizuirea este definitivă după aprobarea ei prin referendum,
organizat în cel mult 30 de zile de la data adoptării proiectului sau
a propunerii de revizuire.

ARTICOLUL 152 Limitele revizuirii

(1)   Dispoziţiile   prezentei   Constituţii   privind   caracterul   naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei,  pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii.

(2)    De asemenea, nici o revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora.

(3)    Constituţia nu poate fi revizuită pe durata stării de asediu sau a stării de urgenţă şi nici în timp de război.

IDENTIC

TITLUL VIII

Dispoziţii finale şi tranzitorii

ARTICOLUL 153 Intrarea în vigoare

Prezenta Constituţie intră în vigoare la data aprobării ei prin referendum. La aceeaşi dată, Constituţia din 21 august 1965 este şi rămâne în întregime abrogată.

IDENTIC

ARTICOLUL 154 Conflictul temporal de legi

(1)    Legile şl toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii.

(2)    Consiliul Legislativ, în termen de 12 luni de la data Intrării în vigoare a legii sale de organizare, va examina conformitatea legislaţiei cu prezenta Constituţie şi va face Parlamentului sau, după caz, Guvernului, propuneri corespunzătoare.

IDENTIC

ARTICOLUL 155 Dispoziţii tranzitorii

(1)    Proiectele de legi şi propunerile legislative în curs de legiferare se dezbat şi se adoptă potrivit dispoziţiilor constituţionale anterioare Intrării în vigoare a legii de revizuire.

(2)    Instituţiile prevăzute de Constituţie, existente la data intrării în vigoare a legii de revizuire, rămân în funcţiune până la constituirea celor noi.

(3)    Prevederile alineatului (1) al articolului 83 se aplică începând cu următorul mandat prezidenţial.

(4)    Dispoziţiile cu privire la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie vor fi aduse la îndeplinire în cel mult 2 ani de la data intrării în vigoare a legii de revizuire.

(5)    Judecătorii în funcţie ai Curţii Supreme de Justiţie şi consilierii de conturi numiţi de Parlament îşi continuă activitatea până la data expirării mandatului pentru care au fost numiţi. Pentru asigurarea înnoirii Curţii de Conturi din 3 în 3 ani, la expirarea mandatului actualilor consilieri de conturi aceştia vor putea fi numiţi pentru încă un mandat de 3 ani sau de 6 ani.

(6)    Până la constituirea instanţelor judecătoreşti specializate, litigiile rezultate din activitatea Curţii de Conturi vor fi soluţionate de către instanţele judecătoreşti ordinare.

ARTICOLUL 155 Dispoziţii tranzitorii

(1)     Proiectele de legi şi propunerile legislative în curs de legiferare
se dezbat şi se adoptă potrivit dispoziţiilor legii de revizuire.

(2) Instituţiile prevăzute de Constituţie, existente la data intrării în vigoare a legii de revizuire, rămân în funcţiune până la constituirea celor noi.

(3)    Dispoziţiile legii de revizuire se aplică începând cu următoarele
alegeri parlamentare.

(4)      Proiectele de legi şi propunerile legislative adoptate sau
respinse de către prima Cameră sesizată, potrivit dispoziţiilor
constituţionale anterioare intrării în vigoare a legii de revizuire, se
dezbat şi se adoptă de către Parlament, într-o singură lectură, pe
articole, urmate de votul final pe întreaga lege.

(5)    Abrogat.

(6)     Abrogat.

ARTICOLUL 156 Republicarea Constituţiei

Legea de revizuire a Constituţiei se publică în Monitorul Oficial al României în termen de 5 zile de la data adoptării. Constituţia, modificată şi completată, după aprobarea prin referendum, se republică de către Consiliul Legislativ,  cu  reactualizarea  denumirilor,  dându-se  textelor  o  nouă numerotare.

IDENTIC