23.11.2011
Legea adopției a fost adoptată de Camera deputaților
Camera deputaților a adoptat ieri, 22 noiembrie 2011, cu 288 de voturi pentru, 2 împotrivă și 1 abținere, proiectul de Lege pentru modificarea si completarea Legii nr.273/2004 privind regimul juridic al adoptiei. Camera deputaților fiind cameră decizională a trimis proiectul de lege spre promulgare președintelui României.
Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii nr.273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, republicată, urmărind, printre altele, redefinirea noţiunilor de adopţie internă şi adopţie internaţională, asigurarea concordanţei cu prevederile în materie ale Legii nr.287/2009 privind Codul civil, evitarea eludării unor proceduri prealabile adopţiei şi a unor practici ce ridică suspiciuni cu privire la filiaţia copilului faţă de tată, precum şi stabilirea unor noi condiţii şi măsuri referitoare la adopţia internaţională, în conformitate cu instrumentele internaţionale ratificate sau semnate de România.
Prin actul normativ este revizuit cadrul normativ în materia adopţiei ţinând cont atât de Convenţia Europeană de la Strasbourg revizuită în materia adopţiilor de copii, semnată de România la 4 martie 2009, cât şi de Convenţia asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale, încheiată la Haga la 29 mai 1993, ratificată de România prin Legea nr. 84/1994, Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, din 20 noiembrie 1989, ratificată de România prin Legea nr. 18/1990, cât şi în raport cu legislaţia română în domeniul protecţiei copilului.
Schimbările determinate de promovarea prezentului proiect de lege sunt următoarele:
- Redefinirea noţiunilor de adopţie internă şi adopţie internaţională. în prezent, criteriul utilizat pentru definirea celor două noţiuni şi respectiv diferenţierea procedurilor adopţiei interne şi a celei internaţionale este cel al domiciliului. Pentru o aplicare adecvată a Convenţiei de la Haga se impune însă utilizarea criteriului reşedinţei obişnuite a adoptatorului sau a familiei adoptatoare şi a copilului ce urmează a fi adoptat. Noţiunea de reşedinţă obişnuită este de altfel tot mai des utilizată în conţinutul altor instrumente juridice internaţionale. în contextul intrării ţării noastre în Uniunea Europeană şi al liberei circulaţii s-a constatat existenţa unor situaţii frecvente în care cetăţeni români care 1, au obţinut un drept de şedere permanentă pe teritoriul altor state păstrează şi domiciliul în România (având cărţi de identitate încă valabile) sau îşi restabilesc domiciliul în România (deşi ei locuiesc efectiv pe teritoriul unui stat străin) şi solicită să adopte conform procedurii adopţiei interne. Aceste situaţii creează însă, ulterior finalizării adopţiilor respective, o serie de dificultăţi în ceea ce priveşte recunoaşterea lor în statele străine şi implicit asupra statutului copilului pe teritoriul statului respectiv. în acelaşi timp, obţinerea de către cetăţenii străini, în condiţiile legii, a unui drept de şedere permanentă pe teritoriul României, se subsumează ideii de adopţie internă (la momentul încuviinţării unei astfel de adopţii atât adoptatorul cât şi adoptatul având reşedinţa obişnuită în România şi nepunându-se problema derulării unei astfel de adopţii între un stat de origine şi un stat primitor) astfel încât s-a apreciat necesară reglementarea expresă a acestor situaţii ca adopţii interne şi nu internaţionale.
- Modificarea/completarea unor dispoziţii care vizează condiţiile de fond ale adopţiei ca urmare a preluării unor formulări existente în noul Cod Civil adoptat prin Legea nr.287/2009.
- In ceea ce priveşte condiţiile de fond ale adopţiei, a fost clarificat aspectul vizând exprimarea consimţământului la adopţie în situaţia în care părinţii biologici sunt persoane minore. In acest sens, este chemat să consimtă la adopţia copilului părintele biologic minor care a împlinit 14 ani, în condiţiile asistării acestuia de către reprezentantul legal iar în situaţiile în care părinţii biologici nu au împlinit vârsta de 14 ani se propune ca în aceste cazuri copiii acestora să nu poată dobândi statutul de copii adoptabili până la împlinirea acestei vârste de către părinţii lor biologici.
- Au fost introduse noi impedimente ale capacităţii de a adopta, respectiv pentru persoana care a fost condamnată definitiv pentru o infracţiune împotriva persoanei sau împotriva familiei, săvârşită cu intenţie, pentru persoana care a săvârşit o infracţiune referitoare la traficul de persoane şi traficul şi consumul ilicit de droguri. Aceste impedimente sunt valabile şi în cazul persoanei care doreşte să adopte şi care este căsătorită cu o persoană condamnată definitiv pentru infracţiunile menţionate mai sus. Un alt impediment vizează persoana sau familia a cărui copil beneficiază de o măsură de protecţie specială sau persoana care a fost decăzută din drepturile părinteşti. De asemenea, un alt impediment la adopţie vizează persoanele care doresc să adopte singure şi ai căror soţi sunt bolnavi psihici. In prezent, deşi aceste elemente erau luate in considerare cu ocazia evaluării realizate de către asistenţii sociali, neexistând o prevedere legală expresă în acest sens nu se puteau invoca ca motive de respingere a cererii de atestare.
- Se propune ca, în situaţii excepţionale, diferenţa de vârstă între adoptat şi adoptatori să nu poată fi mai mică de 16 ani, şi nu de 15 ani cât este în prezent, pentru a se asigura concordanţa cu prevederile art. 9 din Convenţia de la Strasbourg, revizuită.
- Pe parcursul aplicării prevederilor Legii nr.273/2004, O.R.A. a constatat numeroase cazuri în care persoane/familii atestate uzau de excepţia instituită la art. 34 alin. (1) lit. c). In acest fel se eluda procedura de potrivire prin luarea copiilor în plasament sau tutelă (la acel moment ei nefiind adoptabili din punct de vedere juridic) şi ulterior se demarau procedurile de adopţie. Pentru a descuraja astfel de practici, reglementarea propusă instituie condiţia ca, în situaţia copilului plasat la adoptator/familia adoptatoare sau aflat în tutelă, să fie obligatorie parcurgerea etapei de încredinţare în vederea adopţiei, excepţia vizând doar situaţia în care măsura plasamentului sau tutela durează de cel puţin de doi ani. - O.R.A. a sesizat că un număr din ce în ce mai mare de familii apelează la parcurgerea procedurii întemeiate pe prevederile art.20 lit.b) din Legea nr. 273/2004, republicată, respectiv adopţia copilului de către soţul părintelui firesc sau adoptiv, ca urmare a faptului că soţii din cadrul acestor familii au recunoscut paternitatea unor copii din afara căsătoriei. Concret, este vorba despre încuviinţarea adopţiilor unor copii care provin din relaţii extraconjugale ale soţilor din cadrul familiilor susmenţionate, de către soţiile acestora. Cu ocazia întocmirii rapoartelor de consiliere prevăzute la art. 14 din Legea nr.273/2004, republicată, specialiştii direcţiilor şi-au exprimat în numeroase cazuri suspiciunea cu privire la realitatea declaraţiilor făcute de către soţ, prin care acesta a recunoscut paternitatea acestor copii. Se apreciază că recunoaşterea paternităţii în cazul unor copii proveniţi din afara căsătoriei şi promovarea ulterioară, foarte rapidă, a unor acţiuni de adopţie de către soţiile celor care au recunoscut paternitatea acestor copii este de natură a ridica o serie de suspiciuni asupra legalităţii condiţiilor în care au avut loc aceste recunoaşteri. Asemenea practici, care tind să capete amploarea unui fenomen, şi care, de cele mai multe ori nu pot fi probate, conduc la eludarea prevederilor Legii nr. 273/2004, aspect deosebit de grav, care este de natură a I afecta însăşi valabilitatea adopţiilor încuviinţate în asemenea condiţii. In măsura în care ar putea fi dovedite, aceste fapte ar intra, implicit, prin natura lor, şi sub incidenţa legii penale. Pentru a stopa aceste practici, noua reglementare instituie, ca şi condiţie de fond ia adopţia între soţi, probarea paternităţii celui care recunoaşte copilul prin efectuarea unui test ADN. Prin această expertiză se înlătură orice suspiciune legată de adevărata filiaţie a . copilului faţă de tată.
- Reducerea perioadei in care copilul este declarat adoptabil şi prin această reducerea implicită a perioadei de şedere a copilului în sistemul de protecţie (au fost stabilite termene exprese în care copilul poate fi declarat adoptabil, termene care pot fi de 30 de zile de la eliberarea certificatului de naştere în situaţia copilului cu părinţi necunoscuţi sau 1 an de la luarea măsurii de protecţie în cazul copiilor care au părinţi dar se dezinteresează de aceştia). Reglementarea actuală nu prevede un termen expres în care specialiştii care instrumentează cazurile copiilor intraţi în sistemul de protecţie trebuie să solicite instanţei declararea adoptabilităţii, ceea ce determină în practică prelungirea situaţiei incerte a copilului pentru care nu se realizează nici integrarea în familia biologică dar nici demersurile necesare pentru găsirea unei familii adoptatoare.
- Termenul de evaluare în vederea eliberării atestatului de persoană/familie aptă să adopte se prelungeşte Ia maximum 120 de zile, faţă de 60 de zile, cât prevede actuala reglementare. A fost introdusă posibilitatea retragerii atestatului de către D.G.A.S.P.C., la propunerea compartimentului de specialitate din cadrul acesteia. Totodată, se urmăreşte crearea unui mecanism de contestare a deciziei de neeliberare sau de retragere a atestatului. Contestaţiile în acest sens se soluţionează de către Oficiul Român pentru Adopţii prin formularea de recomandări către D.G.A.S.P.C., păstrându-se posibilitatea ca, în cazul unui rezultat nefavorabil în ceea ce priveşte atestarea, cel interesat să se poată adresa in final, instanţei judecătoreşti.
- A fost creată o nouă secţiune - „Potrivirea dintre copil şi persoana/familia adoptatoare" - în cadrul căreia a fost reglementată competenţa O.R.A. în iniţierea procesului de potrivire. în acest sens, O.R.A. va realiza selecţia primară a familiilor/persoanelor atestate, înscrise în Registrul Naţional pentru Adopţii şi va transmite la nivel local numai acele persoane/familii care corespund în cea mai mare măsură nevoilor identificate ale copiilor adoptabili. In acest fel O.R.A. va avea posibilitatea exercitării unui control riguros asupra demersurilor de potrivire realizate la nivel local ceea ce va conduce la diminuarea semnificativă a eludării prevederilor legale în materie.
- Prelungirea termenului în care sunt valabile efectele declarării adoptabilităţii copilului de Ia 1 an cât este în prezent, la 2 ani şi respectiv până la încuviinţarea adopţiei în cazul copilului din părinţi necunoscuţi (în scopul facilitării procedurilor de adopţie şi asigurării unei celerităţi adecvate a acestora).
- Introducerea unui nou capitol „Monitorizare şi activităţi postadopţie" prin intermediul căruia se detaliază modalităţile concrete în care se poate realiza monitorizarea postadopţie prevăzută de lege şi se reglementează activităţile postadopţie ce pot fi derulate în beneficiul adoptatorilor şi copiilor adoptaţi (în prezent nu există un cadru normativ care să reglementeze expres serviciile post-adopţie şi nici modul de acordare a acestora).
- Introducerea şi respectiv modificarea unor articole în cadrul capitolului V din Legea nr.273/2004, republicată, au în vedere o problemă comună, respectiv o mai bună reglementare a modului în care adoptatul poate dobândi acces la informaţii despre părinţii săi fireşti si poate realiza demersurile de contactare a acestora si a rudelor biologice. Până în prezent, legislaţia internă română nu a oferit soluţii viabile cu privire la această problemă, larg dezbătută în domeniul adopţiei. Reperul cel mai credibil în materie a fost reprezentat de ratificarea, în anul 1993, a Convenţiei de la Strasbourg, care conţine prevederi cu referire la această problemă în art. 20, reglementarea acestor aspecte fiind reluată şi detaliată şi de varianta revizuită a acestei Convenţii, respectiv art.22. Reglementări incidentale ale acestei chestiuni se puteau desprinde din Legea nr. 119/1996 privind actele de stare civilă. In general însă, adoptatul interesat putea obţine informaţii de această natură pe căi exclusiv private, autorităţile statului neavând nici o obligaţie de a susţine eforturile sale. In ultima perioadă se remarcă la nivel internaţional tendinţa de lărgire a dreptului de acces al adoptatului la informaţii privindu-i pe părinţii săi fireşti sau chiar rudele fireşti ale acestuia. Valorile puse în balanţă sunt dreptul la informare al adoptatului, pe o parte, şi dreptul la o viaţă intimă, pe de altă parte. în cele mai multe cazuri, soluţiile legislative care se dau au în vedere şi eventuala dorinţă a părinţilor fireşti de a rămâne sau nu anonimi. La acest punct, soluţiile legislative cu privire la conţinutul declaraţiei de voinţă a părinţilor fireşti sunt de multe ori divergente. Unele legislaţii prezumă că, în lipsa altor precizări, părinţii fireşti au dorit să rămână anonimi. Altele, dimpotrivă consideră că, dacă doresc anonimatul, părinţii fireşti trebuie să declare aceasta în mod expres. Soluţia legislativă propusă de prezentul proiect de act normativ este menită să asigure un echilibru adecvat între dreptul părinţilor biologici de a li se păstra confidenţialitatea asupra identităţii şi dreptul oricărei persoane de a avea acces la informaţiile care vizează trecutul şi originile sale, în mod particular în cazul persoanelor adoptate aceste aspecte fiind de o importanţă esenţială pentru conturarea identităţii de sine şi definirea lor ca persoana. în acelaşi timp soluţia propusă răspunde problemelor reale identificate pe această temă de către Oficiul Român pentru Adopţii în soluţionarea cazuisticii cu care s-a confruntat până în prezent.
- In ceea ce priveşte încetarea adopţiei, prezentul proiect de act normativ reglementează atât posibilitatea desfacerii cât şi pe cea a anulării sau constatării nulităţii acesteia. Condiţiile anularii adopţiei şi respectiv constatării nulităţii adopţiei sunt preluate, aşa cum au fost acestea reglementate, din noul Cod Civil adoptat prin Legea nr.287/2009. în ceea ce priveşte desfacerea adopţiei, au fost preluate cele două cazuri prevăzute în noul Cod Civil, respectiv desfacerea adopţiei la cererea adoptatorului/familiei adoptatoare sau la cererea adoptatului. în acelaşi timp a fost reglementată posibilitatea desfacerii adopţiei la cererea Direcţiei în situaţia în care copilul adoptat ajunge din nou în sistemul de protecţie şi se apreciază că ar fi în interesul acestuia să se apeleze la o nouă adopţie. Actuala reglementare nu acoperă situaţiile de acest gen, astfel încât în practică, copiii care au fost adoptaţi şi ulterior abandonaţi din diverse motive, nu mai pot fi adoptaţi ci rămân în sistemul de protecţie. Astfel, nu se asigură o protecţie adecvată intereselor minorului care, din cauza abuzului sau neglijării adoptatorilor poate ajunge din nou în sistem, lipsit de ocrotire părintească, dar nu poate fi adoptat de către o altă familie atâta timp cât nu i se poate desface precedenta adopţie. Reglementarea desfacerii adopţiei la solicitarea direcţiei de asistenţă socială şi protecţia copilului, numai pe perioada în care cel adoptat este minor şi numai în situaţia expresă în care acesta a ajuns în sistemul de protecţie este menită să asigure concordanţa cu prevederile art.141 alin.(2) din Convenţia de la Strasbourg revizuită.
- Modificarea art.67 este propusă pentru a se asigura concordanţă cu noile definiţii propuse pentru adopţia internă şi respectiv adopţia internaţională. Totodată se asigură evitarea unor situaţii în care ar putea fi refuzată recunoaşterea în România a unor adopţii (ex.: persoane majore cetăţeni români cu reşedinţa obişnuită pe teritoriul unui stat străin dar care au în continuare şi un domiciliu formal stabilit pe teritoriul României) încuviinţate în străinătate, potrivit legii statului respectiv.
- Instituirea unor sancţiuni în situaţia nerespectării/încălcării unor obligaţii. Legea în vigoare deşi prevede o serie de obligaţii şi atribuţii exprese ce revin actorilor instituţionali cu competenţe în aplicarea ei, nu reglementează însă şi posibilitatea de sancţionare în cazul în care aceste obligaţii nu sunt îndeplinite sau sunt efectuate necorespunzător.
