01.12.2011
La Mulți Ani România!
La Mulți Ani România! La Mulți ani Românilor!
Cu prilejul Zilei Naționale a României vă prezentăm o sinteză a unui material al domnului Prof. univ. dr. Ioan Scurtu publicat în Repere Academice în Martie 2010, din care nu putem să nu observăm că România anului 1918 se afla într-o criză economică, iar România anului 2011 se află tot într-o criză economică.
"Datele statistice arată că în 1918 România se afla într-o gravă criză economică. După doi ani de război, țara era afectată de uriașele pierderi umane și materiale. O bună parte a instalațiilor petroliere fuseseră distruse de guvernanții români, la solicitarea Antantei, pentru a nu cădea în mâinile invadatorilor. De asemenea, au fost incendiate depozitele de combustibil și de cereale, au fost distruse noduri de cale ferată şi poduri. La rândul lor, Puterile Centrale au aplicat în teritoriul ocupat - Oltenia, Muntenia, Dobrogea - un jaf sistematic: au demontat şi trimis în Germania, Austria, Ungaria, Turcia sau Bulgaria fabrici și instalații, produse petroliere, cherestea, cereale, vite etc. Au emis bancnote (Lei) fără acoperire, fapt ce a contribuit la creșterea masei monetare în circulație și la amplificarea inflației.
În Moldova, unde se retrăsese o bună parte a populaţiei din Oltenia, Muntenia şi Dobrogea, situația era la fel de precară.
La sfârșitul războiului, de pe piața românească lipseau produsele de primă necesitate, iar inflația afecta întreaga viață economică. Situația materială a populației s-a înrăutățit catastrofal, în contrast cu un mănunchi de mari speculanți care adunaseră averi uriașe. În 1918, România era în bună parte ruinată, dezorganizată şi epuizată de resurse materiale și umane: industria distrusă și descompletată până la 60%; agricultura lipsită de cele mai bune brațe de muncă (au murit peste 350 000 de ostași țărani), cu o parte din inventarul tehnic ruinat și cu șeptelul redus la jumătate; căile ferate erau dezorganizate și distruse în proporție de 30%;o depreciere a monedei naționale de peste şase ori; mizeria, lipsurile, bolile care cuprinseseră cele mai largi pături ale populației. Pentru asigurarea hranei, în 1919 s-a recurs la import de cereale; resursele economice fiind diminuate, țara nu mai avea ce exporta. În 1918 se impunea 1) restructurarea pieței interne - în primul caz, ca urmare a Unirii trebuiau înlăturate barierele vamale din interiorul spațiului românesc și asigurată libera circulație a mărfurilor pe întreg spațiul național, iar în cel de-al doilea, abandonarea sistemului centralist-birocratic și trecerea la economia de piață, 2) redistribuirea proprietății agrare - după 1918 prin înfăptuirea reformei agrare 3) asigurarea aprovizionării populației cu produse de primă necesitate şi 4) refacerea și dezvoltarea economiei naționale.
Rezolvarea acestor probleme trebuia realizată într-un context larg, prin elaborarea unei concepții privind evoluția economiei naționale pe termen mediu și lung."
Sursa: site Revista Clipa
