18.11.2011
Inițiativă legislativă cetățenească privind regimul vehiculelor staționate neregulamentar
Din expunerea de motive a Comitetului de inițiativă reținem:
- abuzurile efectuate de socitățile care au ca obiect ridicarea, transportul și depozitarea vehiculelor staționate ilegal, neregulamentar, din exces de zel și, bineînțeles, din dorința de a obține un profit cât mai mare, au procedat la ridicarea vehiculelor staționate pe carosabil cu depășirea prevederilor legale, Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, unde se specifică în mod clar și fără a lăsa loc de interpretare situația în care este interzisă staționarea;
- vidul legislativ privind modul în care se realizează ridicarea, transportul și depozitarea vehiculelor staționate neregulamentar;
- intenția de a uniformiza actele normative emise de autoritățile publice locale care au ca obiect ridicarea, transportul și depozitarea vehiculelor staționate neregulamentar;
- practica judecătorească și doctrina juridică care sancționează modul prin care în prezent se realizează activitatea de ridicare, transport și depozitare a vehiculelor staționate neregulamentar.
Astfel conform art. 74 alin 1 și 2 din Constituția României "Iniţiativa legislativă aparţine, după caz, Guvernului, deputaţilor, senatorilor sau unui număr de cel puţin 100.000 de cetăţeni cu drept de vot. Cetăţenii care îşi manifestă dreptul la iniţiativă legislativă trebuie să provină din cel puţin un sfert din judeţele ţării, iar în fiecare din aceste judeţe, respectiv în municipiul Bucureşti, trebuie să fie înregistrate cel puţin 5.000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative. Nu pot face obiectul iniţiativei legislative a cetăţenilor problemele fiscale, cele cu caracter internaţional, amnistia şi graţierea." și prevederilor legii 189/1999 privind exercitarea inițiativei legislative de către cetățeni, a fost întocmit un proiect de lege, care a primit avizul favorabil al Consiliului Legislativ, cu unele observații și propuneri.
Proiectul de lege care va fi prezentat spre dezbatere și adoptare Parlamentului României, prevede în principal că poliția națională și poliția locală sunt singurele autorități care pot constata și dispune ca sancțiune contravențională complementară ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă și pe trotuare. De asemenea contravaloarea cheltuielilor pentru ridicarea și transportul vehiculului staționat neregulamentar, cât și cuantumul amenzii se suportă de deținătorul acestuia. Cuantumul taxei reprezentând contravaloarea acestor cheltuieli fiind aprobat prin hotărâri ale consiliilor locale, fără a depăși 50% din salariul minim la nivel național (670 de lei în anul 2011).
Nu vor fi ridicate decât vehiculele care sunt staționate voluntar:
- în toate cazurile în care este interzisă oprirea voluntară
- în zonele de acțiune a indicatorului cu semnificația ”Staționarea interzisă” și a marcajului cu semnificația de interzicere a staționării;
- pe drumurile publice cu lățime mai mică de 6 m;
- în dreptul căilor de acces care deservesc proprietățile alăturate ale drumurilor publice;
- în pante și rampe;
- în locul unde este instalat indicatorul cu semnificația ! Staționarea alternativă”, în altă zi sau perioadă decât este permisă, ori indicatorul cu semnificația ”Zonă de staționare cu durată limitată” peste durata stabilită;
- pe trotuare cu lățime mai mică de 3 m;
- în locuri de parcare privată semnalizate.
Monitorul Oficial al României nr. 814 din17.11.2011 - iniţiativă legislativă a cetăţenilor potrivit legii nr. 189/1999
Expunere de motive privind iniţiativa legislativă a cetăţenilor pentru promovarea proiectului de lege privind regimul aplicat vehiculelor staţionate neregulamentar
Motivele pentru care s-a constituit Comitetul de iniţiativă şi a fost redactat prezentul proiect de lege sunt următoarele:
1. Abuzurile efectuate de societăţile care au ca obiect ridicarea, transportul şi depozitarea vehiculelor staţionate ilegal. S-a constatat în numeroasele cazuri semnalate de posesorii de vehicule că societăţile autorizate să ridice vehiculele staţionate neregulamentar, din exces de zel şi, bineînţeles, din dorinţa de a obţine un profit cât mai mare, au procedat la ridicarea vehiculelor staţionate pe carosabil cu depăşirea prevederilor legale stabilite prin Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, unde se specifică în mod clar şi fără a lăsa loc de interpretare situaţia în care este interzisă staţionarea.
2. Vidul legislativ privind modul în care se realizează ridicarea, transportul şi depozitarea vehiculelor staţionate neregulamentar. Astfel, potrivit art. 64 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, se stipulează că „ridicarea autovehiculelor dispusă de poliţia rutieră în condiţiile prevăzute la alin. (1) se realizează potrivit procedurii stabilite prin regulament". Însă nici după mai bine de 4 ani de la apariţia Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 29/2007 care dă actuala formă a acestui articol nu s-a emis un regulament în acest sens.
3. Intenţia de a uniformiza actele normative emise de autorităţile publice locale care au ca obiect ridicarea, transportul şi depozitarea vehiculelor staţionate neregulamentar. Profitând de lipsa unei legislaţii la nivel naţional, fiecare consiliu local a procedat la emiterea, prin hotărâri proprii, de regulamente proprii care să reglementeze această activitate.
Astfel că în acest moment există mari diferenţe de la o unitate administrativă la alta în ceea ce priveşte modul în care se realizează ridicarea, transportul şi depozitarea vehiculelor staţionate neregulamentar, cuantumul taxei percepute proprietarilor vehiculelor, procentul ce revine bugetului local din încasările realizate de societăţile ce desfăşoară această activitate şi, nu în ultimul rând, modul de atribuire a acestui serviciu (în general fără organizarea unei licitaţii publice, conform legii).
4. Practica judecătorească şi doctrina juridică care sancţionează modul prin care în prezent se realizează activitatea de ridicare, transport şi depozitare a vehiculelor staţionate neregulamentar.
Sunt extrem de numeroase cazurile în care instanţele judecătoreşti şi doctrina juridică au sancţionat şi cenzurat procesele-verbale prin care s-a dispus ridicarea vehiculelor, având în vedere forma şi natura juridică ale acestora, faptul că nu erau întocmite de o persoană care să aibă calitatea de agent constatator conform legii sau prin prisma faptului ca autorităţile publice locale nu erau împuternicite să emită regulamente proprii în acest domeniu şi să delege această activitate pentru societăţi private.
Ţinând cont de prevederile Legii nr. 189/1999 privind exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni, republicată, am întocmit prezentul proiect de lege a cărui avizare o solicitam.
Membrii Comitetului de iniţiativă: Florescu Ştefan-Viorel Gheorghe Jenică Nicolae Florin Nedelcu Marian Curea Ioan Cristian Bunea Constantin Pascu Pandele Mănuc Florin Oprea Stelian Pintilie Tudor
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
CAMERA DEPUTAŢILOR SENATUL
INIŢIATIVĂ LEGISLATIVĂ
LEGE
Parlamentul României adoptă prezenta lege privind regimul aplicat autoturismelor staţionate neregulamentar
Art. 1. - Poliţia naţională şi poliţia locală sunt singurele autorităţi care pot constata şi dispune ca sancţiune contravenţională complementară ridicarea vehiculelor staţionate neregulamentar pe partea carosabilă şi pe trotuare.
Art. 2. - Ridicarea şi depozitarea vehiculelor în locuri special amenajate se realizează de către administraţiile publice locale, de către administratorul drumului public sau de un operator economic stabilit conform dispoziţiilor din prezenta lege.
Art. 3. - Constatarea încălcării regulilor privind staţionarea se face printr-un proces-verbal de contravenţie. Prin procesul-verbal se dispune sancţionarea cu avertisment sau aplicarea imul aplicat autoturismelor staţionate neregulamentar.
amenzii contravenţionale şi, ca măsură complementară, ridicarea vehiculului staţionat ilegal.
Art. 4. - Prima măsură care se poate dispune în cazul constatării contravenţiei este sancţionarea cu avertisment a conducătorului şi înregistrarea într-o bază de date a numărului de înmatriculare a vehiculului şi a persoanei care a condus vehiculul, pentru ca în cazul săvârşirii în termen de 6 luni a unei fapte similare să se poată dispune măsura sancţionării cu amenda contravenţională şi, ca măsură complementară, ridicarea vehiculului.
Art. 5. - Procesul-verbal prin care s-a dispus sancţionarea cu avertisment sau aplicarea amenzii contravenţionale şi ridicarea vehiculului trebuie comunicat proprietarului acestuia în termen de 48 de ore de la momentul întocmirii. Concomitent cu întocmirea procesului-verbal prin care se dispune ridicarea vehiculului, proprietarul acestuia va fi înştiinţat telefonic sau prin sms de măsura dispusă de agentul constatator.
Art. 6. - Contravaloarea cheltuielilor pentru ridicarea şi transportul vehiculului staţionat neregulamentar, cât şi cuantumul amenzii se suportă de deţinătorul acestuia. Cuantumul taxei reprezentând contravaloarea acestor cheltuieli se aprobă prin hotărâri de către consiliile locale ale administraţiilor publice locale, fără însă a depăşi 50% din salariul minim la nivel naţional.
Art. 7. - Dacă în termen de 24 de ore de la comunicarea sau înmânarea procesului-verbal prin care s-a dispus măsura amendării deţinătorului/conducătorului auto şi ridicarea vehiculului, acesta nu se prezintă pentru achitarea contravalorii cheltuielilor de ridicare şi transport, va fi obligat la plata unei taxe de depozitare în cuantum de 25% pe zi din suma stabilită la art. 6.
Art. 8. - Nu vor putea fi ridicate decât vehicule care sunt staţionate voluntar:
a) în toate cazurile în care este interzisă oprirea voluntară;
b) în zonele de acţiune a indicatorului cu semnificaţia „Staţionarea interzisă" şi a marcajului cu semnificaţia de interzicere a staţionării;
c) pe drumurile publice cu o lăţime mai mică de 6 m;
d) în dreptul căilor de acces care deservesc proprietăţile alăturate ale drumurilor publice;
e) în pante şi rampe;
f) în locul unde este instalat indicatorul cu semnificaţia „Staţionare alternativă", în altă zi sau perioadă decât este permisă, ori indicatorul cu semnificaţia „Zonă de staţionare cu durată limitată" peste durata stabilită;
g) pe trotuare cu o lăţime mai mică de 3 metri;
h) în locurile de parcare privată semnalizate.
Art. 9. - Ridicarea şi depozitarea vehiculelor se va face fie direct de către autorităţile publice prin serviciile de specialitate înfiinţate în acest scop, fie prin delegarea acestei activităţi către operatori privaţi sau operatori publici privaţi stabiliţi în urma organizării licitaţiilor publice în conformitate cu dispoziţiile O.U.G. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 10. - Sumele încasate de consiliile locale din activitatea de ridicare, transport şi depozitare a vehiculelor staţionate ilegal atunci când această activitate se realizează prin delegare către operatori privaţi sau public-privaţi stabiliţi conform articolului precedent nu pot fi mai mici de 50% din veniturile realizate de agentul economic din aceste activităţi.
Art. 11. - Sumele rezultate conform art. 11 se constituie venit la bugetul local şi vor fi avute în vedere la fundamentarea bugetului de venituri şi cheltuieli al unităţii administrativ-teritoriale pentru anul următor cu destinaţia de construire parcări, inclusiv cuantumul amenzilor ce revine consiliului local.
Art. 12. - În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, toate contractele încheiate de autorităţile publice locale şi care intră în contradicţie cu prevederile din acest act normativ îşi încetează efectele.
Art. 13. - Contractele aflate în derulare, încheiate în urma unei licitaţii publice organizate conform O.U.G. 34/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare, îşi vor produce efectele în continuare numai în condiţiile prezentei legi.
Art. 14. - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 va fi modificată şi completată cu prevederile din prezentul act normativ.
AVIZ
referitor la iniţiativa legislativă a cetăţenilor privind regimul aplicat autoturismelor staţionate neregulamentar
Analizând iniţiativa legislativă a cetăţenilor privind regimul aplicat autoturismelor staţionate neregulamentar, formulată de un comitet de iniţiativă în baza prevederilor Legii nr. 189/1999 privind exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni, republicată, şi transmisă de împuternicitul Comitetului de iniţiativă cu Adresa înregistrată la Consiliul Legislativ cu nr. F.N. din 16 septembrie 2011,
CONSILIUL LEGISLATIV,
în temeiul art. 2 alin. (1) lit a) din Legea nr. 73/1993, republicată, şi al art. 46 alin. (2) din Regulamentul de organizare și funcţionare a Consiliului Legislativ, precum şi al art. 3 alin. (2) din Legea nr. 189/1999, republicată, avizează favorabil iniţiativa legislativă, cu următoarele observaţii şi propuneri:
1. Prezenta iniţiativă a cetăţenilor are ca obiect reglementarea modalităţii de aplicare şi de executare a măsurii ridicării vehiculelor staţionate neregulamentar pe partea carosabilă, prevăzută de art. 97 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin conţinutul său normativ, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, iar în aplicarea art. 75 alin. (1) din Constituţia României, republicată, prima Cameră sesizată este Senatul.
2. Semnalăm că unele dintre normele propuse nu sunt corelate cu prevederile actelor normative de acelaşi nivel, cu care se află în conexiune, respectiv cu dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Astfel, potrivit art. 1 din proiect, în cazul vehiculelor staţionate neregulamentar pe partea carosabilă, se poate dispune, ca măsură administrativă, blocarea roţilor. Or, potrivit art. 96 alin. (2) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, imobilizarea vehiculului [care se realizează, potrivit alin. (7) al aceluiaşi articol, şi prin blocarea roţilor] reprezintă o sancţiune contravenţională complementară - şi nu o măsură tehnico-administrativă - care se aplică numai în cazul săvârşirii de către conducătorul vehiculului a uneia dintre faptele prevăzute la art. 117 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. Precizăm că faptele avute în vedere de această din urmă normă sunt următoarele:
a) conducerea unui vehicul neînmatriculat sau neînregistrat ori cu număr de înmatriculare sau de înregistrare fals ori fără a avea montate plăcuţele cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare;
b) conducerea unui vehicul a cărui stare tehnică pune în pericol grav siguranţa circulaţiei, deteriorează drumul public sau afectează mediul;
c) conducerea unui vehicul cu încălcarea regulilor referitoare la transportul mărfurilor periculoase ori cu gabarite şi/sau mase depăşite;
d) conducerea unui vehicul despre care există date sau indicii că face obiectul unei fapte de natură penală;
e) conducătorul refuză să se legitimeze;
f) conducătorul se află sub influenţa băuturilor alcoolice, a produselor sau substanţelor stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora, iar conducerea vehiculului nu poate fi asigurată de o altă persoană;
g) conducătorul nu respectă timpii de conducere şi de odihnă prevăzuţi de lege.
Faţă de cele de mai sus rezultă că blocarea roţilor nu se aplică în cazul staţionării neregulamentare a vehiculului pe carosabil.
Menţionăm că numai ridicarea vehiculelor staţionate neregulamentar reprezintă, potrivit art. 64 şi 97 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, o măsură tehnico-administrativă, care se aplică în cazul săvârşirii contravenţiei de staţionare neregulamentară pe partea carosabilă.
De altfel, proiectul nu este nici consecvent în utilizarea noţiunilor, deoarece, potrivit art. 1, blocarea roţilor constituie o măsură administrativă, iar, potrivit art. 3, o măsură complementară.
Având în vedere că prin proiect nu se prevede modificarea normelor din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 menţionate anterior, este necesară eliminarea din tot cuprinsul proiectului a referirii la măsura administrativă constând în blocarea roţilor vehiculului.
Pe de altă parte, semnalăm că unele dintre normele propuse prin proiect (art. 3, art. 7 teza întâi şi art. 10) reiau, cu unele diferenţe, reglementări rămase nemodificate din Ordonanţa Guvernului nr. 195/2002. Totodată, art. 9 din proiect cuprinde aceleaşi dispoziţii ca art. 143 din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. Semnalăm însă că astfel de soluţii nu sunt în acord cu prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, potrivit cărora în procesul de legiferare este interzisă instituirea aceloraşi reglementări în două sau mai multe acte normative, pentru sublinierea unor conexiuni legislative urmând a fi utilizată norma de trimitere. Este necesară, de aceea, reanalizarea textelor sub aceste aspecte.
3. La titlu, pentru rigoarea exprimării, este necesară eliminarea sintagmei „Proiect de".
4. Pentru respectarea art. 42 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, după titlu este necesară introducerea formulei introductive consacrate, respectiv: „Parlamentul României adopta prezenta lege."
5. La art. 1 semnalăm că norma propusă nu este corelată cu art. 64 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, potrivit căruia măsurile de ridicare a vehiculelor staţionate neregulamentar pe partea carosabilă se pot dispune de către poliţia rutieră. Este necesară de aceea reanalizarea normei sub aspectul utilizării noţiunii de „poliţie naţională".
6. Menţionăm că prin art. 3-6 din proiect se instituie o procedură de aplicare a sancţiunilor contravenţionale în cazul încălcării regulilor privind staţionarea vehiculelor, diferită de procedura instituită prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. Este adevărat că prin lege specială se poate deroga de la dispoziţiile legii generale în materie, însă, pentru o mai bună sistematizare normativă şi pentru evitarea dificultăţilor în aplicare, respectivele soluţii legislative ar fi trebuit prevăzute în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, de care se leagă tematic, şi nu într-un act normativ de sine stătător. De altfel, principalul obiect de reglementare al proiectului îl reprezintă instituirea unor reguli generale privind procedura de realizare a măsurii tehnico-administrative privind ridicarea vehiculelor staţionate neregulamentar, şi nu stabilirea de contravenţii în acest domeniu.
Astfel, norma din cuprinsul art. 3 privind „constatarea încălcării regulilor privind staţionarea" printr-un „proces-verbal de contravenţie" nu se justifică, în condiţiile în care staţionarea neregulamentară este prevăzută drept contravenţie la art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, iar modalitatea de constatare a acestei contravenţii este reglementată de acest din urmă act normativ.
Totodată, nici prevederea expresă, în teza a doua a art. 3 din proiect, a posibilităţii aplicării sancţiunii avertismentului nu se justifică, întrucât această soluţie legislativă se regăseşte deja reglementată în art. 95 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002.
Pe de altă parte, art. 3 nu este corelat nici cu dispoziţiile propuse pentru art. 4, articol care instituie o procedură distinctă de aplicare a sancţiunii în cazul săvârşirii contravenţiei constând în staţionarea neregulamentară pe partea carosabilă. Astfel, potrivit art. 4, sancţiunea aplicabilă este avertismentul, amenda, însoţită de „măsura complementară" constând în „blocarea roţilor sau ridicarea vehiculului", urmând a putea fi aplicată numai în cazul repetării faptei în termen de 6 luni de la săvârşirea acesteia pentru prima dată. Această modalitate de sancţionare ar trebui însă prevăzută, cu reformularea corespunzătoare a textului, în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, asigurându-se astfel respectarea exigenţelor de tehnică legislativă.
Totodată, semnalăm că textul propus pentru art. 4 ar trebui să aibă în vedere înscrierea în baza de date a persoanei care a săvârşit contravenţia, întrucât sancţiunea se aplică persoanei, şi nu vehiculului, care poate fi condus atât de către proprietar, cât şi de către alte persoane. Mai mult decât atât, o persoană poate fi sancţionată contravenţional pentru staţionarea neregulamentară a altui vehicul decât cel utilizat în cazul săvârşirii pentru prima oară a acestei fapte. Or, în cazul înscrierii în baza de date numai a numărului de înmatriculare a vehiculului, aşa cum se propune în proiect, nu se va putea aplica sancţiunea amenzii, chiar dacă persoana a mai fost sancţionată cu avertisment pentru staţionare neregulamentară, în termenul de 6 luni prevăzut de art. 4.
În acest context, reiterăm observaţia de la pct. 2 din aviz referitoare la incorectitudinea prevederii „măsurii complementare" constând în blocarea roţilor, în cazul săvârşirii contravenţiei de staţionare neregulamentară.
Menţionăm că norma propusă pentru art. 5 derogă de la regula generală, prevăzută de art. 25 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, privind comunicarea procesului-verbal în termen de cel mult o lună de la data aplicării sancţiunii, întrucât prevede un termen mai scurt, de 48 de ore. În situaţia în care se doreşte instituirea acestei reguli în ceea ce priveşte comunicarea procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii în cazul staţionării neregulamentare, este necesar ca norma să fie prevăzută în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, care reglementează respectiva contravenţie.
Având în vedere cele de mai sus, propunem completarea proiectului cu un nou articol, care să aibă drept obiectiv modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, prin cuprinderea, în acest act normativ, a tuturor dispoziţiilor referitoare la contravenţii.
În ceea ce priveşte norma propusă pentru art. 6, precizăm că prevederea ei în proiect nu este necesară, întrucât aplicarea, în ceea ce priveşte contravenţiile, a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 este prevăzută în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. De altfel, norma nu este necesară şi ca urmare a faptului că prin proiect nu se are în vedere instituirea altor contravenţii decât cele stabilite prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002.
7. La art. 7, semnalăm că norma propusă nu este corelată cu dispoziţiile art. 64 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, potrivit cărora contravaloarea cheltuielilor pentru ridicarea, transportul şi depozitarea
vehiculului staţionat neregulamentar se suportă de către deţinătorul acestuia, şi nu de către proprietarul vehiculului, aşa cum se prevede în proiect. Este necesară de aceea reanalizarea soluţiei legislative propuse. Pe cale de consecinţă, trebuie
reanalizată şi reformulată şi norma propusă pentru art. 8, în ceea ce priveşte utilizarea expresiei „proprietarul acestuia sau un împuternicit al acestuia".
Pe de altă parte, semnalăm că norma referitoare la „suportarea" „cuantumului amenzii" de către proprietarul vehiculului nu este corectă, întrucât plata amenzii se realizează de către persoana care a săvârşit contravenţia. Or, în situaţiile în care contravenţia a fost săvârşită de către altă persoană decât proprietarul vehiculului, soluţia legislativă privind achitarea de către acesta a amenzii nu poate fi acceptată.
În plus, pentru rigoarea exprimării, sintagma „urmând a fi aprobată prin hotărâri de către consiliile locale ale administraţiilor publice locale" trebuie înlocuită cu expresia „se aprobă prin hotărâre a consiliului local". Precizăm totodată că pentru asigurarea unei reglementări complete, art. 7 ar trebui să prevadă şi modalitatea de stabilire a nivelului taxei în cazul în care ridicarea şi depozitarea vehiculelor în locuri special amenajate se realizează, potrivit art. 2 din proiect şi 64 alin. (1) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, de către administratorul drumului public.
8. La art. 8, pentru asigurarea unei reglementări complete, textul ar trebui să aibă în vedere şi situaţia în care procesul-verbal îi este înmânat contravenientului, şi nu doar cazul în care acesta îi este comunicat. Totodată, pentru respectarea exigenţelor de tehnică legislativă, termenul „articolul" trebuie redat sub forma sa abreviată, respectiv „art.", observaţie valabilă pentru toate cazurile similare din proiect.
9. La art. 10, semnalăm că norma propusă nu este completă, întrucât nu are în vedere şi situaţia în care ridicarea şi depozitarea vehiculelor se realizează de către administratorul drumului public, aşa cum prevăd art. 2 din proiect şi 64 alin. (1) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. Observaţia este valabilă, în mod corespunzător, şi pentru art. 11 şi 12. Totodată, la art. 10, pentru o corectă informare, norma de trimitere trebuie reformulată, astfel: „cu dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare."
10. La art. 12, precizăm că, potrivit art. 109 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, amenzile privind circulaţia pe drumurile publice se fac venit integral la bugetele locale, astfel încât referirea la „cota parte din cuantumul amenzilor ce revin Consiliului local" nu este corectă. Precizăm totodată că în aplicarea principiului autonomiei locale, stabilirea destinaţiei sumelor care se fac venit la bugetul local este de competenţa exclusivă a consiliilor locale, ca organe deliberative. Propunem, de aceea, eliminarea normei.
11. Apreciem că norma propusă pentru art. 13 trebuie eliminată, întrucât prin proiect nu se stabilesc contravenţii sau infracţiuni şi nici nu se instituie cazuri concrete de incidenţă a răspunderii civile.
12. La art. 14, pentru corectitudinea exprimării, sintagma „de la intrarea în vigoare a prezentei" trebuie înlocuită cu expresia „de la intrarea în vigoare a prezentei legi". Totodată, este necesară reanalizarea şi reformularea normei propuse, întrucât contractele încheiate anterior intrării în vigoare a unei legi nu pot fi considerate că au fost încheiate „cu încălcarea" prevederilor respectivei legi.
13. La art. 15, pentru respectarea normelor de tehnică legislativă, expresia „organizată conform O.U.G. 34/2006" trebuie înlocuită cu sintagma „organizată potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare."
Având în vedere observaţiile din prezentul aviz, proiectul ar trebui reformulat prin eliminarea normelor care instituie reglementări paralele cu cele cuprinse în alte acte normative.
Totodată, aşa cum am arătat, dispoziţiile referitoare la contravenţii trebuie prevăzute într-un articol distinct, care să aibă ca obiect intervenţii legislative asupra Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002.
Bucureşti, 11 octombrie 2011. Nr. 1.075.
PREŞEDINTE,
dr. DRAGOŞ ILIESCU
