Codul de procedura civila | consult-avocat.ro

Codul de procedura civila

 

Legea nr. 134 din 01.07.2010 privind Codul de procedura civila

 

Parlamentul României adopta prezenta lege.

 

TITLUL PRELIMINAR

Domeniul de reglementare al Codului de procedura civila si principiile fundamentale ale procesului civil

CAPITOLUL I

 

Domeniul de reglementare al Codului de procedura civila Obiectul si scopul Codului de procedura civila

Art. 1. - (1) Codul de procedura civila, denumit în continuare codul, stabileste regulile de competenta si de judecare a cauzelor civile, precum si cele de executare a hotarârilor instantelor si a altor titluri executorii, în scopul înfaptuirii justitiei în materie civila.

(2) În înfaptuirea justitiei, instantele judecatoresti îndeplinesc un serviciu de interes public, asigurând respectarea ordinii de drept, a libertatilor fundamentale, a drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor fizice si persoanelor juridice, aplicarea legii si garantarea suprematiei acesteia.

 

Aplicabilitatea generala a Codului de procedura civila

Art. 2. - (1) Dispozitiile prezentului cod constituie procedura de drept comun în materie civila.

(2) De asemenea, dispozitiile prezentului cod se aplica si în materiile reglementate de alte legi, în masura în care acestea nu cuprind dispozitii contrare.

(3) În sensul prezentului cod, prin materie civila se întelege orice raport de drept privat si de drept public, cu exceptia celor supuse legii penale, daca prin lege nu se dispune altfel. Aplicarea prioritara a tratatelor internationale privitoare la drepturile omului

Art. 3. - (1) În materiile reglementate de prezentul cod, dispozitiile privind drepturile si libertatile persoanelor vor fi interpretate si aplicate în concordanta cu Constitutia, Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Daca exista neconcordante între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si prezentul cod, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului în care prezentul cod contine dispozitii mai favorabile.

 

Aplicarea prioritara a dreptului comunitar

Art. 4. - În materiile reglementate de prezentul cod, normele obligatorii ale dreptului comunitar se aplica în mod prioritar, indiferent de calitatea sau de statutul partilor.

 

CAPITOLUL II

 

Principiile fundamentale ale procesului civil

Îndatoririle privind primirea si solutionarea cererilor

Art. 5. - (1) Judecatorii au îndatorirea sa primeasca si sa solutioneze orice cerere de competenta instantelor judecatoresti, potrivit legii. Acestia nu pot refuza sa judece pe motiv ca legea nu prevede, este neclara sau incompleta.

(2) Este interzis judecatorului sa stabileasca dispozitii general obligatorii prin hotarârile pe care le pronunta în cauzele ce îi sunt

supuse judecatii.

 

Dreptul la un proces echitabil, în termen optim si previzibil

Art. 6. - (1) Orice persoana are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen optim si previzibil, de catre o instanta

independenta, impartiala si stabilita de lege. În acest scop, instanta este datoare sa dispuna toate masurile permise de lege si sa asigure desfasurarea cu celeritate a judecatii.

(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica în mod corespunzator si în faza executarii silite.

 

Legalitatea

Art. 7. - (1) Procesul civil se desfasoara în conformitate cu dispozitiile legii.

(2) Judecatorul are îndatorirea de a asigura respectarea dispozitiilor legii privind realizarea drepturilor si îndeplinirea obligatiilor partilor din proces.

 

Egalitatea

Art. 8. - În procesul civil partilor le este garantata exercitarea drepturilor procesuale, în mod egal si fara discriminari.

 

Dreptul de dispozitie al partilor

Art. 9. - (1) Procesul civil poate fi pornit la cererea celui interesat sau, în cazurile anume prevazute de lege, la cererea altei

persoane, organizatii ori a unei autoritati sau institutii publice ori de interes public.

(2) Obiectul si limitele procesului sunt stabilite prin cererile si apararile partilor.

(3) În conditiile legii, partea poate, dupa caz, renunta la judecarea cererii de chemare în judecata sau la însusi dreptul pretins, poate recunoaste pretentiile partii adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capat, în tot sau în parte, procesului, poate renunta la exercitarea cailor de atac ori la executarea unei hotarâri. De asemenea, partea poate dispune de drepturile sale în orice alt mod permis de lege.

 

Obligatiile partilor în desfasurarea procesului

Art. 10. - (1) Partile au obligatia sa îndeplineasca actele de procedura în conditiile, ordinea si termenele stabilite de lege sau

de judecator, sa îsi probeze pretentiile si apararile, sa contribuie la desfasurarea fara întârziere a procesului, urmarind, tot astfel, finalizarea acestuia.

(2) Daca o parte detine un mijloc de proba, judecatorul poate, la cererea celeilalte parti sau din oficiu, sa dispuna înfatisarea

acestuia, sub sanctiunea platii unei amenzi judiciare.

Obligatiile tertilor în desfasurarea procesului

Art. 11. - Orice persoana este obligata, în conditiile legii, sa sprijine realizarea justitiei. Cel care, fara motiv legitim, se sustrage de la îndeplinirea acestei obligatii poate fi constrâns sa o execute sub sanctiunea platii unei amenzi judiciare si, daca este cazul, a unor daune-interese.

 

Buna-credinta

Art. 12. - (1) Drepturile procesuale trebuie exercitate cu bunacredinta, potrivit scopului în vederea caruia au fost recunoscute de

lege si fara a se încalca drepturile procesuale ale altei parti.

(2) Partea care îsi exercita drepturile procesuale în mod abuziv raspunde pentru prejudiciile materiale si morale cauzate. Ea va

putea fi obligata, potrivit legii, si la plata unei amenzi judiciare.

(3) De asemenea, partea care nu îsi îndeplineste cu buna-credinta obligatiile procesuale raspunde potrivit alin. (2).

 

Dreptul la aparare

Art. 13. - (1) Dreptul la aparare este garantat.

(2) Partile au dreptul, în tot cursul procesului, de a fi reprezentate sau, dupa caz, asistate în conditiile legii. În recurs, cererile si

concluziile partilor nu pot fi formulate si sustinute decât prin avocat sau, dupa caz, consilier juridic, cu exceptia situatiei în care

partea sau mandatarul acesteia, sot ori ruda pâna la gradul al doilea inclusiv, este licentiata în drept.

(3) Partilor li se asigura posibilitatea de a participa la toate fazele de desfasurare a procesului. Ele pot sa ia cunostinta de cuprinsul dosarului, sa propuna probe, sa îsi faca aparari, sa îsi prezinte sustinerile în scris si oral si sa exercite caile legale de atac, cu respectarea conditiilor prevazute de lege.

(4) Instanta poate dispune înfatisarea în persoana a partilor, chiaratunci când acestea sunt reprezentate.

 

Contradictorialitatea

Art. 14. - (1) Instanta nu poate hotarî asupra unei cereri decât dupa citarea sau înfatisarea partilor, daca legea nu prevede altfel.

(2) Partile trebuie sa îsi faca cunoscute reciproc si în timp util, direct sau prin intermediul instantei, dupa caz, motivele de fapt si

de drept pe care îsi întemeiaza pretentiile si apararile, precum si mijloacele de proba de care înteleg sa se foloseasca, astfel încât fiecare dintre ele sa îsi poata organiza apararea.

(3) Partile au obligatia de a expune situatia de fapt la care se refera pretentiile si apararile lor în mod corect si complet, fara a denatura sau omite faptele care le sunt cunoscute. Partile au obligatia de a expune un punct de vedere propriu fata de afirmatiile partii adverse cu privire la împrejurari de fapt relevante în cauza.

(4) Partile au dreptul de a discuta si argumenta orice chestiune de fapt sau de drept invocata în cursul procesului de catre orice

participant la proces, inclusiv de catre instanta din oficiu.

(5) Instanta este obligata, în orice proces, sa supuna discutiei partilor toate cererile, exceptiile si împrejurarile de fapt sau de drept invocate.

(6) Instanta îsi va întemeia hotarârea numai pe motive de fapt si de drept, pe explicatii sau pe mijloace de proba care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii.

 

Oralitatea

Art. 15. - Procesele se dezbat oral, cu exceptia cazului în care legea dispune altfel sau când partile solicita expres instantei ca judecata sa se faca numai pe baza actelor depuse la dosar.

 

Nemijlocirea

Art. 16. - Probele se administreaza de catre instanta care judeca procesul, cu exceptia cazurilor în care legea stabileste altfel.

 

Publicitatea

Art. 17. - Sedintele de judecata sunt publice, în afara de cazurile prevazute de lege.

 

Limba desfasurarii procesului

Art. 18. - (1) Procesul civil se desfasoara în limba româna.

(2) Cetatenii români apartinând minoritatilor nationale au dreptul sa se exprime în limba materna în fata instantelor de judecata, în conditiile legii.

(3) Cetatenii straini si apatrizii care nu înteleg sau nu vorbesc limba româna au dreptul de a lua cunostinta de toate actele si

lucrarile dosarului, de a vorbi în instanta si de a pune concluzii, prin interpret.

(4) Cererile si actele procedurale se întocmesc numai în limba româna.

 

Continuitatea

Art. 19. - Judecatorul învestit cu solutionarea cauzei nu poate fi înlocuit pe durata procesului decât pentru motive temeinice, în

conditiile legii.

 

Respectarea principiilor fundamentale

Art. 20. - Judecatorul are îndatorirea sa asigure respectarea si sa respecte el însusi principiile fundamentale ale procesului civil, sub sanctiunile prevazute de lege.

 

Încercarea de împacare a partilor

Art. 21. - (1) Judecatorul va recomanda partilor solutionarea amiabila a litigiului prin mediere, potrivit legii speciale.

(2) În tot cursul procesului, judecatorul va încerca împacarea partilor, dându-le îndrumarile necesare, potrivit legii.

 

Rolul judecatorului în aflarea adevarului

Art. 22. - (1) Judecatorul solutioneaza litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile.

(2) Judecatorul are îndatorirea sa staruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului

în cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, în scopul pronuntarii unei hotarâri temeinice si legale. În acest scop, cu privire la situatia de fapt si motivarea în drept pe care partile le invoca, judecatorul este în drept sa le ceara sa prezinte explicatii, oral sau în scris, sa puna în dezbaterea acestora orice împrejurari de fapt sau de drept, chiar daca nu sunt mentionate în cerere sau în întâmpinare, sa dispuna administrarea probelor pe care le considera necesare, precum si alte masuri prevazute de lege, chiar daca partile se împotrivesc.

(3) Judecatorul poate dispune introducerea în cauza a altor persoane, în conditiile legii. Persoanele astfel introduse în cauza vor avea posibilitatea, dupa caz, de a renunta la judecata sau la dreptul pretins, de a achiesa la pretentiile reclamantului ori de a pune capat procesului printr-o tranzactie.

(4) Judecatorul da sau restabileste calificarea juridica a actelor si faptelor deduse judecatii, chiar daca partile le-au dat o alta denumire. În acest caz judecatorul este obligat sa puna în discutia partilor calificarea juridica exacta.

(5) Cu toate acestea, judecatorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic în cazul în care partile, în virtutea unui acord expres privind drepturi de care, potrivit legii, pot dispune, au stabilit calificarea juridica si motivele de drept asupra carora au înteles sa limiteze dezbaterile, daca astfel nu se încalca drepturile sau interesele legitime ale altora.

(6) Judecatorul trebuie sa se pronunte asupra a tot ceea ce s-a cerut, fara însa a depasi limitele învestirii, în afara de cazurile în

care legea ar dispune altfel.

 

Respectul cuvenit justitiei

Art. 23. - (1) Cei prezenti la sedinta de judecata sunt datori sa manifeste respectul cuvenit fata de instanta si sa nu tulbure buna desfasurare a sedintei de judecata.

(2) Presedintele vegheaza ca ordinea si solemnitatea sedintei sa fie respectate, putând lua în acest scop orice masura prevazuta de lege.

 

CAPITOLUL III

 

Aplicarea legii de procedura civila

Legea aplicabila proceselor noi

 

Art. 24. - Dispozitiile legii noi de procedura se aplica numai proceselor si executarilor silite începute dupa intrarea acesteia în vigoare.

 

Legea aplicabila proceselor în curs

Art. 25. - (1) Procesele în curs de judecata, precum si executarile silite începute sub legea veche ramân supuse acelei legi.

(2) Procesele în curs de judecata la data schimbarii competentei instantelor legal învestite vor continua sa fie judecate de acele

instante, potrivit legii sub care au început. În caz de trimitere spre rejudecare, dispozitiile legale privitoare la competenta, în vigoare la data când a început procesul, ramân aplicabile.

(3) În cazul în care instanta învestita este desfiintata, dosarele se vor trimite din oficiu instantei competente potrivit legii noi.

Dispozitiile alin. (1) ramân aplicabile.

 

Legea aplicabila mijloacelor de proba

Art. 26. - (1) Conditiile de admisibilitate si puterea doveditoare a probelor preconstituite si a prezumtiilor legale sunt guvernate de legea în vigoare la data producerii faptelor juridice care fac obiectul probatiunii.

(2) Administrarea probelor se face potrivit legii în vigoare la data administrarii lor.

 

Legea aplicabila hotarârilor

Art. 27. - Hotarârile ramân supuse cailor de atac, motivelor si termenelor prevazute de legea sub care a început procesul.

 

Teritorialitatea legii de procedura

Art. 28. - (1) Daca prin lege nu se dispune altfel, dispozitiile legii de procedura se aplica proceselor de pe întregul teritoriu al tarii.

(2) În cazul raporturilor procesuale cu element de extraneitate, determinarea legii de procedura aplicabile se face potrivit normelor cuprinse în cartea a VII-a.

 

CARTEA I

Dispozitii generale

 

TITLUL I

Actiunea civila

 

Notiunea

Art. 29. - Actiunea civila este ansamblul mijloacelor procesuale prevazute de lege pentru protectia dreptului subiectiv pretins de

catre una dintre parti sau a unei alte situatii juridice, precum si pentru asigurarea apararii partilor în proces.

 

Cererile în justitie

Art. 30. - (1) Oricine are o pretentie împotriva unei alte persoane ori urmareste solutionarea în justitie a unei situatii juridice are

dreptul sa faca o cerere înaintea instantei competente.

(2) Cererile în justitie sunt principale, accesorii, aditionale si incidentale.

(3) Cererea principala este cererea introductiva de instanta. Ea poate cuprinde atât capete de cerere principale, cât si capete de

cerere accesorii.

(4) Cererile accesorii sunt acele cereri a caror solutionare depinde de solutia data unui capat de cerere principal.

(5) Constituie cerere aditionala acea cerere prin care o parte modifica pretentiile sale anterioare.

(6) Cererile incidentale sunt cererile formulate în cadrul unui proces aflat în curs de desfasurare.

 

Apararile

Art. 31. - Apararile formulate în justitie pot fi de fond sau procedurale.

 

Conditiile de exercitare a actiunii civile

Art. 32. - (1) Orice cerere poate fi formulata si sustinuta numai daca autorul acesteia:

a) poate sta în judecata, în conditiile legii;

b) are calitate procesuala;

c) formuleaza o pretentie;

d) justifica un interes.

(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica în mod corespunzator si în cazul apararilor.

Art. 33. - Interesul trebuie sa fie determinat, legitim, personal, nascut si actual. Cu toate acestea, chiar daca interesul nu este nascut si actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni Interesul de a actiona încalcarea unui drept subiectiv amenintat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara.

 

Realizarea drepturilor afectate de un termen

Art. 34. - (1) Cererea pentru predarea unui bun la împlinirea termenului contractual poate fi facuta chiar înainte de împlinirea acestui termen.

(2) Se poate, de asemenea, cere, înainte de termen, executarea la termen a obligatiei de întretinere sau a altei prestatii periodice.

(3) Pot fi încuviintate, înainte de împlinirea termenului, si alte cereri pentru executarea la termen a unor obligatii, ori de câte ori se va constata ca acestea pot preîntâmpina o paguba însemnata pe care reclamantul ar încerca-o daca ar astepta împlinirea termenului.

 

Constatarea existentei sau inexistentei unui drept

Art. 35. - Cel care are interes poate sa ceara constatarea existentei sau inexistentei unui drept. Cererea nu poate fi primita daca partea poate cere realizarea dreptului pe orice alta cale prevazuta de lege.

 

Legitimarea procesuala a altor persoane

Art. 36. - În cazurile si conditiile prevazute exclusiv prin lege, se pot introduce cereri sau se pot formula aparari si de persoane,

organizatii, institutii sau autoritati, care, fara a justifica un interes personal, actioneaza pentru apararea drepturilor ori intereselor

legitime ale unor persoane aflate în situatii speciale sau, dupa caz, în scopul ocrotirii unui interes de grup ori general.

 

Transmiterea calitatii procesuale

Art. 37. - Calitatea de parte se poate transmite legal sau conventional, ca urmare a transmisiunii, în conditiile legii, a drepturilor ori situatiilor juridice deduse judecatii.

 

Situatia procesuala a înstrainatorului si a succesorilor sai

Art. 38. - (1) Daca în cursul procesului dreptul litigios este transmis prin acte între vii cu titlu particular, judecata va continua între partile initiale. Daca însa transferul este facut, în conditiile legii, prin acte cu titlu particular pentru cauza de moarte, judecata va continua cu succesorul universal ori cu titlu universal al autorului, dupa caz.

(2) În toate cazurile, succesorul cu titlu particular este obligat sa intervina în cauza, daca are cunostinta de existenta procesului, sau poate sa fie introdus în cauza, la cerere ori din oficiu. În acest caz, instanta va decide, dupa împrejurari si tinând seama de pozitia celorlalte parti, daca înstrainatorul sau succesorul universal ori cu titlu universal al acestuia va ramâne sau, dupa caz, va fi scos din proces. Daca înstrainatorul sau, dupa caz, succesorul universal ori cu titlu universal al acestuia este scos din proces, judecata va continua numai cu succesorul cu titlu particular care va lua procedura în starea în care se afla la momentul la care acesta a intervenit sau a fost introdus în cauza.

(3) Hotarârea pronuntata contra înstrainatorului sau succesorului universal ori cu titlu universal al acestuia, dupa caz, va produce de drept efecte si contra succesorului cu titlu particular si va fi întotdeauna opozabila acestuia din urma, cu exceptia cazurilor în care a dobândit dreptul cu buna-credinta si nu mai poate fi evins, potrivit legii, de catre adevaratul titular.

 

Sanctiunea încalcarii conditiilor de exercitare a actiunii civile

Art. 39. - (1) Cererile facute de o persoana care nu are capacitate procesuala sunt nule sau, dupa caz, anulabile. De asemenea, în cazul lipsei calitatii procesuale sau a interesului, instanta va respinge cererea ori apararea formulata ca fiind facuta de o persoana sau împotriva unei persoane fara calitate ori ca lipsita de interes, dupa caz.

(2) Încalcarea dispozitiilor prezentului titlu poate, de asemenea, atrage aplicarea si a altor sanctiuni prevazute de lege, iar cel care a suferit un prejudiciu are dreptul de a fi despagubit, potrivit dreptului comun.

 

TITLUL II

Participantii la procesul civil

 

CAPITOLUL I

Judecatorul. Incompatibilitatea

 

Cazurile de incompatibilitate

Art. 40. - (1) Judecatorul care a pronuntat o încheiere interlocutorie sau o hotarâre prin care s-a solutionat cauza nu poate judeca aceeasi pricina în apel, recurs, contestatie în anulare sau revizuire si nici dupa trimiterea spre rejudecare.

(2) De asemenea, nu poate lua parte la judecata cel care a fost martor, expert, arbitru, procuror, avocat, asistent judiciar, magistrat-asistent sau mediator în aceeasi cauza.

(3) Nu poate lua parte la judecata nici judecatorul care si-a exprimat anterior parerea cu privire la solutie în cauza pe care a fost desemnat sa o judece.

 

Alte cazuri de incompatibilitate

Art. 41. - (1) Judecatorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca în urmatoarele situatii:

1. când exista împrejurari care fac justificata temerea ca el, sotul sau, ascendentii ori descendentii lor sau afinii lor, dupa caz, au un interes în legatura cu pricina care se judeca;

2. când este sot, ruda sau afin pâna la gradul al patrulea inclusiv cu avocatul ori reprezentantul unei parti sau daca este casatorit cu fratele ori cu sora sotului uneia dintre aceste persoane;

3. când sotul sau fostul sau sot este ruda ori afin pâna la gradul al patrulea inclusiv cu vreuna dintre parti;

4. daca el, sotul sau rudele lor pâna la gradul al patrulea inclusiv ori afinii lor, dupa caz, sunt parti într-un proces care se judeca la instanta la care una dintre parti este judecator;

5. daca între el, sotul sau ori rudele lor pâna la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor, dupa caz, si una dintre parti a existat un

proces penal cu cel mult 5 ani înainte de a fi desemnat sa judece pricina. În cazul plângerilor penale formulate de parti în cursul

procesului, judecatorul devine incompatibil numai în situatia punerii în miscare a actiunii penale împotriva sa;

6. daca este tutore sau curator al uneia dintre parti;

7. daca el, sotul sau, ascendentii ori descendentii lor au primit daruri sau promisiuni de daruri ori alte avantaje de la una dintre

parti;

8. daca el, sotul sau ori una dintre rudele lor pâna la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor, dupa caz, se afla în relatii de

dusmanie cu una dintre parti, sotul ori rudele acesteia pâna la gradul al patrulea inclusiv;

9. daca, atunci când este învestit cu solutionarea unei cai de atac, sotul sau o ruda a sa pâna la gradul al patrulea inclusiv a

participat, ca judecator sau procuror, la judecarea aceleiasi pricini înaintea altei instante;

10. daca este sot sau ruda pâna la gradul al patrulea inclusiv sau afin, dupa caz, cu un alt membru al completului de judecata;

11. daca sotul, o ruda ori un afin al sau pâna la gradul al patrulea inclusiv a reprezentat sau asistat partea în aceeasi pricina înaintea altei instante;

12. atunci când exista alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la impartialitatea sa.

(2) Dispozitiile alin. (1) privitoare la sot se aplica si în cazul concubinilor.

 

Abtinerea

Art. 42. - (1) Înainte de primul termen de judecata grefierul de sedinta va verifica, pe baza dosarului cauzei, daca judecatorul

acesteia se afla în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevazute la art. 40 alin. (1) si (2) si, când este cazul, va întocmi

un referat corespunzator.

(2) Judecatorul care stie ca exista un motiv de incompatibilitate în privinta sa este obligat sa se abtina de la judecarea pricinii.

(3) Declaratia de abtinere se face în scris de îndata ce judecatorul a cunoscut existenta cazului de incompatibilitate sau verbal în sedinta, fiind consemnata în încheiere.

 

Recuzarea

Art. 43. - (1) Judecatorul aflat într-o situatie de incompatibilitate poate fi recuzat de oricare dintre parti înainte de începerea

oricarei dezbateri.

(2) Când motivele de incompatibilitate s-au ivit ori au fost cunoscute de parte doar dupa începerea dezbaterilor, aceasta

trebuie sa solicite recuzarea de îndata ce acestea îi sunt cunoscute.

 

Exceptii

Art. 44. - În cazurile prevazute la art. 40, judecatorul nu poate participa la judecata, chiar daca nu s-a abtinut ori nu a fost

recuzat.

 

Judecatorii care pot fi recuzati

Art. 45. - Pot fi recuzati numai judecatorii care fac parte din completul de judecata caruia pricina i-a fost repartizata pentru

solutionare.

Cererea de recuzare. Conditii

Art. 46. - (1) Cererea de recuzare se poate face verbal în sedinta sau în scris pentru fiecare judecator în parte, aratându-se cazul de incompatibilitate si probele de care partea întelege sa se foloseasca.

(2) Este inadmisibila cererea în care se invoca alte motive decât cele prevazute la art. 40 si 41.

(3) Sunt, de asemenea, inadmisibile cererea de recuzare privitoare la alti judecatori decât cei prevazuti la art. 45, precum

si cererea îndreptata împotriva aceluiasi judecator pentru acelasimotiv de incompatibilitate.

(4) Nerespectarea conditiilor prezentului articol atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare. În acest caz, inadmisibilitatea

se constata chiar de completul în fata caruia s-a formulat cerereade recuzare, cu participarea judecatorului recuzat.

Abtinerea judecatorului recuzat

Art. 47. - (1) Judecatorul împotriva caruia este formulata o cerere de recuzare poate declara ca se abtine.

(2) Declaratia de abtinere se solutioneaza cu prioritate.

(3) În caz de admitere a declaratiei de abtinere, cererea de recuzare, indiferent de motivul acesteia, va fi respinsa, prin aceeasi încheiere, ca ramasa fara obiect.

(4) În cazul în care declaratia de abtinere se respinge, prin aceeasi încheiere instanta se va pronunta si asupra cererii de recuzare.

Starea cauzei pâna la solutionarea cererii

Art. 48. - (1) Pâna la solutionarea declaratiei de abtinere nu se va face niciun act de procedura în cauza.

(2) Formularea unei cereri de recuzare nu determina suspendarea judecatii. Cu toate acestea, pronuntarea solutiei în cauza nu poate avea loc decât dupa solutionarea cererii de recuzare.

Compunerea completului de judecata

Art. 49. - (1) Abtinerea sau recuzarea se solutioneaza de un alt complet al instantei respective, în compunerea caruia nu poate

intra judecatorul recuzat sau care a declarat ca se abtine.

Dispozitiile art. 46 alin. (4) ramân aplicabile.

(2) Când, din pricina abtinerii sau recuzarii, nu se poate alcatui completul de judecata, cererea se judeca de instanta ierarhic

superioara.

Procedura de solutionare a abtinerii sau a recuzarii

Art. 50. - (1) Instanta hotaraste de îndata, în camera de consiliu, fara prezenta partilor si ascultându-l pe judecatorul recuzat sau

care a declarat ca se abtine, numai daca apreciaza ca este necesar. În aceleasi conditii, instanta va putea asculta si partile.

(2) În cazul în care la acelasi termen s-au formulat cereri de recuzare si de abtinere pentru motive diferite, acestea vor fi judecate împreuna.

(3) Nu se admite interogatoriul ca mijloc de dovada a motivelor de recuzare.

(4) În cazul admiterii abtinerii sau recuzarii întemeiate pe dispozitiile art. 41 alin. (1) pct. 10, instanta va stabili care dintre judecatori nu va lua parte la judecarea pricinii.

(5) Abtinerea sau recuzarea se solutioneaza printr-o încheiere care se pronunta în sedinta publica.

(6) Daca abtinerea sau, dupa caz, recuzarea a fost admisa, judecatorul se va retrage de la judecarea pricinii. În acest caz, încheierea va arata în ce masura actele îndeplinite de judecator urmeaza sa fie pastrate.

Procedura de solutionare de catre instanta superioara

Art. 51. - (1) Instanta superioara învestita cu judecarea abtinerii sau recuzarii în situatia prevazuta la art. 49 alin. (2) va dispune,

în caz de admitere a cererii, trimiterea pricinii la o alta instanta de acelasi grad din circumscriptia sa.

(2) Daca cererea este respinsa, pricina se înapoiaza instantei inferioare.

 

Caile de atac

Art. 52. - (1) Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacata numai de parti, odata cu hotarârea prin care s-a solutionat cauza. Când aceasta din urma hotarâre este definitiva, încheierea va putea fi atacata cu recurs, la instanta ierarhic superioara, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotarâri.

(2) Încheierea prin care s-a încuviintat sau s-a respins abtinerea, cea prin care sa încuviintat recuzarea, precum si încheierea prin care s-a respins recuzarea în cazul prevazut la art. 47 alin. (3) nu sunt supuse niciunei cai de atac.

(3) În cazul prevazut la alin. (1), daca instanta de apel constata ca recuzarea a fost în mod gresit respinsa, reface toate actele de procedura si, daca apreciaza ca este necesar, dovezile administrate la prima instanta. Când instanta de recurs constata ca recuzarea a fost gresit respinsa, ea va casa hotarârea, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de apel sau, atunci când calea de atac a apelului este suprimata, la prima instanta.

Incompatibilitatea altor participanti

Art. 53. - Dispozitiile prezentului capitol se aplica în mod corespunzator si procurorilor, magistratilor-asistenti, asistentilor judiciari si grefierilor.

 

CAPITOLUL II

Partile

Enumerarea

Art. 54. - Sunt parti reclamantul si pârâtul, precum si, în conditiile legii, tertele persoane care intervin voluntar sau fortat în proces.

 

SECTIUNEA 1

Folosinta si exercitiul drepturilor procedurale

Capacitatea procesuala de folosinta

Art. 55. - (1) Poate fi parte în judecata orice persoana care are folosinta drepturilor civile.

(2) Cu toate acestea, pot sta în judecata asociatiile, societatile sau alte entitati fara personalitate juridica, daca sunt constituite

potrivit legii.

(3) Lipsa capacitatii procesuale de folosinta poate fi invocata în orice stare a procesului. Actele de procedura îndeplinite de cel

care nu are capacitate de folosinta sunt lovite de nulitate absoluta.

Capacitatea procesuala de exercitiu

Art. 56. - (1) Cel care are calitatea de parte îsi poate exercita drepturile procedurale în nume propriu sau prin reprezentant, cu

exceptia cazurilor în care legea prevede altfel.

(2) Partea care nu are exercitiul drepturilor procedurale nu poate sta în judecata decât daca este reprezentata, asistata ori autorizata în conditiile prevazute de legile sau, dupa caz, de statutele care îi reglementeaza capacitatea ori modul de organizare.

(3) Lipsa capacitatii de exercitiu a drepturilor procedurale poate fi invocata în orice stare a procesului.

(4) Actele de procedura îndeplinite de cel care nu are exercitiul drepturilor procedurale sunt anulabile. Reprezentantul sau ocrotitorul legal al acestuia va putea însa confirma toate sau numai o parte din aceste acte.

(5) Când instanta constata ca actul de procedura a fost îndeplinit de o parte lipsita de capacitate de exercitiu va acorda un termen pentru confirmarea lui. Daca actul nu este confirmat, se va dispune anularea lui.

(6) Dispozitiile alin. (5) se aplica în mod corespunzator si persoanelor cu capacitate de exercitiu restrânsa.

Curatela speciala

Art. 57. - (1) În caz de urgenta, daca persoana fizica lipsita de capacitatea de exercitiu a drepturilor civile nu are reprezentant

legal, instanta, la cererea partii interesate, va numi un curator special, care sa o reprezinte pâna la numirea reprezentantului

legal, potrivit legii. De asemenea, instanta va numi un curator special în caz de conflict de interese între reprezentantul legal si

cel reprezentat sau când o persoana juridica ori o entitate dintre cele prevazute la art. 55 alin. (2), chemata sa stea în judecata, nu are reprezentant.

(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica în mod corespunzator si persoanelor cu capacitate de exercitiu restrânsa.

(3) Numirea acestor curatori se va face de instanta care judeca procesul, dintre avocatii anume desemnati în acest scop de barou pentru fiecare instanta judecatoreasca. Curatorul special are toate drepturile si obligatiile prevazute de lege pentru reprezentantul legal.

(4) Remunerarea provizorie a curatorului astfel numit se fixeaza de instanta, prin încheiere, stabilindu-se totodata si modalitatea

de plata. La cererea curatorului, odata cu încetarea calitatii sale, tinându-se seama de activitatea desfasurata, remuneratia va

putea fi majorata.

 

SECTIUNEA a 2-a

Persoanele care sunt împreuna reclamante sau pârâte

Conditiile de existenta

Art. 58. - Mai multe persoane pot fi împreuna reclamante sau pârâte daca obiectul procesului este un drept ori o obligatie comuna, daca drepturile sau obligatiile lor au aceeasi cauza ori daca între ele exista o strânsa legatura.

 

Regimul juridic al coparticiparii procesuale

Art. 59. - (1) Actele de procedura, apararile si concluziile unuia dintre reclamanti sau pârâti nu le pot profita celorlalti si nici nu îi

pot prejudicia.

(2) Cu toate acestea, daca prin natura raportului juridic sau în temeiul unei dispozitii a legii, efectele hotarârii se întind asupra tuturor reclamantilor ori pârâtilor, actele de procedura îndeplinite numai de unii dintre ei sau termenele încuviintate numai unora

dintre ei pentru îndeplinirea actelor de procedura profita si celorlalti. Când actele de procedura ale unora sunt potrivnice celor facute de ceilalti, se va tine seama de actele cele mai favorabile.

(3) Reclamantii sau pârâtii care nu s-au înfatisat ori nu au îndeplinit un act de procedura în termen vor continua totusi sa fie citati, daca, potrivit legii, nu au termenul în cunostinta. Dispozitiile art. 197 sunt aplicabile.

 

SECTIUNEA a 3-a

Alte persoane care pot lua parte la judecata

§ 1. Interventia voluntara

Formele

Art. 60. - (1) Oricine are interes poate interveni într-un proces care se judeca între partile originare.

(2) Interventia este principala, când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecatii sau un drept

strâns legat de acesta.

(3) Interventia este accesorie, când sprijina numai apararea uneia dintre parti.

Interventia principala

Art. 61. - (1) Cererea de interventie principala va fi facuta în forma prevazuta pentru cererea de chemare în judecata.

(2) Cererea poate fi facuta numai în fata primei instante, înainte de închiderea dezbaterilor în fond.

(3) Cu acordul expres al partilor, interventia principala se poate face si în instanta de apel.

Interventia accesorie

Art. 62. - (1) Cererea de interventie accesorie va fi facuta în scris si va cuprinde elementele prevazute la art. 143 alin. (1), care se va aplica în mod corespunzator.

(2) Interventia accesorie poate fi facuta pâna la închiderea dezbaterilor, în tot cursul judecatii, chiar si în caile extraordinare de atac.

Procedura de judecata. Caile de atac

Art. 63. - (1) Instanta va comunica partilor cererea de interventie si copii de pe înscrisurile care o însotesc.

(2) Dupa ascultarea intervenientului si a partilor, instanta se va pronunta asupra admisibilitatii în principiu a interventiei, printr-o

încheiere motivata.

(3) Încheierea de admitere în principiu nu se poate ataca decât odata cu fondul.

(4) Încheierea de respingere ca inadmisibila a cererii de interventie poate fi atacata în termen de 5 zile, care curge de la pronuntare pentru partea prezenta, respectiv de la comunicare pentru partea lipsa. Calea de atac este numai apelul daca încheierea a fost data în prima instanta, respectiv numai recursul la instanta ierarhic superioara în cazul în care încheierea a fost p-ronuntata în apel. Dosarul se înainteaza, în copie certificata pentru conformitate cu originalul, instantei competente sa solutioneze calea de atac în 24 de ore de la expirarea termenului. Întâmpinarea nu este obligatorie. Apelul sau, dupa caz, recursul se judeca în termen de cel mult 10 zile de la înregistrare.

Situatia intervenientului

Art. 64. - (1) Intervenientul devine parte în proces numai dupa admiterea în principiu a cererii sale.

(2) Intervenientul va prelua procedura în starea în care se afla în momentul admiterii interventiei, dar va putea solicita administrarea de probe. Actele de procedura ulterioare vor fi îndeplinite si fata de el.

(3) În cazul interventiei principale, dupa admiterea în principiu, instanta va stabili un termen în care trebuie depusa întâmpinarea.

Judecarea cererii de interventie principala

Art. 65. - (1) Interventia principala se judeca odata cu cererea principala.

(2) Când judecarea cererii principale ar fi întârziata prin cererea de interventie, instanta poate dispune disjungerea ei pentru a fi

judecata separat, în afara de cazul în care intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, însusi dreptul dedus judecatii. În caz de disjungere, instanta ramâne în toate cazurile competenta sa solutioneze cererea de interventie.

(3) Nu se va dispune disjungerea nici atunci când judecarea cererii de interventie ar fi întârziata de cererea principala.

(4) Interventia principala va fi judecata chiar daca judecarea cererii principale s-a stins prin unul dintre modurile prevazute de

lege.

Judecarea cererii de interventie accesorie

Art. 66. - (1) Judecarea cererii de interventie accesorie nu poate fi disjunsa de judecarea cererii principale, iar instanta este obligata sa se pronunte asupra acesteia prin aceeasi hotarâre, odata cu fondul.

(2) Intervenientul accesoriu poate sa savârseasca numai actele de procedura care nu contravin interesului partii în favoarea careia a intervenit.

(3) Dupa admiterea în principiu, intervenientul accesoriu poate sa renunte la judecarea cererii de interventie doar cu acordul partii pentru care a intervenit.

(4) Calea de atac exercitata de intervenientul accesoriu se socoteste neavenita daca partea pentru care a intervenit nu a exercitat calea de atac, a renuntat la calea de atac exercitata ori aceasta a fost anulata, perimata sau respinsa fara a fi cercetata în fond.

 

§ 2. Interventia fortata

I. Chemarea în judecata a altei persoane

Formularea cererii. Termenele

Art. 67. - (1) Oricare dintre parti poate sa cheme în judecata o alta persoana care ar putea sa pretinda, pe calea unei cereri separate, aceleasi drepturi ca si reclamantul.

(2) Cererea facuta de reclamant sau de intervenientul principal se va depune cel mai târziu pâna la terminarea cercetarii procesului înaintea primei instante.

(3) Cererea facuta de pârât se va depune în termenul prevazut pentru depunerea întâmpinarii înaintea primei instante, iar daca

întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecata.

 

Comunicarea cererii

Art. 68. - (1) Cererea va fi motivata si, împreuna cu înscrisurile care o însotesc, se va comunica atât celui chemat în judecata, cât si partii potrivnice.

(2) La exemplarul cererii destinat tertului se vor alatura copii de pe cererea de chemare în judecata, întâmpinare si de pe înscrisurile de la dosar.

(3) Dispozitiile art. 63 si 64 se aplica în mod corespunzator.

 

Pozitia tertului în proces

Art. 69. - Cel chemat în judecata dobândeste pozitia procesuala de reclamant, iar hotarârea îsi produce efectele si în privinta sa.

Scoaterea pârâtului din proces

Art. 70. - (1) În cazul prevazut la art. 69, când pârâtul, chemat în judecata pentru o datorie baneasca, recunoaste datoria si declara ca vrea sa o execute fata de cel caruia îi va fi stabilit dreptul pe cale judecatoreasca, el va fi scos din proces, daca a consemnat la dispozitia instantei suma datorata.

(2) Tot astfel, pârâtul, chemat în judecata pentru predarea unui bun sau a folosintei acestuia, va fi scos din proces daca declara ca va preda bunul celui al carui drept va fi stabilit prin hotarâre judecatoreasca. Bunul în litigiu va fi pus sub sechestru judiciar de catre instanta învestita cu judecarea cauzei, dispozitiile art. 959 si urmatoarele fiind aplicabile.

(3) În aceste cazuri, judecata va continua numai între reclamant si tertul chemat în judecata. Hotarârea se va comunica si pârâtului, caruia îi este opozabila.

II. Chemarea în garantie

Conditiile

Art. 71. - (1) Partea interesata poate sa cheme în garantie o terta persoana, împotriva careia ar putea sa se îndrepte cu o cerere separata în garantie sau în despagubiri.

(2) În aceleasi conditii, cel chemat în garantie poate sa cheme în garantie o alta persoana.

 

Formularea cererii. Termenele

Art. 72. - (1) Cererea va fi facuta în forma prevazuta pentru cererea de chemare în judecata.

(2) Cererea facuta de reclamant sau de intervenientul principal se va depune cel mai târziu pâna la terminarea cercetarii procesului înaintea primei instante.

(3) Cererea facuta de pârât se va depune în termenul prevazut pentru depunerea întâmpinarii înaintea primei instante, iar daca

întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecata.

Procedura de judecata

Art. 73. - (1) Instanta va comunica celui chemat în garantie cererea si copii de pe înscrisurile ce o însotesc si va stabili termenul pâna la care acesta trebuie sa depuna întâmpinare. În acelasi termen, poate fi facuta si cererea prevazuta la art. 71 alin. (2).

(2) Dispozitiile art. 63 si art. 64 alin. (1) si (2) se aplica în mod corespunzator.

(3) În termenul stabilit potrivit art. 64 alin. (3), cel chemat în garantie trebuie sa depuna întâmpinare si poate sa formuleze cererea prevazuta la art. 71 alin. (2).

(4) Cererea de chemare în garantie se judeca odata cu cererea principala. Cu toate acestea, daca judecarea cererii principale ar fi întârziata prin cererea de chemare în garantie, instanta poate dispune disjungerea ei pentru a o judeca separat. În acest din

urma caz, judecarea cererii de chemare în garantie va fi suspendata pâna la solutionarea cererii principale.

III. Aratarea titularului dreptului

Conditiile

Art. 74. - Pârâtul care detine un bun pentru altul sau care exercita

în numele altuia un drept asupra unui lucru va putea arata pe

acela în numele caruia detine lucrul sau exercita dreptul, daca a

fost chemat în judecata de o persoana care pretinde un drept real

asupra lucrului.

Formularea cererii. Termenul

Art. 75. - Cererea va fi motivata si se va depune înaintea primei

instante în termenul prevazut de lege pentru depunerea

întâmpinarii. Daca întâmpinarea nu este obligatorie, cererea se

poate face cel mai târziu la primul termen de judecata.

Procedura de judecata

Art. 76. - (1) Cererea, împreuna cu înscrisurile care o însotesc si o

copie de pe cererea de chemare în judecata, vor fi comunicate

celui aratat ca titular al dreptului.

(2) Dispozitiile art. 63 si 64 se aplica în mod corespunzator.

(3) Daca acela aratat ca titular al dreptului recunoaste sustinerile

pârâtului si reclamantul consimte, el va lua locul pârâtului, care va

fi scos din proces.

(4) Daca reclamantul nu este de acord cu înlocuirea sau când cel

aratat ca titular nu se înfatiseaza sau contesta cele sustinute de

pârât, tertul dobândeste calitatea de intervenient principal,

dispozitiile art. 61 si art. 63-65 aplicându-se în mod

corespunzator.

IV. Introducerea fortata în cauza, din oficiu, a altor persoane

Conditiile. Termenul

Art. 77. - (1) În cazurile expres prevazute de lege, precum si în

procedura necontencioasa, judecatorul va dispune din oficiu

introducerea în cauza a altor persoane, chiar daca partile se

împotrivesc.

(2) În materie contencioasa, când raportul juridic dedus judecatii

o impune, judecatorul va pune în discutia partilor necesitatea

introducerii în cauza a altor persoane. Daca niciuna dintre parti nu

solicita introducerea în cauza a tertului, iar judecatorul apreciaza

ca pricina nu poate fi solutionata fara participarea tertului, va

respinge cererea, fara a se pronunta pe fond.

(3) Introducerea în cauza va fi dispusa, prin încheiere, pâna la

terminarea cercetarii procesului înaintea primei instante.

(4) Când necesitatea introducerii în cauza a altor persoane este

constatata cu ocazia deliberarii, instanta va repune cauza pe rol,

dispunând citarea partilor.

(5) Hotarârea prin care cererea a fost respinsa în conditiile alin.

(2) este supusa numai apelului.

Procedura de judecata

Art. 78. - (1) Cel introdus în proces va fi citat, odata cu citatia

comunicându-i-se, în copie, si încheierea prevazuta la art. 77 alin.

(3), cererea de chemare în judecata, întâmpinarea, precum si

înscrisurile anexate acestora. Prin citatie i se va comunica si

termenul pâna la care va putea sa arate exceptiile, dovezile si

celelalte mijloace de aparare de care întelege sa se foloseasca.

(2) El va lua procedura în starea în care se afla în momentul

introducerii în proces. Instanta, la cererea celui introdus în proces,

va putea dispune readministrarea probelor sau administrarea de

noi probe. Actele de procedura ulterioare vor fi îndeplinite si fata

de acesta.

SECTIUNEA a 4-a

Reprezentarea partilor în judecata

§ 1. Dispozitii generale

Formele reprezentarii

Art. 79. - (1) Partile pot sa exercite drepturile procedurale

personal sau prin reprezentant. Reprezentarea poate fi legala,

conventionala sau judiciara.

(2) Persoanele fizice lipsite de capacitate de exercitiu vor sta în

judecata prin reprezentant legal.

(3) Partile pot sa stea în judecata printr-un reprezentant ales, în

conditiile legii, cu exceptia cazului în care legea impune prezenta

lor personala în fata instantei.

(4) Când legea prevede sau când circumstantele cauzei o impun

pentru a se asigura dreptul la un proces echitabil, judecatorul

poate numi pentru oricare parte din proces un reprezentant în

conditiile art. 57 alin. (3), aratând în încheiere limitele si durata

reprezentarii.

(5) Când dreptul de reprezentare izvoraste din lege sau dintr-o

hotarâre judecatoreasca, asistarea reprezentantului de catre un

avocat nu este obligatorie. Dispozitiile art. 82 alin. (3) si art. 83

alin. (2) sunt aplicabile.

Limitele reprezentarii.

Continuarea judecarii procesului

Art. 80. - (1) Renuntarea la judecata sau la dreptul dedus

judecatii, achiesarea la hotarârea pronuntata, încheierea unei

tranzactii, precum si orice alte acte procedurale de dispozitie nu

se pot face de reprezentant decât în baza unui mandat special ori

cu încuviintarea prealabila a instantei sau a autoritatii

administrative competente.

(2) Actele procedurale de dispozitie prevazute la alin. (1), facute

în orice proces de reprezentantii minorilor, ai persoanelor puse

sub interdictie si ai disparutilor, nu vor împiedica judecarea

cauzei, daca instanta apreciaza ca ele nu sunt în interesul acestor

persoane.

Lipsa dovezii calitatii de

reprezentant

Art. 81. - (1) Când instanta constata lipsa dovezii calitatii de

reprezentant a celui care a actionat în numele partii, va da un

termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Daca acestea nu se

acopera, cererea va fi anulata.

(2) Exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant înaintea primei

instante nu poate fi invocata pentru prima oara în calea de atac.

§ 2. Dispozitii speciale privind reprezentarea conventionala

Reprezentarea conventionala a

persoanelor fizice

Art. 82. - (1) În fata primei instante, precum si în apel, persoanele

fizice pot fi reprezentate de catre avocat sau alt mandatar. Daca

mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat,

mandatarul nu poate pune concluzii asupra exceptiilor procesuale

si asupra fondului decât prin avocat, atât în etapa cercetarii

procesului, cât si în etapa dezbaterilor.

(2) În cazul în care mandatarul persoanei fizice este sot sau o

ruda pâna la gradul al doilea inclusiv, acesta poate pune concluzii

în fata oricarei instante, fara sa fie asistat de avocat, daca este

licentiat în drept.

(3) La redactarea cererii si a motivelor de recurs, precum si în

exercitarea si sustinerea recursului, persoanele fizice vor fi

asistate si, dupa caz, reprezentate, sub sanctiunea nulitatii, numai

de catre un avocat, în conditiile legii, cu exceptia cazurilor

prevazute la art. 13 alin. (2).

(4) În cazul contestatiei în anulare si al revizuirii, dispozitiile

prezentului articol se aplica în mod corespunzator.

Reprezentarea conventionala a

persoanelor juridice

Art. 83. - (1) Persoanele juridice pot fi reprezentate conventional

în fata instantelor de judecata numai prin consilier juridic sau

avocat, în conditiile legii.

(2) La redactarea cererii si a motivelor de recurs, precum si în

exercitarea si sustinerea recursului, persoanele juridice vor fi

asistate si, dupa caz, reprezentate, sub sanctiunea nulitatii, numai

de catre un avocat sau consilier juridic, în conditiile legii.

(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) se aplica în mod corespunzator si

entitatilor aratate la art. 55 alin. (2).

Forma mandatului

Art. 84. - (1) Împuternicirea de a reprezenta o persoana fizica

data mandatarului care nu are calitatea de avocat se dovedeste

prin înscris autentic.

(2) În cazurile prevazute la alin. (1), dreptul de reprezentare mai

poate fi dat si prin declaratie verbala, facuta în instanta si

consemnata în încheierea de sedinta, cu aratarea limitelor si a

duratei reprezentarii.

(3) Împuternicirea de a reprezenta o persoana fizica sau o

persoana juridica data unui avocat ori consilier juridic se

dovedeste prin înscris, potrivit legilor de organizare si exercitare a

profesiei.

Mandatul general

Art. 85. - Mandatarul cu procura generala poate sa îl reprezinte în

judecata pe mandant, numai daca acest drept i-a fost dat anume.

Daca cel care a dat procura generala nu are domiciliu si nici

resedinta în tara sau daca procura este data unui prepus, dreptul

de reprezentare în judecata se presupune dat.

Continutul mandatului

Art. 86. - (1) Mandatul este presupus dat pentru toate actele

procesuale îndeplinite în fata aceleiasi instante; el poate fi însa

restrâns, în mod expres, la anumite acte.

(2) Avocatul care a reprezentat sau asistat partea la judecarea

procesului poate face, chiar fara mandat, orice acte pentru

pastrarea drepturilor supuse unui termen si care s-ar pierde prin

neexercitarea lor la timp si poate, de asemenea, sa introduca

orice cale de atac împotriva hotarârii pronuntate. În aceste cazuri,

toate actele de procedura se vor îndeplini numai fata de parte.

Sustinerea caii de atac se poate face numai în temeiul unei noi

împuterniciri.

Încetarea mandatului

Art. 87. - Mandatul nu înceteaza prin moartea celui care l-a dat si

nici daca acesta a devenit incapabil. Mandatul dainuieste pâna la

retragerea lui de catre mostenitori sau de catre reprezentantul

legal al incapabilului.

Renuntarea la mandat si

revocarea mandatului

Art. 88. - (1) Renuntarea la mandat sau revocarea acestuia nu

poate fi opusa celeilalte parti decât de la comunicare, afara numai

daca a fost facuta în sedinta de judecata si în prezenta ei.

(2) Mandatarul care renunta la împuternicire este tinut sa

înstiinteze atât pe cel care i-a dat mandatul, cât si instanta, cu cel

putin 15 zile înainte de termenul imediat urmator renuntarii.

Mandatarul nu poate renunta la mandat în cursul termenului de

exercitare a cailor de atac.

SECTIUNEA a 5-a

Asistenta judiciara

Conditiile de acordare

Art. 89. - (1) Cel care nu este în stare sa faca fata cheltuielilor pe

care le presupune declansarea si sustinerea unui proces civil, fara

a primejdui propria sa întretinere sau a familiei sale, poate

beneficia de asistenta judiciara, în conditiile legii speciale privind

ajutorul public judiciar.

(2) Asistenta judiciara cuprinde:

a) acordarea de scutiri, reduceri, esalonari sau amânari pentru

plata taxelor judiciare prevazute de lege;

b) apararea si asistenta gratuita printr-un avocat desemnat de

barou;

c) orice alte modalitati prevazute de lege.

(3) Asistenta judiciara poate fi acordata oricând în cursul

procesului, în tot sau numai în parte.

CAPITOLUL III

Participarea Ministerului Public în procesul civil

Modalitatile de participare

Art. 90. - (1) Procurorul poate porni orice actiune civila, ori de

câte ori este necesar pentru apararea drepturilor si intereselor

legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdictie si ale

disparutilor, precum si în alte cazuri expres prevazute de lege.

(2) Procurorul poate sa puna concluzii în orice proces civil, în

oricare faza a acestuia, daca apreciaza ca este necesar pentru

apararea ordinii de drept, a drepturilor si intereselor cetatenilor.

(3) În cazurile anume prevazute de lege, participarea si punerea

concluziilor de catre procuror sunt obligatorii, sub sanctiunea

nulitatii absolute a hotarârii.

(4) Procurorul poate sa exercite caile de atac împotriva hotarârilor

pronuntate în cazurile prevazute la alin. (1), chiar daca nu a pornit

actiunea civila, precum si atunci când a participat la judecata, în

conditiile legii.

(5) Procurorul poate sa ceara punerea în executare a oricaror

titluri executorii emise în favoarea persoanelor prevazute la alin.

(1).

(6) În toate cazurile, Ministerul Public nu datoreaza taxe de timbru

si nici cautiune.

Efectele fata de titularul dreptului

Art. 91. - În cazurile prevazute la art. 90 alin. (1), titularul

dreptului va fi introdus în proces si se va putea prevala de

dispozitiile art. 400, 402, 403 si 432-434, iar daca procurorul îsi

va retrage cererea, va putea cere continuarea judecatii sau a

executarii silite.

 

TITLUL III

Competenta instantelor judecatoresti

CAPITOLUL I

Competenta materiala

SECTIUNEA 1

Competenta dupa materie si valoare

Judecatoria Art. 92. - Judecatoriile judeca:

1. în prima instanta, urmatoarele cereri al caror obiect este

evaluabil sau, dupa caz, neevaluabil în bani:

a) cererile privitoare la nulitatea, anularea sau desfacerea

casatoriei;

b) cererile privind încredintarea copilului minor sau încuviintarea

parintelui de a avea legaturi personale cu acesta, precum si

cererile de înapoiere a copilului minor de la persoanele care îl

detin fara niciun drept;

c) cererile privind obligatia legala de întretinere;

d) cererile referitoare la înregistrarile în registrele de stare civila,

potrivit legii;

e) cererile având ca obiect administrarea cladirilor cu mai multe

etaje, apartamente sau spatii aflate în proprietatea exclusiva a

unor persoane diferite, precum si cele privind raporturile juridice

stabilite de asociatiile de proprietari cu alte persoane fizice sau

persoane juridice, dupa caz;

f) cererile de evacuare;

g) cererile referitoare la servitutile privind zidurile si santurile

comune, distanta constructiilor si plantatiilor, dreptul de trecere,

precum si la alte servituti ori îngradiri ale dreptului de proprietate

prevazute de lege, stabilite de parti ori instituite pe cale

judecatoreasca;

h) cererile privitoare la stramutarea de hotare si cererile în

granituire;

i) cererile posesorii;

j) cererile privind obligatiile de a face, neevaluabile în bani;

k) cererile de împarteala judiciara, indiferent de valoare;

l) orice cereri evaluabile în bani în valoare de pâna la 100.000 lei

inclusiv, indiferent de calitatea partilor, profesionisti sau

neprofesionisti;

2. caile de atac împotriva hotarârilor autoritatilor administratiei

publice cu activitate jurisdictionala si ale altor organe cu astfel de

activitate, în cazurile prevazute de lege;

3. orice alte cereri date prin lege în competenta lor.

Tribunalul Art. 93. - Tribunalele judeca:

1. în prima instanta:

a) cererile evaluabile în bani în valoare mai mare de 100.000 lei,

indiferent de calitatea partilor, profesionisti sau neprofesionisti;

b) cererile privind navigatia civila si activitatea în porturi;

c) cererile în materie de contencios administrativ, în afara de cele

date în competenta curtilor de apel;

d) cererile în materie de proprietate intelectuala;

e) conflictele de munca, cu exceptia celor date în competenta altor

instante;

f) cererile în materie de asigurari sociale;

g) cererile în materie de expropriere;

h) cererile pentru recunoasterea, precum si cele pentru

încuviintarea executarii silite, potrivit legii, a hotarârilor

judecatoresti si a altor titluri executorii pronuntate ori, dupa caz,

emise în alta tara;

i) cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori

judiciare;

j) orice alte cereri care nu sunt date prin lege în competenta altor

instante;

2. ca instante de apel, apelurile declarate împotriva hotarârilor

pronuntate de judecatorii în prima instanta;

3. ca instante de recurs, în cazurile anume prevazute de lege;

4. orice alte cereri date prin lege în competenta lor.

Curtea de apel Art. 94. - Curtile de apel judeca:

1. în prima instanta, cererile în materie de contencios

administrativ privind actele autoritatilor si institutiilor centrale;

2. ca instante de apel, apelurile declarate împotriva hotarârilor

pronuntate de tribunale în prima instanta;

3. ca instante de recurs, în cazurile anume prevazute de lege;

4. orice alte cereri date prin lege în competenta lor.

Înalta Curte de Casatie si Justitie Art. 95. - Înalta Curte de Casatie si Justitie judeca:

1. recursurile declarate împotriva hotarârilor curtilor de apel,

precum si a altor hotarâri, în cazurile prevazute de lege;

2. recursurile în interesul legii;

3. cererile în vederea pronuntarii unei hotarâri prealabile pentru

dezlegarea unor probleme de drept;

4. orice alte cereri date prin lege în competenta sa.

SECTIUNEA a 2-a

Determinarea competentei dupa valoarea obiectului cererii introductive de instanta

Regulile generale

Art. 96. - (1) Competenta se determina dupa valoarea obiectului

cererii aratata în capatul principal de cerere.

(2) Pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere dobânzile,

penalitatile, fructele sau alte asemenea venituri ori cheltuieli

cerute ca accesorii pretentiei principale, scadente ori ajunse la

scadenta în cursul judecatii. De asemenea, nu se vor avea în

vedere nici prestatiile periodice ajunse la scadenta în cursul

judecatii.

(3) În caz de contestatie, valoarea se stabileste dupa înscrisurile

prezentate si explicatiile date de parti.

Cazul mai multor capete

principale de cerere

Art. 97. - (1) Când reclamantul a sesizat instanta cu mai multe

capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite,

competenta se stabileste în raport cu valoarea sau, dupa caz, cu

natura ori obiectul fiecarei pretentii în parte. Daca unul dintre

capetele de cerere este de competenta altei instante, instanta

sesizata va dispune disjungerea si îsi va declina în mod

corespunzator competenta.

(2) În cazul în care mai multe capete principale de cerere

întemeiate pe un titlu comun ori având aceeasi cauza sau chiar

cauze diferite, dar aflate în strânsa legatura, au fost deduse

judecatii printr-o unica cerere de chemare în judecata, instanta

competenta sa le solutioneze se determina tinându-se seama de

acea pretentie care atrage competenta unei instante de grad mai

înalt.

Cererea formulata de mai multi

reclamanti

Art. 98. - (1) Daca mai multi reclamanti, prin aceeasi cerere de

chemare în judecata, formuleaza pretentii proprii împotriva

aceluiasi pârât, invocând raporturi juridice distincte si neaflate

într-o legatura care sa faca necesara judecarea lor împreuna,

determinarea instantei competente se face cu observarea valorii

sau, dupa caz, a naturii ori obiectului fiecarei pretentii în parte.

(2) Dispozitiile alin. (1) sunt aplicabile si atunci când unul sau mai

multi reclamanti formuleaza, prin aceeasi cerere de chemare în

judecata, pretentii împotriva mai multor pârâti, invocând raporturi

juridice distincte si fara legatura între ele.

Valoarea cererii în cazuri speciale

Art. 99. - (1) În cererile privitoare la executarea unui contract ori

a unui alt act juridic, pentru stabilirea competentei instantei se va

tine seama de valoarea obiectului acestuia sau, dupa caz, de

aceea a partii din obiectul dedus judecatii.

(2) Aceeasi valoare va fi avuta în vedere si în cererile privind

constatarea nulitatii absolute, anularea, rezolutiunea sau rezilierea

actului juridic, chiar daca nu se solicita si repunerea partilor în

situatia anterioara, precum si în cererile privind constatarea

existentei sau inexistentei unui drept.

(3) În cererile de aceeasi natura, privitoare la contracte de

locatiune ori de leasing, precum si în acelea privitoare la predarea

sau restituirea bunului închiriat ori arendat, valoarea cererii se

socoteste dupa chiria sau arenda anuala.

Cererea de plata partiala

Art. 100. - Când prin actiune se cere plata unei parti dintr-o

creanta, valoarea cererii se socoteste dupa partea pretinsa de

reclamant ca fiind exigibila.

Cererea privind prestatii

succesive

Art. 101. - În cererile care au ca obiect un drept la prestatii

succesive, daca durata existentei dreptului este nedeterminata,

valoarea lor se socoteste dupa valoarea prestatiei anuale datorate.

Cererile în materie imobiliara

Art. 102. - (1) În cererile având ca obiect un drept de proprietate

sau alte drepturi reale asupra unui imobil, valoarea lor se

determina în functie de valoarea impozabila, stabilita potrivit

legislatiei fiscale.

(2) În cazul în care valoarea impozabila nu este stabilita, sunt

aplicabile dispozitiile art. 96.

Cererile în materie de mostenire

Art. 103. - În materie de mostenire, competenta dupa valoare se

determina fara scaderea sarcinilor sau datoriilor mostenirii.

Dispozitiile speciale

Art. 104. - (1) Instanta legal învestita potrivit dispozitiilor

referitoare la competenta dupa valoarea obiectului cererii ramâne

competenta sa judece chiar daca, ulterior învestirii, intervin

modificari în ceea ce priveste cuantumul valorii aceluiasi obiect.

(2) Dispozitiile alin. (1) sunt aplicabile si la judecarea cailor de

atac.

CAPITOLUL II

Competenta teritoriala

Art. 105. - (1) Cererea de chemare în judecata se introduce la

Regula generala

instanta în a carei circumscriptie domiciliaza sau îsi are sediul

pârâtul, daca legea nu prevede altfel.

(2) Instanta ramâne competenta sa judece procesul chiar daca,

ulterior sesizarii, pârâtul îsi schimba domiciliul sau sediul.

Cazul pârâtului cu domiciliul în

strainatate sau necunoscut

Art. 106. - Daca pârâtul are domiciliul sau, dupa caz, sediul în

strainatate ori acesta este necunoscut, cererea se introduce la

instanta din tara în a carei circumscriptie se afla resedinta

acestuia, iar daca nu are nici resedinta cunoscuta, la instanta în a

carei circumscriptie reclamantul îsi are domiciliul, sediul, resedinta

ori reprezentanta, dupa caz.

Cazul persoanei juridice care are

dezmembraminte

Art. 107. - Cererea de chemare în judecata împotriva unei

persoane juridice de drept privat se poate face si la instanta

locului unde ea are un dezmembramânt fara personalitate juridica,

pentru obligatiile ce urmeaza a fi executate în acel loc sau care

izvorasc din acte încheiate prin reprezentantul

dezmembramântului ori din fapte savârsite de acesta.

Cererile îndreptate împotriva unei

entitati fara personalitate juridica

Art. 108. - Cererea de chemare în judecata împotriva unei

asociatii, societati sau altei entitati fara personalitate juridica,

constituita potrivit legii, se poate introduce la instanta competenta

pentru persoana careia, potrivit întelegerii dintre membri, i s-a

încredintat conducerea sau administrarea acesteia. În cazul lipsei

unei asemenea persoane, cererea se va putea introduce la

instanta competenta pentru oricare dintre membrii entitatii

respective.

Cererile îndreptate împotriva

persoanelor juridice de drept

public

Art. 109. - (1) Cererile îndreptate împotriva statului, autoritatilor

si institutiilor centrale, precum si a altor persoane juridice de

drept public pot fi introduse la instantele din capitala tarii sau la

cele din resedinta judetului unde îsi are domiciliul reclamantul.

(2) Când mai multe judecatorii din circumscriptia aceluiasi tribunal

sunt deopotriva competente, cererile în care figureaza persoanele

aratate la alin. (1) se introduc la judecatoria din localitatea de

resedinta a judetului, iar în municipiul Bucuresti, la Judecatoria

Sectorului 4.

Pluralitatea de pârâti

Art. 110. - Cererea de chemare în judecata a mai multor pârâti

poate fi introdusa la instanta competenta pentru oricare dintre

acestia; în cazul în care printre pârâti sunt si obligati accesoriu,

cererea se introduce la instanta competenta pentru oricare dintre

debitorii principali.

Competenta teritoriala alternativa

Art. 111. - (1) În afara de instantele prevazute la art. 105-110,

mai sunt competente:

1. instanta domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la

stabilirea filiatiei;

2. instanta în a carei circumscriptie domiciliaza creditorul

reclamant, în cererile referitoare la obligatia de întretinere,

inclusiv cele privind alocatiile de stat pentru copii;

3. instanta locului prevazut în contract pentru executarea, fie

chiar în parte, a obligatiei, în cazul cererilor privind executarea,

nulitatea, anularea, rezolutiunea, rezilierea sau denuntarea

unilaterala a unui contract;

4. instanta locului unde se afla imobilul, pentru cererile ce izvorasc

dintr-un raport de locatiune a imobilului;

5. instanta locului unde se afla imobilul, pentru cererile în

prestatie tabulara, în justificare tabulara sau în rectificare

tabulara;

6. instanta locului de plecare sau de sosire, pentru cererile ce

izvorasc dintr-un contract de transport;

7. instanta locului de plata, în cererile privitoare la obligatiile ce

izvorasc dintr-o cambie, cec, bilet la ordin sau dintr-un alt titlu de

valoare;

8. instanta domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect

executarea, constatarea nulitatii absolute, anularea, rezolutiunea,

rezilierea sau denuntarea unilaterala a contractului încheiat cu un

întreprinzator ori alt profesionist sau în cererile având ca obiect

repararea pagubelor produse consumatorilor;

9. instanta în a carei circumscriptie s-a savârsit fapta ilicita sau sa

produs prejudiciul, pentru cererile privind obligatiile izvorâte

dintr-o asemenea fapta.

(2) Când pârâtul exercita în mod statornic, în afara domiciliului

sau, o activitate profesionala ori o activitate agricola, comerciala,

industriala sau altele asemenea, cererea de chemare în judecata

se poate introduce si la instanta în circumscriptia careia se afla

locul activitatii respective, pentru obligatiile patrimoniale nascute

sau care urmeaza sa se execute în acel loc.

Cererile în materie de asigurari

Art. 112. - (1) În materie de asigurare, cererea privitoare la

despagubiri se va putea face si la instanta în circumscriptia careia

se afla:

1. domiciliul asiguratului;

2. bunurile asigurate;

3. locul unde s-a produs riscul asigurat.

(2) Alegerea competentei prin conventie este considerata ca

nescrisa daca a fost facuta înainte de nasterea dreptului la

despagubire.

(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) nu se aplica însa în materie de

asigurari maritime, fluviale si aeriene.

Alegerea instantei

Art. 113. - Reclamantul are alegerea între mai multe instante

deopotriva competente.

Cererile privitoare la imobile

Art. 114. - (1) Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se

introduc numai la instanta în a carei circumscriptie este situat

imobilul.

(2) Când imobilul este situat în circumscriptiile mai multor

instante, cererea se va face la instanta domiciliului sau resedintei

pârâtului, daca aceasta se afla în vreuna dintre aceste

circumscriptii, iar în caz contrar, la oricare dintre instantele în

circumscriptiile carora se afla imobilul.

(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) se aplica, prin asemanare, si în cazul

actiunilor posesorii, actiunilor în granituire, actiunilor privitoare la

îngradirile dreptului de proprietate imobiliara, precum si în cazul

celor de împarteala judiciara a unui imobil, când indiviziunea nu

rezulta din succesiune.

Cererile privitoare la mostenire

Art. 115. - În materie de mostenire, pâna la iesirea din

indiviziune, sunt de competenta exclusiva a instantei celui din

urma domiciliu al defunctului:

1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozitiilor

testamentare;

2. cererile privitoare la mostenire si la sarcinile acesteia, precum

si cele privitoare la pretentiile pe care mostenitorii le-ar avea unul

împotriva altuia;

3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva

vreunuia dintre mostenitori sau împotriva executorului

testamentar.

Cererile privitoare la societati

Art. 116. - Cererile în materie de societate, pâna la sfârsitul

lichidarii sau, dupa caz, al radierii societatii, sunt de competenta

exclusiva a instantei în circumscriptia careia societatea îsi are

sediul principal.

Cererile privitoare la insolventa

sau concordatul preventiv

Art. 117. - Cererile în materia insolventei sau concordatului

preventiv sunt de competenta exclusiva a tribunalului în a carui

circumscriptie îsi are sediul debitorul.

Cererile împotriva unui

consumator

Art. 118. - Cererile formulate de un întreprinzator sau alt

profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la

instanta domiciliului consumatorului. Dispozitiile art. 122 alin. (2)

ramân aplicabile.

CAPITOLUL III

Dispozitii speciale

Cererile accesorii, aditionale si

incidentale

Art. 119. - (1) Cererile accesorii, aditionale, precum si cele

incidentale se judeca de instanta competenta pentru cererea

principala, chiar daca ar fi de competenta materiala sau teritoriala

a altei instante judecatoresti, cu exceptia cererilor prevazute la

art. 117.

(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si atunci când competenta de

solutionare a cererii principale este stabilita de lege în favoarea

unei sectii specializate sau a unui complet specializat.

(3) Când instanta este exclusiv competenta pentru una dintre

parti, ea va fi exclusiv competenta pentru toate partile.

Apararile si incidentele

procedurale

Art. 120. - (1) Instanta competenta sa judece cererea principala

se va pronunta si asupra apararilor si exceptiilor, în afara celor

care constituie chestiuni prejudiciale si care, potrivit legii, sunt de

competenta exclusiva a altei instante.

(2) Incidentele procedurale sunt solutionate de instanta în fata

careia se invoca, în afara de cazurile în care legea prevede în mod

expres altfel.

Cererea în constatare

Art. 121. - În cererile pentru constatarea existentei sau

inexistentei unui drept, competenta instantei se determina dupa

regulile prevazute pentru cererile având ca obiect realizarea

dreptului.

Alegerea de competenta

Art. 122. - (1) Partile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor

nascute, si prin declaratie verbala în fata instantei ca procesele

privitoare la bunuri si la alte drepturi de care acestea pot sa

dispuna sa fie judecate de alte instante decât acelea care, potrivit

legii, ar fi competente teritorial sa le judece, în afara de cazul

când aceasta competenta este exclusiva.

(2) În litigiile din materia protectiei drepturilor consumatorilor,

precum si în alte cazuri prevazute de lege, partile pot conveni

alegerea instantei competente, în conditiile prevazute la alin. (1),

numai dupa nasterea dreptului la despagubire. Orice conventie

contrara este considerata ca nescrisa.

Art. 123. - (1) În cazul în care cererea se introduce împotriva unui

judecator care îsi desfasoara activitatea la instanta competenta sa

judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instantele

Competenta facultativa

judecatoresti de acelasi grad aflate în circumscriptia oricareia

dintre curtile de apel învecinate cu curtea de apel în a carei

circumscriptie se afla instanta care ar fi fost competenta, potrivit

legii.

(2) Daca un judecator are calitatea de reclamant într-o cerere de

competenta instantei la care îsi desfasoara activitatea, pârâtul

poate cere pâna la primul termen de judecata la care este legal

citat declinarea competentei, având alegerea între oricare dintre

instantele de acelasi grad prevazute la alin. (1).

(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) se aplica în mod corespunzator si în

cazul procurorilor, asistentilor judiciari si grefierilor.

Incidentele privind arbitrajul

Art. 124. - Competenta ce revine instantelor judecatoresti în

legatura cu incidentele privind arbitrajul reglementat de prezentul

cod apartine în toate cazurile tribunalului în circumscriptia caruia

are loc arbitrajul.

CAPITOLUL IV

Incidente procedurale privitoare la competenta instantei

SECTIUNEA 1

Necompetenta si conflictele de competenta

Exceptia de necompetenta Art. 125. - (1) Necompetenta este de ordine publica sau privata.

(2) Necompetenta este de ordine publica:

1. în cazul încalcarii competentei generale, când procesul nu este

de competenta instantelor judecatoresti;

2. în cazul încalcarii competentei materiale, când procesul este de

competenta unei instante de alt grad;

3. în cazul încalcarii competentei teritoriale exclusive, când

procesul este de competenta unei alte instante de acelasi grad si

partile nu o pot înlatura.

(3) În toate celelalte cazuri, necompetenta este de ordine privata.

Invocarea exceptiei

Art. 126. - (1) Necompetenta materiala si teritoriala de ordine

publica trebuie invocata de parti ori de catre judecator la primul

termen de judecata la care partile sunt legal citate în fata primei

instante, dar nu mai târziu de terminarea cercetarii procesului în

fata primei instante.

(2) Necompetenta generala a instantelor judecatoresti poate fi

invocata de parti ori de catre judecator în orice stare a pricinii.

(3) Necompetenta de ordine privata poate fi invocata doar de

catre pârât prin întâmpinare.

(4) Daca necompetenta nu este de ordine publica, partea care a

facut cererea la o instanta necompetenta nu va putea cere

declararea necompetentei.

Solutionarea exceptiei

Art. 127. - (1) Când în fata instantei de judecata se pune în

discutie competenta acesteia, ea este obligata sa stabileasca

instanta judecatoreasca competenta ori, daca este cazul, un alt

organ cu activitate jurisdictionala competent.

(2) Daca instanta se declara competenta, va trece la judecarea

pricinii. Încheierea poate fi atacata numai odata cu hotarârea

pronuntata în cauza.

(3) Daca instanta se declara necompetenta, hotarârea nu este

supusa niciunei cai de atac, dosarul fiind trimis de îndata instantei

judecatoresti competente sau, dupa caz, altui organ cu activitate

jurisdictionala competent.

Conflictul de competenta.

Cazurile

Art. 128. - Exista conflict de competenta:

1. când doua sau mai multe instante se declara deopotriva

competente sa judece acelasi proces;

2. când doua sau mai multe instante si-au declinat reciproc

competenta de a judeca acelasi proces sau, în cazul declinarilor

succesive, daca ultima instanta învestita îsi declina la rândul sau

competenta în favoarea uneia dintre instantele care anterior s-au

declarat necompetente.

Suspendarea procesului

Art. 129. -Instanta înaintea careia s-a ivit conflictul de

competenta va suspenda din oficiu judecata cauzei si va înainta

dosarul instantei competente sa solutioneze conflictul.

Solutionarea conflictului de

competenta

Art. 130. - (1) Conflictul de competenta ivit între doua instante

judecatoresti se solutioneaza de instanta imediat superioara si

comuna instantelor aflate în conflict.

(2) Conflictul nascut între o instanta si Înalta Curte de Casatie si

Justitie se judeca de Înalta Curte de Casatie si Justitie în

Completul de 9 judecatori.

(3) Conflictul de competenta ivit între o instanta judecatoreasca si

un alt organ cu activitate jurisdictionala se rezolva de instanta

judecatoreasca ierarhic superioara instantei în conflict.

(4) Instanta competenta sa judece conflictul va hotarî, în camera

de consiliu, fara citarea partilor. Hotarârea este supusa numai

recursului în termen de 5 zile de la comunicare, cu exceptia celei

pronuntate de Completul de 9 judecatori de la Înalta Curte de

Casatie si Justitie, care este definitiva.

Dispozitiile speciale

Art. 131. - (1) Dispozitiile prezentei sectiuni privitoare la exceptia

de necompetenta si la conflictul de competenta se aplica prin

asemanare si în cazul sectiilor specializate ale aceleiasi instante

judecatoresti.

(2) Conflictul se va solutiona de sectia instantei stabilite potrivit

art. 130 corespunzatoare sectiei înaintea careia s-a ivit conflictul.

(3) Conflictul dintre doua sectii ale Înaltei Curti de Casatie si

Justitie se solutioneaza de Completul de 9 judecatori.

(4) Dispozitiile alin. (1)-(3) se aplica în mod corespunzator si în

cazul completelor specializate.

Probele administrate în fata

instantei necompetente

Art. 132. - În cazul declararii necompetentei, dovezile

administrate în fata instantei necompetente ramân câstigate

judecatii si instanta competenta învestita cu solutionarea cauzei

nu va dispune refacerea lor decât pentru motive temeinice.

SECTIUNEA a 2-a

Litispendenta si conexitatea

Exceptia litispendentei

Art. 133. - (1) Nimeni nu poate fi chemat în judecata pentru

aceeasi cauza, acelasi obiect si de aceeasi parte, înaintea mai

multor instante competente sau chiar înaintea aceleiasi instante,

prin cereri distincte.

(2) Exceptia litispendentei poate fi invocata de parti sau de

instanta din oficiu în orice stare a procesului în fata instantelor de

fond.

(3) Când instantele sunt de acelasi grad, exceptia se invoca

înaintea instantei sesizate ulterior. Daca exceptia se admite,

dosarul va fi trimis de îndata primei instante învestite.

(4) Când instantele sunt de grad diferit, exceptia se invoca

înaintea instantei de grad inferior. Daca exceptia se admite,

dosarul va fi trimis de îndata instantei de fond mai înalte în grad.

(5) Încheierea prin care s-a solutionat exceptia poate fi atacata

numai odata cu fondul.

(6) Când unul dintre procese se judeca în recurs, iar celalalt

înaintea instantelor de fond, acestea din urma sunt obligate sa

suspende judecata pâna la solutionarea recursului.

(7) Dispozitiile alin. (2), (3) si (5) se aplica în mod corespunzator

si atunci când procesele identice se afla pe rolul aceleiasi instante.

Exceptia conexitatii

Art. 134. - (1) Pentru asigurarea unei bune judecati, în prima

instanta este posibila conexarea mai multor procese în care sunt

aceleasi parti sau chiar împreuna cu alte parti si al caror obiect si

cauza au între ele o strânsa legatura.

(2) Exceptia conexitatii poate fi invocata de parti sau din oficiu cel

mai târziu la primul termen de judecata înaintea instantei ulterior

sesizate, care, prin încheiere, se va pronunta asupra exceptiei.

Încheierea poate fi atacata numai odata cu fondul.

(3) Dosarul va fi trimis instantei mai întâi învestite, în afara de

cazul în care reclamantul si pârâtul cer trimiterea lui la una dintre

celelalte instante.

(4) Când una dintre cereri este de competenta exclusiva a unei

instante, conexarea se va face la acea instanta.

(5) În orice stare a judecatii procesele conexate pot fi disjunse si

judecate separat, daca numai unul dintre ele este în stare de

judecata.

SECTIUNEA a 3-a

Stramutarea proceselor. Delegarea instantei

Temeiul stramutarii

Art. 135. - (1) Stramutarea procesului poate fi ceruta pentru

motive de banuiala legitima sau de siguranta publica.

(2) Banuiala se considera legitima în cazurile în care exista

îndoiala cu privire la impartialitatea judecatorilor din cauza

circumstantelor procesului, calitatii partilor ori unor relatii

conflictuale locale.

(3) Constituie motiv de siguranta publica împrejurarile

exceptionale care presupun ca judecata procesului la instanta

competenta ar putea conduce la tulburarea ordinii publice.

Cererea de stramutare

Art. 136. - (1) Stramutarea pentru motiv de banuiala legitima sau

de siguranta publica se poate cere în orice faza a procesului.

(2) Stramutarea pentru motiv de banuiala legitima poate fi ceruta

de catre partea interesata, iar cea întemeiata pe motiv de

siguranta publica, numai de catre procurorul general de la

Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie.

Instanta competenta

Art. 137. - (1) Cererea de stramutare întemeiata pe motiv de

banuiala legitima este de competenta instantei ierarhic superioare

celei de la care se cere stramutarea. Ea se depune la instanta care

judeca procesul a carui stramutare se cere, care o va înainta, de

îndata, instantei competente.

(2) Cererea de stramutare întemeiata pe motive de siguranta

publica este de competenta Înaltei Curti de Casatie si Justitie, care

va înstiinta, de îndata, despre depunerea cererii instanta de la

care se cere stramutarea.

(3) La primirea cererii de stramutare, instanta competenta sa o

solutioneze va putea sa solicite dosarul cauzei.

Suspendarea judecarii procesului

Art. 138. - (1) La solicitarea celui interesat, completul de judecata

poate dispune, daca este cazul, suspendarea judecarii procesului,

cu darea unei cautiuni în cuantum de 1.000 lei. Pentru motive

temeinice, suspendarea poate fi dispusa în aceleasi conditii, fara

citarea partilor, chiar înainte de primul termen de judecata.

(2) Încheierea asupra suspendarii nu se motiveaza si nu este

supusa niciunei cai de atac.

(3) Masura suspendarii judecarii procesului va fi comunicata de

urgenta instantei de la care s-a cerut stramutarea.

Judecarea cererii

Art. 139. - (1) Cererea de stramutare se judeca de urgenta, în

camera de consiliu, cu citarea partilor din proces.

(2) Hotarârea asupra stramutarii se da fara motivare si este

definitiva.

(3) Instanta de la care s-a cerut stramutarea va fi încunostintata,

de îndata, despre admiterea sau respingerea cererii de

stramutare.

Efectele admiterii cererii

Art. 140. - (1) În caz de admitere a cererii de stramutare,

procesul se trimite spre judecata unei alte instante de acelasi

grad. Hotarârea va arata în ce masura actele îndeplinite de

instanta înainte de stramutare urmeaza sa fie pastrate.

(2) În cazul în care instanta de la care s-a dispus stramutarea a

savârsit acte de procedura sau a procedat între timp la judecarea

procesului, actele de procedura îndeplinite ulterior introducerii

cererii de stramutare si hotarârea pronuntata sunt desfiintate de

drept prin efectul admiterii cererii de stramutare.

(3) Apelul sau, dupa caz, recursul împotriva hotarârii date de

instanta la care s-a stramutat procesul sunt de competenta

instantelor ierarhic superioare acesteia. În caz de admitere a

apelului sau recursului, trimiterea spre rejudecare, atunci când

legea o prevede, se va face la o instanta din circumscriptia celei

care a solutionat calea de atac.

Reiterarea cererii

Art. 141. - Stramutarea procesului nu poate fi ceruta din nou, în

afara de cazul în care noua cerere se întemeiaza pe împrejurari

necunoscute la data solutionarii cererii anterioare sau ivite dupa

solutionarea acesteia.

Delegarea instantei

Art. 142. - Când, din cauza unor împrejurari exceptionale, instanta

competenta este împiedicata un timp mai îndelungat sa

functioneze, Înalta Curte de Casatie si Justitie, la cererea partii

interesate, va desemna o alta instanta de acelasi grad care sa

judece procesul.

TITLUL IV

Actele de procedura

CAPITOLUL I

Forma cererilor

Conditiile generale

Art. 143. - (1) Orice cerere adresata instantelor judecatoresti

trebuie sa fie formulata în scris si sa cuprinda indicarea instantei

careia îi este adresata, numele, prenumele, domiciliul sau

resedinta partilor ori, dupa caz, denumirea si sediul lor, numele si

prenumele, domiciliul sau resedinta reprezentantilor lor, daca este

cazul, obiectul, valoarea pretentiei, daca este cazul, motivele

cererii, precum si semnatura.

(2) În cazurile anume prevazute de lege, cererile facute în

sedinta, la orice instanta, se pot formula si oral, facându-se

mentiune despre aceasta în încheiere.

(3) Daca, din orice motive, cererea nu poate fi semnata la

termenul când a fost depusa sau, dupa caz, la primul termen ce

urmeaza, judecatorul va stabili identitatea partii prin unul dintre

mijloacele prevazute de lege, îi va citi continutul cererii si îi va lua

consimtamântul cu privire la aceasta. Despre toate acestea se va

face mentiune în încheiere.

(4) Cererile adresate instantelor judecatoresti se timbreaza, daca

legea nu prevede altfel.

Numarul de exemplare

Art. 144. - (1) Când cererea urmeaza a fi comunicata, ea se va

face în atâtea exemplare câte sunt necesare pentru comunicare,

în afara de cazurile în care partile au un reprezentant comun sau

partea figureaza în mai multe calitati juridice, când se va face întrun

singur exemplar. În toate cazurile este necesar si un exemplar

pentru instanta.

(2) Dispozitiile alin. (1) sunt aplicabile în mod corespunzator si în

cazul prevazut la art. 143 alin. (2), grefierul de sedinta fiind tinut

sa întocmeasca din oficiu copiile de pe încheiere necesare pentru

comunicare.

Înscrisurile anexate

Art. 145. - (1) La fiecare exemplar al cererii se vor alatura copii de

pe înscrisurile de care partea întelege a se folosi în proces.

(2) Copiile vor fi certificate de parte pentru conformitate cu

originalul.

(3) Se vor putea depune în copie numai partile din înscris

referitoare la proces, urmând ca instanta sa ordone, daca va fi

nevoie, înfatisarea înscrisului în întregime.

(4) Când înscrisurile sunt redactate într-o limba straina, ele se

depun în copie certificata, însotite de traducerea legalizata

efectuata de un traducator autorizat. În cazul în care nu exista un

traducator autorizat pentru limba în care sunt redactate

înscrisurile în cauza, se pot folosi traducerile realizate de persoane

de încredere cunoscatoare ale respectivei limbi, în conditiile legii

speciale.

(5) Dispozitiile art. 144 se aplica în mod corespunzator.

Cererea formulata prin

reprezentant

Art. 146. - (1) Când cererea este facuta prin mandatar, se va

alatura procura în original sau în copie legalizata.

(2) Avocatul si consilierul juridic vor depune împuternicirea lor,

potrivit legii.

(3) Reprezentantul legal va alatura o copie legalizata de pe

înscrisul doveditor al calitatii sale.

(4) Reprezentantii persoanelor juridice de drept privat vor depune,

în copie, un extras din registrul public în care este mentionata

împuternicirea lor.

(5) Organul de conducere sau, dupa caz, reprezentantul desemnat

al unei asociatii, societati ori altei entitati fara personalitate

juridica, înfiintata potrivit legii, va anexa, în copie legalizata,

extrasul din actul care atesta dreptul sau de reprezentare în

justitie.

Cererea gresit denumita

Art. 147. - Cererea de chemare în judecata sau pentru exercitarea

unei cai de atac este valabil facuta chiar daca poarta o denumire

gresita.

CAPITOLUL II

Citarea si comunicarea actelor de procedura

Obligatia de a cita partile

Art. 148. - (1) Instanta poate hotarî asupra unei cereri numai

daca partile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin

reprezentant, în afara de cazurile în care prin lege se dispune

altfel.

(2) Instanta va amâna judecarea si va dispune sa se faca citarea

ori de câte ori constata ca partea care lipseste nu a fost citata cu

respectarea cerintelor prevazute de lege, sub sanctiunea nulitatii.

Organele competente si

modalitatile de comunicare

Art. 149. - (1) Comunicarea citatiilor si a tuturor actelor de

procedura se va face, din oficiu, prin agentii procedurali ai

instantei sau prin orice alt salariat al acesteia, precum si prin

agenti ori salariati ai altor instante, în ale caror circumscriptii se

afla cel caruia i se comunica actul.

(2) Comunicarea se face în plic închis, la care se alatura dovada

de înmânare/procesul-verbal si înstiintarea prevazute la art. 158.

Plicul va purta mentiunea „PENTRU JUSTITIE. A SE ÎNMÂNA CU

PRIORITATE".

(3) Instanta solicitata, când i se cere sa îndeplineasca procedura

de comunicare pentru alta instanta, este obligata sa ia de îndata

masurile necesare, potrivit legii, si sa trimita instantei solicitante

dovezile de îndeplinire a procedurii.

(4) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (1) nu este posibila,

aceasta se va face prin posta, cu scrisoare recomandata, cu

continut declarat, la care se ataseaza dovada de primire/procesulverbal

si înstiintarea prevazute la art. 158.

(5) La cererea partii interesate si pe cheltuiala sa, comunicarea

actelor de procedura se va putea face în mod nemijlocit prin

executori judecatoresti, care vor fi tinuti sa îndeplineasca

formalitatile procedurale prevazute în prezentul capitol, sau prin

servicii de curierat rapid, în acest din urma caz dispozitiile alin. (4)

fiind aplicabile în mod corespunzator.

(6) Comunicarea citatiilor si a altor acte de procedura se poate

face de grefa instantei si prin telefax, posta electronica sau prin

alte mijloace ce asigura transmiterea textului actului si

confirmarea primirii acestuia, daca partea a indicat instantei

datele corespunzatoare în acest scop. În vederea confirmarii,

instanta, odata cu actul de procedura, va comunica un formular

care va contine: denumirea instantei, data comunicarii, numele

grefierului care asigura comunicarea si indicarea actelor

comunicate; formularul va fi completat de catre destinatar cu data

primirii, numele în clar si semnatura persoanei însarcinate cu

primirea corespondentei si va fi expediat instantei prin telefax,

posta electronica sau prin alte mijloace.

(7) Instanta va verifica efectuarea procedurilor de citare si

comunicare dispuse pentru fiecare termen si, când este cazul, va

lua masuri de refacere a acestor proceduri, precum si pentru

folosirea altor mijloace ce pot asigura înstiintarea partilor pentru

înfatisarea la termen.

Locul citarii Art. 150. - (1) Vor fi citati:

1. statul, prin Ministerul Finantelor Publice sau alte organe anume

desemnate în acest scop de lege, la sediul acestora;

2. unitatile administrativ-teritoriale si celelalte persoane juridice

de drept public, prin cei însarcinati sa le reprezinte în justitie, la

sediul acestora;

3. persoanele juridice de drept privat, prin reprezentantii lor, la

sediul principal sau, atunci când este cazul, la sediul

dezmembramântului lor;

4. asociatiile, societatile si alte entitati fara personalitate juridica

constituite potrivit legii, prin reprezentantul desemnat, la sediul

sau domiciliul acestuia;

5. cei supusi procedurii insolventei, precum si creditorii acestora,

la domiciliul sau, dupa caz, sediul acestora; dupa deschiderea

procedurii, citarea va fi efectuata potrivit legii speciale;

6. persoanele fizice, la domiciliul lor; în cazul în care nu locuiesc la

domiciliu, citarea se va face la resedinta cunoscuta ori la locul ales

de ele; în lipsa acestora, citarea poate fi facuta la locul cunoscut

unde îsi desfasoara permanent activitatea curenta;

7. incapabilii sau cei cu capacitate de exercitiu restrânsa, prin

reprezentantii sau ocrotitorii lor legali, la domiciliul ori sediul

acestora, dupa caz; în caz de numire a unui curator special,

potrivit art. 57, citarea se va face prin acest curator, la sediul sau

profesional;

8. bolnavii internati în unitati sanitare, la administratia acestora;

9. militarii încazarmati, la unitatea din care fac parte, prin

comandamentul acesteia;

10. cei care fac parte din echipajul unei nave maritime sau

fluviale, alta decât militara, daca nu au domiciliul cunoscut, la

capitania portului unde este înregistrata nava;

11. detinutii, la administratia locului de detinere;

12. personalul misiunilor diplomatice, al oficiilor consulare si

cetatenii români trimisi sa lucreze în cadrul personalului

organizatiilor internationale, precum si membrii de familie care

locuiesc cu ei, cât timp se afla în strainatate, prin Ministerul

Afacerilor Externe; alti cetateni români, aflati în strainatate în

interes de serviciu, inclusiv membrii familiilor care îi însotesc, prin

organele centrale care i-au trimis sau în subordinea carora se afla

unitatea care i-a trimis în strainatate;

13. persoanele care se afla în strainatate, altele decât cele

prevazute la pct. 12, daca au domiciliul sau resedinta cunoscuta,

printr-o citatie scrisa trimisa cu scrisoare recomandata cu continut

declarat si confirmare de primire, recipisa de predare a scrisorii la

posta româna, în cuprinsul careia vor fi mentionate actele ce se

expediaza, tinând loc de dovada a îndeplinirii procedurii, daca prin

tratate sau conventii internationale la care este parte România ori

prin acte normative speciale nu se prevede altfel. Daca domiciliul

sau resedinta celor aflati în strainatate nu este

cunoscut/cunoscuta, citarea se face potrivit art. 162. În toate

cazurile, daca cei aflati în strainatate au mandatar cunoscut în

tara, va fi citat numai acesta din urma;

14. cei cu domiciliul sau resedinta necunoscuta, potrivit art. 162;

15. mostenitorii, pâna la intervenirea lor în proces, printr-un

curator special numit de instanta, la domiciliul acestuia.

(2) În cazurile prevazute la alin. (1) pct. 1 si 2, statul, prin

Ministerul Finantelor Publice, unitatile administrativ-teritoriale,

precum si celelalte persoane juridice de drept public îsi pot alege

un sediu procesual la care vor fi comunicate toate actele de

procedura.

Obligatia alegerii locului citarii

Art. 151. - Persoanele care se afla în strainatate, citate potrivit

art. 150 alin. (1) pct. 12 si 13, pentru primul termen de judecata,

vor fi înstiintate prin citatie ca au obligatia de asi alege un

domiciliu în România unde urmeaza sa li se faca toate

comunicarile privind procesul. În cazul în care acestea nu se

conformeaza, comunicarile li se vor face prin scrisoare

recomandata, recipisa de predare la posta româna a scrisorii, în

cuprinsul careia vor fi mentionate actele ce se expediaza, tinând

loc de dovada de îndeplinire a procedurii.

Cuprinsul citatiei Art. 152. - (1) Citatia va cuprinde:

a) denumirea instantei, sediul ei si, când este cazul, alt loc decât

sediul instantei unde urmeaza sa se desfasoare judecarea

procesului;

b) data emiterii citatiei;

c) numarul dosarului;

d) anul, luna, ziua si ora înfatisarii;

e) numele si prenumele sau denumirea, dupa caz, ale/a celui

citat, precum si locul unde se citeaza;

f) calitatea celui citat, iar pentru pârât si mentiunea ca este

obligat sa depuna întâmpinare sau sa îsi pregateasca apararea

pentru primul termen de judecata, propunând probele de care

întelege sa se foloseasca, sub sanctiunea prevazuta de lege;

g) numele si prenumele sau denumirea, dupa caz, ale/a partii

potrivnice si obiectul cererii;

h) indicarea, daca este cazul, a taxei judiciare de timbru si a

timbrului judiciar datorate de cel citat;

i) alte mentiuni prevazute de lege sau stabilite de instanta;

j) stampila instantei si semnatura grefierului.

(2) În citatie se mentioneaza, când este cazul, orice date necesare

pentru stabilirea adresei celui citat, precum si daca citarea se face

cu chemarea la interogatoriu sau daca cel citat este obligat sa

prezinte anumite înscrisuri ori daca i se comunica odata cu citatia

alte acte de procedura.

(3) Cerintele de la alin. (1) lit. a), c), d), e) si j) sunt prevazute

sub sanctiunea nulitatii.

Alegerea locului citarii si al

comunicarii altor acte de

procedura

Art. 153. - (1) În caz de alegere de domiciliu sau, dupa caz, de

sediu, daca partea a aratat si persoana însarcinata cu primirea

actelor de procedura, comunicarea acestora se va face la acea

persoana, iar în lipsa unei asemenea mentiuni, comunicarea se va

face, dupa caz, potrivit art. 150 sau 151.

(2) Partea poate alege ca toate actele de procedura sa îi fie

comunicate la casuta postala.

Termenul pentru înmânarea

citatiei

Art. 154. - Citatia si celelalte acte de procedura, sub sanctiunea

nulitatii, vor fi înmânate partii cu cel putin 5 zile înaintea

termenului de judecata. În cazuri urgente sau atunci când legea

prevede în mod expres, judecatorul poate dispune scurtarea

termenului de înmânare a citatiei ori actului de procedura, despre

aceasta facânduse mentiune în citatie sau în actul de procedura

Invocarea si înlaturarea

neregularitatilor privind citarea

Art. 155. - (1) Daca partea prezenta în instanta, personal sau prin

reprezentant, nu a primit citatia sau a primit-o într-un termen mai

scurt decât cel prevazut la art. 154 ori exista o alta cauza de

nulitate privind citatia sau procedura de înmânare a acesteia,

procesul se amâna, la cererea partii interesate.

(2) Orice neregularitate cu privire la citare nu va mai fi luata în

considerare în cazul în care, potrivit alin. (1), nu s-a cerut

amânarea procesului, precum si în cazul în care partea lipsa la

termenul la care s-a produs neregularitatea nu a invocat-o la

termenul urmator producerii ei, daca la acest termen ea a fost

prezenta sau legal citata.

(3) În lipsa partii nelegal citate, neregularitatea privind procedura

de citare a acesteia poate fi invocata si de celelalte parti ori din

oficiu, însa numai la termenul la care ea s-a produs.

Înmânarea facuta personal celui

citat

Art. 156. - (1) Înmânarea citatiei si a tuturor actelor de procedura

se face personal celui citat, la locul citarii stabilit potrivit art. 150

alin. (1) pct. 6.

(2) Înmânarea se poate face oriunde se afla cel citat.

(3) Pentru cei care locuiesc în hotel sau camin, citatia se preda, în

lipsa lor, administratorului hotelului ori asezamântului, iar, în lipsa

acestuia, portarului ori celui care în mod obisnuit îl înlocuieste.

(4) Pentru cei care se gasesc sub arme, citatia se înmâneaza la

unitatea din care fac parte.

(5) Celor care alcatuiesc echipajul unei nave maritime sau fluviale,

în lipsa unui domiciliu cunoscut, înmânarea se face la capitania

portului unde se gaseste înregistrata nava.

(6) Pentru detinuti, înmânarea se face la administratia închisorii.

(7) Pentru bolnavii aflati în spitale, sanatorii sau alte asemenea

asezaminte de asistenta medicala ori sociala, înmânarea se face la

administratia acestora.

Înmânarea facuta altor persoane

Art. 157. - (1) Înmânarea citatiilor si a tuturor actelor de

procedura în cazurile prevazute la art. 150 alin. (1) pct. 1-5 si pct.

12, precum si cele prevazute la art. 156 alin. (4)-(7) sau atunci

când actul urmeaza sa fie înmânat unui avocat, notar public ori

executor judecatoresc se poate face functionarului sau persoanei

însarcinate cu primirea corespondentei, care va semna dovada. În

lipsa acestora, înmânarea citatiei sau a actelor de procedura se va

face administratorului cladirii, iar, în lipsa, paznicului sau agentului

de paza, care va semna procesul-verbal întocmit în acest scop de

catre agent, dupa ce acesta din urma a certificat în prealabil

identitatea si calitatea sa.

(2) În cazurile prevazute la art. 156 alin. (4)-(7), unitatea unde se

afla cel citat îi va înmâna de îndata acestuia citatia sub luare de

dovada, certificându-i semnatura sau aratând motivul pentru care

nu s-a putut obtine semnatura lui. Dovada se va preda agentului

ori va fi trimisa direct instantei daca înmânarea citatiei nu s-a

putut face de îndata.

Procedura de comunicare

Art. 158. - (1) Comunicarea citatiei se va face persoanei în drept

sa o primeasca, care va semna dovada de înmânare certificata de

agentul însarcinat cu înmânarea.

(2) Daca destinatarul primeste citatia, dar refuza sa semneze

dovada de înmânare ori, din motive întemeiate, nu o poate

semna, agentul va întocmi un proces-verbal în care va arata

aceste împrejurari.

(3) Daca destinatarul refuza sa primeasca citatia, agentul va

depune în cutia postala sau, în lipsa, va afisa pe usa locuintei

destinatarului o înstiintare care trebuie sa cuprinda:

a) anul, luna, ziua si ora când depunerea sau, dupa caz, afisarea a

fost facuta;

b) numele si prenumele celui care a facut depunerea sau, dupa

caz, afisarea si functia acestuia;

c) numele, prenumele si domiciliul sau, dupa caz, resedinta,

respectiv sediul celui înstiintat;

d) numarul dosarului în legatura cu care se face înstiintarea si

denumirea instantei pe rolul careia se afla dosarul, cu indicarea

sediului acesteia;

e) aratarea actelor de procedura despre a caror comunicare este

vorba;

f) mentiunea ca dupa o zi, dar nu mai târziu de 7 zile de la

depunerea sau, dupa caz, afisarea înstiintarii ori, când exista

urgenta, nu mai târziu de 3 zile, destinatarul este în drept sa se

prezinte la sediul instantei de judecata pentru a i se comunica

citatia. Când domiciliul sau resedinta ori, dupa caz, sediul acestuia

nu se afla în localitatea unde instanta de judecata îsi are sediul,

înstiintarea va cuprinde mentiunea ca pentru a i se comunica

citatia destinatarul este în drept sa se prezinte la sediul primariei

în a carei raza teritoriala locuieste sau îsi are sediul;

g) mentiunea ca, în cazul în care, fara motive temeinice,

destinatarul nu se prezinta pentru comunicarea citatiei în interiorul

termenului de 7 zile sau, dupa caz, al termenului de 3 zile

prevazut la lit. f), citatia se considera comunicata la împlinirea

acestui termen;

h) semnatura celui care a depus sau afisat înstiintarea.

(4) Mentiunile de la alin. (3) lit. c)-g) se completeaza de catre

grefa instantei. Termenele prevazute la alin. (3) lit. f) si g) se

calculeaza zi cu zi.

(5) Despre împrejurarile aratate la alin. (3) agentul va întocmi un

proces-verbal, care va cuprinde mentiunile aratate la art. 159,

acesta facând dovada pâna la înscrierea în fals cu privire la faptele

constatate personal de cel care l-a încheiat.

(6) Daca destinatarul nu este gasit la domiciliu ori resedinta sau,

dupa caz, sediu, agentul îi va înmâna citatia unei persoane majore

din familie sau, în lipsa, oricarei alte persoane majore care

locuieste cu destinatarul ori care, în mod obisnuit, îi primeste

corespondenta.

(7) Când destinatarul locuieste într-un hotel sau într-o cladire

compusa din mai multe apartamente si nu este gasit la aceasta

locuinta a sa, agentul îi va comunica citatia administratorului,

portarului sau celui care, în mod obisnuit, îl înlocuieste. În aceste

cazuri, persoana care primeste citatia va semna dovada de

primire, agentul certificându-i identitatea si semnatura si încheind

un proces-verbal cu privire la aceste împrejurari. Dispozitiile alin.

(2) se aplica în mod corespunzator.

(8) În cazul în care lipsesc persoanele prevazute la alin. (6) si (7),

precum si atunci când acestea, desi prezente, refuza sa primeasca

actul, sunt aplicabile dispozitiile alin. (3)-(5).

(9) În cazurile prevazute la alin. (3) si (8), agentul are obligatia

ca, în termen de cel mult 24 de ore de la depunerea sau afisarea

înstiintarii, sa depuna citatia, precum si procesul-verbal prevazut

la alin. (5), la sediul instantei de judecata care a emis citatia ori,

dupa caz, la cel al primariei în raza careia destinatarul locuieste

sau îsi are sediul, urmând ca acestea sa comunice citatia.

(10) Când partii sau reprezentantului ei i s-a înmânat citatia de

catre functionarul anume desemnat în cadrul primariei, acesta are

obligatia ca, în termen de cel mult 24 de ore de la înmânare, sa

înainteze instantei de judecata dovada de înmânare prevazuta la

alin. (1), precum si procesul-verbal prevazut la alin. (5).

(11) Când termenul prevazut la alin. (3) lit. f) s-a împlinit fara ca

partea sau un reprezentant al ei sa se prezinte la primarie pentru

a i se înmâna citatia, functionarul anume însarcinat din cadrul

primariei va înainta instantei de judecata, de îndata, citatia ce

trebuia comunicata, precum si procesul-verbal prevazut la alin.

(5).

(12) Dispozitiile prezentului articol se aplica si la comunicarea sau

notificarea oricarui alt act de procedura.

Cuprinsul dovezii de înmânare si

al procesului-verbal

Art. 159. - (1) Dovada de înmânare a citatiei sau a altui act de

procedura ori, dupa caz, procesul-verbal va cuprinde:

a) anul, luna, ziua si ora când dovada a fost luata sau procesulverbal

a fost întocmit;

b) numele, prenumele si functia agentului, precum si, daca este

cazul, ale functionarului de la primarie;

c) numele si prenumele sau denumirea, dupa caz, si domiciliul ori

sediul destinatarului, cu aratarea numarului etajului,

apartamentului sau camerei, daca cel citat locuieste într-o cladire

cu mai multe etaje ori apartamente sau în hotel, precum si daca

actul de procedura a fost înmânat la locuinta sa, depus în cutia

postala ori afisat pe usa locuintei. Daca actul de procedura a fost

înmânat în alt loc, se va face mentiune despre aceasta;

d) numele, prenumele si calitatea celui caruia i s-a facut

înmânarea, în cazul în care actul de procedura a fost înmânat altei

persoane decât destinatarului;

e) denumirea instantei de la care emana citatia ori alt act de

procedura si numarul dosarului;

f) semnatura celui care a primit citatia sau alt act de procedura,

precum si semnatura agentului sau, dupa caz, functionarului de la

primarie care o certifica, iar în cazul în care se întocmeste procesverbal,

semnatura agentului, respectiv a functionarului primariei.

(2) Procesul-verbal va cuprinde, de asemenea, si aratarea

motivelor pentru care a fost întocmit.

(3) Cerintele de la alin. (1) lit. a), c) d), e) si f) sunt prevazute

sub sanctiunea nulitatii.

(4) Mentiunile din procesul-verbal privitoare la faptele constatate

personal de cel care l-a întocmit nu pot fi combatute decât prin

procedura înscrierii în fals.

Data îndeplinirii procedurii Art. 160. - Procedura se socoteste îndeplinita:

1. la data încheierii procesului-verbal prevazut la art. 159,

indiferent daca partea a primit sau nu citatia personal;

2. în cazul citarii efectuate prin posta sau curierat rapid, potrivit

art. 149 alin. (4) si (5), procedura se socoteste îndeplinita la data

semnarii de catre parte a confirmarii de primire ori a consemnarii,

de catre functionarul postal sau de catre curier, a refuzului ei de a

primi corespondenta;

3. în cazul citarii efectuate potrivit art. 149 alin. (6), procedura se

socoteste îndeplinita la data aratata pe copia imprimata a

confirmarii expedierii, certificata de grefierul care a facut

transmisiunea.

Imposibilitatea de a comunica

actul de procedura

Art. 161. - Când comunicarea actelor de procedura nu se poate

face deoarece imobilul a fost demolat, a devenit nelocuibil sau de

neîntrebuintat ori destinatarul actului nu mai locuieste în imobilul

respectiv sau atunci când comunicarea nu poate fi facuta din alte

motive asemanatoare, agentul va raporta cazul grefei instantei

spre a înstiinta din timp partea care a cerut comunicarea despre

aceasta împrejurare si ai pune în vedere sa faca demersuri pentru

a obtine noua adresa unde urmeaza a se face comunicarea.

Citarea prin publicitate

Art. 162. - (1) Când reclamantul învedereaza, motivat, ca, desi a

facut tot ce i-a stat în putinta, nu a reusit sa afle domiciliul

pârâtului sau un alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii, instanta

va putea încuviinta citarea acestuia prin publicitate.

(2) Citarea prin publicitate se face afisându-se citatia la usa

instantei, pe portalul instantei de judecata competente si la

ultimul domiciliu cunoscut al celui citat. În cazurile în care

apreciaza ca este necesar, instanta va dispune si publicarea

citatiei în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar central de

larga raspândire.

(3) Odata cu încuviintarea citarii prin publicitate, instanta va numi

un curator dintre avocatii baroului, potrivit art. 57, care va fi citat

la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului.

(4) Procedura se socoteste îndeplinita în a 15-a zi de la publicarea

citatiei, potrivit dispozitiilor alin. (2).

(5) Daca cel citat se înfatiseaza si dovedeste ca a fost citat prin

publicitate cu reacredinta, toate actele de procedura ce au urmat

încuviintarii acestei citari vor fi anulate, iar reclamantul care a

cerut citarea prin publicitate va fi sanctionat potrivit dispozitiilor

art. 182 alin. (1) pct. 1 lit. c).

Afisarea

Art. 163. - Când legea sau instanta dispune ca citarea partilor sau

comunicarea anumitor acte de procedura sa se faca prin afisare,

aceasta afisare se va face la

instanta de catre grefier, iar în afara instantei, de agentii

însarcinati cu comunicarea actelor de procedura, încheindu-se un

proces-verbal, potrivit art. 159, ce se va depune la dosar.

Comunicarea între avocati sau

consilieri juridici

Art. 164. - Dupa sesizarea instantei, daca partile au avocat sau

consilier juridic, cererile, întâmpinarile ori alte acte se pot

comunica direct între acestia. În acest caz, cel care primeste

cererea va atesta primirea pe însusi exemplarul care urmeaza a fi

depus la instanta sau, dupa caz, prin orice alte mijloace care

asigura îndeplinirea acestei proceduri.

Comunicarea în instanta

Art. 165. - (1) Partea prezenta în instanta personal, prin avocat

sau prin alt reprezentant este obligata sa primeasca actele de

procedura si orice înscris folosit în proces, care i se comunica în

sedinta. Daca se refuza primirea, actele si înscrisurile se considera

comunicate prin depunerea lor la dosar, de unde, la cerere, partea

le poate primi sub semnatura.

(2) Partea are dreptul sa ridice si între termene, sub semnatura,

actele de procedura si înscrisurile prevazute la alin. (1).

Zilele de comunicare

Art. 166. - Când comunicarea actelor de procedura se face prin

agenti procedurali, ei nu vor putea instrumenta decât în zilele

lucratoare între orele 7,00-20,00, iar în cazuri urgente, si în zilele

nelucratoare sau de sarbatori legale, dar numai cu încuviintarea

presedintelui instantei.

Schimbarea locului citarii

Art. 167. - Daca în cursul procesului una dintre parti si-a schimbat

locul unde a fost citata, ea este obligata sa încunostinteze

instanta, indicând locul unde va fi citata la termenele urmatoare,

precum si partea adversa prin scrisoare recomandata, a carei

recipisa de predare se va depune la dosar odata cu cererea prin

care se înstiinteaza instanta despre schimbarea locului citarii. În

cazul în care partea nu face aceasta încunostintare, procedura de

citare pentru aceeasi instanta este valabil îndeplinita la vechiul loc

de citare.

Comunicarea catre alti

participanti

Art. 168. - Citarea martorilor, expertilor, traducatorilor,

interpretilor ori a altor participanti în proces, precum si, când este

cazul, comunicarea actelor de procedura adresate acestora sunt

supuse dispozitiilor prezentului capitol, care se aplica în mod

corespunzator.

 

CAPITOLUL III

Nulitatea actelor de procedura

Notiunea si clasificarea

Art. 169. - (1) Nulitatea este sanctiunea care lipseste total sau

partial de efecte actul de procedura efectuat cu nerespectarea

cerintelor legale, de fond sau de forma.

(2) Nulitatea este absoluta atunci când cerinta nerespectata este

instituita printr-o norma care ocroteste un interes public.

(3) Nulitatea este relativa în cazul în care cerinta nerespectata

este instituita printro norma care ocroteste un interes privat.

Nulitatea conditionata

Art. 170. - (1) Actul de procedura este lovit de nulitate daca prin

nerespectarea cerintei legale s-a adus partii o vatamare care nu

poate fi înlaturata decât prin desfiintarea acestuia.

(2) În cazul nulitatilor expres prevazute de lege, vatamarea este

prezumata, partea interesata putând face dovada contrara.

Nulitatea neconditionata

Art. 171. - Nulitatea nu este conditionata de existenta unei

vatamari în cazul încalcarii dispozitiilor legale referitoare la:

1. capacitatea procesuala;

2. reprezentarea procesuala;

3. competenta instantei;

4. compunerea sau constituirea instantei;

5. publicitatea sedintei de judecata;

6. alte cerinte legale extrinseci actului de procedura, daca legea

nu dispune altfel.

Îndreptarea neregularitatilor

actului de procedura

Art. 172. - (1) Ori de câte ori este posibila înlaturarea vatamarii

fara anularea actului, judecatorul va dispune îndreptarea

neregularitatilor actului de procedura.

(2) Cu toate acestea, nulitatea nu poate fi acoperita daca a

intervenit decaderea ori o alta sanctiune procedurala sau daca se

produce ori subzista o vatamare.

(3) Actul de procedura nu va fi anulat daca pâna la momentul

pronuntarii asupra exceptiei de nulitate a disparut cauza acesteia.

Invocarea nulitatii

Art. 173. - (1) Nulitatea absoluta poate fi invocata de orice parte

din proces, de judecator sau, dupa caz, de procuror, în orice stare

a judecatii cauzei, daca legea nu prevede altfel.

(2) Nulitatea relativa poate fi invocata numai de partea interesata

si numai daca neregularitatea nu a fost cauzata prin propria fapta.

(3) Daca legea nu prevede altfel, nulitatea relativa trebuie

invocata:

a) pentru neregularitatile savârsite pâna la începerea judecatii,

prin întâmpinare sau, daca întâmpinarea nu este obligatorie, la

primul termen de judecata;

b) pentru neregularitatile savârsite în cursul judecatii, la termenul

la care s-a savârsit neregularitatea sau, daca partea nu este

prezenta, la termenul de judecata imediat urmator si înainte de a

pune concluzii pe fond.

(4) Partea interesata poate renunta, expres sau tacit, la dreptul

de a invoca nulitatea relativa.

(5) Toate cauzele de nulitate a actelor de procedura deja

efectuate trebuie invocate deodata, sub sanctiunea decaderii partii

din dreptul de a le mai invoca.

Efectele nulitatii

Art. 174. - (1) Actul de procedura lovit de nulitate este desfiintat,

în tot sau în parte, de la data îndeplinirii lui.

(2) Daca este cazul, instanta dispune refacerea actului de

procedura, cu respectarea tuturor conditiilor de validitate.

(3) Desfiintarea unui act de procedura atrage si desfiintarea

actelor de procedura urmatoare, daca acestea nu pot avea o

existenta de sine statatoare.

(4) Nulitatea unui act de procedura nu împiedica faptul ca acesta

sa produca alte efecte juridice decât cele care decurg din natura

lui proprie.

TITLUL V

Termenele procedurale

Stabilirea termenelor

Art. 175. - (1) Termenele procedurale sunt stabilite de lege ori de

instanta si reprezinta intervalul de timp în care poate fi îndeplinit

un act de procedura sau în care este interzis sa se îndeplineasca

un act de procedura.

(2) În cazurile prevazute de lege, termenul este reprezentat de

data la care se îndeplineste un anumit act de procedura.

(3) În cazurile în care legea nu stabileste ea însasi termenele

pentru îndeplinirea unor acte de procedura, fixarea lor se face de

instanta. La fixarea termenului, aceasta va tine seama si de

natura urgenta a procesului.

Calculul termenelor

Art. 176. - (1) Termenele, în afara de cazul în care legea dispune

altfel, se calculeaza dupa cum urmeaza:

1. când termenul se socoteste pe ore, acesta începe sa curga de la

ora zero a zilei urmatoare;

2. când termenul se socoteste pe zile, nu intra în calcul ziua de la

care începe sa curga termenul, nici ziua când acesta se

împlineste;

3. când termenul se socoteste pe saptamâni, luni sau ani, el se

împlineste în ziua corespunzatoare din ultima saptamâna ori luna

sau din ultimul an. Daca ultima luna nu are zi corespunzatoare

celei în care termenul a început sa curga, termenul se împlineste

în ultima zi a acestei luni.

(2) Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucratoare,

termenul se prelungeste pâna în prima zi lucratoare care

urmeaza.

Împlinirea termenului

Art. 177. - (1) Termenul care se socoteste pe zile, saptamâni, luni

sau ani se împlineste la ora 24,00 a ultimei zile în care se poate

îndeplini actul de procedura.

(2) Cu toate acestea, daca este vorba de un act ce trebuie depus

la instanta sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care

activitatea înceteaza în acel loc în mod legal, dispozitiile art. 178

fiind aplicabile.

Actele depuse la posta, unitati

militare sau locuri de detinere

Art. 178. - (1) Actul de procedura depus prin scrisoare

recomandata la oficiul postal înauntrul termenului prevazut de

lege este socotit a fi facut în termen.

(2) Actul depus de partea interesata, înauntrul termenului

prevazut de lege, la unitatea militara ori la administratia locului de

detinere unde se afla aceasta parte, este, de asemenea,

considerat ca facut în termen.

(3) În cazurile prevazute la alin. (1) si (2), recipisa oficiului postal,

precum si înregistrarea ori atestarea facuta, dupa caz, de unitatea

militara sau de administratia

locului de detinere, pe actul depus, servesc ca dovada a datei

depunerii actului de catre partea interesata.

Curgerea termenului. Prelungirea

acestuia

Art. 179. - (1) Termenele încep sa curga de la data comunicarii

actelor de procedura, daca legea nu dispune altfel.

(2) Se considera ca actul a fost comunicat partii si în cazul în care

aceasta a primit sub semnatura copie de pe act, precum si în

cazul în care ea a cerut comunicarea actului unei alte parti.

(3) Termenul procedural nu începe sa curga, iar daca a început sa

curga mai înainte, se întrerupe fata de cel lipsit de capacitate de

exercitiu ori cu capacitate de exercitiu restrânsa, cât timp nu a

fost desemnata o persoana care, dupa caz, sa îl reprezinte sau sa

îl asiste.

(4) Termenul procedural se întrerupe si un nou termen începe sa

curga de la data noii comunicari în urmatoarele cazuri:

1. când a intervenit moartea uneia dintre parti; în acest caz, se

face din nou o singura comunicare la ultimul domiciliu al partii

decedate, pe numele mostenirii, fara sa se arate numele si

calitatea fiecarui mostenitor;

2. când a intervenit moartea reprezentantului partii; în acest caz,

se face din nou o singura comunicare partii.

Nerespectarea termenului.

Sanctiunile

Art. 180. - (1) Când un drept procesual trebuie exercitat într-un

anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decaderea din

exercitarea dreptului, în afara de cazul în care legea dispune

altfel. Actul de procedura facut peste termen este lovit de nulitate.

(2) În cazul în care legea opreste îndeplinirea unui act de

procedura înauntrul unui termen, actul facut înaintea împlinirii

termenului poate fi anulat la cererea celui interesat.

Repunerea în termen

Art. 181. - (1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi

repusa în termen numai daca dovedeste ca întârzierea se

datoreaza unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedura în cel

mult 15 zile de la încetarea împiedicarii, cerând totodata

repunerea sa în termen. În cazul exercitarii cailor de atac, aceasta

durata este aceeasi cu cea prevazuta pentru exercitarea caii de

atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvata de instanta

competenta sa solutioneze cererea privitoare la dreptul

neexercitat în termen.

TITLUL VI

Amenzi judiciare si despagubiri

Încalcarea obligatiilor privind

desfasurarea procesului.

Sanctiunile

Art. 182. - (1) Daca legea nu prevede altfel, instanta, potrivit

dispozitiilor prezentului articol, va putea sanctiona urmatoarele

fapte savârsite în legatura cu procesul, astfel:

1. cu amenda judiciara de la 100 lei la 1.000 lei:

a) introducerea, cu rea-credinta, a unor cereri principale,

accesorii, aditionale sau incidentale, precum si pentru exercitarea

unei cai de atac, vadit netemeinice;

b) formularea, cu rea-credinta, a unei cereri de recuzare sau de

stramutare;

c) obtinerea, cu rea-credinta, a citarii prin publicitate a oricarei

parti;

d) obtinerea, cu rea-credinta, de catre reclamantul caruia i s-a

respins cererea a unor masuri asiguratorii prin care pârâtul a fost

pagubit;

e) contestarea, cu rea-credinta, de catre autorul ei a scrierii sau

semnaturii unui înscris ori a autenticitatii unei înregistrari audio

sau video;

2. cu amenda judiciara de la 50 lei la 700 lei:

a) neprezentarea martorului legal citat sau refuzul acestuia de a

depune marturie când este prezent în instanta, în afara de cazul în

care acesta este minor;

b) neaducerea, la termenul fixat de instanta, a martorului

încuviintat, de catre partea care, din motive imputabile, nu si-a

îndeplinit aceasta obligatie;

c) neprezentarea avocatului, care nu si-a asigurat substituirea sa

de catre un alt avocat, a reprezentantului sau a celui care asista

partea ori nerespectarea de catre acestia a îndatoririlor stabilite

de lege sau de catre instanta, daca în acest mod s-a cauzat

amânarea judecarii procesului;

d) refuzul expertului de a primi lucrarea sau nedepunerea lucrarii

în mod nejustificat la termenul fixat ori refuzul de a da lamuririle

cerute;

e) neluarea de catre conducatorul unitatii în cadrul careia urmeaza

a se efectua o expertiza a masurilor necesare pentru efectuarea

acesteia sau pentru efectuarea la timp a expertizei, precum si

împiedicarea de catre orice persoana a efectuarii expertizei în

conditiile legii;

f) neprezentarea unui înscris sau a unui bun de catre cel care îl

detine, la termenul fixat în acest scop de instanta;

g) refuzul sau omisiunea unei autoritati ori a altei persoane de a

comunica, din motive imputabile ei, la cererea instantei si la

termenul fixat în acest scop, datele care rezulta din actele si

evidentele ei;

h) cauzarea amânarii judecarii sau executarii silite de catre cel

însarcinat cu îndeplinirea actelor de procedura;

i) împiedicarea în orice mod a exercitarii, în legatura cu procesul,

a atributiilor ce revin judecatorilor, expertilor desemnati de

instanta în conditiile legii, agentilor procedurali, precum si altor

salariati ai instantei.

(2) Amenda nu se va aplica persoanelor la care se refera alin. (1)

pct. 2, daca motive temeinice le-au împiedicat sa aduca la

îndeplinire obligatiile ce le revin.

Alte cazuri de sanctionare

Art. 183. - (1) Nerespectarea de catre oricare dintre parti sau de

catre alte persoane a masurilor luate de catre instanta pentru

asigurarea ordinii si solemnitatii sedintei de judecata se

sanctioneaza cu amenda judiciara de la 100 lei la 1.000 lei.

(2) Nerespectarea de catre orice persoana a dispozitiilor privind

desfasurarea normala a executarii silite se sanctioneaza de catre

presedintele instantei de executare, la cererea executorului, cu

amenda judiciara de la 100 lei la 1.000 lei.

Despagubirile pentru amânarea

procesului

Art. 184. - Cel care, cu intentie sau din culpa, a pricinuit

amânarea judecarii sau a executarii silite, prin una dintre faptele

prevazute la art. 182 sau 183, la cererea partii interesate, va

putea fi obligat de catre instanta de judecata ori, dupa caz, de

catre presedintele instantei de executare la plata unei despagubiri

pentru prejudiciul material sau moral cauzat prin amânare.

Stabilirea amenzii si despagubirii

Art. 185. - Abaterea savârsita, amenda si despagubirea se

stabilesc de catre instanta în fata careia s-a savârsit fapta sau,

dupa caz, de catre presedintele instantei de executare, prin

încheiere executorie, care se comunica celui obligat, daca masura

a fost luata în lipsa acestuia. Atunci când fapta consta în

formularea unei cereri cu rea-credinta, amenda si despagubirea

pot fi stabilite fie de instanta în fata careia cererea a fost

formulata, fie de catre instanta care a solutionat-o, atunci când

acestea sunt diferite.

Cererea de reexaminare

Art. 186. - (1) Împotriva încheierii prevazute la art. 185, cel

obligat la amenda sau despagubire va putea face numai cerere de

reexaminare, solicitând, motivat, sa se revina asupra amenzii ori

despagubirii sau sa se dispuna reducerea acesteia.

(2) Cererea se face în termen de 15 zile, dupa caz, de la data la

care a fost luata masura sau de la data comunicarii încheierii.

(3) În toate cazurile, cererea se solutioneaza, cu citarea partilor,

prin încheiere, data în camera de consiliu, de catre un alt complet

decât cel care a stabilit amenda sau despagubirea.

(4) Încheierea prevazuta la alin. (3) este definitiva.

CARTEA a II-a

Procedura contencioasa

TITLUL I

Procedura în fata primei instante

CAPITOLUL I

Sesizarea instantei de judecata

SECTIUNEA 1

Dispozitii generale

Art. 187. - (1) Pentru apararea drepturilor si intereselor sale

Dreptul de a sesiza instanta

legitime, orice persoana se poate adresa justitiei prin sesizarea

instantei competente cu o cerere de chemare în judecata. În

cazurile anume prevazute de lege, sesizarea instantei poate fi

facuta si de alte persoane sau organe.

(2) Cel care formuleaza cererea de chemare în judecata se

numeste reclamant, iar cel chemat în judecata se numeste pârât.

Procedura prealabila

Art. 188. - (1) Sesizarea instantei se poate face numai dupa

îndeplinirea unei proceduri prealabile, daca legea prevede în mod

expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va

anexa la cererea de chemare în judecata.

(2) Neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocata decât

de catre pârât prin întâmpinare, sub sanctiunea decaderii.

(3) La sesizarea instantei cu dezbaterea procedurii succesorale,

reclamantul va depune o încheiere emisa de notarul public cu

privire la verificarea evidentelor succesorale prevazute de Codul

civil si de lege. În acest caz neîndeplinirea procedurii prealabile

poate fi invocata nu numai de catre pârât, ci si de catre instanta,

din oficiu.

SECTIUNEA a 2-a

Cererea de chemare în judecata

Cuprinsul cererii de chemare în

judecata

Art. 189. - Cererea de chemare în judecata va cuprinde:

a) numele si prenumele, domiciliul sau resedinta partilor ori,

pentru persoane juridice, denumirea si sediul lor. De asemenea,

cererea va cuprinde si codul numeric personal sau, dupa caz,

codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscala, numarul

de înmatriculare în registrul comertului sau de înscriere în

registrul persoanelor juridice si contul bancar ale reclamantului,

precum si ale pârâtului, daca partile poseda ori li s-au atribuit

aceste elemente de identificare potrivit legii, daca acestea sunt

cunoscute de reclamant. Daca reclamantul locuieste în strainatate,

va arata si domiciliul ales în România, unde urmeaza sa i se faca

toate comunicarile privind procesul;

b) numele, prenumele si calitatea celui care reprezinta partea în

proces, iar în cazul reprezentarii prin avocat, numele, prenumele

acestuia si sediul profesional. Dovada calitatii de reprezentant, în

conditiile cerute la art. 146, se va alatura cererii;

c) obiectul cererii si valoarea lui, dupa pretuirea reclamantului,

atunci când acesta este evaluabil în bani, precum si modul de

calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu

indicarea înscrisurilor corespunzatoare. Pentru imobile, se aplica în

mod corespunzator dispozitiile art. 102. Pentru identificarea

imobilelor se vor arata localitatea si judetul, strada si numarul, iar

în lipsa, vecinatatile, etajul si apartamentul, precum si, când

imobilul este înscris în cartea funciara, numarul de carte funciara

si numarul cadastral sau topografic, dupa caz. La cererea de

chemare în judecata se va anexa extrasul de carte funciara, cu

aratarea titularului înscris în cartea funciara, eliberat de biroul de

cadastru si publicitate imobiliara în raza caruia este situat

imobilul, iar în cazul în care imobilul nu este înscris în cartea

funciara, se va anexa un certificat emis de acelasi birou, care

atesta acest fapt;

d) aratarea motivelor de fapt si de drept pe care se întemeiaza

cererea;

e) aratarea dovezilor pe care se sprijina fiecare capat de cerere.

Când dovada se face prin înscrisuri, se vor aplica, în mod

corespunzator, dispozitiile art. 145. Când reclamantul voieste sa

îsi dovedeasca cererea sau vreunul dintre capetele acesteia prin

interogatoriul pârâtului, va cere înfatisarea în persoana a acestuia,

daca pârâtul este o persoana fizica. În cazurile în care legea

prevede ca pârâtul va raspunde în scris la interogatoriu, acesta va

fi atasat cererii de chemare în judecata. Când se va cere dovada

cu martori, se vor arata numele, prenumele si adresa martorilor;

f) semnatura.

Numarul de exemplare

Art. 190. - Cererea de chemare în judecata se va face în numarul

de exemplare stabilit la art. 144 alin. (1).

Nulitatea cererii

Art. 191. - (1) Cererea de chemare în judecata care nu cuprinde

numele si prenumele sau, dupa caz, denumirea oricareia dintre

parti, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnatura

partii sau a reprezentantului acesteia este nula. Dispozitiile art.

195 sunt aplicabile.

(2) Cu toate acestea, lipsa semnaturii se poate acoperi în tot

cursul judecatii în fata primei instante. Daca se invoca lipsa de

semnatura, reclamantul care lipseste la acel termen va trebui sa

semneze cererea cel mai târziu la primul termen urmator, fiind

înstiintat în acest sens prin citatie. În cazul în care reclamantul

este prezent în instanta, acesta va semna chiar în sedinta în care

a fost invocata nulitatea.

(3) Orice alta neregularitate în legatura cu semnarea cererii de

chemare în judecata va fi îndreptata de reclamant în conditiile

prevazute la alin. (2).

Timbrarea cererii

Art. 192. - În cazul în care cererea este supusa timbrarii, dovada

achitarii taxelor datorate se ataseaza cererii. Netimbrarea sau

timbrarea insuficienta atrage anularea cererii de chemare în

judecata, în conditiile legii.

Cumulul de cereri

Art. 193. - Prin aceeasi cerere de chemare în judecata,

reclamantul poate formula mai multe capete principale de cerere

împotriva aceleiasi persoane, în conditiile art. 97 alin. (2).

Înregistrarea cererii

Art. 194. - (1) Cererea de chemare în judecata, depusa personal

sau prin reprezentant, sosita prin posta, curier ori fax, se

înregistreaza si primeste data certa prin aplicarea stampilei de

intrare.

(2) Dupa înregistrare, cererea si înscrisurile care o însotesc, la

care sunt atasate, când este cazul, dovezile privind modul în care

acestea au fost transmise catre instanta, se predau presedintelui

instantei sau judecatorului care îl înlocuieste, care va lua de

îndata masuri în vederea stabilirii în mod aleatoriu a completului

de judecata, potrivit legii.

Verificarea cererii si regularizarea

acesteia

Art. 195. - (1) Completul caruia i s-a repartizat aleatoriu cauza

verifica, de îndata, daca cererea de chemare în judecata

îndeplineste cerintele prevazute la art. 189-192.

(2) Când cererea nu îndeplineste aceste cerinte, reclamantului i se

vor comunica în scris lipsurile, cu mentiunea ca, în termen de cel

mult 10 zile de la primirea comunicarii, trebuie sa faca

completarile sau modificarile dispuse, sub sanctiunea anularii

cererii. Se excepteaza de la aceasta sanctiune obligatia de a se

desemna un reprezentant comun, caz în care sunt aplicabile

dispozitiile art. 197 alin. (3).

(3) Daca obligatiile privind completarea sau modificarea cererii nu

sunt îndeplinite în termenul prevazut la alin. (2), prin încheiere,

data în camera de consiliu, se dispune anularea cererii.

(4) Împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face

numai cerere de reexaminare, solicitând motivat sa se revina

asupra masurii anularii.

(5) Cererea de reexaminare se face în termen de 15 zile de la

data comunicarii încheierii.

(6) Cererea se solutioneaza prin încheiere definitiva data în

camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de catre un alt

complet al instantei respective, desemnat prin repartizare

aleatorie, care va putea reveni asupra masurii anularii daca

aceasta a fost dispusa eronat sau daca neregularitatile au fost

înlaturate în termenul acordat potrivit alin. (2).

(7) În caz de admitere, cauza se retrimite completului initial

învestit.

Fixarea primului termen de

judecata

Art. 196. - (1) Judecatorul, de îndata ce constata ca sunt

îndeplinite conditiile prevazute de lege pentru cererea de chemare

în judecata, dispune, prin rezolutie, comunicarea acesteia catre

pârât. Pârâtul este obligat sa depuna întâmpinarea în termen de

20 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecata, în

conditiile art. 160.

(2) Întâmpinarea se comunica de îndata reclamantului, care este

obligat sa depuna raspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de

la comunicare. Pârâtul va lua cunostinta de raspunsul la

întâmpinare de la dosarul cauzei.

(3) La data depunerii raspunsului la întâmpinare judecatorul

fixeaza prin rezolutie primul termen de judecata, care va fi de cel

mult 20 de zile de la data rezolutiei, dispunând citarea partilor.

(4) În cazul în care pârâtul nu a depus întâmpinare în termenul

prevazut la alin. (1) sau, dupa caz, reclamantul nu a comunicat

raspuns la întâmpinare în termenul prevazut la alin. (2), la data

expirarii termenului corespunzator judecatorul fixeaza prin

rezolutie primul termen de judecata, care va fi de cel mult 20 de

zile de la data rezolutiei, dispunând citarea partilor.

(5) În procesele urgente termenele prevazute la alin. (1)-(3) pot fi

reduse de judecator în functie de circumstantele cauzei.

(6) Daca pârâtul locuieste în strainatate, judecatorul va putea fixa

un termen mai îndelungat. Citarea se va face cu respectarea

dispozitiilor art. 151.

Reprezentarea judiciara a partilor

în caz de coparticipare procesuala

Art. 197. - (1) În procesele în care, în conditiile art. 58, sunt mai

multi reclamanti sau pârâti, judecatorul, tinând cont de numarul

foarte mare al acestora, de necesitatea de a se asigura

desfasurarea normala a activitatii de judecata, cu respectarea

drepturilor si intereselor legitime ale partilor, va putea dispune,

prin rezolutie, reprezentarea lor prin mandatar si îndeplinirea

procedurii de comunicare a actelor de procedura numai pe numele

mandatarului, la domiciliul sau sediul acestuia.

(2) Reprezentarea se va face, dupa caz, prin unul sau mai multi

mandatari, persoane fizice ori persoane juridice, cu respectarea

dispozitiilor privind reprezentarea judiciara.

(3) Dovada mandatului va fi depusa de catre reclamanti în

termenul prevazut la art. 195 alin. (2), iar de catre pârâti, odata

cu întâmpinarea. Daca partile nu îsi aleg un mandatar sau nu se

înteleg asupra persoanei mandatarului, judecatorul va numi, prin

încheiere, un curator special, în conditiile art. 57 alin. (3), care va

asigura reprezentarea reclamantilor sau, dupa caz, a pârâtilor si

caruia i se vor comunica actele de procedura. Masura numirii

curatorului se comunica partilor, care vor suporta cheltuielile

privind remunerarea acestuia.

Masurile pentru pregatirea

judecatii

Art. 198. - (1) Judecatorul, sub rezerva dezbaterii la primul

termen de judecata, daca s-a solicitat prin cererea de chemare în

judecata, va putea dispune citarea pârâtului la interogatoriu, alte

masuri pentru administrarea probelor, precum si orice alte masuri

necesare pentru desfasurarea procesului potrivit legii.

(2) În conditiile legii, se vor putea încuviinta, prin încheiere

executorie, masuri asiguratorii, precum si masuri pentru

asigurarea probelor.

Modificarea cererii de chemare în

judecata

Art. 199. - (1) Reclamantul poate sa îsi modifice cererea si sa

propuna noi dovezi, sub sanctiunea decaderii, numai pâna la

primul termen la care acesta este legal citat. În acest caz, instanta

dispune amânarea pricinii si comunicarea cererii modificate

pârâtului, în vederea formularii întâmpinarii, care, sub sanctiunea

decaderii, va fi depusa cu cel putin 10 zile înaintea termenului

fixat, urmând a fi cercetata de reclamant la dosarul cauzei.

(2) Cu toate acestea, nu se va da termen, ci se vor trece în

încheierea de sedinta declaratiile verbale facute în instanta când:

1. se îndreapta greselile materiale din cuprinsul cererii;

2. reclamantul mareste sau micsoreaza cuantumul obiectului

cererii;

3. se solicita contravaloarea obiectului cererii, pierdut sau pierit în

cursul procesului;

4. se înlocuieste o cerere în constatare printr-o cerere în

realizarea dreptului sau invers, atunci când cererea în constatare

este admisibila.

SECTIUNEA a 3-a

Întâmpinarea

Scopul si cuprinsul întâmpinarii

Art. 200. - (1) Întâmpinarea este actul de procedura prin care

pârâtul se apara, în fapt si în drept, fata de cererea de chemare în

judecata.

(2) Întâmpinarea va cuprinde:

a) numele si prenumele, codul numeric personal, domiciliul sau

resedinta pârâtului ori, pentru persoanele juridice, denumirea si

sediul, precum si, dupa caz, codul unic de înregistrare sau codul

de identificare fiscala, numarul de înmatriculare în registrul

comertului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice si

contul bancar, daca reclamantul nu le-a mentionat în cererea de

chemare în judecata. Daca pârâtul locuieste în strainatate, va

arata si domiciliul ales în România, unde urmeaza sa i se faca

toate comunicarile privind procesul;

b) exceptiile procesuale pe care pârâtul le invoca fata de cererea

reclamantului;

c) raspunsul la toate pretentiile si motivele de fapt si de drept ale

cererii;

d) dovezile cu care se apara împotriva fiecarui capat din cerere,

dispozitiile art. 189 lit. e) fiind aplicabile în mod corespunzator;

e) semnatura.

Comunicarea întâmpinarii

Art. 201. - (1) Întâmpinarea se comunica reclamantului, daca

legea nu prevede altfel.

(2) La întâmpinare se vor alatura acelasi numar de copii certificate

de pe înscrisurile pe care se sprijina, precum si un rând de copii

pentru instanta. Dispozitiile art. 144 alin. (1) si art. 145 sunt

aplicabile.

Întâmpinarea comuna

Art. 202. - Când sunt mai multi pârâti, acestia pot raspunde

împreuna, toti sau numai o parte din ei, printr-o singura

întâmpinare.

Sanctiunea nedepunerii

întâmpinarii

Art. 203. - (1) Întâmpinarea este obligatorie, în afara de cazurile

în care legea prevede în mod expres altfel.

(2) Nedepunerea întâmpinarii în termenul prevazut de lege atrage

decaderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe si de a

invoca exceptii, în afara celor de ordine publica, daca legea nu

prevede altfel.

SECTIUNEA a 4-a

Cererea reconventionala

Notiunea si conditiile

Art. 204. - (1) Daca pârâtul are, în legatura cu cererea

reclamantului, pretentii derivând din acelasi raport juridic sau

strâns legate de aceasta, poate sa formuleze cerere

reconventionala.

(2) În cazul în care pretentiile formulate prin cerere

reconventionala privesc si alte persoane decât reclamantul,

acestea vor putea fi chemate în judecata ca pârâti.

(3) Cererea trebuie sa îndeplineasca conditiile prevazute pentru

cererea de chemare în judecata.

(4) Cererea reconventionala se depune, sub sanctiunea decaderii,

odata cu întâmpinarea sau, daca pârâtul nu este obligat la

întâmpinare, cel mai târziu la primul termen de judecata.

(5) Cererea reconventionala se comunica reclamantului si, dupa

caz, persoanelor prevazute la alin. (2) pentru a formula

întâmpinare. Dispozitiile art. 196 se aplica în mod corespunzator.

(6) Când reclamantul si-a modificat cererea de chemare în

judecata, cererea reconventionala se va depune cel mai târziu

pâna la termenul ce se va încuviinta pârâtului în acest scop,

dispozitiile alin. (5) fiind aplicabile.

(7) Reclamantul nu poate formula cerere reconventionala la

cererea reconventionala a pârâtului initial.

Disjungerea cererii

reconventionale

Art. 205. - (1) Cererea reconventionala se judeca odata cu

cererea principala.

(2) Daca numai cererea principala este în stare de a fi judecata,

instanta poate dispune judecarea separata a cererii

reconventionale. Cu toate acestea, disjungerea nu poate fi dispusa

în cazurile anume prevazute de lege sau daca judecarea ambelor

cereri se impune pentru solutionarea unitara a procesului.

CAPITOLUL II

Judecata

SECTIUNEA 1

Dispozitii generale

Scopul judecarii procesului

Art. 206. - Completul de judecata, constituit potrivit legii,

efectueaza activitatea de cercetare si dezbaterea fondului

procesului, cu respectarea tuturor principiilor si garantiilor

procesuale, în vederea solutionarii legale si temeinice a acestuia.

Locul judecarii procesului

Art. 207. - Judecarea procesului are loc la sediul instantei, daca

prin lege nu se dispune altfel.

Desfasurarea procesului fara

prezenta publicului

Art. 208. - (1) În fata primei instante cercetarea procesului se

desfasoara în camera de consiliu, daca legea nu prevede altfel.

(2) De asemenea, în cazurile în care dezbaterea fondului în

sedinta publica ar aduce atingere moralitatii, ordinii publice,

intereselor minorilor, vietii private a partilor ori intereselor

justitiei, dupa caz, instanta, la cerere sau din oficiu, poate dispune

ca aceasta sa se desfasoare în întregime sau în parte fara

prezenta publicului.

(3) În cazurile prevazute la alin. (1) si (2), au acces în camera de

consiliu ori în sala de sedinta partile, reprezentantii lor, cei care îi

asista pe minori, aparatorii partilor, martorii, expertii, traducatorii,

interpretii, precum si alte persoane carora instanta, pentru motive

temeinice, le admite sa asiste la proces.

Continuitatea instantei

Art. 209. - (1) Membrii completului care judeca procesul trebuie

sa ramâna aceiasi în tot cursul judecatii.

(2) În cazurile în care, pentru motive temeinice, un judecator este

împiedicat sa participe la solutionarea cauzei, acesta va fi înlocuit

în conditiile legii.

(3) Daca înlocuirea prevazuta la alin. (2) a avut loc dupa ce s-a

dat cuvântul în fond partilor, cauza se repune pe rol.

Ordinea judecarii proceselor

Art. 210. - (1) Pentru fiecare sedinta de judecata se va întocmi o

lista cu procesele ce se dezbat în acea zi si care va fi afisata pe

portalul instantei si la usa salii de sedinta cu cel putin o ora înainte

de începerea acesteia.

(2) Procesele declarate urgente, cele ramase în divergenta si cele

care au primit termen în continuare se vor dezbate înaintea

celorlalte.

(3) Procesele în care partea sau partile sunt reprezentate ori

asistate de avocat, respectiv consilier juridic se vor dezbate cu

prioritate.

(4) La cererea partii interesate, pentru motive temeinice,

judecatorul poate schimba ordinea de pe lista.

Atributiile presedintelui

completului de judecata

Art. 211. - (1) Presedintele completului conduce sedinta de

judecata. El deschide, suspenda si ridica sedinta.

(2) Presedintele da cuvântul mai întâi reclamantului, apoi

pârâtului, precum si celorlalte parti din proces, în functie de

pozitia lor procesuala. Reprezentantul Ministerului Public va vorbi

cel din urma, în afara de cazul când a pornit actiunea. Altor

persoane sau organe care participa la proces li se va da cuvântul

în limita drepturilor pe care le au în proces.

(3) În cazul în care este necesar, presedintele poate da cuvântul

partilor si celorlalti participanti, în aceeasi ordine, de mai multe

ori.

(4) Presedintele poate sa limiteze în timp interventia fiecarei parti.

În acest caz, el trebuie sa puna în vedere partii, înainte de a-i da

cuvântul, timpul pe care îl are la dispozitie.

(5) Judecatorii sau partile pot pune întrebari celorlalti participanti

la proces numai prin mijlocirea presedintelui, care poate însa

încuviinta ca acestia sa puna întrebarile direct. Ordinea în care se

pun întrebarile se stabileste de catre presedinte.

Politia sedintei de judecata

Art. 212. - (1) Presedintele completului de judecata exercita

politia sedintei, putând lua masuri pentru pastrarea ordinii si a

bunei-cuviinte, precum si a solemnitatii sedintei de judecata.

(2) Daca nu mai este loc în sala de sedinta, presedintele le poate

cere celor care ar veni mai târziu sau care depasesc numarul

locurilor existente sa paraseasca sala.

(3) Nimeni nu poate fi lasat sa intre cu arme în sala de sedinta, cu

exceptia cazului în care le poarta în exercitarea serviciului pe care

îl îndeplineste în fata instantei.

(4) Persoanele care iau parte la sedinta sunt obligate sa aiba o

purtare si o tinuta cuviincioase.

(5) Cei care se adreseaza instantei în sedinta publica trebuie sa

stea în picioare, însa presedintele poate încuviinta, atunci când

apreciaza ca este necesar, exceptii de la aceasta îndatorire.

(6) Presedintele atrage atentia partii sau oricarei alte persoane

care tulbura sedinta ori nesocoteste masurile luate sa respecte

ordinea si buna-cuviinta, iar în caz de nevoie dispune îndepartarea

ei.

(7) Pot fi, de asemenea, îndepartati din sala minorii, precum si

persoanele care sar înfatisa într-o tinuta necuviincioasa.

(8) Daca înainte de închiderea dezbaterilor una dintre parti a fost

îndepartata din sala, aceasta va fi chemata în sala pentru a i se

pune în vedere actele esentiale efectuate în lipsa ei. Aceste

dispozitii nu se aplica în cazul în care partea îndepartata este

asistata de un aparator care a ramas în sala.

(9) Când cel care tulbura linistea sedintei este însusi aparatorul

partii, presedintele îl va chema la ordine si, daca, din cauza

atitudinii lui, continuarea dezbaterilor nu mai este cu putinta,

procesul se va amâna, aplicându-se amenda judiciara prevazuta la

art. 182 alin. (1) pct. 2, iar cheltuielile ocazionate de amânare vor

fi trecute în sarcina sa, prin încheiere executorie, dispozitiile art.

186 fiind aplicabile.

Infractiunile de audienta

Art. 213. - (1) Daca în cursul sedintei se savârseste o infractiune,

presedintele o constata si îl identifica pe faptuitor. Procesul-verbal

întocmit se trimite procurorului.

(2) Instanta poate, în conditiile legii penale, sa dispuna si

retinerea faptuitorului.

Verificarile privind prezentarea

partilor

Art. 214. - (1) Instanta verifica identitatea partilor, iar daca ele

sunt reprezentate ori asistate, verifica si împuternicirea sau

calitatea celor care le reprezinta ori le asista.

(2) În cazul în care partile nu raspund la apel, instanta va verifica

daca procedura de citare a fost îndeplinita si, dupa caz, va

proceda, în conditiile legii, la amânarea, suspendarea ori la

judecarea procesului.

Amânarea cauzei când nu este în

stare de judecata

Art. 215. - Partile pot cere instantei, la începutul sedintei,

amânarea cauzelor care nu sunt în stare de judecata, daca aceste

cereri nu provoaca dezbateri. Când completul de judecata este

alcatuit din mai multi judecatori, aceasta amânare se poate face si

de un singur judecator.

Amânarea judecatii prin învoiala Art. 216. - (1) Amânarea judecatii în temeiul învoielii partilor nu

partilor se poate încuviinta decât o singura data în cursul procesului.

(2) Dupa o asemenea amânare, daca partile nu staruiesc în

judecata, aceasta va fi suspendata si cauza va fi repusa pe rol

numai dupa plata taxelor de timbru, potrivit legii.

(3) Instanta este obligata sa cerceteze daca amânarea ceruta de

parti pentru un motiv anumit nu tinde la o amânare prin învoiala

partilor; este socotita ca atare cererea de amânare la care cealalta

parte s-ar putea împotrivi.

Amânarea judecatii pentru lipsa

de aparare

Art. 217. - (1) Amânarea judecatii pentru lipsa de aparare poate fi

dispusa, la cererea partii interesate, numai în mod exceptional,

pentru motive temeinice si care nu sunt imputabile partii sau

reprezentantului ei.

(2) Când instanta refuza amânarea judecatii pentru acest motiv,

va amâna, la cererea partii, pronuntarea în vederea depunerii de

concluzii scrise.

Judecarea cauzei în lipsa partii

legal citate

Art. 218. - (1) Lipsa partii legal citate nu poate împiedica

judecarea cauzei, daca legea nu dispune altfel.

(2) Daca la orice termen fixat pentru judecata se înfatiseaza

numai una dintre parti, instanta, dupa ce va cerceta toate lucrarile

din dosar si va asculta sustinerile partii prezente, se va pronunta

pe temeiul dovezilor administrate, examinând si exceptiile si

apararile partii care lipseste.

(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) se aplica în mod corespunzator si în

cazul în care lipsesc ambele parti, desi au fost legal citate, daca

cel putin una dintre ele a cerut în scris judecarea cauzei în lipsa.

Discutarea cererilor si exceptiilor

Art. 219. - Instanta este obligata, în orice proces, sa puna în

discutia partilor toate cererile, exceptiile, împrejurarile de fapt sau

temeiurile de drept prezentate de ele, potrivit legii, sau invocate

din oficiu.

Folosirea traducatorului si

interpretului

Art. 220. - (1) Când una dintre parti sau dintre persoanele care

urmeaza sa fie ascultate nu cunoaste limba româna, instanta va

folosi un traducator autorizat. Daca partile sunt de acord,

judecatorul sau grefierul poate face oficiul de traducator. În

situatia în care nu poate fi asigurata prezenta unui traducator

autorizat, se vor aplica prevederile art. 145 alin. (4).

(2) În cazul în care una dintre persoanele prevazute la alin. (1)

este muta, surda sau surdo-muta ori, din orice alta cauza, nu se

poate exprima, comunicarea cu ea se va face în scris, iar daca nu

poate citi sau scrie, se va folosi un interpret.

(3) Dispozitiile privitoare la experti se aplica în mod corespunzator

si traducatorilor si interpretilor.

Ascultarea minorilor

Art. 221. - În cazul în care, potrivit legii, urmeaza sa fie ascultat

un minor, ascultarea se va face în camera de consiliu. Tinând

seama de împrejurarile procesului, instanta hotaraste daca

parintii, tutorele sau alte persoane vor fi de fata la ascultarea

minorului.

Prezenta personala a partilor în

vederea împacarii

Art. 222. - (1) Instanta va încerca împacarea partilor si în acest

scop poate dispune ca acestea sa se înfatiseze personal, chiar

daca sunt reprezentate.

(2) Daca partile se împaca, instanta va lua act de împacare prin

hotarârea pe care o va da. Dispozitiile art. 434 sunt aplicabile.

Imposibilitatea si refuzul de a

Art. 223. - Când cel obligat sa semneze un act de procedura nu

poate sau refuza sa semneze, se face mentiunea corespunzatoare

semna în acel act, sub semnatura presedintelui si a grefierului.

Termenul în cunostinta

Art. 224. - (1) Partea care a depus cererea personal sau prin

mandatar si a luat termenul în cunostinta, precum si partea care a

fost prezenta la un termen de judecata, personal sau printr-un

reprezentant al ei, chiar neîmputernicit cu dreptul de a cunoaste

termenul, nu va fi citata în tot cursul judecarii la acea instanta,

prezumându-se ca ea cunoaste termenele de judecata ulterioare.

Aceste dispozitii îi sunt aplicabile si partii careia, personal sau prin

reprezentant ori prin functionarul sau persoana însarcinata cu

primirea corespondentei, i s-a înmânat citatia pentru un termen

de judecata, considerându-se ca, în acest caz, ea cunoaste si

termenele de judecata ulterioare aceluia pentru care citatia i-a

fost înmânata.

(2) Dispozitiile alin. (1) nu se aplica:

1. în cazul reluarii judecatii, dupa ce a fost suspendata;

2. în cazul când procesul se repune pe rol;

3. când partea este chemata la interogatoriu, în afara de cazul în

care a fost prezenta la încuviintarea lui, când s-a stabilit si

termenul pentru luarea acestuia;

4. când, pentru motive temeinice, instanta a dispus ca partea sa

fie citata la fiecare termen;

5. în cazul în care instanta de apel sau de recurs fixeaza termen

pentru rejudecarea fondului procesului dupa anularea hotarârii

primei instante sau dupa casarea cu retinere.

(3) Militarii încazarmati sunt citati la fiecare termen.

(4) Detinutii sunt citati, de asemenea, la fiecare termen.

Preschimbarea termenului

Art. 225. - (1) La cererea partii interesate, termenul luat în

cunostinta, potrivit art. 224, sau pentru care au fost trimise

citatiile nu poate fi preschimbat decât pentru motive temeinice si

cu citarea partilor. Citarea acestora se face în termen scurt, în

camera de consiliu. Solutionarea cererii de preschimbare a

termenului de judecata este de competenta completului.

(2) În cazul în care la termenul fixat instanta nu îsi poate

desfasura activitatea de judecata din cauza unor motive obiective,

judecatorul va dispune preschimbarea termenului din oficiu, fara

citarea partilor. Acestea vor fi citate însa pentru noul termen fixat.

Notele de sedinta. Înregistrarea

sedintei

Art. 226. - (1) Grefierul care participa la sedinta este obligat sa ia

note în legatura cu desfasurarea procesului, care vor fi vizate de

catre presedinte. Partile pot cere citirea notelor si, daca este

cazul, corectarea lor.

(2) Instanta va înregistra sedintele de judecata. Înregistrarea va

putea fi ulterior transcrisa la cererea partii interesate, în conditiile

legii. Transcrierile înregistrarilor vor fi semnate de presedinte si de

grefier si vor avea puterea doveditoare a încheierilor de sedinta.

Redactarea încheierii de sedinta

Art. 227. - (1) Pe baza notelor de sedinta, iar daca este cazul si a

înregistrarilor efectuate, grefierul redacteaza încheierea de

sedinta.

(2) Încheierea se redacteaza de grefier în cel mult 3 zile de la data

sedintei de judecata.

Cuprinsul încheierii de sedinta

Art. 228. - (1) Pentru fiecare sedinta a instantei se întocmeste o

încheiere care va cuprinde urmatoarele:

a) denumirea instantei si numarul dosarului;

b) data sedintei de judecata;

c) numele, prenumele si calitatea membrilor completului de

judecata, precum si numele si prenumele grefierului;

d) numele si prenumele sau, dupa caz, denumirea partilor,

numele si prenumele persoanelor care le reprezinta sau le asista,

ale aparatorilor si celorlalte persoane chemate la proces, cu

aratarea calitatii lor, precum si daca au fost prezente ori au lipsit;

e) numele, prenumele procurorului si parchetul de care apartine,

daca a participat la sedinta;

f) daca procedura de citare a fost legal îndeplinita;

g) obiectul procesului;

h) probele care au fost administrate;

i) cererile, declaratiile si prezentarea pe scurt a sustinerilor

partilor, precum si a concluziilor procurorului, daca acesta a

participat la sedinta;

j) solutia data si masurile luate de instanta, cu aratarea motivelor,

în fapt si în drept;

k) calea de atac si termenul de exercitare a acesteia, atunci când,

potrivit legii, încheierea poate fi atacata separat;

l) daca judecarea a avut loc în sedinta publica, fara prezenta

publicului ori în camera de consiliu;

m) semnatura membrilor completului si a grefierului.

(2) Încheierea trebuie sa arate cum s-a desfasurat sedinta,

cuprinzând, daca este cazul, mentiuni despre ceea ce s-a

consemnat în procese-verbale separate.

(3) În cazul în care hotarârea se pronunta în ziua în care au avut

loc dezbaterile, nu se întocmeste încheierea de sedinta, mentiunile

prevazute la alin. (1) si (2) facându-se în partea introductiva a

hotarârii.

Regulile aplicabile

Art. 229. - (1) Dispozitiile privitoare la deliberare, opinie separata,

precum si orice alte dispozitii referitoare la hotarârile prin care

instanta se dezînvesteste de judecarea fondului cererii se aplica în

mod corespunzator si încheierilor.

(2) În cazul în care încheierile pronuntate de instanta pe parcursul

judecatii sunt supuse apelului sau, dupa caz, recursului separat de

hotarârea de fond, dosarul se înainteaza instantei superioare în

copie certificata de grefa instantei a carei încheiere se ataca.

Încheierile preparatorii si

interlocutorii

Art. 230. - Instanta nu este legata de încheierile premergatoare

cu caracter preparatoriu, ci numai de cele interlocutorii. Sunt

încheieri interlocutorii acelea prin care, fara a se hotarî în totul

asupra procesului, se solutioneaza exceptii procesuale, incidente

procedurale ori alte chestiuni litigioase.

Domeniul de aplicare

Art. 231. - Dispozitiile prezentei sectiuni se aplica atât la

cercetarea procesului, cât si la dezbaterea în fond a cauzei.

SECTIUNEA a 2-a

Cercetarea procesului

SUBSECTIUNEA 1

Dispozitii comune

Art. 232. - (1) În etapa de cercetare a procesului se îndeplinesc,

Scopul si continutul cercetarii

procesului

în conditiile legii, acte de procedura la cererea partilor ori din

oficiu, pentru pregatirea dezbaterii în fond a procesului, daca este

cazul.

(2) În vederea realizarii scopului prevazut la alin. (1), instanta:

1. va rezolva exceptiile ce se invoca ori pe care le poate ridica din

oficiu;

2. va examina cererile de interventie formulate de parti sau de

terte persoane, în conditiile legii;

3. va examina fiecare pretentie si aparare în parte, pe baza cererii

de chemare în judecata, a întâmpinarii, a raspunsului la

întâmpinare si a explicatiilor partilor, daca este cazul;

4. va constata care dintre pretentii sunt recunoscute si care sunt

contestate;

5. la cerere, va dispune, în conditiile legii, masuri asiguratorii,

masuri pentru asigurarea dovezilor ori pentru constatarea unei

situatii de fapt, în cazul în care aceste masuri nu au fost luate, în

tot sau în parte, potrivit art. 198;

6. va lua act de renuntarea reclamantului, de achiesarea pârâtului

sau de tranzactia partilor;

7. va încuviinta probele solicitate de parti, pe care le gaseste

concludente, precum si pe cele pe care, din oficiu, le considera

necesare pentru judecarea procesului si le va administra în

conditiile legii;

8. va decide în legatura cu orice alte cereri care se pot formula la

primul termen de judecata la care partile sunt legal citate;

9. va dispune ca partile sa prezinte dovada efectuarii verificarilor

în registrele de evidenta ori publicitate prevazute de Codul civil

sau de legi speciale;

10. va îndeplini orice alt act de procedura necesar solutionarii

cauzei, inclusiv verificari în registrele prevazute de legi speciale.

Estimarea duratei cercetarii

procesului

Art. 233. - (1) La primul termen de judecata la care partile sunt

legal citate, judecatorul, dupa ascultarea partilor, va estima

durata necesara pentru cercetarea procesului, tinând cont de

împrejurarile cauzei, astfel încât procesul sa fie solutionat într-un

termen optim si previzibil. Durata astfel estimata va fi consemnata

în încheiere.

(2) Pentru motive temeinice, ascultând partile, judecatorul va

putea reconsidera durata prevazuta la alin. (1).

Alegerea procedurii de

administrare a probelor

Art. 234. - Judecatorul, la primul termen de judecata la care

partile sunt legal citate, pune în vedere acestora, daca sunt

reprezentate sau asistate de avocat, ca pot sa convina ca probele

sa fie administrate de catre avocatii lor, în conditiile art. 360-382.

Dispozitiile art. 233 sunt aplicabile.

Locul cercetarii procesului

Art. 235. - (1) Cercetarea procesului are loc în fata judecatorului,

în camera de consiliu, cu citarea partilor. Dispozitiile art. 149 sunt

aplicabile.

(2) În caile de atac cercetarea procesului, daca este necesara, se

face în sedinta publica.

Asigurarea celeritatii

Art. 236. - (1) Pentru cercetarea procesului, judecatorul fixeaza

termene scurte, chiar de la o zi la alta. Dispozitiile art. 224 sunt

aplicabile.

(2) Daca exista motive temeinice, se pot acorda si termene mai

îndelungate decât cele prevazute la alin. (1).

(3) Judecatorul poate stabili pentru parti, precum si pentru alti

participanti în proces îndatoriri în ceea ce priveste prezentarea

dovezilor cu înscrisuri, relatii scrise, raspunsul scris la

interogatoriul comunicat potrivit art. 349, asistarea si concursul la

efectuarea în termen a expertizelor, precum si orice alte

demersuri necesare solutionarii cauzei.

(4) Când este necesar pentru îndeplinirea îndatoririlor prevazute

la alin. (3), partile, expertii, traducatorii, interpretii, martorii si

orice alti participanti în proces pot fi încunostintati si telefonic,

telegrafic, prin fax, posta electronica sau prin orice alt mijloc de

comunicare care asigura transmiterea textului actului ce se

comunica ori înstiintarea pentru prezentarea la termen, precum si

confirmarea primirii acestora. În cazul încunostintarii telefonice,

grefierul va întocmi un referat în care va arata cum sa facut

încunostintarea.

Împrejurarile care pun capat

procesului

Art. 237. - În cazul în care, în cursul cercetarii procesului,

reclamantul renunta la judecarea cererii de chemare în judecata

ori la dreptul pretins, intervine învoiala partilor sau sunt admise

cereri ori exceptii care pun capat în întregime procesului, fara a

mai fi necesara dezbaterea asupra fondului în camera de consiliu

sau în sedinta publica, judecatorul se va pronunta asupra cauzei

prin hotarâre.

Terminarea cercetarii procesului

Art. 238. - (1) Când judecatorul se socoteste lamurit, prin

încheiere, declara cercetarea procesului încheiata si fixeaza

termen pentru dezbaterea fondului în sedinta publica.

(2) Pentru dezbaterea fondului, judecatorul pune în vedere partilor

sa redacteze note privind sustinerile lor si sa le depuna la dosar cu

cel putin 5 zile înainte de termenul stabilit potrivit alin. (1), fara a

aduce atingere dreptului acestora de a formula concluzii orale.

(3) Partile pot fi de acord ca dezbaterea fondului sa urmeze în

camera de consiliu, în aceeasi zi sau la un alt termen.

(4) Cererea de judecata în lipsa presupune ca partea care a

formulat-o a fost de acord si ca dezbaterea fondului sa aiba loc în

camera de consiliu, în afara de cazul în care partea a solicitat

expres ca aceasta sa aiba loc în sedinta publica.

SUBSECTIUNEA a 2-a

Exceptiile procesuale

Notiunea

Art. 239. - Exceptia procesuala este mijlocul prin care, în conditiile

legii, partea interesata, procurorul sau instanta invoca, fara sa

puna în discutie fondul dreptului, neregularitati procedurale

privitoare la compunerea completului sau constituirea instantei,

competenta instantei ori la procedura de judecata sau lipsuri

referitoare la dreptul la actiune, urmarind, dupa caz, declinarea

competentei, amânarea judecatii, refacerea unor acte ori

anularea, respingerea sau perimarea cererii.

Exceptiile absolute si relative

Art. 240. - (1) Exceptiile absolute sunt cele prin care se invoca

încalcarea unor norme de ordine publica.

(2) Exceptiile relative sunt cele prin care se invoca încalcarea unor

norme care ocrotesc cu precadere interesele partilor.

Invocarea

Art. 241. - (1) Exceptiile absolute pot fi invocate de parte sau de

instanta în orice stare a procesului, daca prin lege nu se prevede

altfel. Ele pot fi ridicate înaintea instantei de recurs numai daca,

pentru solutionare, nu este necesara administrarea altor dovezi în

afara înscrisurilor noi.

(2) Exceptiile relative pot fi invocate de partea care justifica un

interes, cel mai târziu la primul termen de judecata dupa

savârsirea neregularitatii procedurale, în etapa cercetarii

procesului si înainte de a se pune concluzii în fond.

(3) Cu toate acestea, partile sunt obligate sa invoce toate

mijloacele de aparare si toate exceptiile procesuale de îndata ce le

sunt cunoscute. În caz contrar, ele vor raspunde pentru pagubele

pricinuite partii adverse, dispozitiile art. 184-186 fiind aplicabile.

Procedura de solutionare

Art. 242. - (1) Instanta se va pronunta mai întâi asupra exceptiilor

de procedura, precum si asupra celor de fond care fac inutila, în

tot sau în parte, administrarea de probe ori, dupa caz, cercetarea

în fond a cauzei.

(2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe exceptii,

instanta va determina ordinea de solutionare în functie de efectele

pe care acestea le produc.

(3) Daca instanta nu se poate pronunta de îndata asupra exceptiei

invocate, va amâna judecata si va stabili un termen scurt în

vederea solutionarii exceptiei.

(4) Exceptiile vor putea fi unite cu administrarea probelor,

respectiv cu fondul cauzei numai daca pentru judecarea lor este

necesar sa se administreze aceleasi dovezi ca si pentru finalizarea

etapei cercetarii procesului sau, dupa caz, pentru solutionarea

fondului.

(5) Încheierea prin care s-a respins exceptia, precum si cea prin

care, dupa admiterea exceptiei, instanta a ramas în continuare

învestita pot fi atacate numai odata cu fondul, daca legea nu

dispune altfel.

SUBSECTIUNEA a 3-a

Probele

§ 1. Dispozitii generale

Sarcina probei

Art. 243. - Cel care face o sustinere în cursul procesului trebuie sa

o dovedeasca, în afara de cazurile anume prevazute de lege.

Obiectul probei si mijloacele de

proba

Art. 244. - Dovada unui act juridic sau a unui fapt se poate face

prin înscrisuri, martori, prezumtii, marturisirea uneia dintre parti,

facuta din proprie initiativa sau obtinuta la interogatoriu, prin

expertiza, prin mijloacele materiale de proba, prin cercetarea la

fata locului sau prin orice alte mijloace prevazute de lege.

Lipsa îndatoririi de a proba

Art. 245. - Nimeni nu este tinut de a proba/dovedi ceea ce

instanta este tinuta sa ia cunostinta din oficiu.

Obligativitatea cunoasterii din

oficiu

Art. 246. - (1) Instanta de judecata trebuie sa ia cunostinta din

oficiu de dreptul în vigoare în România.

(2) Cu toate acestea, textele care nu sunt publicate în Monitorul

Oficial al României sau într-o alta modalitate anume prevazuta de

lege, conventiile, tratatele si acordurile internationale aplicabile în

România, care nu sunt integrate/cuprinse într-un text de lege,

precum si dreptul international cutumiar trebuie dovedite de

partea interesata.

Posibilitatea cunoasterii din oficiu

Art. 247. - Instanta de judecata poate lua cunostinta din oficiu de

dreptul unui stat strain, cu conditia ca acesta sa fie invocat. Ea

poate, de asemenea, sa ceara ca proba acestuia sa fie facuta,

între altele, prin marturia unui expert sau prin producerea unui

certificat emis de un specialist al dreptului, român ori strain.

Propunerea probelor. Rolul

instantei

Art. 248. - (1) Probele se propun, sub sanctiunea decaderii, de

catre reclamant prin cererea de chemare în judecata, iar de catre

pârât prin întâmpinare, daca legea nu dispune altfel. Ele pot fi

propuse si oral, în cazurile anume prevazute de lege.

(2) Dovezile care nu au fost propuse în conditiile alin. (1) nu vor

mai putea fi cerute si încuviintate în cursul procesului, în afara de

cazurile în care:

1. necesitatea probei rezulta din modificarea cererii;

2. nevoia administrarii probei reiese din cercetarea judecatoreasca

si partea nu o putea prevedea;

3. partea învedereaza instantei ca, din motive temeinic justificate,

nu a putut propune în termen probele cerute;

4. administrarea probei nu duce la amânarea judecatii;

5. exista acordul expres al tuturor partilor.

(3) În cazurile prevazute la alin. (2), partea adversa are dreptul la

proba contrara numai asupra aceluiasi aspect pentru care s-a

încuviintat proba invocata.

(4) În cazul amânarii, pentru motivele prevazute la alin. (2),

partea este obligata, când se cere proba cu martori, sa depuna

lista acestora în termen de 5 zile de la încuviintarea probei, iar

daca s-a încuviintat proba cu înscrisuri, trebuie sa depuna copii

certificate de pe înscrisurile invocate, cu cel putin 5 zile înainte de

termenul fixat pentru judecata, sub sanctiunea decaderii din

dreptul de a administra proba încuviintata.

(5) Daca probele propuse nu sunt îndestulatoare pentru lamurirea

în întregime a procesului, instanta va dispune ca partile sa

completeze probele. De asemenea, judecatorul poate, din oficiu,

sa puna în discutia partilor necesitatea administrarii altor probe,

pe care le poate ordona chiar daca partile se împotrivesc.

(6) Cu toate acestea, partile nu pot invoca în caile de atac

omisiunea instantei de a ordona din oficiu probe pe care ele nu leau

propus si administrat în conditiile legii.

Admisibilitatea probelor

Art. 249. - (1) Probele trebuie sa fie admisibile potrivit legii si sa

duca la solutionarea procesului.

(2) Daca un anumit fapt este de notorietate publica ori

necontestat, instanta va putea decide, tinând seama de

circumstantele cauzei, ca nu mai este necesara dovedirea lui.

(3) Obiceiurile, uzurile, uzantele, regulile deontologice,

regulamentele si reglementarile locale nu trebuie dovedite decât

în cazul în care instanta sau una dintre parti nu le cunoaste.

(4) La cererea instantei, autoritatile competente sunt obligate sa îi

comunice, în termenul stabilit, toate informatiile, înscrisurile ori

reglementarile solicitate.

Conventiile asupra probelor

Art. 250. - Conventiile asupra admisibilitatii, obiectului sau sarcinii

probelor sunt valabile, cu exceptia celor care privesc drepturi de

care partile nu pot dispune, a celor care fac imposibila ori dificila

dovada actelor sau faptelor juridice ori, dupa caz, contravin ordinii

publice sau bunelor moravuri.

Renuntarea la proba

Art. 251. - (1) Când o parte renunta la probele propuse, cealalta

parte poate sa si le însuseasca.

(2) Instanta poate dispune administrarea din oficiu a probei la

care s-a renuntat.

Încuviintarea probelor

Art. 252. - (1) Probele se pot încuviinta numai daca sunt întrunite

cerintele prevazute la art. 249, în afara de cazul când ar exista

pericolul ca ele sa se piarda prin întârziere.

(2) Încheierea prin care se încuviinteaza probele va arata faptele

ce vor trebui dovedite, mijloacele de proba încuviintate, precum si

obligatiile ce revin partilor în legatura cu administrarea acestora.

(3) Instanta va putea limita numarul martorilor propusi.

Revenirea asupra probelor

încuviintate

Art. 253. - Instanta poate reveni asupra unor probe încuviintate

daca, dupa administrarea altor probe, apreciaza ca administrarea

vreuneia nu mai este necesara. Instanta este însa obligata sa

puna aceasta împrejurare în discutia partilor.

Administrarea probelor

Art. 254. - (1) Administrarea probelor se va face în ordinea

stabilita de instanta.

(2) Probele se vor administra, când este posibil, chiar în sedinta în

care au fost încuviintate. Pentru administrarea celorlalte probe se

va fixa termen, luându-se totodata masurile ce se impun pentru

prezentarea martorilor, efectuarea expertizelor, aducerea

înscrisurilor si a oricaror alte mijloace de proba.

(3) Probele vor fi administrate înainte de începerea dezbaterilor

asupra fondului, daca legea nu prevede altfel.

(4) Dovada si dovada contrara vor fi administrate, atunci când

este posibil, în aceeasi sedinta.

(5) Daca s-a dispus o cercetare la fata locului, aceasta se va

efectua, când este cazul, mai înainte de administrarea celorlalte

probe.

(6) Când proba cu martori a fost încuviintata în conditiile

prevazute la art. 248 alin. (2), dovada contrara va fi ceruta, sub

sanctiunea decaderii, în aceeasi sedinta, daca amândoua partile

sunt de fata.

(7) Partea care a lipsit la încuviintarea dovezii este obligata sa

ceara proba contrara la sedinta urmatoare, iar în caz de

împiedicare, la primul termen când se înfatiseaza.

Locul administrarii probelor

Art. 255. - (1) Administrarea probelor se face în fata instantei de

judecata sesizate, în camera de consiliu, daca legea nu dispune

altfel.

(2) Daca, din motive obiective, administrarea probelor nu se poate

face decât în afara localitatii de resedinta a instantei, aceasta se

va putea efectua prin comisie rogatorie, de catre o instanta de

acelasi grad sau chiar mai mica în grad, daca în acea localitate nu

exista o instanta de acelasi grad. În cazul în care felul dovezii

îngaduie si partile se învoiesc, instanta care administreaza proba

poate fi scutita de citarea partilor.

(3) Când instanta care a primit comisia rogatorie constata ca

administrarea probei urmeaza a se face în circumscriptia altei

instante, va înainta, pe cale administrativa, cererea de comisie

rogatorie instantei competente, comunicând aceasta instantei de

la care a primit însarcinarea.

(4) Instanta însarcinata prin comisie rogatorie va proceda la

administrarea probelor în prezenta partilor sau, chiar în lipsa, daca

au fost legal citate, având aceleasi atributii ca si instanta sesizata,

în ceea ce priveste procedura de urmat.

(5) Dupa ce s-a efectuat administrarea probelor prin comisie

rogatorie, instanta sesizata, daca este cazul, va fixa, din oficiu,

termen pentru continuarea cercetarii procesului sau, dupa caz,

pentru dezbaterea fondului.

Cheltuielile necesare administrarii

probelor

Art. 256. - (1) Când administrarea probei încuviintate necesita

cheltuieli, instanta va pune în vedere partii care a cerut-o sa

depuna la grefa, de îndata sau în termenul fixat de instanta,

dovada achitarii sumei stabilite pentru acoperirea lor.

(2) În cazurile în care proba a fost dispusa din oficiu sau la

cererea procurorului în procesul pornit de acesta în conditiile

prevazute la art. 90 alin. (1), instanta va stabili, prin încheiere,

cheltuielile de administrare a probei si partea care trebuie sa le

plateasca, putându-le pune si în sarcina ambelor parti.

(3) Nedepunerea sumei prevazute la alin. (1) în termenul fixat

atrage decaderea partii din dreptul de a administra dovada

încuviintata în fata acelei instante.

(4) Depunerea sumei prevazute la alin. (1) se va putea însa face

si dupa împlinirea termenului, daca prin aceasta nu se amâna

judecata.

(5) Dispozitiile alin. (1)-(4) se aplica si în cazul în care

administrarea probei se face prin comisie rogatorie.

Situatia partii decazute

Art. 257. - Partea decazuta din dreptul de a administra o proba va

putea totusi sa se apere, discutând în fapt si în drept temeinicia

sustinerilor si a dovezilor partii potrivnice.

Aprecierea probelor

Art. 258. - (1) Instanta va examina probele administrate, pe

fiecare în parte si pe toate în ansamblul lor.

(2) În vederea stabilirii existentei sau inexistentei faptelor pentru

a caror dovedire probele au fost încuviintate, judecatorul le

apreciaza în mod liber, potrivit convingerii sale, în afara de cazul

când legea stabileste puterea lor doveditoare.

§ 2. Dovada cu înscrisuri

I. Dispozitii generale

Notiunea

Art. 259. - Înscrisul este orice scriere sau alta consemnare care

cuprinde date despre un act sau fapt juridic, indiferent de suportul

ei material ori de modalitatea de conservare si stocare.

Înscrisurile pe suport informatic

Art. 260. - Înscrisul pe suport informatic este admis ca proba în

aceleasi conditii ca înscrisul pe suport hârtie, daca îndeplineste

conditiile prevazute de lege.

Înscrisurile în forma electronica

Art. 261. - Înscrisurile facute în forma electronica sunt supuse

dispozitiilor legii speciale.

Rolul semnaturii

Art. 262. - (1) Semnatura unui înscris face deplina credinta, pâna

la proba contrara, despre existenta consimtamântului partii care la

semnat cu privire la continutul acestuia. Daca semnatura

apartine unui functionar public, ea confera autenticitate acelui

înscris, în conditiile legii.

(2) Când semnatura este electronica, aceasta nu este valabila

decât daca este reprodusa în conditiile prevazute de lege.

II. Înscrisul autentic

Notiunea

Art. 263. - (1) Înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, dupa

caz, primit si autentificat de o autoritate publica, de notarul public

sau de catre o alta persoana învestita de stat cu autoritate

publica, în forma si conditiile stabilite de lege. Autenticitatea

înscrisului se refera la stabilirea identitatii partilor, exprimarea

consimtamântului acestora cu privire la continut, semnatura

acestora si data înscrisului.

(2) Este, de asemenea, autentic orice alt înscris emis de catre o

autoritate publica si caruia legea îi confera acest caracter.

Puterea doveditoare

Art. 264. - (1) Înscrisul autentic face deplina dovada, fata de orice

persoana, pâna la declararea sa ca fals, cu privire la constatarile

facute personal de catre cel care a autentificat înscrisul, în

conditiile legii.

(2) Declaratiile partilor cuprinse în înscrisul autentic fac dovada,

pâna la proba contrara, atât între parti, cât si fata de oricare alte

persoane.

(3) Dispozitiile alin. (2) sunt aplicabile si în cazul mentiunilor din

înscris care sunt în directa legatura cu raportul juridic al partilor,

fara a constitui obiectul principal al actului. Celelalte mentiuni

constituie, între parti, un început de dovada scrisa.

Nulitatea si conversiunea

înscrisului autentic

Art. 265. - (1) Înscrisul autentic întocmit fara respectarea

formelor prevazute pentru încheierea sa valabila ori de o persoana

incompatibila, necompetenta sau cu depasirea competentei este

lovit de nulitate absoluta, daca legea nu dispune altfel.

(2) Înscrisul prevazut la alin. (1) face însa deplina dovada ca

înscris sub semnatura privata, daca este semnat de parti, iar daca

nu este semnat, constituie, între acestea, doar un început de

dovada scrisa.

III. Înscrisul sub semnatura privata

Notiunea

Art. 266. - Înscrisul sub semnatura privata este acela care poarta

semnatura partilor, indiferent de suportul sau material. El nu este

supus niciunei alte formalitati, în afara exceptiilor anume

prevazute de lege.

Puterea doveditoare

Art. 267. - (1) Înscrisul sub semnatura privata, recunoscut de cel

caruia îi este opus sau, dupa caz, socotit de lege ca recunoscut,

face dovada între parti pâna la proba contrara.

(2) Mentiunile din înscris care sunt în directa legatura cu raportul

juridic al partilor fac, de asemenea, dovada pâna la proba

contrara, iar celelalte mentiuni, straine de cuprinsul acestui

raport, pot servi doar ca început de dovada scrisa.

Pluralitatea de exemplare

Art. 268. - (1) Înscrisul sub semnatura privata, care constata un

contract sinalagmatic, are putere doveditoare numai daca a fost

facut în atâtea exemplare originale câte parti cu interese contrare

sunt.

(2) Un singur exemplar original este suficient pentru toate

persoanele având acelasi interes.

(3) Fiecare exemplar original trebuie sa faca mentiune despre

numarul originalelor ce au fost facute. Lipsa acestei mentiuni nu

poate fi opusa însa de cel care a executat, în ceea ce îl priveste,

obligatia constatata în acel înscris.

(4) Pluralitatea exemplarelor originale nu este ceruta când partile,

de comun acord, au depus singurul original la un tert ales de ele.

Formalitatea „bun si aprobat"

Art. 269. - (1) Înscrisul sub semnatura privata, prin care o singura

parte se obliga catre o alta sa îi plateasca o suma de bani sau o

cantitate de bunuri fungibile, trebuie sa fie în întregime scris cu

mâna celui care îl subscrie sau cel putin ca, în afara de

semnatura, sa fie scris cu mâna sa „bun si aprobat pentru...", cu

aratarea în litere a sumei sau a cantitatii datorate.

(2) Când suma aratata în cuprinsul înscrisului este diferita de cea

aratata în formula „bun si aprobat", se prezuma ca obligatia nu

exista decât pentru suma cea mai mica, chiar daca înscrisul si

formula „bun si aprobat" sunt scrise în întregime cu mâna sa de

cel obligat, afara numai daca se dovedeste în care parte este

greseala sau daca prin lege se prevede altfel.

Exceptiile

Art. 270. - (1) Dispozitiile art. 268 si 269 nu se aplica în

raporturile dintre întreprinzatori sau alti profesionisti.

(2) În cazurile prevazute la alin. (1), data înscrisului sub

semnatura privata poate fi dovedita, chiar si fata de terti, cu orice

mijloc de proba, în masura în care legea speciala nu cere forma

scrisa pentru dovedirea conventiei însesi.

Sanctionarea nerespectarii

formalitatilor speciale

Art. 271. - Înscrisurile sub semnatura privata pentru care nu s-au

îndeplinit cerintele prevazute la art. 268 si 269 vor putea fi

socotite ca început de dovada scrisa.

Data certa a înscrisului sub

semnatura privata

Art. 272. - (1) Data înscrisurilor sub semnatura privata este

opozabila altor persoane decât celor care le-au întocmit, numai

din ziua în care a devenit certa, prin una dintre modalitatile

prevazute de lege, respectiv:

1. din ziua în care au fost prezentate spre a se conferi data certa

de catre notarul public, executorul judecatoresc sau alt functionar

competent în aceasta privinta;

2. din ziua când au fost înfatisate la o autoritate sau institutie

publica, facându-se despre aceasta mentiune pe înscrisuri;

3. din ziua când au fost înregistrate într-un registru sau alt

document public;

4. din ziua mortii ori din ziua când a survenit neputinta fizica de a

scrie a celui care l-a întocmit sau a unuia dintre cei care l-au

subscris, dupa caz;

5. din ziua în care cuprinsul lor este reprodus, chiar si pe scurt, în

înscrisuri autentice întocmite în conditiile art. 263, precum

încheieri, procese-verbale pentru punerea de sigilii sau pentru

facere de inventar;

6. din ziua în care s-a petrecut un alt fapt de aceeasi natura care

dovedeste în chip neîndoielnic anterioritatea înscrisului.

(2) Sub rezerva unor dispozitii legale contrare, instanta, tinând

seama de împrejurari, poate sa înlature aplicarea, în tot sau în

parte, a dispozitiilor alin. (1) în privinta chitantelor liberatorii.

Registrele si hârtiile domestice

Art. 273. - Registrele si hârtiile domestice nu fac dovada pentru

cel care le-a scris. Ele fac dovada împotriva lui:

1. în toate cazurile în care atesta neîndoielnic o plata primita;

2. când cuprind mentiunea expresa ca însemnarea a fost facuta în

folosul celui aratat drept creditor, pentru a tine loc de titlu.

Registrele întreprinzatorilor si ale

altor profesionisti

Art. 274. - (1) Registrele întreprinzatorilor si ale altor

profesionisti, întocmite si tinute cu respectarea dispozitiilor legale,

pot face între acestia deplina dovada în justitie, pentru faptele si

chestiunile legate de activitatea lor profesionala.

(2) Registrele prevazute la alin. (1), chiar netinute cu respectarea

dispozitiilor legale, fac dovada contra celor care le-au tinut. Cu

toate acestea, partea care se prevaleaza de ele nu poate scinda

continutul lor.

(3) În toate cazurile, instanta este în drept a aprecia daca se

poate atribui continutului registrelor unui întreprinzator sau altui

profesionist o alta putere doveditoare, daca trebuie sa se renunte

la aceasta proba în cazul în care registrele partilor nu concorda

sau daca trebuie sa atribuie o credibilitate mai mare registrelor

uneia dintre parti.

Mentiunile facute de creditor

Art. 275. - Orice mentiune facuta de creditor în josul, pe marginea

sau pe dosul unui titlu care a ramas neîntrerupt în posesia sa face

dovada, cu toate ca nu este nici semnata, nici datata de el, când

tinde a stabili liberatiunea debitorului. Aceeasi putere doveditoare

o are mentiunea facuta de creditor în josul, pe marginea sau pe

dosul duplicatului unui înscris sau al unei chitante, daca duplicatul

sau chitanta este în mâinile debitorului.

IV. Înscrisurile pe suport informatic

Notiunea

Art. 276. - (1) Când datele unui act juridic sunt redate pe un

suport informatic, documentul care reproduce aceste date

constituie instrumentul probator al actului, daca este inteligibil si

prezinta garantii suficient de serioase pentru a face deplina

credinta în privinta continutului acestuia si a identitatii persoanei

de la care acesta emana.

(2) Pentru a aprecia calitatea documentului, instanta trebuie sa

tina seama de circumstantele în care datele au fost înscrise si

documentul care le-a reprodus.

Prezumtia de validitate a înscrierii

Art. 277. - Înscrierea datelor unui act juridic pe suport informatic

este prezumata a prezenta garantii suficient de serioase pentru a

face deplina credinta în cazul în care ea este facuta în mod

sistematic si fara lacune si când datele înscrise sunt protejate

contra alterarilor si contrafacerilor astfel încât integritatea

documentului este deplin asigurata. O astfel de prezumtie exista si

în favoarea tertilor din simplul fapt ca înscrierea este efectuata de

catre un profesionist.

Puterea doveditoare

Art. 278. - (1) Daca prin lege nu se prevede altfel, documentul

care reproduce datele unui act, înscrise pe un suport informatic,

face deplina dovada între parti, pâna la proba contrara.

(2) Daca suportul sau tehnologia utilizata pentru redactare nu

garanteaza integritatea documentului, acesta poate servi, dupa

circumstante, ca mijloc material de proba sau ca început de

dovada scrisa.

V. Duplicatele si copiile de pe înscrisurile autentice sau sub semnatura privata

Regimul duplicatelor

Art. 279. - Duplicatele de pe înscrisurile notariale sau alte

înscrisuri autentice, eliberate în conditiile prevazute de lege,

înlocuiesc originalul si au aceeasi putere doveditoare ca si acesta.

Regimul copiilor

Art. 280. - (1) Copia, chiar legalizata, de pe orice înscris autentic

sau sub semnatura privata nu poate face dovada decât despre

ceea ce este cuprins în înscrisul original.

(2) Partile pot sa ceara confruntarea copiei cu originalul,

prezentarea acestuia din urma putând fi întotdeauna ordonata de

instanta, în conditiile prevazute la art. 286 alin. (2).

(3) Daca este imposibil sa fie prezentat originalul sau duplicatul

înscrisului autentic ori originalul înscrisului sub semnatura privata,

copia legalizata de pe acestea constituie un început de dovada

scrisa.

(4) Copiile de pe copii nu au nicio putere doveditoare.

(5) Extrasele sau copiile partiale fac dovada ca si copiile integrale

sau copiile asimilate acestora, însa numai pentru partea din

înscrisul original pe care o reproduc; în cazul în care sunt

contestate, iar originalul este imposibil sa fie prezentat, instanta

are dreptul sa aprecieze, în limitele prevazute la alin. (3) si (4), în

ce masura partea din original, reprodusa în extras, poate fi

socotita ca având putere doveditoare, independent de partile din

original care nu au fost reproduse.

Copiile facute pe microfilme sau

pe suporturi informatice

Art. 281. - Datele din înscrisurile autentice sau sub semnatura

privata redate pe microfilme si alte suporturi accesibile de

prelucrare electronica a datelor, facute cu respectarea dispozitiilor

legale, au aceeasi putere doveditoare ca si înscrisurile în baza

carora au fost redate.

VI. Înscrisurile recognitive sau reînnoitoare

Puterea doveditoare

Art. 282. - Înscrisul de recunoastere sau de reînnoire a unei

datorii preexistente face dovada împotriva debitorului,

mostenitorilor sau succesorilor sai în drepturi, daca acestia nu

dovedesc, prin aducerea documentului originar, ca recunoasterea

este eronata sau inexacta.

VII. Regimul altor înscrisuri

Alte categorii de înscrisuri

Art. 283. - (1) Contractele încheiate pe formulare tipizate sau

standardizate ori încorporând conditii generale tip, dupa caz, sunt

considerate înscrisuri sub semnatura privata, daca legea nu

prevede altfel.

(2) Daca legea nu dispune altfel, biletele, tichetele si alte

asemenea documente, utilizate cu ocazia încheierii unor acte

juridice sau care încorporeaza dreptul la anumite prestatii, au

forta probanta a înscrisurilor sub semnatura privata, chiar daca nu

sunt semnate.

(3) Telexul, precum si telegrama ale caror originale, depuse la

oficiul postal, au fost semnate de expeditor, fac aceeasi dovada ca

si înscrisul sub semnatura privata.

Anexele

Art. 284. - Planurile, schitele, hârtiile, fotografiile si orice alte

documente anexate au aceeasi putere doveditoare ca si

înscrisurile la care sunt alaturate, daca au legatura directa cu

înscrisul si poarta semnatura, dupa caz, a partii sau a persoanei

competente care a întocmit înscrisul.

Modificarile înscrisului

Art. 285. - Stersaturile, radierile, corecturile si orice alte

modificari, mentiuni sau adaugiri, facute într-un înscris, nu vor fi

luate în considerare decât daca au fost constatate sub semnatura

de cel competent sa îl întocmeasca sau de partea de la care emana înscrisul, dupa caz.

 

VIII. Administrarea probei cu înscrisuri

Depunerea înscrisurilor

Art. 286. - (1) Daca prin lege nu se dispune altfel, fiecare parte

are dreptul sa depuna înscrisurile de care întelege sa se

foloseasca, în copie certificata pentru conformitate.

(2) Daca înscrisul este depus în copie, partea care l-a depus este

obligata sa aiba asupra sa originalul si, la cerere, sa îl prezinte

instantei, sub sanctiunea de a nu se tine seama de înscris.

(3) Daca partea adversa nu poate sa îsi dea seama de exactitatea

copiei fata cu originalul înfatisat în sedinta, judecatorul va putea

acorda un termen scurt, obligând partea sa depuna originalul în

pastrarea grefei.

(4) Înscrisurile depuse în original nu vor putea fi retrase decât

dupa ce se vor lasa copii legalizate de grefierul instantei unde au

fost depuse.

(5) Înscrisurile întocmite în alta limba decât cea folosita în fata

instantei trebuie însotite de traduceri legalizate.

(6) Înscrisurile depuse în copie la dosar nu pot fi retrase de parti.

Obligatia partii adverse de a

prezenta înscrisul

Art. 287. - (1) Când partea învedereaza ca partea adversa detine

un înscris probatoriu, referitor la proces, instanta poate ordona

înfatisarea lui.

(2) Cererea de înfatisare va fi admisa, daca înscrisul este comun

partilor din proces, daca însasi partea adversa s-a referit în proces

la acest înscris sau daca, dupa lege, ea este obligata sa înfatiseze

înscrisul.

Cazurile de respingere a cererii

de prezentare a înscrisului

Art. 288. - (1) Judecatorul va respinge motivat cererea de

depunere la dosar a înscrisului, în întregime sau în parte, când:

1. continutul înscrisului se refera la chestiuni strict personale

privind demnitatea sau viata privata a unei persoane;

2. depunerea înscrisului ar încalca îndatorirea legala de pastrare a

secretului;

3. depunerea înscrisului ar atrage urmarirea penala a partii, a

sotului sau a unei rude ori afin pâna la gradul al treilea inclusiv.

(2) Daca legea nu dispune altfel, incidenta vreunuia dintre cazurile

de mai sus va fi verificata de judecator, prin cercetarea

continutului înscrisului. În încheierea de sedinta se va face o

mentiune corespunzatoare.

Refuzul de a prezenta înscrisul

Art. 289. - Daca partea refuza sa raspunda la interogatoriul ce s-a

propus în dovedirea detinerii sau existentei înscrisului, daca reiese

din dovezile administrate ca a ascuns înscrisul ori l-a distrus sau

daca, dupa ce s-a dovedit detinerea înscrisului, nu se conformeaza

ordinului dat de instanta de a-l înfatisa, instanta va putea socoti

ca dovedite afirmatiile facute cu privire la continutul acelui înscris

de partea care a cerut înfatisarea.

Cercetarea înscrisului prin

judecatorul delegat

Art. 290. - (1) Când un înscris, necesar dezlegarii procesului, se

gaseste la una dintre parti si nu poate fi prezentat fiindca

aducerea ar fi prea costisitoare sau când înscrisurile sunt prea

voluminoase ori numeroase, se va putea delega un judecator în

prezenta caruia partile vor cerceta înscrisurile la locul unde se

gasesc.

(2) Prin exceptie de la dispozitiile alin. (1), instanta, tinând seama

de împrejurari, poate sa ceara doar prezentarea unor extrase sau

copii de pe înscrisurile solicitate, certificate de persoana care le

detine. În asemenea cazuri, daca este necesar, instanta poate

dispune verificarea conformitatii extrasului sau copiei cu originalul.

Obligatia tertului de a prezenta

înscrisul

Art. 291. - (1) Când se arata ca un înscris necesar solutionarii

procesului se afla în posesia unui tert, acesta va putea fi citat ca

martor, punându-i-se în vedere sa aduca înscrisul în instanta.

(2) Când detinatorul înscrisului este o persoana juridica,

reprezentantii ei vor putea fi citati ca martori.

(3) Tertul poate refuza înfatisarea înscrisului în cazurile prevazute

la art. 288.

Art. 292. - (1) Daca înscrisul se gaseste în pastrarea unei

autoritati sau institutii publice, instanta va lua masuri, la cererea

Obligatia autoritatii sau institutiei

publice de a prezenta înscrisul

uneia dintre parti sau din oficiu, pentru aducerea lui, în termenul

fixat în acest scop, punând în vedere conducatorului autoritatii sau

institutiei publice detinatoare masurile ce se pot dispune în caz de

neconformare.

(2) Autoritatea sau institutia publica detinatoare este în drept sa

refuze trimiterea înscrisului când acesta se refera la apararea

nationala, siguranta publica sau relatiile diplomatice. Extrase

partiale vor putea fi trimise daca niciunul dintre aceste motive nu

se opune.

Înscrisurile care nu pot fi trimise

instantei

Art. 293. - (1) Instanta nu va putea cere trimiterea în original a

cartilor funciare si a planurilor, a registrelor autoritatilor sau

institutiilor publice, a testamentelor depuse la instante, notari

publici sau avocati, precum si a altor înscrisuri originale ce se

gasesc în arhivele acestora. Se vor putea însa cere copii certificate

ale acestora.

(2) Cercetarea acestor înscrisuri, daca este necesara, se va face,

cu citarea partilor, de un judecator delegat sau, daca înscrisul se

gaseste în alta localitate, prin comisie rogatorie, de catre instanta

respectiva.

(3) Prin exceptie de la prevederile alin. (1) si (2), când procedura

verificarilor înscrisurilor o impune, instanta va putea ordona

prezentarea testamentelor originale sau a altor înscrisuri originale,

depuse la instante, notari publici sau avocati, pentru efectuarea

expertizei grafoscopice în laboratoarele de specialitate daca

expertiza actului nu se poate efectua la sediul arhivei.

Prezentarea registrelor

întreprinzatorilor

Art. 294. - (1) La cererea uneia dintre parti sau chiar din oficiu,

instanta va putea ordona înfatisarea registrelor întreprinzatorilor si

ale altor profesionisti sau comunicarea lor.

(2) Când înscrisurile sau registrele prevazute la alin. (1) ce

urmeaza a fi cercetate se afla în alta circumscriptie

judecatoreasca, cercetarea lor se va face prin comisie rogatorie.

IX. Verificarea înscrisurilor

Recunoasterea sau contestarea

înscrisului sub semnatura privata

Art. 295. - (1) Acela caruia i se opune un înscris sub semnatura

privata este dator fie sa recunoasca, fie sa conteste scrierea ori

semnatura. Contestarea scrierii sau semnaturii poate fi facuta, la

primul termen dupa depunerea înscrisului, sub sanctiunea

decaderii.

(2) Mostenitorii sau succesorii în drepturi ai aceluia de la care se

pretinde a fi înscrisul pot declara ca nu cunosc scrisul sau

semnatura autorului lor.

Obligatia de verificare a

înscrisului

Art. 296. - (1) Când una dintre persoanele mentionate la art. 295

contesta scrierea sau semnatura ori declara ca nu le cunoaste,

instanta va proceda la verificarea înscrisului prin:

1. compararea scrierii si semnaturii de pe înscris cu scrierea si

semnatura din alte înscrisuri necontestate;

2. expertiza;

3. orice alte mijloace de proba admise de lege.

(2) În acest scop, presedintele completului de judecata va obliga

partea careia i se atribuie scrierea sau semnatura sa scrie si sa

semneze sub dictarea sa parti din înscris. Refuzul de a scrie ori de

a semna va putea fi considerat ca o recunoastere a scrierii sau

semnaturii.

Art. 297. - (1) Judecatorul, dupa compararea înscrisului cu

Procedura de verificare

scrierea sau semnatura facuta în fata sa ori, daca este cazul, si cu

alte înscrisuri, se poate lamuri asupra înscrisului.

(2) Daca însa, din compararea scrierilor, judecatorul nu este

lamurit, va ordona ca verificarea sa se faca prin expertiza,

obligând partile sau alte persoane sa depuna de îndata înscrisuri

de comparatie.

(3) Se primesc ca înscrisuri de comparatie:

1. înscrisurile autentice;

2. înscrisurile sau alte scrieri private necontestate de parti;

3. partea din înscris care nu este contestata;

4. scrisul sau semnatura facut/facuta înaintea instantei.

(4) Înscrisurile depuse pentru verificare vor fi semnate de

presedinte, grefier si parti.

(5) Partile iau cunostinta de înscrisuri în sedinta.

Denuntarea înscrisului ca fals

Art. 298. - (1) Daca cel mai târziu la primul termen dupa

prezentarea unui înscris folosit în proces una dintre parti declara

ca acesta este fals prin falsificarea scrierii sau semnaturii, ea este

obligata sa arate motivele pe care se sprijina.

(2) Daca partea care foloseste înscrisul nu este prezenta, instanta

va ordona ca aceasta sa se prezinte personal pentru a lua

cunostinta de denuntarea înscrisului ca fals, sa depuna originalul

si sa dea explicatiile necesare.

(3) Judecatorul poate ordona prezentarea partilor chiar si înainte

de primul termen de judecata, daca partea declara, prin

întâmpinare, ca scrierea sau semnatura sa este falsificata.

(4) În cazuri temeinic justificate, partile pot fi reprezentate prin

mandatari cu procura speciala.

Verificarea starii înscrisului

denuntat ca fals

Art. 299. - (1) Judecatorul va constata de îndata, prin procesverbal,

starea materiala a înscrisului denuntat ca fals, daca exista

pe el stersaturi, adaugiri sau corecturi, apoi îl va semna, spre

neschimbare, si îl va încredinta grefei, dupa ce va fi contrasemnat

de grefier si de parti.

(2) Daca partile nu vor sau nu pot sa semneze, se va face

mentiune despre toate acestea în procesul-verbal.

Ascultarea partilor

Art. 300. - (1) La acelasi termen în care înscrisul a fost denuntat

ca fals sau, în cazul prevazut la art. 298 alin. (2), la termenul

urmator, judecatorul întreaba partea care a produs înscrisul, daca

întelege sa se foloseasca de el.

(2) Daca partea care a folosit înscrisul lipseste, refuza sa

raspunda sau declara ca nu se mai serveste de înscris, acesta va fi

înlaturat, în tot sau în parte, dupa caz.

(3) Daca partea care a denuntat înscrisul ca fals lipseste, refuza

sa raspunda sau îsi retrage declaratia de denuntare, înscrisul va fi

considerat ca recunoscut.

Suspendarea procesului si

sesizarea parchetului

Art. 301. - Daca partea care a prezentat înscrisul staruie sa se

foloseasca de acesta, desi denuntarea ca fals a acestuia nu a fost

retrasa, instanta, daca este indicat autorul falsului sau complicele

acestuia, poate suspenda judecata procesului, înaintând de îndata

înscrisul denuntat ca fals parchetului competent, pentru

cercetarea falsului, împreuna cu procesul-verbal ce se va încheia

în acest scop.

Cercetarea falsului de catre

instanta civila

Art. 302. - În cazul în care, potrivit legii, actiunea penala nu poate

fi pusa în miscare ori nu poate continua, cercetarea falsului se va

face de catre instanta civila, prin orice mijloace de proba.

§ 3. Proba cu martori

I. Admisibilitatea probei cu martori

Admisibilitatea probei

Art. 303. - (1) Proba cu martori este admisibila în toate cazurile în

care legea nu dispune altfel.

(2) Niciun act juridic nu poate fi dovedit cu martori, daca valoarea

obiectului sau este mai mare de 250 lei. Cu toate acestea, se

poate face dovada cu martori, contra unui întreprinzator sau altui

profesionist, a oricarui act juridic, indiferent de valoarea lui, daca

a fost facut de acesta în exercitiul activitatii sale profesionale, în

afara de cazul în care legea speciala cere proba scrisa.

(3) În cazul în care legea cere forma scrisa pentru validitatea unui

act juridic, acesta nu poate fi dovedit cu martori.

(4) De asemenea, este inadmisibila proba cu martori daca pentru

dovedirea unui act juridic legea cere forma scrisa, în afara de

cazurile în care:

1. partea s-a aflat în imposibilitate materiala sau morala de a-si

întocmi un înscris pentru dovedirea actului juridic;

2. exista un început de dovada scrisa, potrivit prevederilor art.

304;

3. partea a pierdut înscrisul doveditor din pricina unui caz fortuit

sau de forta majora;

4. partile convin, fie si tacit, sa foloseasca aceasta proba, însa

numai privitor la drepturile de care ele pot sa dispuna;

5. actul juridic este atacat pentru frauda, eroare, dol, violenta ori

cauza ilicita, dupa caz;

6. se cere lamurirea clauzelor actului juridic.

(5) Proba cu martori nu se admite niciodata împotriva sau peste

ceea ce cuprinde un înscris si nici despre ceea ce s-ar pretinde ca

s-ar fi zis înainte, în timpul sau în urma întocmirii lui, chiar daca

legea nu cere forma scrisa pentru dovedirea actului juridic

respectiv, cu exceptia cazurilor prevazute la alin. (4).

Începutul de dovada scrisa

Art. 304. - (1) Se socoteste început de dovada scrisa orice scriere,

chiar nesemnata si nedatata, care provine de la o persoana careia

acea scriere i se opune ori de la cel al carui succesor în drepturi

este acea persoana, daca scrierea face credibil faptul pretins.

(2) Constituie început de dovada scrisa si înscrisul, chiar

nesemnat de persoana careia acesta i se opune, daca a fost

întocmit în fata unui functionar competent care atesta ca

declaratiile cuprinse în înscris sunt conforme celor facute de acea

persoana.

(3) Începutul de dovada scrisa poate face dovada între parti

numai daca este completat prin alte mijloace de proba, inclusiv

prin proba cu martori ori prin prezumtii.

II. Administrarea probei cu martori

Ascultarea si înlocuirea martorilor

Art. 305. - (1) Când instanta a încuviintat dovada cu martori, ea

va dispune citarea si ascultarea acestora.

(2) Înlocuirea martorilor nu se va încuviinta decât în caz de

moarte, disparitie sau motive bine întemeiate, caz în care lista se

va depune sub sanctiunea decaderii, în termen de 5 zile de la

încuviintare.

(3) Fiecare parte va putea sa se împotriveasca la ascultarea unui

martor care nu este înscris în lista sau nu este identificat în mod

lamurit.

(4) Decaderea din dreptul de a administra dovada cu martori

pentru neîndeplinirea obligatiilor prevazute la art. 256 se acopera

daca acestia se înfatiseaza la termenul fixat pentru ascultarea lor.

Ascultarea martorilor necitati

Art. 306. - (1) Martorii pot fi ascultati chiar la termenul la care

proba a fost încuviintata.

(2) La termenul fixat pentru administrarea probei, partea va putea

aduce martorii încuviintati chiar fara a fi citati.

(3) Daca partea se obliga sa prezinte martorul la termenul de

judecata, fara a fi citat, însa din motive imputabile aceasta nu îsi

îndeplineste obligatia, instanta va dispune citarea martorului

pentru un nou termen. Dispozitiile art. 307 sunt aplicabile.

Refuzul martorului de a se

prezenta

Art. 307. - (1) Împotriva martorului care lipseste la prima citare,

instanta poate emite mandat de aducere.

(2) În pricinile urgente, se poate dispune aducerea martorilor cu

mandat chiar la primul termen.

(3) Daca, dupa emiterea mandatului de aducere, martorul nu

poate fi gasit sau nu se înfatiseaza, instanta va putea proceda la

judecata.

Imposibilitatea de prezentare

Art. 308. - Martorul care, din cauza de boala sau alta împiedicare

grava, nu poate veni în instanta va putea fi ascultat la locul unde

se afla, cu citarea partilor.

Persoanele care nu pot fi

ascultate ca martori

Art. 309. - (1) Nu pot fi martori:

1. rudele si afinii pâna la gradul al treilea inclusiv;

2. sotul, fostul sot, logodnicul ori concubinul;

3. cei aflati în dusmanie sau în legaturi de interese cu vreuna

dintre parti;

4. persoanele puse sub interdictie judecatoreasca;

5. cei condamnati pentru marturie mincinoasa.

(2) Partile pot conveni, expres sau tacit, sa fie ascultate ca

martori si persoanele prevazute la alin. (1) pct. 1-3.

Ascultarea rudelor si afinilor

Art. 310. - În procesele privitoare la filiatie, divort si alte raporturi

de familie se vor putea asculta rudele si afinii prevazuti la art.

309, în afara de descendenti.

Persoanele scutite de a depune

marturie

Art. 311. - (1) Sunt scutiti de a fi martori:

1. slujitorii cultelor, medicii, farmacistii, avocatii, notarii publici,

executorii judecatoresti, mediatorii, moasele si asistentii medicali

si orice alti profesionisti carora legea le impune sa pastreze

secretul de serviciu sau secretul profesional cu privire la faptele de

care au luat cunostinta în cadrul serviciului ori în exercitarea

profesiei lor, chiar si dupa încetarea activitatii lor;

2. judecatorii, procurorii si functionarii publici, chiar si dupa

încetarea functiei lor, asupra împrejurarilor secrete de care au

avut cunostinta în aceasta calitate;

3. cei care prin raspunsurile lor s-ar expune pe ei însisi sau ar

expune pe vreuna dintre persoanele aratate la art. 309 alin. (1)

pct. 1 si 2 la o pedeapsa penala sau la dispretul public.

(2) Persoanele prevazute la alin. (1) pct. 1, cu exceptia slujitorilor

cultelor, vor putea totusi depune marturie, daca au fost dezlegate

de secretul de serviciu ori profesional de partea interesata la

pastrarea secretului, în afara de cazul în care prin lege se dispune

altfel.

(3) Vor putea, de asemenea, depune marturie si persoanele

prevazute la alin. (1) pct. 2, daca autoritatea sau institutia pe

lânga care functioneaza ori au functionat, dupa caz, le da

încuviintarea.

Identificarea martorului

Art. 312. - (1) Presedintele, înainte de a lua declaratia, va cere

martorului sa arate:

a) numele, prenumele, profesia, domiciliul si vârsta;

b) daca este ruda sau afin cu una dintre parti si în ce grad;

c) daca se afla în serviciul uneia dintre parti.

(2) Presedintele va pune apoi în vedere martorului îndatorirea de

a jura si semnificatia juramântului.

Depunerea juramântului

Art. 313. - (1) Înainte de a fi ascultat, martorul depune urmatorul

juramânt: „Jur ca voi spune adevarul si ca nu voi ascunde nimic

din ceea ce stiu. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!".

(2) În timpul depunerii juramântului, martorul tine mâna pe cruce

sau pe Biblie.

(3) Referirea la divinitate din formula juramântului se schimba

potrivit credintei religioase a martorului.

(4) Martorului de alta religie decât cea crestina nu îi sunt

aplicabile prevederile alin. (2).

(5) Martorul fara confesiune va depune urmatorul juramânt: „Jur

pe onoare si constiinta ca voi spune adevarul si ca nu voi ascunde

nimic din ceea ce stiu."

(6) Martorii care din motive de constiinta sau confesiune nu depun

juramântul vor rosti în fata instantei urmatoarea formula: „Ma

oblig ca voi spune adevarul si ca nu voi ascunde nimic din ceea ce

stiu."

(7) Persoanele mute si surdo-mute stiutoare de carte vor depune

juramântul transcriind formula acestuia si semnând-o; persoanele

hipoacuzice vor rosti juramântul, iar cele care nu stiu sa scrie vor

jura prin semne cu ajutorul unui interpret.

(8) Situatiile la care se refera alin. (3)-(7) se retin de catre

instanta pe baza afirmatiilor facute de martor.

(9) Dupa depunerea juramântului, presedintele va pune în vedere

martorului ca, daca nu va spune adevarul, savârseste infractiunea

de marturie mincinoasa.

(10) Despre toate acestea se face mentiune în declaratia scrisa.

Scutirea de juramânt

Art. 314. - Copiii care nu au împlinit vârsta de 14 ani si cei care

sunt lipsiti de discernamânt în momentul audierii, fara a fi pusi

sub interdictie, pot fi ascultati, fara juramânt, însa instanta le va

atrage atentia sa spuna adevarul si va tine seama, la aprecierea

depozitiei lor, de situatia lor speciala.

Ascultarea martorului

Art. 315. - (1) Fiecare martor va fi ascultat separat, cei

neascultati înca neputând fi de fata.

(2) Ordinea ascultarii martorilor va fi fixata de presedinte, tinând

seama si de cererea partilor.

(3) Martorul va raspunde mai întâi la întrebarile puse de

presedinte, iar apoi si la întrebarile puse, cu încuviintarea

acestuia, de catre partea care l-a propus, precum si de catre

partea adversa.

(4) Dupa ascultare, martorul ramâne în sala de sedinta pâna la

sfârsitul cercetarii, afara numai daca instanta hotaraste altfel.

(5) Cu ocazia audierii, martorul va fi lasat sa îsi faca liber

depozitia, fara sa aiba voie sa citeasca un raspuns scris de mai

înainte; el se poate servi însa de însemnari, cu încuviintarea

presedintelui, dar numai pentru a preciza cifre sau denumiri.

Reascultarea si confruntarea

martorilor

Art. 316. - (1) Martorii pot fi din nou întrebati, daca instanta

gaseste de cuviinta.

(2) Martorii ale caror declaratii nu se potrivesc pot fi confruntati.

(3) Daca instanta gaseste ca întrebarea pusa de parte nu poate sa

duca la dezlegarea procesului, este jignitoare sau tinde a proba un

fapt a carui dovedire e oprita de lege, nu o va încuviinta. Instanta,

la cererea partii, va trece în încheierea de sedinta atât întrebarea

formulata, cât si motivul pentru care nu a fost încuviintata.

Consemnarea declaratiei

martorului

Art. 317. - (1) Marturia se va scrie de grefier, dupa dictarea

presedintelui sau a judecatorului delegat, si va fi semnata pe

fiecare pagina si la sfârsitul ei de judecator, grefier si martor,

dupa ce acesta a luat cunostinta de cuprins. Daca martorul refuza

sau nu poate sa semneze, se va face mentiune despre aceasta în

încheierea de sedinta.

(2) Orice adaugiri, stersaturi sau schimbari în cuprinsul marturiei

trebuie încuviintate si semnate de judecator, de grefier si martor,

sub sanctiunea de a nu fi luate în considerare.

(3) Locurile nescrise din declaratie trebuie barate cu linii, astfel

încât sa nu se poata face adaugiri.

(4) Dispozitiile art. 226 alin. (2) se aplica în mod corespunzator.

Aprecierea probei cu martori

Art. 318. - În aprecierea declaratiilor martorilor, instanta va tine

seama de sinceritatea acestora si de împrejurarile în care au luat

cunostinta de faptele ce fac obiectul declaratiei respective.

Banuiala de marturie mincinoasa

Art. 319. - Daca, din cercetare, reies banuieli de marturie

mincinoasa sau de mituire a martorului, instanta va încheia un

proces-verbal si îl va trimite pe martor în fata autoritatilor penale.

Drepturile banesti ale martorului

Art. 320. - (1) Martorul are dreptul la rambursarea cheltuielilor de

transport, cazare si masa daca este din alta localitate, precum si

dreptul la despagubiri pentru acoperirea veniturilor pe care le-ar fi

obtinut daca si-ar fi exercitat profesia pe durata lipsei de la locul

de munca, prilejuita de chemarea sa în vederea ascultarii ca

martor, stabilite în raport cu starea sau profesia pe care o

exercita, precum si cu timpul efectiv pierdut.

(2) Drepturile banesti se asigura de partea care a propus martorul

si se stabilesc, la cerere, de catre instanta, prin încheiere

executorie.

§ 4. Prezumtiile

Notiunea

Art. 321. - Prezumtiile sunt consecintele pe care legea sau

judecatorul le trage dintr-un fapt cunoscut spre a stabili un fapt

necunoscut.

Art. 322. - (1) Prezumtia legala scuteste de dovada pe acela în

folosul caruia este stabilita în tot ceea ce priveste faptele

Prezumtiile legale

considerate de lege ca fiind dovedite. Cu toate acestea, partea

careia îi profita prezumtia trebuie sa dovedeasca faptul cunoscut,

vecin si conex, pe care se întemeiaza aceasta.

(2) Prezumtia legala poate fi înlaturata prin proba contrara, daca

legea nu dispune altfel.

Prezumtiile judiciare

Art. 323. - În cazul prezumtiilor lasate la luminile si întelepciunea

judecatorului, acesta se poate întemeia pe ele numai daca au

greutate si puterea de a naste probabilitatea faptului pretins; ele,

însa, pot fi primite numai în cazurile în care legea admite dovada

cu martori.

§ 5. Expertiza

Încuviintarea expertizei

Art. 324. - (1) Când, pentru lamurirea unor împrejurari de fapt,

instanta considera necesar sa cunoasca parerea unor specialisti,

va numi, la cererea partilor ori din oficiu, unul sau 3 experti.

Termenul va fi stabilit astfel încât depunerea raportului de

expertiza la instanta sa aiba loc conform dispozitiilor art. 330.

(2) Când este necesar, instanta va solicita efectuarea expertizei

unui laborator sau unui institut de specialitate.

(3) În domeniile strict specializate, în care nu exista experti

autorizati, din oficiu sau la cererea oricareia dintre parti,

judecatorul poate solicita punctul de vedere al uneia sau mai

multor personalitati ori specialisti din domeniul respectiv.

(4) Dispozitiile referitoare la expertiza, cu exceptia celor privind

aducerea cu mandat, sanctionarea cu amenda judiciara si

obligarea la plata de despagubiri, sunt aplicabile în mod

corespunzator în cazurile prevazute la alin. (2) si (3).

(5) La efectuarea expertizei în conditiile prevazute la alin. (1) si

(2) pot participa experti alesi de parti si încuviintati de instanta,

având calitatea de consilieri ai partilor, daca prin lege nu se

dispune altfel. În acest caz, ei pot sa dea relatii, sa formuleze

întrebari si observatii si, daca este cazul, sa întocmeasca un raport

separat cu privire la obiectivele expertizei.

Numirea expertului

Art. 325. - (1) Daca partile nu se învoiesc asupra numirii

expertilor, ei se vor numi de catre instanta, prin tragere la sorti,

de pe lista întocmita si comunicata de catre biroul local de

expertiza, cuprinzând persoanele înscrise în evidenta sa si

autorizate, potrivit legii, sa efectueze expertize judiciare.

(2) Încheierea de numire a expertului va stabili obiectivele asupra

carora acesta urmeaza sa se pronunte, termenul în care trebuie sa

efectueze expertiza si onorariul provizoriu al expertului.

(3) Dovada platii onorariului se depune la grefa instantei de

partea care a fost obligata prin încheiere, în termen de 5 zile de la

numire. Acesta poate fi majorat, în conditiile prevazute la art. 333

alin. (2).

Recuzarea expertului

Art. 326. - (1) Expertii pot fi recuzati pentru aceleasi motive ca si

judecatorii.

(2) Recuzarea trebuie sa fie ceruta în termen de 5 zile de la

numirea expertului, daca motivul ei exista la aceasta data; în

celelalte cazuri termenul va curge de la data când s-a ivit motivul

de recuzare.

(3) Recuzarile se judeca cu citarea partilor si a expertului.

Înstiintarea si înlocuirea

Art. 327. - (1) Dispozitiile privitoare la citare, aducerea cu mandat

si sanctionarea martorilor care lipsesc sunt deopotriva aplicabile

expertului expertilor.

(2) Daca expertul nu se înfatiseaza, instanta poate dispune

înlocuirea lui.

Ascultarea expertului

Art. 328. - Daca expertii pot sa îsi exprime de îndata opinia,

acestia vor fi ascultati chiar în sedinta, iar parerea lor se va

consemna într-un proces-verbal, dispozitiile art. 317 aplicându-se

în mod corespunzator.

Citarea partilor

Art. 329. - (1) Daca pentru expertiza este nevoie de o lucrare la

fata locului sau sunt necesare explicatiile partilor, ea nu poate fi

facuta decât dupa citarea partilor prin scrisoare recomandata cu

continut declarat si confirmare de primire, în care li se vor indica

ziua, ora si locul unde se va face lucrarea. Citatia, sub sanctiunea

nulitatii, trebuie comunicata partii cu cel putin 5 zile înaintea

termenului de efectuare a lucrarii. Confirmarea de primire va fi

alaturata raportului de expertiza.

(2) Partile sunt obligate sa dea expertului orice lamuriri în

legatura cu obiectul lucrarii.

Raportul de expertiza

Art. 330. - (1) Constatarile si concluziile motivate ale expertului

sau ale laboratorului ori ale institutului specializat caruia i s-a

cerut efectuarea expertizei vor fi consemnate într-un raport scris,

care va fi depus cu cel putin 10 zile înainte de termenul fixat

pentru judecata. În cazuri urgente termenul pentru depunerea

raportului de expertiza poate fi micsorat.

(2) Când sunt mai multi experti cu pareri deosebite lucrarea

trebuie sa cuprinda parerea motivata a fiecaruia.

(3) În cazurile anume prevazute de lege, depunerea raportului se

va face numai dupa obtinerea avizelor tehnice necesare ce se

elibereaza numai de organismele de specialitate competente.

Lamurirea sau completarea

raportului

Art. 331. - Daca este nevoie de lamurirea sau completarea

raportului de expertiza ori daca exista o contradictie între parerile

expertilor, instanta, din oficiu sau la cererea partilor, poate solicita

expertilor, la primul termen dupa depunerea raportului, sa îl

lamureasca sau sa îl completeze.

Efectuarea unei noi expertize

Art. 332. - (1) Pentru motive temeinice, instanta poate dispune, la

cerere sau din oficiu, efectuarea unei noi expertize de catre alt

expert.

(2) O noua expertiza va trebui ceruta motivat, sub sanctiunea

decaderii, la primul termen dupa depunerea raportului, iar daca sau

formulat obiectiuni, la termenul imediat urmator depunerii

raspunsului la obiectiuni ori, dupa caz, a raportului suplimentar.

Drepturile banesti ale expertului

Art. 333. - (1) Fapta expertilor de a cere sau de a primi o suma

mai mare decât onorariul fixat de instanta se pedepseste potrivit

legii penale.

(2) La cererea motivata a expertilor, tinându-se seama de

lucrarea efectuata, instanta va putea majora onorariul cuvenit

acestora, prin încheiere executorie, data cu citarea partilor, însa

numai dupa depunerea raportului, a raspunsului la eventualele

obiectiuni sau a raportului suplimentar, dupa caz.

(3) Expertul are aceleasi drepturi ca si martorul în ceea ce

priveste cheltuielile de transport, cazare si masa.

Comisia rogatorie

Art. 334. - Daca expertiza se face la o alta instanta, prin comisie

rogatorie, numirea expertilor si stabilirea sumelor cuvenite vor fi

lasate în sarcina acestei din urma instante.

§ 6. Mijloacele materiale de proba

Lucrurile ca mijloace de proba

Art. 335. - (1) Sunt mijloace materiale de proba lucrurile care prin

însusirile lor, prin aspectul lor ori semnele sau urmele pe care le

pastreaza servesc la stabilirea unui fapt care poate duce la

solutionarea procesului.

(2) Sunt, de asemenea, mijloace materiale de proba si fotografiile,

fotocopiile, filmele, discurile, benzile de înregistrare a sunetului,

precum si alte asemenea mijloace tehnice, daca nu au fost

obtinute prin încalcarea legii ori a bunelor moravuri.

Pastrarea

Art. 336. - (1) Mijloacele materiale de proba puse la dispozitia

instantei vor fi pastrate pâna la solutionarea definitiva a

procesului.

(2) Daca aducerea la instanta a mijloacelor materiale de proba

prezinta greutati datorita numarului, volumului sau altor însusiri

ale lor ori locului unde se afla, acestea vor fi lasate în custodia

detinatorului sau a altei persoane.

Verificarea

Art. 337. - (1) Mijloacele materiale de proba, aflate în pastrarea

instantei, se aduc în sedinta de judecata.

(2) Daca mijloacele materiale de proba nu se afla în pastrarea

instantei, aceasta poate ordona, dupa caz, fie aducerea lor, fie

verificarea la fata locului, dispozitiile art. 287-294 fiind aplicabile

în mod corespunzator.

(3) În încheierea sau în procesul-verbal, dupa caz, continând

constatarile instantei, se va face mentiune si despre starea si

semnele caracteristice ale mijloacelor materiale de proba

verificate.

Restituirea. Trecerea în

proprietatea unitatii

administrativ-teritoriale

Art. 338. - În cazul în care instanta a dispus restituirea bunurilor

care au servit ca mijloace materiale de proba si cei în drept a le

primi nu le ridica în termen de 6 luni de la data când au fost

încunostintati în acest scop, instanta, în camera de consiliu, citând

partile interesate si organul financiar local competent, va da o

încheiere prin care aceste lucruri vor fi considerate ca abandonate

si trecute în proprietatea privata a unitatii administrativ-teritoriale

unde îsi are sediul instanta. Încheierea poate fi atacata numai cu

apel la instanta ierarhic superioara.

§ 7. Cercetarea la fata locului

Încuviintarea cercetarii la fata

locului

Art. 339. - (1) Cercetarea la fata locului se poate face, la cerere

sau din oficiu, când instanta apreciaza ca ea este necesara pentru

lamurirea procesului.

(2) Încheierea prin care se admite cercetarea va determina

împrejurarile de fapt ce urmeaza sa fie lamurite la fata locului.

Efectuarea cercetarii la fata

locului

Art. 340. - (1) Cercetarea la fata locului se face, cu citarea

partilor, de catre judecatorul delegat sau de catre întregul complet

de judecata. Prezenta procurorului este obligatorie când

participarea acestuia la judecata este ceruta de lege.

(2) Instanta poate, de asemenea, încuviinta ca ascultarea

martorilor, expertilor si partilor sa se faca la fata locului.

Consemnarea rezultatului

cercetarii

Art. 341. - (1) Despre cele constatate si masurile luate la fata

locului, instanta va întocmi un proces-verbal, în care se vor

consemna si sustinerile ori obiectiunile partilor, care va fi semnat

de catre cei prezenti.

(2) Desenele, planurile, schitele sau fotografiile facute la fata

locului vor fi alaturate procesului-verbal si vor fi semnate de catre

judecator si de partile prezente la cercetare.

§ 8. Marturisirea

I. Admisibilitatea probei

Notiunea si felurile

Art. 342. - (1) Constituie marturisire recunoasterea de catre una

dintre parti, din proprie initiativa sau în cadrul procedurii

interogatoriului, a unui fapt pe care partea adversa îsi întemeiaza

pretentia sau, dupa caz, apararea.

(2) Marturisirea este judiciara sau extrajudiciara.

Marturisirea judiciara

Art. 343. - (1) Marturisirea judiciara face deplina dovada împotriva

aceluia care a facut-o, fie personal, fie prin mandatar cu procura

speciala.

(2) Marturisirea judiciara nu poate fi divizata împotriva autorului

decât în cazurile când cuprinde fapte distincte si care nu au

legatura între ele.

(3) De asemenea, marturisirea judiciara nu poate fi nici revocata,

afara numai daca se face dovada ca a fost urmarea unei erori de

fapt scuzabile.

(4) Marturisirea judiciara nu produce efecte daca a fost facuta de

o persoana lipsita de discernamânt sau daca duce la pierderea

unui drept de care cel care face recunoasterea nu poate dispune.

Marturisirea extrajudiciara

Art. 344. - (1) Marturisirea facuta în afara procesului este un fapt

supus aprecierii judecatorului, potrivit regulilor generale de

probatiune.

(2) Marturisirea extrajudiciara verbala nu poate fi invocata în

cazurile în care proba cu martori nu este admisa.

II. Interogatoriul

Încuviintarea interogatoriului

Art. 345. - Instanta poate încuviinta, la cerere sau din oficiu,

chemarea la interogatoriu a oricareia dintre parti, cu privire la

fapte personale, care sunt de natura sa duca la solutionarea

procesului.

Luarea interogatoriului

persoanelor fizice

Art. 346. - (1) Cel chemat în persoana va fi întrebat de catre

presedinte asupra fiecarui fapt în parte.

(2) Cu încuviintarea presedintelui, fiecare dintre judecatori,

procurorul, când participa la judecata, precum si partea adversa

pot pune direct întrebari celui chemat la interogatoriu.

(3) Partea va raspunde fara sa poata citi un proiect de raspuns

scris în prealabil. Ea se poate folosi însa de însemnari, cu

încuviintarea presedintelui, dar numai cu privire la cifre sau

denumiri.

(4) Daca partea declara ca pentru a raspunde trebuie sa cerceteze

înscrisuri, registre sau dosare, se va putea fixa un nou termen

pentru interogatoriu.

(5) Când ambele parti sunt de fata la luarea interogatoriului, ele

pot fi confruntate.

Luarea interogatoriului

reprezentantului legal

Art. 347. - Reprezentantul legal al unei persoane lipsite de

capacitate de exercitiu sau cel care asista persoana cu capacitate

de exercitiu restrânsa poate fi chemat personal la interogatoriu

numai în legatura cu actele încheiate si faptele savârsite în

aceasta calitate.

Consemnarea raspunsurilor la

Art. 348. - (1) Raspunsurile la interogatoriu vor fi trecute pe

aceeasi foaie cu întrebarile. Interogatoriul va fi semnat pe fiecare

pagina de presedinte, grefier, de cel care l-a propus, precum si de

interogatoriu partea care a raspuns dupa ce a luat cunostinta de cuprins. Tot

astfel vor fi semnate adaugirile, stersaturile sau schimbarile

aduse, sub sanctiunea de a nu fi tinute în seama.

(2) Daca partea interogata sau cealalta parte nu voieste ori nu

poate sa semneze, se va consemna în josul interogatoriului.

(3) În cazul în care interogatoriul a fost dispus din oficiu, precum

si în cazul prevazut la art. 346 alin. (2), vor fi consemnate în

încheierea de sedinta atât întrebarile, cât si raspunsurile.

Luarea interogatoriului

persoanelor juridice

Art. 349. - (1) Statul si celelalte persoane juridice de drept public,

precum si persoanele juridice de drept privat vor raspunde în scris

la interogatoriul ce li se va comunica în prealabil, în conditiile

prevazute la art. 189 lit. e).

(2) Se excepteaza societatile de persoane, ai caror asociati cu

drept de reprezentare vor fi citati personal la interogatoriu.

Luarea interogatoriului partii

aflate în strainatate

Art. 350. - (1) Partea care se afla în strainatate si este

reprezentata în proces printr-un mandatar va putea fi interogata

prin acesta.

(2) În acest caz, interogatoriul va fi comunicat în scris

mandatarului, care va depune raspunsul partii dat în cuprinsul

unei procuri speciale si autentice. Daca mandatarul este avocat,

procura speciala certificata de acesta este suficienta.

Luarea interogatoriului prin

judecator delegat sau comisie

rogatorie

Art. 351. - (1) Instanta poate încuviinta luarea interogatoriului la

locuinta celui chemat la interogatoriu, printr-un judecator delegat,

daca partea, din motive temeinice, este împiedicata de a veni în

fata instantei. În acest caz, raspunsurile la întrebari se vor

consemna în prezenta partii adverse sau în lipsa, daca aceasta a

fost citata si nu s-a prezentat.

(2) Partea care locuieste în circumscriptia altei instante, în cazurile

prevazute la alin. (1), se va asculta prin comisie rogatorie.

Neprezentarea la interogatoriu si

refuzul de a raspunde

Art. 352. - Daca partea, fara motive temeinice, refuza sa

raspunda la interogatoriu sau nu se înfatiseaza, instanta poate

socoti aceste împrejurari ca o marturisire deplina ori numai ca un

început de dovada în folosul aceluia care a propus interogatoriul.

În acest din urma caz, atât dovada cu martori, cât si alte probe,

inclusiv prezumtiile, pot fi admise pentru completarea

probatoriului.

§ 9. Asigurarea probelor

Conditiile de admisibilitate

Art. 353. - (1) Oricine are interes sa constate de urgenta marturia

unei persoane, parerea unui expert, starea unor bunuri, mobile

sau imobile ori sa obtina recunoasterea unui înscris, a unui fapt

sau a unui drept, daca este pericol ca proba sa dispara ori sa fie

greu de administrat în viitor, va putea cere, atât înainte, cât si în

timpul procesului, administrarea acestor probe.

(2) În cazul în care partea adversa îsi da acordul, cererea poate fi

facuta, chiar daca nu exista urgenta.

Solutionarea cererii

Art. 354. - (1) Cererea se va îndrepta, înainte de judecata, la

judecatoria în circumscriptia careia se afla martorul sau obiectul

constatarii, iar în timpul judecatii, la instanta care judeca procesul

în prima instanta.

(2) Partea va arata în cerere probele a caror administrare o

pretinde, faptele pe care vrea sa le dovedeasca, precum si

motivele care fac necesara asigurarea acestora sau, dupa caz,

acordul partii adverse.

(3) Instanta va dispune citarea partilor si va comunica partii

adverse copie de pe cerere. Aceasta nu este obligata sa depuna

întâmpinare.

(4) Instanta va solutiona cererea în camera de consiliu, prin

încheiere.

(5) În caz de pericol în întârziere, instanta, apreciind

împrejurarile, va putea încuviinta cererea si fara citarea partilor.

Regimul cailor de atac

Art. 355. - (1) Încheierea de admitere a cererii de asigurare este

executorie si nu este supusa niciunei cai de atac.

(2) Încheierea de respingere poate fi atacata separat numai cu

apel în termen de 5 zile de la pronuntare, daca s-a dat cu citarea

partilor, si de la comunicare, daca sa dat fara citarea lor.

Administrarea probelor asigurate

Art. 356. - (1) Administrarea probei ce trebuie asigurata va putea

fi facuta de îndata sau la termenul ce se va fixa în acest scop.

(2) Administrarea probelor asigurate se constata printr-o

încheiere, care nu este supusa niciunei cai de atac.

Puterea doveditoare

Art. 357. - (1) Probele asigurate în conditiile prevazute la art. 356

vor fi cercetate de instanta, la judecarea procesului, sub raportul

admisibilitatii si concludentei lor. În cazul în care gaseste necesar,

instanta va proceda, daca este cu putinta, la o noua administrare

a probelor asigurate.

(2) Probele asigurate pot sa fie folosite si de partea care nu a

cerut administrarea lor.

(3) Cheltuielile facute cu administrarea probelor vor fi tinute în

seama de instanta care judeca pricina în fond.

Constatarea de urgenta a unei

stari de fapt

Art. 358. - (1) La cererea oricarei persoane care are interesul sa

constate de urgenta o anumita stare de fapt care ar putea sa

înceteze ori sa se schimbe pâna la administrarea probelor,

executorul judecatoresc în circumscriptia caruia urmeaza sa se

faca constatarea va putea constata la fata locului aceasta stare de

fapt.

(2) În cazul în care efectuarea constatarii prevazute la alin. (1)

necesita concursul partii adverse sau al unei alte persoane,

constatarea nu poate fi facuta decât cu acordul acesteia.

(3) În lipsa acordului prevazut la alin. (2), partea interesata va

putea cere instantei sa încuviinteze efectuarea constatarii.

Instanta poate încuviinta efectuarea constatarii fara citarea

aceluia împotriva caruia se cere. Dispozitiile art. 354-357 se aplica

în mod corespunzator.

(4) Procesul-verbal de constatare va fi comunicat în copie celui

împotriva caruia sa facut constatarea, daca nu a fost de fata, si

are puterea doveditoare a înscrisului autentic.

Dispozitiile speciale

Art. 359. - În caz de pericol în întârziere, asigurarea dovezii si

constatarea unei stari de fapt se vor putea face si în zilele

nelucratoare si chiar în afara orelor legale, însa numai cu

încuviintarea expresa a instantei.

SUBSECTIUNEA a 4-a

Administrarea probelor de catre avocati sau consilieri juridici

Domeniul de aplicare

Art. 360. - Dispozitiile prezentei sectiuni sunt aplicabile tuturor

litigiilor, cu exceptia celor ce privesc starea civila si capacitatea

persoanelor, relatiile de familie, precum si orice alte drepturi

asupra carora legea nu permite a se face tranzactie.

Obligatia instantei

Art. 361. - La primul termen de judecata la care partile au fost

legal citate si daca acestea sunt prezente sau reprezentate,

instanta le va întreba daca sunt de acord ca probele sa fie

administrate potrivit dispozitiilor din prezenta subsectiune.

Conventia partilor

Art. 362. - (1) La termenul prevazut la art. 361 partile, prezente

personal sau reprezentate, pot conveni ca avocatii care le asista si

le reprezinta sa administreze probele în cauza, potrivit dispozitiilor

prezentei subsectiuni.

(2) Consimtamântul pentru administrarea probelor, prevazut la

alin. (1), se va da de catre parti, personal sau prin mandatar cu

împuternicire speciala, în fata instantei, luându-se act despre

aceasta în încheiere, sau prin înscris întocmit în fata avocatului,

care este obligat sa certifice consimtamântul si semnatura partii

pe care o asista ori o reprezinta. Daca sunt mai multe parti

asistate de acelasi avocat, consimtamântul se va da de fiecare

dintre ele separat.

(3) Totodata, fiecare parte este obligata sa declare ca pentru

procedura din prezenta subsectiune îsi alege domiciliul la avocatul

care o reprezinta.

(4) Consimtamântul dat potrivit alin. (2) nu poate fi revocat de

catre una dintre parti.

Desfasurarea sedintei de judecata

Art. 363. - Pe parcursul administrarii probelor de catre avocati,

sedintele de judecata, atunci când acestea sunt necesare, se

desfasoara potrivit art. 235, cu participarea obligatorie a

avocatilor.

Masurile luate de instanta

Art. 364. - (1) Dupa constatarea valabilitatii consimtamântului dat

conform art. 362, instanta va lua masurile prevazute la art. 232

alin. (2). Dispozitiile art. 249, 250, art. 251 alin. (1), art. 252 si

254 sunt aplicabile.

(2) Când, potrivit legii, cererile prevazute la alin. (1) pot fi

formulate si ulterior primului termen de judecata la care partile

sunt legal citate, instanta poate acorda în acest scop un termen

scurt, dat în cunostinta partilor reprezentate prin avocat.

(3) Dispozitiile art. 222 si ale art. 248 alin. (2)-(4) sunt aplicabile.

(4) Partea care lipseste nejustificat la termenul de încuviintare a

probelor va fi decazuta din dreptul de a mai propune si administra

orice proba, cu exceptia celei cu înscrisuri, dar va putea participa

la administrarea probelor de catre cealalta parte si va putea

combate aceste probe.

Termenul administrarii probelor

Art. 365. - (1) Pentru administrarea probelor de catre avocati

instanta va stabili un termen de pâna la 6 luni, tinând seama de

volumul si complexitatea acestora.

(2) Termenul prevazut la alin. (1) va putea fi prelungit daca în

cursul administrarii probelor:

1. se invoca o exceptie sau un incident procedural asupra caruia,

potrivit legii, instanta trebuie sa se pronunte; în acest caz,

termenul se prelungeste cu timpul necesar solutionarii exceptiei

sau incidentului;

2. a încetat, din orice cauza, contractul de asistenta juridica dintre

una dintre parti si avocatul sau; în acest caz, termenul se

prelungeste cu cel mult o luna pentru angajarea altui avocat;

3. una dintre parti a decedat; în acest caz, termenul se

prelungeste cu timpul în care procesul este suspendat potrivit art.

406 alin. (1) pct. 1 sau cu termenul acordat partii interesate

pentru introducerea în proces a mostenitorilor;

4. în orice alte cazuri în care legea prevede suspendarea

procesului, termenul se prelungeste cu perioada suspendarii,

dispozitiile art. 405 alin. (1) pct. 2 nefiind însa aplicabile.

Programul administrarii probelor

Art. 366. - (1) În cel mult 5 zile de la încuviintarea probelor,

avocatii partilor vor prezenta instantei programul de administrare

a acestora, purtând semnatura avocatilor, în care se vor arata

locul si data administrarii fiecarei probe. Programul se

încuviinteaza de instanta, în camera de consiliu, si este obligatoriu

pentru parti si avocatii lor.

(2) În procesele prevazute la art. 90 alin. (2) si (3) programul

încuviintat potrivit alin. (1) va fi comunicat de îndata procurorului,

în conditiile art. 377.

(3) Probele pot fi administrate în cabinetul unuia dintre avocati

sau în orice alt loc convenit, daca natura probei impune aceasta.

Partile, prin avocati, sunt obligate sa îsi comunice înscrisurile si

orice alte acte, prin scrisoare recomandata cu confirmare de

primire sau în mod direct, sub luare de semnatura.

(4) Nerespectarea nejustificata a programului prevazut la alin. (1)

atrage decaderea partii din dreptul de a mai administra proba

respectiva.

(5) Dispozitiile art. 256 sunt aplicabile.

Solutionarea incidentelor

Art. 367. - Daca în cursul administrarii probelor una dintre parti

formuleaza o cerere, invoca o exceptie, inadmisibilitatea vreunei

probe sau orice alt incident privind administrarea probelor, ea va

sesiza instanta care, cu citarea celeilalte parti, prin încheiere data

în camera de consiliu, se va pronunta de îndata, iar când este

necesar, în cel mult 15 zile de la data la care a fost sesizata.

Încheierea poate fi atacata numai odata cu fondul procesului.

Înscrisurile detinute de terti

Art. 368. - În cazul în care se dispune înfatisarea unui înscris

detinut de o autoritate sau de o alta persoana, instanta, potrivit

dispozitiilor art. 292, va dispune solicitarea înscrisului si, îndata ce

acesta este depus la instanta, comunicarea lui în copie fiecarui

avocat.

Verificarea înscrisurilor

Art. 369. - Daca una dintre parti nu recunoaste scrisul sau

semnatura dintr-un înscris, avocatul partii interesate, potrivit art.

367, va solicita instantei sa procedeze la verificarea înscrisurilor.

Ascultarea martorilor

Art. 370. - (1) Martorii vor fi ascultati, la locul si data prevazute în

programul încuviintat de instanta, de catre avocatii partilor, în

conditiile art. 312 alin. (1) si art. 315 alin. (1), (2), (4) si (5), care

se aplica în mod corespunzator. Ascultarea martorilor se face fara

prestare de juramânt, punându-li-se însa în vedere ca daca nu vor

spune adevarul savârsesc infractiunea de marturie mincinoasa.

Despre toate acestea se face mentiune în declaratia scrisa.

(2) Martorii prevazuti la art. 314 vor fi ascultati numai de catre

instanta.

Consemnarea marturiei

Art. 371. - (1) Marturia se va consemna întocmai de catre o

persoana convenita de parti si se va semna, pe fiecare pagina si la

sfârsitul ei, de catre avocatii partilor, de cel ce a consemnat-o si

de martor, dupa ce acesta a luat cunostinta de cuprinsul

consemnarii.

(2) Orice adaugiri, stersaturi sau schimbari în cuprinsul marturiei

trebuie încuviintate prin semnatura celor mentionati la alin. (1),

sub sanctiunea de a nu fi luate în seama.

(3) Daca marturia a fost stenografiata, aceasta va fi transcrisa.

Atât stenograma, cât si transcrierea ei vor fi semnate potrivit alin.

(1) si depuse la dosar.

(4) Daca marturia a fost înregistrata cu mijloace audiovizuale,

aceasta va putea fi ulterior transcrisa la cererea partii interesate,

în conditiile legii. Transcrierea înregistrarilor va fi semnata potrivit

alin. (1) si depusa la dosar.

Autentificarea marturiei

Art. 372. - Partile pot conveni ca declaratiile martorilor sa fie

consemnate si autentificate de un notar public. Dispozitiile art.

370 sunt aplicabile.

Expertiza

Art. 373. - (1) În cazul în care este încuviintata o expertiza, în

programul administrarii probelor partile vor trece numele

expertului pe care îl vor alege prin învoiala lor, precum si numele

consilierilor fiecareia dintre ele.

(2) Daca partile nu se învoiesc asupra alegerii expertului, ele vor

cere instantei, la termenul când încuviinteaza probele potrivit art.

364, sa procedeze la desemnarea acestuia, potrivit art. 325 alin.

(1) si (2).

(3) Expertul este obligat sa efectueze expertiza si sa o predea

avocatilor partilor, sub semnatura de primire, cu cel putin 30 de

zile înainte de termenul fixat de instanta potrivit art. 365. De

asemenea, el are îndatorirea sa dea explicatii avocatilor si partilor,

iar dupa fixarea termenului de judecata, sa se conformeze

dispozitiilor art. 331-333.

Cercetarea la fata locului

Art. 374. - Daca s-a dispus o cercetare la fata locului, aceasta se

va face de catre instanta potrivit dispozitiilor art. 339-341.

Procesul-verbal prevazut la art. 341 alin. (1) va fi întocmit în

atâtea exemplare câte parti sunt si va fi înmânat avocatilor

acestora în cel mult 5 zile de la efectuarea cercetarii.

Interogatoriul

Art. 375. - Când s-a încuviintat chemarea la interogatoriu,

instanta va cita partile, la termenul stabilit, în camera de consiliu.

Copii de pe interogatoriul astfel luat, precum si de pe cel dispus si

primit potrivit art. 349 alin. (1) vor fi înmânate de îndata

avocatilor partilor.

Incidentele privind probele

Art. 376. - (1) Instanta, în conditiile art. 367, va hotarî asupra

cererii de înlocuire a martorilor, de ascultare din nou sau de

confruntare a acestora.

(2) De asemenea, în conditiile aratate la alin. (1), instanta se va

pronunta cu privire la cererea de a se admite noi martori sau alte

probe ce se dovedesc necesare si care nu puteau fi prevazute

pentru a fi solicitate potrivit art. 232 alin. (2) pct. 7.

Concluziile scrise

Art. 377. - (1) Dupa administrarea tuturor probelor încuviintate de

instanta reclamantul, prin avocatul sau, va redacta concluziile

scrise privind sustinerea pretentiilor sale, pe care le va trimite,

prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, sau le va

înmâna în mod direct, sub luare de semnatura, celorlalte parti din

proces si, când este cazul, Ministerului Public.

(2) Dupa primirea concluziilor scrise ale reclamantului fiecare

parte, prin avocatul sau, va redacta propriile concluzii scrise, pe

care le va comunica, potrivit alin. (1), reclamantului, celorlalte

parti, precum si, când este cazul, Ministerului Public.

Alcatuirea dosarului

Art. 378. - (1) Avocatii partilor vor alcatui pentru fiecare parte

câte un dosar si unul pentru instanta, în care vor depune câte un

exemplar al tuturor înscrisurilor prin care, potrivit legii, se

constata administrarea fiecarei probe.

(2) Dosarele prevazute la alin. (1) vor fi numerotate, snuruite si

vor purta semnatura avocatilor partilor pe fiecare pagina.

Depunerea dosarului la instanta

Art. 379. - La expirarea termenului stabilit de instanta, potrivit

art. 365, avocatii partilor vor prezenta împreuna instantei dosarul

cauzei, întocmit potrivit art. 378.

Judecarea cauzei

Art. 380. - (1) Primind dosarul, instanta va fixa termenul de

judecata, dat în cunostinta partilor, care nu va putea fi mai lung

de 15 zile de la data primirii dosarului.

(2) La acest termen, instanta va putea hotarî, pentru motive

temeinice si dupa ascultarea partilor, sa se administreze noi probe

sau sa se administreze nemijlocit în fata sa unele dintre probele

administrate de avocati.

(3) În acest scop, instanta va stabili termene scurte, în

continuare, date în cunostinta partilor. Pentru prezentarea în fata

instantei martorii vor fi citati, de asemenea, în termen scurt,

cauzele fiind considerate urgente. Dispozitiile art. 154 si ale art.

307 alin. (2) sunt aplicabile.

(4) Daca, la termenul prevazut la alin. (1), instanta socoteste ca

nu este necesara administrarea de noi probe sau a unora dintre

cele administrate de avocati, va proceda la judecarea în fond a

procesului, acordând partilor cuvântul pentru a pune concluzii prin

avocat.

Dispozitiile aplicabile

Art. 381. - (1) Dispozitiile subsectiunii a 3-a „Probele" a sectiunii a

2-a a capitolului II sunt aplicabile, daca în prezenta subsectiune

nu se prevede altfel.

(2) La cererea avocatului sau a partii interesate instanta poate lua

masura amenzii judiciare si obligarii la plata de despagubiri, în

cazurile si conditiile prevazute de dispozitiile art. 182-185.

Consilierii juridici

Art. 382. - Dispozitiile prezentei subsectiuni sunt aplicabile în mod

corespunzator si consilierilor juridici care, potrivit legii, reprezinta

partea.

SECTIUNEA a 3-a

Dezbaterea în fond a procesului

Obiectul dezbaterilor

Art. 383. - Dezbaterile procesului poarta asupra împrejurarilor de

fapt si temeiurilor de drept, invocate de parti în cererile lor sau,

dupa caz, ridicate de catre instanta din oficiu.

Chestiunile prealabile dezbaterilor

în fond

Art. 384. - Înainte de a se trece la dezbaterea fondului cauzei,

instanta, din oficiu sau la solicitarea partilor, pune în discutia

acestora cererile, exceptiile procesuale si apararile care nu au fost

solutionate în cursul cercetarii procesului, precum si cele care,

potrivit legii, pot fi invocate în orice stare a procesului.

Completarea sau refacerea unor

probe

Art. 385. - Instanta poate proceda la completarea ori refacerea

unor probe, în cazul în care, din dezbateri, rezulta necesitatea

acestei masuri.

Deschiderea dezbaterilor în fond

Art. 386. - Daca partile declara ca nu mai au cereri de formulat si

nu mai sunt alte incidente de solutionat, presedintele deschide

dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul partilor, în

ordinea si conditiile prevazute la art. 211, pentru ca fiecare sa îsi

sustina cererile si apararile formulate în proces.

Continuarea dezbaterilor în fond

Art. 387. - Dezbaterile începute vor fi continuate la acelasi termen

pâna la închiderea lor, cu exceptia cazului în care, pentru motive

temeinice, sunt lasate în continuare pentru o alta zi, chiar în afara

orelor fixate pentru judecarea pricinilor.

Închiderea dezbaterilor în fond

Art. 388. - (1) Când considera ca au fost lamurite toate

împrejurarile de fapt si temeiurile de drept ale cauzei, presedintele

închide dezbaterile.

(2) Daca va considera necesar, instanta poate cere partilor, la

închiderea dezbaterilor, sa depuna completari la notele întocmite

potrivit art. 238. Partile pot depune aceste completari si în cazul în

care acestea nu au fost cerute de instanta.

(3) Dupa închiderea dezbaterilor, partile nu mai pot depune niciun

înscris la dosarul cauzei, sub sanctiunea de a nu fi luat în seama.

SECTIUNEA a 4-a

Deliberarea si pronuntarea hotarârii

Deliberarea

Art. 389. - (1) Dupa închiderea dezbaterilor, completul de

judecata delibereaza în secret asupra hotarârii ce urmeaza sa

pronunte.

(2) La deliberare iau parte numai membrii completului în fata

carora au avut loc dezbaterile. Fiecare dintre membrii completului

de judecata are îndatorirea sa îsi exprime opinia, începând cu cel

mai nou în functie. Presedintele îsi exprima opinia cel din urma.

(3) Judecatorul care a luat parte la judecata este tinut sa se

pronunte chiar daca nu mai este judecator al instantei respective,

cu exceptia cazului în care, în conditiile legii, i-a încetat calitatea

de judecator sau este suspendat din functie. În aceasta situatie,

procesul se repune pe rol, cu citarea partilor, pentru ca ele sa

puna din nou concluzii în fata completului de judecata legal

constituit.

Amânarea pronuntarii

Art. 390. - (1) În cazuri justificate, daca instanta nu ia hotarârea

de îndata, pronuntarea acesteia poate fi amânata pentru un

termen care nu poate depasi 15 zile.

(2) În cazul amânarii prevazute la alin. (1), presedintele, odata cu

anuntarea termenului la care a fost amânata pronuntarea, poate

stabili ca pronuntarea hotarârii se va face prin punerea solutiei la

dispozitia partilor prin mijlocirea grefei instantei.

(3) Daca pronuntarea a fost amânata, hotarârea nu poate fi

pronuntata mai înainte de data fixata în acest scop.

Solutionarea cauzei

Art. 391. - (1) Instanta este obligata sa se pronunte asupra

tuturor cererilor deduse judecatii. Ea nu poate acorda mai mult

sau altceva decât s-a cerut, daca legea nu prevede altfel.

(2) Daca cererea are ca obiect pretentii privitoare la obligatia de

întretinere, alocatia pentru copii, chirie, arenda, plata salariului,

rate din pretul vânzarii sau alte sume datorate periodic, instanta îl

va obliga pe pârât, la cererea reclamantului, dupa achitarea

taxelor de timbru, potrivit legii, si la plata sumelor devenite

exigibile dupa introducerea cererii.

Luarea hotarârii

Art. 392. - (1) Hotarârea trebuie sa fie rezultatul acordului

membrilor completului de judecata si se da în numele legii.

(2) Când unanimitatea nu poate fi realizata, hotarârea se ia cu

majoritatea membrilor completului de judecata. Daca din

deliberare rezulta mai mult de doua opinii, judecatorii ale caror

pareri se apropie mai mult sunt datori sa se uneasca întro singura

opinie.

(3) În cazul în care majoritatea nu poate fi realizata, procesul se

judeca în complet de divergenta, constituit prin includerea în

completul initial si a presedintelui instantei sau a

vicepresedintelui, a presedintelui de sectie ori a unui judecator

desemnat de presedinte.

Judecata în complet de

divergenta

Art. 393. - (1) În situatia prevazuta la art. 392 alin. (3),

divergenta se judeca în aceeasi zi sau, daca nu este posibil, întrun

termen care nu poate depasi 20 de zile de la ivirea divergentei,

cu citarea partilor. În pricinile considerate urgente acest termen

nu poate fi mai mare de 7 zile.

(2) Dezbaterile vor fi reluate asupra chestiunilor ramase în

divergenta si care se anunta partilor în sedinta, instanta fiind

îndreptatita, atunci când apreciaza ca este necesar, sa

administreze noi dovezi si sa ordone orice alte masuri îngaduite de

lege.

(3) Partile vor pune din nou concluzii asupra chestiunilor aflate în

divergenta.

(4) Dispozitiile art. 392 alin. (2) se aplica în mod corespunzator,

judecatorii având dreptul de a reveni asupra parerii lor care a

provocat divergenta.

(5) Când divergenta nu priveste solutia ce trebuie data întregii

cauze, dupa judecarea chestiunilor ramase în divergenta,

completul care a judecat înainte de ivirea ei va putea continua

judecarea cauzei.

Repunerea pe rol

Art. 394. - Daca în timpul deliberarii instanta gaseste ca sunt

necesare probe sau lamuriri noi, va dispune repunerea pe rol a

cauzei, cu citarea partilor.

Întocmirea minutei

Art. 395. - (1) Dupa ce a fost luata hotarârea, se va întocmi de

îndata o minuta care va cuprinde solutia si în care se va arata,

când este cazul, opinia separata a judecatorilor aflati în

minoritate.

(2) Minuta, sub sanctiunea nulitatii hotarârii, se va semna pe

fiecare pagina de catre judecatori, dupa care se va trece într-un

registru special, tinut la grefa instantei.

Pronuntarea hotarârii

Art. 396. - Sub rezerva dispozitiilor art. 390 alin. (2), hotarârea se

va pronunta în sedinta publica, la locul unde s-au desfasurat

dezbaterile, de catre presedinte sau de catre un judecator,

membru al completului de judecata, care va citi minuta, indicând

si calea de atac ce poate fi folosita împotriva hotarârii.

Data hotarârii

Art. 397. - Data hotarârii este aceea la care minuta este

pronuntata potrivit legii.

Renuntarea la calea de atac în

fata primei instante

Art. 398. - (1) Partea prezenta la pronuntarea hotarârii poate

renunta, în conditiile legii, la calea de atac, facându-se mentiune

despre aceasta într-un proces-verbal semnat de presedinte si de

grefier.

(2) Renuntarea se poate face si ulterior pronuntarii, chiar si dupa

declararea caii de atac, prin prezentarea partii înaintea

presedintelui instantei sau prin înscris autentic, atât timp cât

dosarul nu a fost înaintat la instanta competenta, dispozitiile alin.

(1) aplicându-se în mod corespunzator.

Nulitatea hotarârii Art. 399. - Nulitatea unei hotarâri nu poate fi ceruta decât prin

caile de atac prevazute de lege, în afara de cazul când legea

prevede în mod expres altfel.

CAPITOLUL III

Unele incidente procedurale

SECTIUNEA 1

Renuntarea la judecata

Conditiile

Art. 400. - (1) Reclamantul poate sa renunte oricând la judecata,

în tot sau în parte, fie verbal în sedinta de judecata, fie prin cerere

scrisa.

(2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procura

speciala.

(3) Daca renuntarea s-a facut dupa comunicarea cererii de

chemare în judecata, instanta, la cererea pârâtului, îl va obliga pe

reclamant la cheltuielile de judecata pe care pârâtul le-a facut.

(4) Daca reclamantul renunta la judecata la primul termen la care

partile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renuntarea

nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte

parti. Daca pârâtul nu este prezent la termenul la care

reclamantul declara ca renunta la judecata, instanta va acorda

pârâtului un termen pâna la care sa îsi exprime pozitia fata de

cererea de renuntare. Lipsa unui raspuns pâna la termenul

acordat se considera acord tacit la renuntare.

(5) Când renuntarea la judecata se face în apel sau în caile

extraordinare de atac, instanta va lua act de renuntare si va

dispune si anularea, în tot sau în parte, a hotarârii sau, dupa caz,

a hotarârilor pronuntate în cauza.

(6) Renuntarea la judecata se constata prin hotarâre supusa

recursului, care va fi judecat de instanta ierarhic superioara celei

care a luat act de renuntare. Când renuntarea are loc în fata unei

sectii a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, recursul se judeca de

Completul de 9 judecatori.

Efectele renuntarii

Art. 401. - (1) Renuntarea la judecata a unuia dintre reclamanti

nu este opozabila celorlalti reclamanti.

(2) Renuntarea produce efecte numai fata de partile în privinta

carora a fost facuta si nu afecteaza cererile incidentale care au

caracter de sine statator.

SECTIUNEA a 2-a

Renuntarea la dreptul pretins

Renuntarea în prima instanta

Art. 402. - (1) Reclamantul poate, în tot cursul procesului, sa

renunte la însusi dreptul pretins, daca poate dispune de acesta,

fara a fi necesar acordul pârâtului.

(2) În caz de renuntare la dreptul pretins, instanta pronunta o

hotarâre prin care va respinge cererea în fond, dispunând si

asupra cheltuielilor de judecata.

(3) Renuntarea se poate face atât verbal în sedinta,

consemnându-se în încheiere, cât si prin înscris autentic.

Renuntarea în caile de atac

Art. 403. - (1) Când renuntarea este facuta în instanta de apel,

hotarârea primei instante va fi anulata în tot sau în parte, în

masura renuntarii, dispozitiile art. 402 aplicându-se în mod

corespunzator.

(2) Când renuntarea este facuta în caile extraordinare de atac, vor

fi anulate hotarârile pronuntate în cauza, dispozitiile art. 402

aplicându-se în mod corespunzator.

Caile de atac

Art. 404. - Hotarârea este supusa recursului, care se judeca de

instanta ierarhic superioara celei care a luat act de renuntarea la

dreptul pretins. Când renuntarea are loc în fata unei sectii a

Înaltei Curti de Casatie si Justitie, recursul se judeca de Completul

de 9 judecatori.

 

SECTIUNEA a 3-a

Suspendarea procesului

Suspendarea voluntara Art. 405. - (1) Judecatorul va suspenda judecata:

1. când amândoua partile o cer;

2. când niciuna dintre parti, legal citate, nu se înfatiseaza la

strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judeca daca

reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsa.

(2) Cererea de judecata în lipsa produce efecte numai la instanta

în fata careia a fost formulata.

Suspendarea de drept Art. 406. - (1) Judecarea cauzelor se suspenda de drept:

1. prin decesul uneia dintre parti, pâna la introducerea în cauza a

mostenitorilor, în afara de cazul când partea interesata cere

termen pentru introducerea în judecata a acestora;

2. prin interdictia judecatoreasca sau punerea sub curatela a unei

parti, pâna la numirea tutorelui sau curatorului;

3. prin decesul reprezentantului sau al mandatarului uneia dintre

parti, survenit cu mai putin de 15 zile înainte de ziua înfatisarii,

pâna la numirea unui nou reprezentant sau mandatar;

4. prin încetarea functiei tutorelui sau curatorului, pâna la numirea

unui nou tutore sau curator;

5. când persoana juridica este dizolvata, pâna la desemnarea

lichidatorului;

6. prin deschiderea procedurii insolventei, în temeiul unei hotarâri

judecatoresti definitive, daca debitorul trebuie reprezentat, pâna

la numirea administratorului ori lichidatorului judiciar;

7. în cazul în care instanta formuleaza o cerere de pronuntare a

unei hotarâri preliminare adresata Curtii de Justitie a Uniunii

Europene, potrivit prevederilor tratatelor pe care se întemeiaza

Uniunea Europeana;

8. în alte cazuri prevazute de lege.

(2) Cu toate acestea, faptele prevazute la alin. (1) nu împiedica

pronuntarea hotarârii, daca ele au survenit dupa închiderea

dezbaterilor.

Suspendarea facultativa Art. 407. - (1) Instanta poate suspenda judecata:

1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de

existenta sau inexistenta unui drept care face obiectul unei alte

judecati;

2. când s-a început urmarirea penala pentru o infractiune care ar

avea o înrâurire hotarâtoare asupra hotarârii ce urmeaza sa se

dea, daca legea nu prevede altfel;

3. în alte cazuri prevazute de lege.

(2) Suspendarea va dura pâna când hotarârea pronuntata în

cauza care a provocat suspendarea a devenit definitiva.

(3) Cu toate acestea, instanta poate reveni motivat asupra

suspendarii, daca se constata ca partea care a cerut-o nu are un

comportament diligent în cadrul procesului care a determinat

suspendarea, tergiversând solutionarea acestuia, ori daca

urmarirea penala care a determinat suspendarea dureaza mai

mult de un an de la data la care a intervenit suspendarea, fara a

se dispune o solutie în acea cauza.

Hotarârea de suspendare

Art. 408. - (1) Asupra suspendarii judecarii procesului instanta se

va pronunta prin încheiere care poate fi atacata cu recurs în mod

separat, la instanta ierarhic superioara. Când suspendarea a fost

dispusa de Înalta Curte de Casatie si Justitie recursul se judeca de

Completul de 9 judecatori.

(2) Recursul se poate declara cât timp dureaza suspendarea

cursului judecarii procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a

dispus suspendarea, cât si împotriva încheierii prin care s-a dispus

respingerea cererii de repunere pe rol a procesului.

Reluarea judecarii procesului Art. 409. - Judecata cauzei suspendate se reia:

1. prin cererea de redeschidere facuta de una dintre parti, când

suspendarea s-a dispus prin învoirea partilor sau din cauza lipsei

lor;

2. prin cererea de redeschidere a procesului, facuta cu aratarea

mostenitorilor, tutorelui sau curatorului, a celui reprezentat de

mandatarul defunct, a noului mandatar sau, dupa caz, a partii

interesate, a lichidatorului, a administratorului judiciar ori a

lichidatorului judiciar, în cazurile prevazute la art. 406 alin. (1)

pct. 1-6;

3. în cazurile prevazute la art. 406 alin. (1) pct. 7, dupa

pronuntarea hotarârii de catre Curtea de Justitie a Uniunii

Europene;

4. prin alte modalitati prevazute de lege.

SECTIUNEA a 4-a

Perimarea cererii

Cererile supuse perimarii

Art. 410. - (1) Orice cerere de chemare în judecata, contestatie,

apel, recurs, revizuire si orice alta cerere de reformare sau de

retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, daca a

ramas în nelucrare din motive imputabile partii, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedura

îndeplinit de parti sau de instanta.

(3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de

procedura trebuia efectuat din oficiu, precum si cele când, din

motive care nu sunt imputabile partii, cererea n-a ajuns la

instanta competenta sau nu se poate fixa termen de judecata.

Întreruperea cursului perimarii

Art. 411. - Perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de

procedura facut în vederea judecarii procesului de catre partea

care justifica un interes.

Suspendarea cursului perimarii

Art. 412. - (1) Cursul perimarii este suspendat cât timp dureaza

suspendarea judecatii, pronuntata de instanta în cazurile

prevazute la art. 407, precum si în alte cazuri stabilite de lege,

daca suspendarea nu este cauzata de lipsa de staruinta a partilor

în judecata.

(2) În cazurile prevazute la art. 406, cursul perimarii este

suspendat timp de o luna de la data când s-au petrecut faptele

care au determinat suspendarea judecatii, daca aceste fapte s-au

petrecut în cele din urma 3 luni ale termenului de perimare.

(3) Perimarea se suspenda, de asemenea, pe timpul cât partea

este împiedicata de a starui în judecata din cauza unor motive

temeinic justificate, precum si în alte cazuri expres prevazute de

lege.

Efectele cererii asupra

coparticipantilor

Art. 413. - În cazul în care sunt mai multi reclamanti sau pârâti

împreuna, cererea de perimare ori actul de procedura întrerupator

de perimare al unuia foloseste si celorlalti.

Procedura perimarii

Art. 414. - (1) Perimarea se constata din oficiu sau la cererea

partii interesate. Judecatorul va cita de urgenta partile si va

dispune grefierului sa întocmeasca un referat asupra actelor de

procedura în legatura cu perimarea.

(2) Perimarea poate fi invocata si pe cale de exceptie în camera

de consiliu sau în sedinta publica.

(3) Perimarea cererii de chemare în judecata nu poate fi ridicata

pentru prima oara în instanta de apel.

Hotarârea de perimare

Art. 415. - (1) Daca instanta constata ca perimarea nu a

intervenit, pronunta o încheiere care poate fi atacata odata cu

fondul procesului.

(2) Hotarârea care constata perimarea este supusa recursului, la

instanta ierarhic superioara, în termen de 5 zile de la pronuntare.

Când perimarea se constata de o sectie a Înaltei Curti de Casatie

si Justitie, recursul se judeca de Completul de 9 judecatori.

Efectele perimarii

Art. 416. - (1) Perimarea lipseste de efect toate actele de

procedura facute în acea instanta.

(2) Când însa se face o noua cerere de chemare în judecata,

partile pot folosi dovezile administrate în cursul judecarii cererii

perimate, în masura în care noua instanta socoteste ca nu este

necesara refacerea lor.

Perimarea instantei

Art. 417. - Orice cerere adresata unei instante si care a ramas în

nelucrare timp de 10 ani se perima de drept, chiar în lipsa unor

motive imputabile partii. Dispozitiile art. 414 se aplica în mod

corespunzator.

CAPITOLUL IV

Hotarârile judecatoresti

SECTIUNEA 1

Dispozitii generale

§ 1. Denumirea, întocmirea si comunicarea hotarârii

Denumirea hotarârilor

Art. 418. - (1) Hotarârea prin care cauza este solutionata de

prima instanta sau prin care aceasta se dezînvesteste fara a

solutiona cauza se numeste sentinta.

(2) Hotarârea prin care instanta se pronunta asupra apelului,

recursului si recursului în interesul legii, precum si hotarârea

pronuntata ca urmare a anularii în apel a hotarârii primei instante

si retinerii cauzei spre judecare ori ca urmare a rejudecarii cauzei

în fond dupa casarea cu retinere în recurs, se numeste decizie.

(3) Hotarârea prin care instanta se pronunta asupra contestatiei în

anulare sau asupra revizuirii se numeste, dupa caz, sentinta sau

decizie.

(4) Toate celelalte hotarâri date de instanta se numesc încheieri,

daca legea nu prevede altfel.

Continutul hotarârii Art. 419. - (1) Hotarârea va cuprinde:

a) partea introductiva, în care se vor face mentiunile prevazute la

art. 228 alin. (1) si (2). Când dezbaterile au fost consemnate întro

încheiere de sedinta, partea introductiva a hotarârii va cuprinde

numai denumirea instantei, numarul dosarului, data, numele,

prenumele si calitatea membrilor completului de judecata, numele

si prenumele grefierului, numele si prenumele procurorului, daca a

participat la judecata, precum si mentiunea ca celelalte date sunt

aratate în încheiere;

b) considerentele, în care se vor arata obiectul cererii si sustinerile

pe scurt ale partilor, expunerea situatiei de fapt retinuta de

instanta pe baza probelor administrate, motivele de fapt si de

drept pe care se întemeiaza solutia, aratându-se atât motivele

pentru care s-au admis, cât si cele pentru care s-au înlaturat

cererile partilor;

c) dispozitivul, în care se vor arata numele, prenumele, codul

numeric personal si domiciliul sau resedinta partilor ori, dupa caz,

denumirea, sediul, codul unic de înregistrare sau codul de

identificare fiscala, numarul de înmatriculare în registrul

comertului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice si

contul bancar, solutia data tuturor cererilor deduse judecatii si

cuantumul cheltuielilor de judecata acordate.

(2) Daca hotarârea s-a dat în folosul mai multor reclamanti sau

împotriva mai multor pârâti, se va arata ceea ce se cuvine fiecarui

reclamant si la ce este obligat fiecare pârât ori, când este cazul,

daca drepturile si obligatiile partilor sunt solidare sau indivizibile.

(3) În partea finala a dispozitivului se vor arata daca hotarârea

este executorie, este supusa unei cai de atac ori este definitiva,

data pronuntarii ei, mentiunea ca s-a pronuntat în sedinta publica

sau într-o alta modalitate prevazuta de lege, precum si

semnaturile judecatorilor si grefierului. Când hotarârea este

supusa apelului sau recursului se va arata si instanta la care se

depune cererea pentru exercitarea caii de atac.

Redactarea si semnarea hotarârii

Art. 420. - (1) Hotarârea se redacteaza de judecatorul care a

solutionat procesul. Când completul de judecata a fost compus din

mai multi judecatori, presedintele îl va putea desemna pe unul

dintre acestia sa redacteze hotarârea.

(2) În cazul în care unul dintre judecatori a ramas în minoritate la

deliberare, el îsi va redacta opinia separata care va cuprinde

expunerea considerentelor, solutia pe care a propus-o si

semnatura acestuia. De asemenea, judecatorul care este de acord

cu solutia, dar pentru considerente diferite, va redacta separat

opinia concurenta.

(3) Hotarârea va fi semnata de catre judecatori si de grefier.

(4) Daca vreunul dintre judecatori este împiedicat sa semneze

hotarârea, ea va fi semnata în locul sau de presedintele

completului, iar daca si acesta ori judecatorul unic se afla într-o

astfel de situatie, hotarârea se va semna de catre presedintele

instantei. Când împiedicarea priveste pe grefier, hotarârea se va

semna de grefierul- sef. În toate cazurile se face mentiune pe

hotarâre despre cauza care a determinat împiedicarea.

(5) Hotarârea se va redacta si se va semna în cel mult 30 de zile

de la pronuntare. Opinia separata a judecatorului ramas în

minoritate, precum si, când este cazul, opinia concurenta se

redacteaza si se semneaza în acelasi termen.

(6) Hotarârea se va întocmi în doua exemplare originale, dintre

care unul se ataseaza la dosarul cauzei, iar celalalt se va depune

spre conservare la dosarul de hotarâri al instantei.

Comunicarea hotarârii

Art. 421. - (1) Hotarârea se va comunica din oficiu partilor, în

copie, chiar daca este definitiva. Comunicarea se va face de îndata

ce hotarârea a fost redactata si semnata în conditiile legii.

(2) Hotarârile definitive prin care s-a dispus efectuarea unei

înscrieri în cartea funciara sau, dupa caz, în alte registre publice

se vor comunica din oficiu si institutiei sau autoritatii care tine

acele registre.

(3) Hotarârile definitive prin care s-a dispus anularea, în tot sau în

parte, a unui act notarial, se comunica din oficiu notarului public

instrumentator, direct ori prin intermediul Camerei Notarilor

Publici în circumscriptia careia functioneaza.

(4) De asemenea, hotarârile prin care instanta se pronunta în

legatura cu prevederi cuprinse în Tratatul privind functionarea

Uniunii Europene si în alte acte juridice ale Uniunii Europene se

comunica, din oficiu, chiar daca nu sunt definitive, si autoritatii

sau institutiei nationale cu atributii de reglementare în materie.

Adaugirile, schimbarile sau

corecturile

Art. 422. - Adaugirile, schimbarile sau corecturile în cuprinsul

hotarârii vor trebui semnate de judecatori, sub sanctiunea neluarii

lor în seama.

§ 2. Efectele hotarârii judecatoresti

Dezînvestirea instantei

Art. 423. - Dupa pronuntarea hotarârii instanta se dezînvesteste si

niciun judecator nu poate reveni asupra parerii sale.

Autoritatea de lucru judecat

Art. 424. - (1) Hotarârea judecatoreasca ce solutioneaza, în tot

sau în parte, fondul procesului sau statueaza asupra unei exceptii

procesuale ori asupra oricarui alt incident are, de la pronuntare,

autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea transata.

(2) Autoritatea de lucru judecat priveste dispozitivul, precum si

considerentele pe care acesta se sprijina, inclusiv cele prin care sa

rezolvat o chestiune litigioasa.

(3) Hotarârea judecatoreasca prin care se ia o masura provizorie

nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului.

(4) Când hotarârea este supusa apelului sau recursului,

autoritatea de lucru judecat este provizorie.

(5) Hotarârea atacata cu contestatia în anulare sau revizuire îsi

pastreaza autoritatea de lucru judecat pâna ce va fi înlocuita cu o

alta hotarâre.

Efectele lucrului judecat

Art. 425. - (1) Nimeni nu poate fi chemat în judecata de doua ori

în aceeasi calitate, în temeiul aceleiasi cauze si pentru acelasi

obiect.

(2) Oricare dintre parti poate opune lucrul anterior judecat într-un

alt litigiu, daca are legatura cu solutionarea acestuia din urma.

Exceptia autoritatii de lucru

judecat

Art. 426. - Exceptia autoritatii de lucru judecat poate fi invocata

de instanta sau de parti în orice stare a procesului, chiar înaintea

instantei de recurs. Ca efect al admiterii exceptiei, partii i se poate

crea în propria cale de atac o situatie mai rea decât aceea din

hotarârea atacata.

Puterea executorie

Art. 427. - Hotarârea judecatoreasca are putere executorie, în

conditiile prevazute de lege.

Forta probanta Art. 428. - Hotarârea are forta probanta a unui înscris autentic.

Obligativitatea si opozabilitatea Art. 429. - (1) Hotarârea judecatoreasca este obligatorie si

hotarârii produce efecte numai între parti si succesorii acestora.

(2) Hotarârea este opozabila oricarei terte persoane atât timp cât

aceasta din urma nu face, în conditiile legii, dovada contrara.

SECTIUNEA a 2-a

Hotarârile date în baza recunoasterii pretentiilor

Cazurile

Art. 430. - (1) Când pârâtul a recunoscut în tot sau în parte

pretentiile reclamantului, instanta, la cererea acestuia din urma,

va da o hotarâre în masura recunoasterii.

(2) Daca recunoasterea este partiala, judecata va continua cu

privire la pretentiile ramase nerecunoscute, instanta urmând a

pronunta o noua hotarâre asupra acestora.

Calea de atac

Art. 431. - (1) Hotarârea prevazuta la art. 430 poate fi atacata

numai cu recurs la instanta ierarhic superioara.

(2) Când recunoasterea pretentiilor a fost facuta înaintea instantei

de apel, hotarârea primei instante va fi anulata în masura

recunoasterii, dispunându-se admiterea, în mod corespunzator, a

cererii. Dispozitiile art. 430 alin. (2) ramân aplicabile.

SECTIUNEA a 3-a

Hotarârea prin care se încuviinteaza învoiala partilor

Conditiile în care se poate lua act

de tranzactie

Art. 432. - (1) Partile se pot înfatisa oricând în cursul judecatii,

chiar fara sa fi fost citate, pentru a cere sa se dea o hotarâre care

sa consfinteasca tranzactia lor.

(2) Daca partile se înfatiseaza la ziua stabilita pentru judecata,

cererea pentru darea hotarârii va putea fi primita chiar de un

singur judecator.

(3) Daca partile se înfatiseaza într-o alta zi, instanta va da

hotarârea în camera de consiliu.

Forma tranzactiei

Art. 433. - Tranzactia va fi încheiata în forma scrisa si va alcatui

dispozitivul hotarârii.

Calea de atac

Art. 434. - Hotarârea care consfinteste tranzactia intervenita între

parti poate fi atacata, pentru motive procedurale, numai cu recurs

la instanta ierarhic superioara.

Domeniul de aplicare

Art. 435. - Dispozitiile prezentei sectiuni se aplica în mod

corespunzator si în cazul în care tranzactia partilor este urmarea

procedurii de mediere.

SECTIUNEA a 4-a

Îndreptarea, lamurirea si completarea hotarârii

Îndreptarea hotarârii

Art. 436. - (1) Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea

si sustinerile partilor sau cele de calcul, precum si orice alte erori

materiale cuprinse în hotarâri sau încheieri pot fi îndreptate din

oficiu ori la cerere.

(2) Instanta se pronunta prin încheiere data în camera de consiliu.

Partile vor fi citate numai daca instanta socoteste ca este necesar

ca ele sa dea anumite lamuriri.

(3) În cazul hotarârilor, îndreptarea se va face în ambele

exemplare ale hotarârii.

Lamurirea hotarârii si înlaturarea

dispozitiilor contradictorii

Art. 437. - (1) În cazul în care sunt necesare lamuriri cu privire la

întelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotarârii ori daca

acesta cuprinde dispozitii contradictorii, partile pot cere instantei

care a pronuntat hotarârea sa lamureasca dispozitivul sau sa

înlature dispozitiile potrivnice.

(2) Instanta va rezolva cererea de urgenta, prin încheiere data în

camera de consiliu, cu citarea partilor.

(3) Încheierea se va atasa la hotarâre, atât în dosarul cauzei, cât

si în dosarul de hotarâri al instantei.

Completarea hotarârii

Art. 438. - (1) Daca prin hotarârea data instanta a omis sa se

pronunte asupra unui capat de cerere principal sau accesoriu ori

asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere

completarea hotarârii în acelasi termen în care se poate declara,

dupa caz, apel sau recurs împotriva acelei hotarâri, iar în cazul

hotarârilor date în fond dupa casarea cu retinere, în termen de 15

zile de la pronuntare.

(2) Cererea se solutioneaza de urgenta, cu citarea partilor, prin

hotarâre separata. Prevederile art. 437 alin. (3) se aplica în mod

corespunzator.

(3) Dispozitiile prezentului articol se aplica si în cazul când

instanta a omis sa se pronunte asupra cererilor martorilor,

expertilor, traducatorilor, interpretilor sau aparatorilor, cu privire

la drepturile lor.

Obligativitatea procedurii

Art. 439. - Îndreptarea, lamurirea, înlaturarea dispozitiilor

contradictorii ori completarea hotarârii nu poate fi ceruta pe calea

apelului sau recursului, ci numai în conditiile art. 436-438.

Caile de atac

Art. 440. - Încheierile pronuntate în temeiul art. 436 si 437,

precum si hotarârea pronuntata potrivit art. 438 sunt supuse

acelorasi cai de atac ca si hotarârile în legatura cu care s-a

solicitat, dupa caz, îndreptarea, lamurirea sau înlaturarea

dispozitiilor contradictorii ori completarea.

Suportarea cheltuielilor de

judecata

Art. 441. - În cazul în care cererea de îndreptare, de lamurire sau

de completare a hotarârii a fost admisa, cheltuielile facute de

parte în aceste cereri vor fi suportate de stat, din fondul constituit

potrivit legii. Când cererea a fost respinsa, cheltuielile vor fi

suportate de parte potrivit dreptului comun.

SECTIUNEA a 5-a

Executarea provizorie

Executarea provizorie de drept

Art. 442. - (1) Hotarârile primei instante sunt executorii de drept

când au ca obiect:

1. stabilirea modului de exercitare a autoritatii parintesti,

stabilirea locuintei minorului, precum si modul de exercitare a

dreptului de a avea legaturi personale cu minorul;

2. plata salariilor sau a altor drepturi izvorâte din raporturile

juridice de munca, precum si a sumelor cuvenite, potrivit legii,

somerilor;

3. despagubiri pentru accidente de munca;

4. rente ori sume datorate cu titlu de obligatie de întretinere sau

alocatie pentru copii, precum si pensii acordate în cadrul

asigurarilor sociale;

5. despagubiri în caz de moarte sau vatamare a integritatii

corporale ori sanatatii, daca despagubirile s-au acordat sub forma

de prestatii banesti periodice;

6. reparatii grabnice;

7. punerea sau ridicarea sigiliului ori facerea inventarului;

8. cereri privitoare la posesie, numai în ceea ce priveste posesia;

9. hotarârile pronuntate în temeiul recunoasterii de catre pârât a

pretentiilor reclamantului, pronuntate în conditiile art. 430;

10. în orice alte cazuri în care legea prevede ca hotarârea este

executorie.

(2) Executarea hotarârilor prevazute la alin. (1) are caracter

provizoriu.

Executarea provizorie

judecatoreasca

Art. 443. - (1) Instanta poate încuviinta executarea provizorie a

hotarârilor privitoare la bunuri ori de câte ori va considera ca

masura este necesara în raport cu temeinicia vadita a dreptului ori

cu starea de insolvabilitate a debitorului, precum si atunci când ar

aprecia ca neluarea de îndata a acestei masuri este vadit

prejudiciabila pentru creditor. În aceste cazuri, instanta îl va putea

obliga pe creditor la plata unei cautiuni, în conditiile art. 708 alin.

(2) si (3).

(2) Executarea provizorie nu se poate încuviinta:

1. în materie de stramutare de hotare, desfiintare de constructii,

plantatii sau a oricaror lucrari având o asezare fixa;

2. când prin hotarâre se dispune intabularea unui drept sau

radierea lui din cartea funciara.

(3) Cererea de executare provizorie se va putea face în scris,

precum si verbal în instanta pâna la închiderea dezbaterilor.

(4) Daca cererea a fost respinsa de prima instanta, ea poate fi

facuta din nou în apel.

Suspendarea executarii provizorii

Art. 444. - (1) Suspendarea executarii provizorii va putea fi

solicitata fie prin cererea de apel, fie distinct în tot cursul judecatii

în apel.

(2) Cererea se va depune la prima instanta sau, dupa caz, la

instanta de apel. În aceasta din urma situatie, la cerere se va

alatura o copie legalizata a dispozitivului hotarârii.

(3) Cererea de suspendare se va judeca de catre instanta de apel.

Dispozitiile art. 708 alin. (6) sunt aplicabile.

(4) Suspendarea va putea fi încuviintata numai cu plata unei

cautiuni al carei cuantum va fi stabilit de instanta în conditiile art.

708 alin. (2) si (3).

(5) Pâna la solutionarea cererii de suspendare, aceasta va putea fi

încuviintata provizoriu, prin ordonanta presedintiala, chiar înainte

de sosirea dosarului, cu respectarea cerintei prevazute la alin. (4).

SECTIUNEA a 6-a

Cheltuielile de judecata

Cuantumul cheltuielilor de

judecata

Art. 445. - (1) Cheltuielile de judecata constau în taxele judiciare

de timbru si timbrul judiciar, onorariile avocatilor, ale expertilor si

ale specialistilor numiti în conditiile art. 324 alin. (3), sumele

cuvenite martorilor pentru deplasare si pierderile cauzate de

necesitatea prezentei la proces, cheltuielile de transport si, daca

este cazul, de cazare, precum si orice alte cheltuieli necesare

pentru buna desfasurare a procesului.

(2) Instanta poate, chiar si din oficiu, sa reduca motivat partea

din cheltuielile de judecata reprezentând onorariul avocatilor,

atunci când acesta este vadit disproportionat în raport cu valoarea

sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfasurata de avocat,

tinând seama si de circumstantele cauzei. Masura luata de

instanta nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat

si clientul sau.

(3) Dispozitiile alin. (2) se aplica în mod corespunzator la plata

expertilor judiciari si a specialistilor numiti în conditiile art. 324

alin. (3).

(4) Nu vor putea fi însa micsorate cheltuielile de judecata având

ca obiect plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar,

precum si plata sumelor cuvenite martorilor potrivit alin. (1).

Dovada cheltuielilor de judecata

Art. 446. - Partea care pretinde cheltuieli de judecata trebuie sa

faca, în conditiile legii, dovada existentei si întinderii lor, cel mai

târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.

Acordarea cheltuielilor de

judecata

Art. 447. - (1) Partea care pierde procesul va fi obligata, la

cererea partii care a câstigat, sa îi plateasca acesteia cheltuieli de

judecata.

(2) Când cererea a fost admisa numai în parte, judecatorii vor

stabili masura în care fiecare dintre parti poate fi obligata la plata

cheltuielilor de judecata. Daca este cazul, judecatorii vor putea

dispune compensarea cheltuielilor de judecata.

Exonerarea de plata a pârâtului

Art. 448. - Pârâtul care a recunoscut, la primul termen de

judecata la care partile sunt legal citate, pretentiile reclamantului

nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecata, cu exceptia

cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere

de catre reclamant sau se afla de drept în întârziere.

Situatia mai multor reclamanti

sau pârâti

Art. 449. - Daca în cauza sunt mai multi reclamanti sau mai multi

pârâti, ei vor putea fi obligati sa plateasca cheltuielile de judecata

în mod egal, proportional sau solidar, potrivit cu pozitia lor în

proces ori cu natura raportului juridic existent între ei.

TITLUL II

Caile de atac

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

Enumerarea

Art. 450. - Calea ordinara de atac este apelul, iar caile

extraordinare de atac sunt recursul, contestatia în anulare si

revizuirea.

Legalitatea caii de atac

Art. 451. - (1) Hotarârea judecatoreasca este supusa numai cailor

de atac prevazute de lege, în conditiile si termenele stabilite de

aceasta, indiferent de mentiunile din dispozitivul ei.

(2) Mentiunea inexacta din cuprinsul hotarârii cu privire la calea

de atac deschisa contra acesteia nu are niciun efect asupra

dreptului de a exercita calea de atac prevazuta de lege.

(3) Daca instanta respinge ca inadmisibila calea de atac exercitata

de partea interesata în considerarea dispozitiilor alin. (2),

hotarârea pronuntata de instanta de control judiciar va fi

comunicata, din oficiu, tuturor partilor care au luat parte la

judecata în care s-a pronuntat hotarârea atacata. De la data

comunicarii începe sa curga, daca este cazul, termenul pentru

exercitarea caii de atac prevazute de lege.

Subiectele cailor de atac

Art. 452. - Caile de atac pot fi exercitate numai de partile aflate în

proces care justifica un interes, în afara de cazul în care, potrivit

legii, acest drept îl au si alte organe sau persoane.

Ordinea exercitarii cailor de atac

Art. 453. - (1) Caile extraordinare de atac nu pot fi exercitate atât

timp cât este deschisa calea de atac a apelului.

(2) În cazul hotarârilor susceptibile de apel, daca acesta nu a fost

exercitat, recursul este inadmisibil. Cu toate acestea, o hotarâre

susceptibila de apel poate fi atacata, înauntrul termenului de apel,

direct cu recurs, la instanta care ar fi fost competenta sa judece

recursul împotriva hotarârii date în apel, daca partile consimt

expres, prin înscris autentic sau prin declaratie verbala, data în

fata instantei a carei hotarâre se ataca si consemnata într-un

proces-verbal. În acest caz recursul poate fi exercitat numai

pentru încalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept

material.

(3) Caile extraordinare de atac pot fi exercitate si concomitent, în

conditiile legii.

Unicitatea caii de atac

Art. 454. - (1) O cale de atac poate fi exercitata împotriva unei

hotarâri numai o singura data, daca legea prevede acelasi termen

de exercitare pentru toate motivele existente la data declararii

acelei cai de atac.

(2) Daca prin aceeasi hotarâre au fost solutionate si cereri

accesorii, hotarârea este supusa în întregul ei caii de atac

prevazute de lege pentru cererea principala.

(3) În cazul în care prin aceeasi hotarâre au fost solutionate mai

multe cereri principale sau incidentale, dintre care unele sunt

supuse apelului, iar altele recursului, hotarârea în întregul ei este

supusa apelului. Hotarârea data în apel este supusa recursului.

(4) Daca hotarârea cu privire la o cerere principala sau incidentala

nu este supusa nici apelului si nici recursului, solutia cu privire la

celelalte cereri este supusa cailor de atac în conditiile legii.

(5) În cazurile prevazute la alin. (2)-(4), termenul de apel sau,

dupa caz, de recurs este cel de drept comun, chiar daca prin legi

speciale se prevede altfel.

Partea din hotarâre care poate fi

atacata

Art. 455. - (1) Calea de atac se îndreapta împotriva solutiei

cuprinse în dispozitivul hotarârii.

(2) Cu toate acestea, în cazul în care calea de atac vizeaza numai

considerentele hotarârii prin care s-au dat dezlegari unor

probleme de drept ce nu au legatura cu judecata acelui proces sau

care sunt gresite ori cuprind constatari de fapt ce prejudiciaza

partea, instanta, admitând calea de atac, va înlatura acele

considerente si le va înlocui cu propriile considerente, mentinând

solutia cuprinsa în dispozitivul hotarârii atacate.

Întelegerea partilor în caile de

atac

Art. 456. - Partile pot solicita instantei legal învestite cu

solutionarea unei cai de atac sa ia act de întelegerea lor cu privire

la solutionarea litigiului. Dispozitiile art. 432-435 se aplica în mod

corespunzator.

Achiesarea la hotarâre

Art. 457. - (1) Achiesarea la hotarâre reprezinta renuntarea unei

parti la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitato

deja împotriva tuturor sau a anumitor solutii din respectiva

hotarâre.

(2) Achiesarea, atunci când este conditionata, nu produce efecte

decât daca este acceptata expres de partea adversa.

(3) Dispozitiile art. 398 ramân aplicabile.

Felurile achiesarii

Art. 458. - (1) Achiesarea poate fi expresa sau tacita, totala ori

partiala.

(2) Achiesarea expresa se face de parte prin act autentic sau prin

declaratie verbala în fata instantei ori de mandatarul sau în

temeiul unei procuri speciale.

(3) Achiesarea tacita poate fi dedusa numai din acte sau fapte

precise si concordante care exprima intentia certa a partii de a-si

da adeziunea la hotarâre.

(4) Achiesarea poate fi totala, daca priveste hotarârea în întregul

ei, sau, dupa caz, partiala, daca priveste numai o parte din

hotarârea respectiva.

Masurile de administrare judiciara

Art. 459. - Masurile de administrare judiciara nu pot face obiectul

niciunei cai de atac.

CAPITOLUL II

Apelul

Apelul principal. Obiectul

Art. 460. - (1) Hotarârile pronuntate în prima instanta pot fi

atacate cu apel, daca legea nu prevede în mod expres altfel.

(2) Sunt supuse apelului si hotarârile date în ultima instanta daca,

potrivit legii, instanta nu putea sa judece decât în prima instanta.

(3) Hotarârile date în ultima instanta ramân neapelabile, chiar

daca în hotarâre sa aratat ca au fost pronuntate în prima instanta.

(4) Împotriva încheierilor premergatoare nu se poate face apel

decât odata cu fondul, afara de cazul când legea dispune altfel.

Situatiile în care partea nu poate

face apel principal

Art. 461. - (1) Partea care a renuntat expres la apel cu privire la o

hotarâre nu mai are dreptul de a face apel principal.

(2) Partea care a executat partial hotarârea de prima instanta,

desi aceasta nu era susceptibila de executare provizorie, nu mai

are dreptul de a face apel principal cu privire la dispozitiile

executate.

Termenul de apel

Art. 462. - (1) Termenul de apel este de 30 de zile de la

comunicarea hotarârii, daca legea nu dispune altfel.

(2) Termenul de apel prevazut la alin. (1) curge de la comunicarea

hotarârii, chiar atunci când aceasta a fost facuta odata cu

încheierea de încuviintare a executarii silite.

(3) Daca o parte face apel înainte de comunicarea hotarârii,

aceasta se socoteste comunicata la data depunerii cererii de apel.

(4) Pentru procuror, termenul de apel curge de la pronuntarea

hotarârii, în afara de cazurile în care procurorul a participat la

judecarea cauzei, când termenul de apel curge de la comunicarea

hotarârii.

(5) Termenul de apel suspenda executarea hotarârii de prima

instanta, cu exceptia cazurilor anume prevazute de lege. În

aceleasi conditii, executarea se suspenda daca apelul a fost

exercitat în termen.

Întreruperea termenului de apel

Art. 463. - (1) Termenul de apel se întrerupe prin moartea partii

care are interes sa faca apel. În acest caz se face din nou o

singura comunicare a hotarârii, la cel din urma domiciliu al partii,

pe numele mostenirii, fara sa se arate numele si calitatea fiecarui

mostenitor.

(2) Termenul de apel va începe sa curga din nou de la data

comunicarii prevazute la alin. (1). Pentru mostenitorii incapabili,

cei cu capacitate restrânsa sau disparuti ori în caz de mostenire

vacanta, termenul va curge din ziua în care se va numi tutorele,

curatorul sau administratorul provizoriu, dupa caz.

(3) Apelul nu constituie prin el însusi un act de acceptare a

mostenirii.

(4) Termenul de apel se întrerupe si prin moartea mandatarului

caruia i s-a facut comunicarea. În acest caz se va face o noua

comunicare partii, la domiciliul ei, iar termenul de apel va începe

sa curga din nou de la aceasta data.

Cererea de apel Art. 464. - (1) Cererea de apel va cuprinde:

a) numele si prenumele, codul numeric personal, domiciliul sau

resedinta partilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea si

sediul lor, precum si, dupa caz, codul unic de înregistrare sau

codul de identificare fiscala, numarul de înmatriculare în registrul

comertului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice si

contul bancar. Daca apelantul locuieste în strainatate, va arata si

domiciliul ales în România, unde urmeaza sa i se faca toate

comunicarile privind procesul;

b) indicarea hotarârii atacate;

c) motivele de fapt si de drept pe care se întemeiaza apelul;

d) probele invocate în sustinerea apelului;

e) semnatura.

(2) La cererea de apel se va atasa dovada achitarii taxelor de

timbru.

(3) Cerintele de la alin. (1) lit. b) si e), ca si cele de la alin. (2),

sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii, iar cele de la alin. (1) lit.

c) si d), sub sanctiunea decaderii. Lipsa semnaturii poate fi

împlinita în conditiile art. 191 alin. (2), iar lipsa dovezii achitarii

taxei de timbru poate fi complinita pâna la primul termen de

judecata la care partea a fost legal citata în apel.

(4) Când dovezile propuse sunt martori sau înscrisuri nearatate la

prima instanta, se vor aplica în mod corespunzator dispozitiile art.

189 lit. e).

(5) În cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de

la un alt moment decât comunicarea hotarârii, motivarea apelului

se va face într-un termen de aceeasi durata, care curge, însa, de

la data comunicarii hotarârii.

Depunerea cererii de apel

Art. 465. - (1) Apelul si, când este cazul, motivele de apel se

depun la instanta a carei hotarâre se ataca, sub sanctiunea

nulitatii.

(2) Dispozitiile art. 190 sunt aplicabile în mod corespunzator.

(3) În cazul în care cererea de apel nu îndeplineste conditiile

prevazute de lege, presedintele instantei care primeste cererea de

apel va stabili lipsurile si îi va cere apelantului sa completeze sau

sa modifice cererea de îndata, daca este prezent si este posibil, ori

în scris, daca apelul a fost trimis prin posta, fax sau curier.

Completarea sau modificarea cererii se va face înauntrul

termenului de apel. Daca presedintele apreciaza ca intervalul

ramas pâna la expirarea termenului de apel nu este suficient, va

acorda un termen scurt, de cel mult 5 zile de la expirarea

termenului de apel în care sa se depuna completarea sau

modificarea cererii.

(4) Dispozitiile alin. (3) se aplica în mod corespunzator si în cazul

în care motivele de apel se depun separat de cerere.

(5) Dupa primirea cererii de apel, respectiv a motivelor de apel,

presedintele instantei care a pronuntat hotarârea atacata va

dispune comunicarea lor intimatului, împreuna cu copiile

certificate de pe înscrisurile alaturate si care nu au fost înfatisate

la prima instanta, punându-i-se în vedere obligatia de a depune la

dosar întâmpinare în termen de cel mult 15 zile de la data

comunicarii.

(6) Instanta la care s-a depus întâmpinarea o comunica de îndata

apelantului, punându-i-se în vedere obligatia de a depune la dosar

raspunsul la întâmpinare în termen de cel mult 10 zile de la data

comunicarii. Intimatul va lua cunostinta de raspunsul la

întâmpinare din dosarul cauzei.

(7) Presedintele, dupa împlinirea termenului de apel pentru toate

partile, precum si a termenelor prevazute la alin. (5) si (6), va

înainta instantei de apel dosarul, împreuna cu apelurile facute,

întâmpinarea, raspunsul la întâmpinare si dovezile de comunicare

a acestor acte, potrivit alin. (5) si (6).

(8) Daca s-au formulat atât apel, cât si cereri potrivit art. 436-

438, dosarul nu va fi trimis instantei de apel decât dupa împlinirea

termenului de apel privind hotarârile date asupra acestor din urma

cereri. Dispozitiile alin. (5)-(7) se aplica în mod corespunzator.

Apelul incident

Art. 466. - (1) Intimatul este în drept, dupa împlinirea termenului

de apel, sa formuleze apel în scris, în cadrul procesului în care se

judeca apelul facut de partea potrivnica, printr-o cerere proprie

care sa tinda la schimbarea hotarârii primei instante.

(2) Daca apelantul principal îsi retrage apelul sau daca acesta este

respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu

implica cercetarea fondului, apelul incident prevazut la alin. (1)

ramâne fara efect.

Apelul provocat

Art. 467. - În caz de coparticipare procesuala, precum si atunci

când la prima instanta au intervenit terte persoane în proces,

intimatul este în drept, dupa împlinirea termenului de apel, sa

declare în scris apel împotriva altui intimat sau a unei persoane

care a figurat în prima instanta si care nu este parte în apelul

principal, daca acesta din urma ar fi de natura sa produca

consecinte asupra situatiei sale juridice în proces. Dispozitiile art.

466 alin. (2) se aplica în mod corespunzator.

Depunerea apelului incident si a

celui provocat

Art. 468. - (1) Apelul incident si apelul provocat se depun de catre

intimat odata cu întâmpinarea la apelul principal, fiind aplicabile

prevederile art. 465 alin. (6).

(2) Apelul provocat se comunica si intimatului din acest apel,

prevazut la art. 467, acesta fiind dator sa depuna întâmpinare în

termenul prevazut la art. 465 alin. (6), care se aplica în mod

corespunzator. Cel care a exercitat apelul provocat va lua

cunostinta de întâmpinare de la dosarul cauzei.

Pregatirea judecatii apelului

Art. 469. - (1) Presedintele instantei de apel, îndata ce primeste

dosarul, va lua, prin rezolutie, masuri în vederea stabilirii aleatorii

a completului si a termenului de judecata, dupa care se va face

citarea partilor.

(2) Primul termen de judecata va fi de cel mult 20 de zile de la

data rezolutiei. Dispozitiile art. 196 alin. (4)-(6) se aplica în mod

corespunzator.

(3) Apelurile principale, incidente si provocate facute împotriva

aceleiasi hotarâri vor fi repartizate la acelasi complet de judecata.

Când apelurile au fost repartizate la complete diferite, ultimul

complet învestit va dispune pe cale administrativa trimiterea

apelului la completul cel dintâi învestit.

Art. 470. - (1) Apelul exercitat în termen provoaca o noua

Efectul devolutiv al apelului

judecata asupra fondului, instanta de apel statuând atât în fapt,

cât si în drept.

(2) În cazul în care apelul nu se motiveaza ori motivarea apelului

sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de aparare sau

dovezi noi, instanta de apel se va pronunta, în fond, numai pe

baza celor invocate la prima instanta.

(3) Prin apel este posibil sa nu se solicite judecata în fond sau

rejudecarea, ci anularea hotarârii de prima instanta si respingerea

ori anularea cererii de chemare în judecata ca urmare a invocarii

unei exceptii sau trimiterea dosarului la instanta competenta.

Limitele efectului devolutiv

determinate de ceea ce s-a apelat

Art. 471. - (1) Instanta de apel va proceda la rejudecarea fondului

în limitele stabilite, expres sau implicit, de catre apelant, precum

si cu privire la solutiile care sunt dependente de partea din

hotarâre care a fost atacata.

(2) Devolutiunea va opera cu privire la întreaga cauza atunci când

apelul nu este limitat la anumite solutii din dispozitiv ori atunci

când se tinde la anularea hotarârii sau daca obiectul litigiului este

indivizibil.

Limitele efectului devolutiv

determinate de ceea ce s-a supus

judecatii la prima instanta

Art. 472. - (1) Prin apel nu se poate schimba cadrul procesual

stabilit în fata primei instante.

(2) Partile nu se vor putea folosi înaintea instantei de apel de alte

motive, mijloace de aparare si dovezi decât cele invocate la prima

instanta sau aratate în motivarea apelului ori în întâmpinare.

Instanta de apel poate încuviinta si administrarea probelor a caror

necesitate rezulta din dezbateri.

(3) În apel nu se poate schimba calitatea partilor, cauza sau

obiectul cererii de chemare în judecata si nici nu se pot formula

pretentii noi.

(4) Partile pot însa sa expliciteze pretentiile care au fost cuprinse

implicit în cererile sau apararile adresate primei instante.

(5) Se vor putea cere, de asemenea, dobânzi, rate, venituri

ajunse la termen si orice alte despagubiri ivite dupa darea

hotarârii primei instante si va putea fi invocata compensatia

legala.

Dispozitiile speciale privind

judecata

Art. 473. - (1) Instanta de apel va verifica, în limitele cererii de

apel, stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima

instanta. Motivele de ordine publica pot fi invocate si din oficiu.

(2) Instanta de apel va putea dispune refacerea sau completarea

probelor administrate la prima instanta, în cazul în care considera

ca sunt necesare pentru solutionarea cauzei, precum si

administrarea probelor noi propuse în conditiile art. 472 alin. (2).

Solutiile pe care le pronunta

instanta de apel

Art. 474. - (1) Instanta de apel poate pastra hotarârea atacata,

situatie în care, dupa caz, va respinge, va anula apelul ori va

constata perimarea lui.

(2) În caz de admitere a apelului, instanta poate anula ori, dupa

caz, schimba în tot sau în parte hotarârea apelata.

(3) În cazul în care se constata ca, în mod gresit, prima instanta a

solutionat procesul fara a intra în judecata fondului ori judecata sa

facut în lipsa partii care nu a fost legal citata, instanta de apel

va anula hotarârea atacata si va judeca procesul, evocând fondul.

Cu toate acestea, instanta de apel va anula hotarârea atacata si

va trimite cauza spre rejudecare primei instante sau altei instante

egale în grad cu aceasta din aceeasi circumscriptie, în cazul în

care partile au solicitat în mod expres luarea acestei masuri prin

cererea de apel ori prin întâmpinare; trimiterea spre rejudecare

poate fi dispusa o singura data în cursul procesului. Dezlegarea

data problemelor de drept de catre instanta de apel, precum si

necesitatea administrarii unor probe sunt obligatorii pentru

judecatorii fondului.

(4) Daca prima instanta s-a declarat competenta, iar instanta de

apel stabileste ca a fost necompetenta va anula hotarârea atacata

si va trimite cauza spre judecare instantei competente sau altui

organ cu activitate jurisdictionala competent.

(5) În cazul în care instanta de apel constata ca ea are

competenta sa judece în prima instanta, va anula hotarârea

atacata si va judeca în fond, pronuntând o hotarâre susceptibila,

dupa caz, de apel sau recurs.

(6) Când se constata ca exista un alt motiv de nulitate decât cel

prevazut la alin. (5), iar prima instanta a judecat în fond, instanta

de apel anulând în tot sau în parte procedura urmata în fata

primei instante si hotarârea atacata, va retine procesul spre

judecare, pronuntând o hotarâre susceptibila de recurs, daca este

cazul.

Neînrautatirea situatiei în propria

cale de atac

Art. 475. - (1) Apelantului nu i se poate crea în propria cale de

atac o situatie mai rea decât aceea din hotarârea atacata, în afara

de cazul în care el consimte expres la aceasta sau daca se invoca

motive de ordine publica de drept material.

(2) Motivele de ordine publica de drept procesual nu pot atrage

înrautatirea situatiei partii în propria cale de atac, în afara de

cazurile în care legea prevede altfel.

Completarea cu alte norme

Art. 476. - Dispozitiile de procedura privind judecata în prima

instanta se aplica si în instanta de apel, în masura în care nu sunt

potrivnice celor cuprinse în prezentul capitol.

CAPITOLUL III

Caile extraordinare de atac

SECTIUNEA 1

Recursul

Obiectul si scopul recursului.

Instanta competenta

Art. 477. - (1) Hotarârile date în apel, cele date, potrivit legii, fara

drept de apel, precum si alte hotarâri în cazurile expres prevazute

de lege sunt supuse recursului.

(2) Nu sunt supuse recursului hotarârile pronuntate în cererile

prevazute la art. 92 pct. 1 lit. a)-k), art. 93 pct. 1 lit. d) si e),

precum si în alte cereri evaluabile în bani în valoare de pâna la

500.000 lei inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului

hotarârile date de instantele de apel în cazurile în care legea

prevede ca hotarârile de prima instanta sunt supuse numai

apelului.

(3) Recursul urmareste sa supuna Înaltei Curti de Casatie si

Justitie examinarea, în conditiile legii, a conformitatii hotarârii

atacate cu regulile de drept aplicabile.

(4) În cazurile anume prevazute de lege, recursul se solutioneaza

de catre instanta ierarhic superioara celei care a pronuntat

hotarârea atacata. Dispozitiile alin. (3) se aplica în mod

corespunzator.

Suspendarea executarii Art. 478. - (1) Recursul suspenda de drept executarea hotarârii în

cauzele privitoare la stramutarea de hotare, desfiintarea de

constructii, plantatii sau a oricaror lucrari având o asezare fixa,

precum si în cazurile anume prevazute de lege.

(2) La cererea recurentului formulata în conditiile art. 82 alin. (2)

si (3), instanta sesizata cu judecarea recursului poate dispune,

motivat, suspendarea hotarârii atacate cu recurs în alte cazuri

decât cele la care se refera alin. (1). Cererea se depune direct la

instanta de recurs, alaturându-se o copie certificata de pe cererea

de recurs si dovada depunerii cautiunii prevazute la art. 708. În

cazul în care cererea se face înainte de a ajunge dosarul la

instanta de recurs, se va alatura si o copie legalizata de pe

dispozitivul hotarârii atacate cu recurs.

(3) Cererea se judeca în camera de consiliu, cu citarea partilor

printr-un agent procedural al instantei sau prin alt salariat al

acesteia ori prin modalitatile prevazute la art. 149 alin. (4) si (5),

dupa cum urmeaza:

1. de un complet anume constituit, format din 3 judecatori, în

conditiile legii, în cazul în care cererea s-a depus înainte de

ajungerea dosarului la instanta de recurs;

2. de completul de filtru, dupa ce acesta a fost desemnat, în

cazurile prevazute la art. 487;

3. de completul care judeca recursul pe fond, în cazul în care s-a

fixat termen în sedinta publica.

(4) Termenul de judecata, pentru care se face citarea, se

stabileste astfel încât sa nu treaca mai mult de 10 zile de la

primirea cererii de suspendare.

(5) Completul se pronunta, în cel mult 24 de ore de la judecata,

printr-o încheiere motivata care poate fi atacata cu recurs în mod

separat, în termen de 5 zile de la pronuntare. În termenul de

recurs se va face si motivarea acestuia.

(6) Recursul se judeca de un alt complet al instantei de recurs,

stabilit aleatoriu, în cel mult 10 zile de la înregistrarea cererii de

recurs, fara a se parcurge procedura filtrului prevazuta la art. 487.

Pronuntarea se face în termenul stabilit la alin. (5).

(7) La judecata cererii de suspendare si, eventual, a recursului

partile trebuie reprezentate de avocat sau, când este cazul, de

consilier juridic.

(8) Pentru motive temeinice, instanta de recurs poate reveni

asupra suspendarii acordate, dispozitiile alin. (3)-(7) aplicându-se

în mod corespunzator.

Termenul de recurs

Art. 479. - (1) Termenul de recurs este de 30 de zile de la

comunicarea hotarârii, daca legea nu dispune altfel. Dispozitiile

art. 462 alin. (2)-(4), precum si cele ale art. 463 se aplica în mod

corespunzator.

(2) Daca intimatul nu a invocat prin întâmpinare sau din dosar nu

reiese ca recursul a fost depus peste termen, el se va socoti în

termen.

Cererea de recurs

Art. 480. - (1) Cererea de recurs va cuprinde urmatoarele

mentiuni:

a) numele si prenumele, domiciliul sau resedinta partii în favoarea

careia se exercita recursul, numele, prenumele si domiciliul

profesional al avocatului care formuleaza cererea ori, pentru

persoanele juridice, denumirea si sediul lor, precum si numele si

prenumele consilierului juridic care întocmeste cererea. Prezentele

dispozitii se aplica si în cazul în care recurentul locuieste în

strainatate;

b) numele si prenumele, domiciliul sau resedinta ori, dupa caz,

denumirea si sediul intimatului;

c) indicarea hotarârii care se ataca;

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiaza recursul si

dezvoltarea lor sau, dupa caz, mentiunea ca motivele vor fi

depuse printr-un memoriu separat;

e) semnatura partii sau a mandatarului partii în cazul prevazut la

art. 13 alin. (2), a avocatului sau, dupa caz, a consilierului juridic.

(2) La cererea de recurs se vor atasa dovada achitarii taxei de

timbru, conform legii, precum si împuternicirea avocatiala sau,

dupa caz, delegatia consilierului juridic.

(3) Mentiunile prevazute la alin. (1) lit. a) si lit. c)-e), precum si

cerintele mentionate la alin. (2) sunt prevazute sub sanctiunea

nulitatii.

Motivarea recursului

Art. 481. - (1) Recursul se va motiva prin însasi cererea de recurs,

în afara de cazurile prevazute la art. 464 alin. (5), aplicabile si în

recurs.

(2) În cazurile în care Ministerul Public a participat în proces, se

va depune o copie de pe motivele de casare pentru procuror.

Motivele de casare

Art. 482. - (1) Casarea unor hotarâri se poate cere numai pentru

urmatoarele motive de nelegalitate:

1. când instanta nu a fost alcatuita potrivit dispozitiilor legale;

2. când judecatorul stabilit aleatoriu pentru solutionarea cauzei a

fost schimbat, cu încalcarea normelor aplicabile, pe parcursul

judecatii ori daca hotarârea a fost pronuntata de alt judecator

decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;

3. când hotarârea a fost data cu încalcarea competentei de ordine

publica a altei instante;

4. când instanta a depasit atributiile puterii judecatoresti;

5. când, prin hotarârea data, instanta a încalcat regulile de

procedura a caror nerespectare atrage sanctiunea nulitatii;

6. când hotarârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiaza sau

când cuprinde motive contradictorii ori numai motive straine de

natura cauzei;

7. când s-a încalcat autoritatea de lucru judecat;

8. când hotarârea a fost data cu încalcarea sau aplicarea gresita a

normelor de drept material.

(2) Motivele prevazute la alin. (1) nu pot fi primite decât daca ele

nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecarii

apelului ori, desi au fost invocate în termen, au fost respinse sau

instanta a omis sa se pronunte asupra lor.

Sanctiunea nemotivarii recursului

Art. 483. - (1) Recursul este nul daca nu a fost motivat în

termenul legal, cu exceptia cazului prevazut la alin. (3).

(2) Aceeasi sanctiune intervine în cazul în care motivele invocate

nu se încadreaza în motivele de casare prevazute la art. 482.

(3) Daca legea nu dispune altfel, motivele de casare care sunt de

ordine publica pot fi ridicate din oficiu de catre instanta, chiar

dupa împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în

procedura de filtrare, fie în sedinta publica.

Depunerea recursului

Art. 484. - (1) Recursul si, daca este cazul, motivele de casare se

depun la instanta a carei hotarâre se ataca, sub sanctiunea

nulitatii, în conditiile prevazute la art. 82 alin. (3) si art. 83.

(2) Dispozitiile art. 465 se aplica în mod corespunzator. Termenul

prevazut la art. 465 alin. (5) se dubleaza în cazul recursului.

Întâmpinarea trebuie redactata si semnata de avocatul sau

consilierul juridic al intimatului, iar raspunsul la întâmpinare de

avocatul sau consilierul juridic al recurentului. Prin aceste acte de

procedura se va mentiona daca recurentul, respectiv intimatul

este de acord ca recursul, atunci când este admisibil în principiu,

sa fie solutionat de catre completul de filtru prevazut la art. 487.

Recursul incident si recursul

provocat

Art. 485. - (1) Recursul incident si recursul provocat se pot

exercita, în cazurile prevazute la art. 466 si 467, care se aplica în

mod corespunzator. Dispozitiile art. 482 ramân aplicabile.

(2) Prevederile art. 468 se aplica în mod corespunzator.

Probe noi în recurs

Art. 486. - (1) În instanta de recurs nu se pot produce noi probe,

cu exceptia înscrisurilor noi, care pot fi depuse, sub sanctiunea

decaderii, odata cu cererea de recurs, respectiv odata cu

întâmpinarea.

(2) În cazul în care recursul urmeaza sa fie solutionat în sedinta

publica, pot fi depuse si alte înscrisuri noi pâna la primul termen

de judecata.

Procedura de filtrare a

recursurilor

Art. 487. - (1) Când recursul este de competenta Înaltei Curti de

Casatie si Justitie, presedintele instantei sau presedintele de

sectie, primind dosarul de la instanta a carei hotarâre se ataca, va

lua, prin rezolutie, masuri în vederea stabilirii aleatorii a unui

complet format din 3 judecatori, care va decide asupra

admisibilitatii în principiu a recursului. Dispozitiile art. 469 alin. (3)

sunt aplicabile.

(2) Pe baza recursului, întâmpinarii, a raspunsului la întâmpinare

si a înscrisurilor noi, presedintele completului va întocmi un raport

asupra admisibilitatii în principiu a recursului sau va desemna un

alt membru al completului ori magistratul-asistent în acest scop.

Raportul trebuie întocmit în cel mult 30 de zile de la repartizarea

dosarului. Raportorul nu devine incompatibil.

(3) Raportul va verifica daca recursul îndeplineste cerintele de

forma prevazute sub sanctiunea nulitatii, daca motivele invocate

se încadreaza în cele prevazute la art. 482, daca exista motive de

ordine publica ce pot fi invocate în conditiile art. 483 alin. (3) ori

daca este vadit nefondat. De asemenea, va arata, daca este cazul,

jurisprudenta Curtii Constitutionale, a Înaltei Curti de Casatie si

Justitie, a Curtii Europene a Drepturilor Omului si a Curtii de

Justitie a Uniunii Europene, precum si pozitia doctrinei în

problemele de drept vizând dezlegarea data prin hotarârea

atacata.

(4) Dupa analiza raportului în completul de filtru, acesta se

comunica de îndata partilor care pot formula în scris un punct de

vedere asupra solutiei preconizate în termen de 10 zile de la

comunicare. În lipsa dovezii de comunicare a raportului completul

nu va putea trece la examinarea recursului potrivit alin. (5) si (6).

(5) În cazul în care completul este în unanimitate de acord ca

recursul nu îndeplineste cerintele de forma, ca motivele de casare

invocate si dezvoltarea lor nu se încadreaza în cele prevazute la

art. 482 sau ca recursul este vadit nefondat, anuleaza sau, dupa

caz, respinge recursul printr-o decizie motivata, pronuntata, fara

citarea partilor, care nu este supusa niciunei cai de atac. Decizia

se comunica partilor.

(6) Daca raportul apreciaza ca recursul este admisibil si toti

membrii sunt de acord, iar problema de drept care se pune în

recurs nu este controversata sau face obiectul unei jurisprudente

constante a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, completul se poate

pronunta asupra fondului recursului, fara citarea partilor, printr-o

decizie definitiva, care se comunica partilor. În solutionarea

recursului instanta va tine seama de punctele de vedere ale

partilor formulate potrivit alin. (4).

(7) În cazul în care recursul nu poate fi solutionat potrivit alin. (5)

sau (6), completul va pronunta, fara citarea partilor, o încheiere

de admitere în principiu a recursului si va trimite dosarul pentru

stabilirea aleatorie a altui complet si a termenului de judecata pe

fond a recursului, cu citarea partilor. Daca acest din urma

complet, în unanimitate, va aprecia ca în mod gresit recursul a

fost declarat admisibil în principiu, va fi sesizat Completul de 9

judecatori, care, cu citarea partilor, va decide asupra

admisibilitatii printr-o hotarâre definitiva.

(8) Prin exceptie de la prevederile alin. (7), daca partile au cerut

în mod expres judecarea în fond a recursului de catre completul

de filtru, acesta se va pronunta în fond fara citarea partilor, printro

decizie definitiva, în afara de cazul în care apreciaza ca este

necesara ascultarea partilor, când va dispune citarea lor.

Regulile privind judecata

Art. 488. - Dispozitiile de procedura privind judecata în prima

instanta si în apel se aplica si în instanta de recurs, în masura în

care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta sectiune.

Ordinea cuvântului în sedinta

Art. 489. - (1) Presedintele va da mai întâi cuvântul recurentului,

iar apoi intimatului.

(2) Procurorul vorbeste cel din urma, în afara de cazul când este

recurent. Daca procurorul a pornit actiunea civila în care s-a

pronuntat hotarârea atacata cu recurs, procurorului i se va da

cuvântul dupa recurent.

Solutiile pe care le poate

pronunta instanta de recurs

Art. 490. - (1) În cazul în care recursul a fost declarat admisibil în

principiu, instanta, verificând toate motivele invocate si judecând

recursul, îl poate admite, îl poate respinge sau anula ori poate

constata perimarea lui.

(2) În caz de admitere a recursului, hotarârea atacata poate fi

casata, în tot sau în parte.

Solutiile pe care le poate

pronunta Înalta Curte de Casatie

si Justitie

Art. 491. - Înalta Curte de Casatie si Justitie, în caz de casare,

trimite cauza spre o noua judecata instantei de apel care a

pronuntat hotarârea casata ori, atunci când este cazul si sunt

îndeplinite conditiile prevazute la art. 474 alin. (3), primei

instante, a carei hotarâre este, de asemenea, casata. Atunci când

interesele bunei administrari a justitiei o cer, cauza va putea fi

trimisa oricarei alte instante de acelasi grad, cu exceptia cazului

casarii pentru lipsa de competenta, când cauza va fi trimisa

instantei competente sau altui organ cu activitate jurisdictionala

competent potrivit legii. În cazul în care casarea s-a facut pentru

ca instanta a depasit atributiile puterii judecatoresti sau când s-a

încalcat autoritatea de lucru judecat, cererea se respinge ca

inadmisibila.

Art. 492. - (1) În cazul în care competenta de solutionare a

Solutiile pe care le pot pronunta

alte instante de recurs

recursului apartine tribunalului sau curtii de apel si s-a casat

hotarârea atacata, rejudecarea procesului în fond se va face de

catre instanta de recurs, fie la termenul la care a avut loc

admiterea recursului, situatie în care se pronunta o singura

decizie, fie la un alt termen stabilit în acest scop.

(2) Cu toate acestea, instantele prevazute la alin. (1) vor casa cu

trimitere în cazul în care instanta a carei hotarâre este atacata cu

recurs a solutionat procesul fara a intra în judecata fondului sau

judecata s-a facut în lipsa partii care a fost nelegal citata atât la

administrarea probelor, cât si la dezbaterea fondului. În vederea

rejudecarii, cauza se trimite la instanta care a pronuntat hotarârea

casata ori la alta instanta de acelasi grad cu aceasta, din aceeasi

circumscriptie. Dispozitiile art. 491 se aplica în mod corespunzator

în caz de necompetenta, de depasire a atributiilor puterii

judecatoresti si de încalcare a autoritatii de lucru judecat.

Motivarea hotarârii

Art. 493. - Prin derogare de la prevederile art. 419 alin. (1) lit. b),

hotarârea instantei de recurs va cuprinde în considerente numai

motivele de casare invocate si analiza acestora, aratându-se de ce

s-au admis ori, dupa caz, s-au respins. În cazul în care recursul se

respinge fara a fi cercetat în fond ori se anuleaza sau se constata

perimarea lui, hotarârea de recurs va cuprinde numai motivarea

solutiei fara a se evoca si analiza motivelor de casare.

Efectele casarii Art. 494. - (1) Hotarârea casata nu are nicio putere.

(2) Actele de executare sau de asigurare facute în temeiul unei

asemenea hotarâri sunt desfiintate de drept, daca instanta de

recurs nu dispune altfel. Instanta va constata aceasta, din oficiu,

prin dispozitivul hotarârii de casare.

Judecata în fond dupa casare

Art. 495. - (1) În caz de casare, hotarârile instantei de recurs

asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru

instanta care judeca fondul.

(2) Când hotarârea a fost casata pentru încalcarea regulilor de

procedura, judecata va reîncepe de la actul anulat.

(3) Dupa casare, instanta de fond va judeca din nou, în limitele

casarii si tinând seama de toate motivele invocate înaintea

instantei a carei hotarâre a fost casata.

(4) În cazul rejudecarii dupa casare, cu retinere sau cu trimitere,

sunt admisibile orice probe prevazute de lege.

Neînrautatirea situatiei în propria

cale de atac

Art. 496. - La judecarea recursului, precum si la rejudecarea

procesului dupa casarea hotarârii de catre instanta de recurs,

dispozitiile art. 475 sunt aplicabile în mod corespunzator.

SECTIUNEA a 2-a

Contestatia în anulare

Obiectul si motivele contestatiei

în anulare

Art. 497. - (1) Hotarârile definitive pot fi atacate cu contestatie în

anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat si nici nu a

fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

(2) Hotarârile instantelor de recurs mai pot fi atacate cu

contestatie în anulare atunci când:

1. hotarârea data în recurs a fost pronuntata de o instanta

necompetenta absolut sau cu încalcarea normelor referitoare la

alcatuirea instantei si, desi se invocase exceptia corespunzatoare,

instanta de recurs a respins-o ori a omis sa se pronunte asupra ei;

2. dezlegarea data recursului este rezultatul unei erori materiale;

3. instanta de recurs, respingând recursul sau admitându-l în

parte, a omis sa cerceteze vreunul dintre motivele de casare

invocate de recurent în termen;

4. instanta de recurs nu s-a pronuntat asupra unuia dintre

recursurile declarate în cauza.

(3) Dispozitiile alin. (2) pct. 1, 2 si 4 se aplica în mod

corespunzator hotarârilor instantelor de apel care, potrivit legii, nu

pot fi atacate cu recurs.

Conditiile de admisibilitate

Art. 498. - (1) Contestatia în anulare este inadmisibila daca

motivul prevazut la art. 497 alin. (1) putea fi invocat pe calea

apelului sau a recursului.

(2) Cu toate acestea, contestatia poate fi primita în cazul în care

motivul a fost invocat prin cererea de recurs, dar instanta l-a

respins pentru ca avea nevoie de verificari de fapt incompatibile

cu recursul sau daca recursul, fara vina partii, a fost respins fara a

fi cercetat în fond.

(3) O hotarâre împotriva careia s-a exercitat contestatia în

anulare nu mai poate fi atacata de aceeasi parte cu o noua

contestatie în anulare, chiar daca se invoca alte motive.

Instanta competenta

Art. 499. - (1) Contestatia în anulare se introduce la instanta a

carei hotarâre se ataca.

(2) În cazul în care se invoca motive care atrag competente

diferite, nu opereaza prorogarea competentei.

Termenul de exercitare

Art. 500. - (1) Contestatia în anulare poate fi introdusa în termen

de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunostinta de

hotarâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotarârea a

ramas definitiva.

(2) Contestatia se motiveaza în termenul de 15 zile prevazut la

alin. (1), sub sanctiunea nulitatii acesteia.

Suspendarea executarii

Art. 501. - Instanta poate suspenda executarea hotarârii a carei

anulare se cere, sub conditia darii unei cautiuni. Dispozitiile art.

478 se aplica în mod corespunzator.

Procedura de judecata

Art. 502. - (1) Contestatia în anulare se solutioneaza de urgenta si

cu precadere, potrivit dispozitiilor procedurale aplicabile judecatii

finalizate cu hotarârea atacata.

(2) Întâmpinarea este obligatorie si se depune la dosar cu cel

putin 5 zile înaintea primului termen de judecata. Contestatorul va

lua cunostinta de continutul acesteia de la dosarul cauzei.

(3) Daca motivul de contestatie este întemeiat, instanta va

pronunta o singura hotarâre prin care va anula hotarârea atacata

si va solutiona cauza. Daca solutionarea cauzei la acelasi termen

nu este posibila, instanta va pronunta o hotarâre de anulare a

hotarârii atacate si va fixa termen în vederea solutionarii cauzei

printr-o noua hotarâre. În acest ultim caz, hotarârea de anulare

nu poate fi atacata separat.

(4) Hotarârea data în contestatie în anulare este supusa acelorasi

cai de atac ca si hotarârea atacata.

SECTIUNEA a 3-a

Revizuirea

Obiectul si motivele revizuirii

Art. 503. - (1) Revizuirea unei hotarâri pronuntate asupra fondului

sau care evoca fondul poate fi ceruta daca:

1. s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a

pronuntat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a

cerut;

2. obiectul pricinii nu se afla în fiinta;

3. un judecator, martor sau expert, care a luat parte la judecata,

a fost condamnat definitiv pentru o infractiune privitoare la pricina

sau daca hotarârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în

cursul ori în urma judecatii, când aceste împrejurari au influentat

solutia pronuntata în cauza. În cazul în care constatarea

infractiunii nu se mai poate face printr-o hotarâre penala, instanta

de revizuire se va pronunta mai întâi, pe cale incidentala, asupra

existentei sau inexistentei infractiunii invocate. În acest ultim caz,

la judecarea cererii va fi citat si cel învinuit de savârsirea

infractiunii;

4. un judecator a fost sanctionat disciplinar definitiv pentru

exercitarea functiei cu rea-credinta sau grava neglijenta, daca

aceste împrejurari au influentat solutia pronuntata în cauza;

5. dupa darea hotarârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare,

retinute de partea potrivnica sau care nu au putut fi înfatisate

dintr-o împrejurare mai presus de vointa partilor;

6. s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hotarârea unei instante

pe care s-a întemeiat hotarârea a carei revizuire se cere;

7. statul ori alte persoane juridice de drept public, minorii si cei

pusi sub interdictie judecatoreasca ori cei pusi sub curatela nu au

fost aparati deloc sau au fost aparati cu viclenie de cei însarcinati

sa îi apere;

8. exista hotarâri definitive potrivnice, date de instante de acelasi

grad sau de grade diferite, care încalca autoritatea de lucru

judecat a primei hotarâri;

9. partea a fost împiedicata sa se înfatiseze la judecata si sa

înstiinteze instanta despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus

de vointa sa;

10. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o încalcare

a drepturilor sau libertatilor fundamentale datorata unei hotarâri

judecatoresti, iar consecintele grave ale acestei încalcari continua

sa se produca;

11. dupa ce hotarârea a devenit definitiva, Curtea Constitutionala

s-a pronuntat asupra exceptiei invocate în acea cauza, declarând

neconstitutionala prevederea care a facut obiectul acelei exceptii.

(2) Pentru motivele de revizuire prevazute la alin. (1) pct. 3, dar

numai în ipoteza judecatorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse

revizuirii si hotarârile care nu evoca fondul.

Instanta competenta

Art. 504. - (1) Cererea de revizuire se îndreapta la instanta care a

pronuntat hotarârea a carei revizuire se cere.

(2) În cazul dispozitiilor art. 503 alin. (1) pct. 8, cererea de

revizuire se va îndrepta la instanta mai mare în grad fata de

instanta care a dat prima hotarâre. Daca una dintre instantele de

recurs la care se refera aceste dispozitii este Înalta Curte de

Casatie si Justitie, cererea de revizuire se va judeca de aceasta

instanta.

(3) În cazul în care se invoca motive care atrag competente

diferite, nu va opera prorogarea competentei.

Termenul de exercitare

Art. 505. - (1) Termenul de revizuire este de o luna si se va

socoti:

1. în cazurile prevazute la art. 503 alin. (1) pct. 1, de la

comunicarea hotarârii, iar, în cazurile în care, potrivit legii,

hotarârea nu se comunica, de la pronuntare;

2. în cazul prevazut la art. 503 alin. (1) pct. 2, de la cel din urma

act de executare;

3. în cazurile prevazute la art. 503 alin. (1) pct. 3, din ziua în care

partea a luat cunostinta de hotarârea instantei penale de

condamnare a judecatorului, martorului sau expertului ori de

hotarârea care a declarat fals înscrisul, dar nu mai târziu de un an

de la data ramânerii definitive a hotarârii penale. În lipsa unei

astfel de hotarâri, termenul curge de la data când partea a luat

cunostinta de împrejurarile pentru care constatarea infractiunii nu

se mai poate face printr-o hotarâre penala, dar nu mai târziu de 3

ani de la data producerii acestora;

4. în cazul prevazut la art. 503 alin. (1) pct. 4, din ziua în care

partea a luat cunostinta de hotarârea prin care a fost sanctionat

disciplinar definitiv judecatorul, dar nu mai târziu de un an de la

data ramânerii definitive a hotarârii de sanctionare disciplinara;

5. în cazul prevazut la art. 503 alin. (1) pct. 5, din ziua în care sau

descoperit înscrisurile ce se invoca;

6. în cazul prevazut la art. 503 alin. (1) pct. 6, din ziua în care

partea a luat cunostinta de casarea, anularea sau schimbarea

hotarârii pe care s-a întemeiat hotarârea a carei revizuire se cere,

dar nu mai târziu de un an de la data ramânerii definitive a

hotarârii de casare, anulare sau schimbare;

7. în cazurile prevazute la art. 503 alin. (1) pct. 7, din ziua în care

statul ori alta persoana de drept public a luat cunostinta de

hotarâre, dar nu mai târziu de un an de la data ramânerii

definitive a acesteia; în cazul minorilor, persoanelor puse sub

interdictie judecatoreasca sau sub curatela termenul de revizuire

este de 6 luni de la data la care cel interesat a luat cunostinta de

hotarâre, dar nu mai târziu de un an de la dobândirea capacitatii

depline de exercitiu sau, dupa caz, de la înlocuirea tutorelui

persoanei puse sub interdictie, de la încetarea curatelei ori

înlocuirea curatorului;

8. în cazul prevazut la art. 503 alin. (1) pct. 8, de la data

ramânerii definitive a ultimei hotarâri.

(2) În cazul prevazut la art. 503 alin. (1) pct. 9, termenul de

revizuire este de 15 zile si se socoteste de la încetarea

împiedicarii.

(3) Pentru motivele prevazute la art. 503 alin. (1) pct. 10 si 11,

termenul este de 3 luni de la data publicarii hotarârii Curtii

Europene a Drepturilor Omului, respectiv a deciziei Curtii

Constitutionale în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(4) Revizuirea se motiveaza prin însasi cererea de declarare a caii

de atac sau înauntrul termenului de exercitare a acesteia, sub

sanctiunea nulitatii.

(5) Daca prin aceeasi cerere se invoca motive diferite de revizuire,

prevederile alin. (4) se aplica în mod corespunzator pentru fiecare

motiv în parte.

Suspendarea executarii

Art. 506. - Instanta poate suspenda executarea hotarârii a carei

revizuire se cere, sub conditia darii unei cautiuni. Dispozitiile art.

478 se aplica în mod corespunzator.

Procedura de judecata

Art. 507. - (1) Cererea de revizuire se solutioneaza potrivit

dispozitiilor procedurale aplicabile judecatii finalizate cu hotarârea

atacata.

(2) Întâmpinarea este obligatorie si se depune la dosar cu cel

putin 5 zile înaintea primului termen de judecata. Revizuentul va

lua cunostinta de continutul întâmpinarii de la dosarul cauzei.

(3) Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii si la

faptele pe care se întemeiaza.

(4) Daca instanta încuviinteaza cererea de revizuire, ea va

schimba, în tot sau în parte, hotarârea atacata, iar în cazul

hotarârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urma

hotarâre. Se va face aratare de hotarârea data în revizuire, în

josul originalului hotarârii revizuite.

(5) Hotarârea data asupra revizuirii este supusa cailor de atac

prevazute de lege pentru hotarârea revizuita.

(6) Daca revizuirea s-a cerut pentru hotarâri potrivnice calea de

atac este recursul. În cazul în care revizuirea a fost solutionata de

una dintre sectiile Înaltei Curti de Casatie si Justitie, recursul este

de competenta Completului de 9 judecatori.

TITLUL III

Dispozitii privind asigurarea unei practici judiciare unitare

CAPITOLUL I

Recursul în interesul legii

Calitatea procesuala

Art. 508. - Pentru a se asigura interpretarea si aplicarea unitara a

legii de catre toate instantele judecatoresti, procurorul general al

Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie, din

oficiu sau la cererea ministrului justitiei, colegiul de conducere al

Înaltei Curti de Casatie si Justitie, colegiile de conducere ale

curtilor de apel, precum si Avocatul Poporului au îndatorirea sa

ceara Înaltei Curti de Casatie si Justitie sa se pronunte asupra

chestiunilor de drept care au fost solutionate diferit de instantele

judecatoresti.

Conditiile de admisibilitate

Art. 509. - Recursul în interesul legii este admisibil numai daca se

face dovada ca problemele de drept care formeaza obiectul

judecatii au fost solutionate în mod diferit prin hotarâri

judecatoresti definitive, care se anexeaza cererii.

Judecarea recursului în interesul

legii

Art. 510. - (1) Recursul în interesul legii se judeca de un complet

format din presedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie,

presedintii de sectii din cadrul acesteia, un numar de 14 judecatori

din sectia în a carei competenta intra chestiunea de drept care a

fost solutionata diferit de instantele judecatoresti, precum si câte

2 judecatori din cadrul celorlalte sectii. Presedintele completului

este presedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie.

(2) În cazul în care chestiunea de drept prezinta interes pentru

doua sau mai multe sectii, presedintele Înaltei Curti de Casatie si

Justitie va stabili sectiile din care provin cei 20 de judecatori.

(3) Dupa sesizarea Înaltei Curti de Casatie si Justitie, presedintele

acesteia va lua masurile necesare pentru desemnarea aleatorie a

judecatorilor din cadrul sectiei în a carei competenta intra

chestiunea de drept care a fost solutionata diferit de instantele

judecatoresti, precum si a judecatorilor din celelalte sectii ce intra

în alcatuirea completului prevazut la alin. (1).

(4) La primirea cererii, presedintele completului va desemna 3

judecatori din cadrul sectiei/sectiilor în a carei/caror competenta

intra chestiunea de drept care a fost solutionata diferit de

instantele judecatoresti, pentru a întocmi un raport asupra

recursului în interesul legii.

(5) În vederea întocmirii raportului, presedintele completului va

putea solicita unor specialisti recunoscuti opinia scrisa asupra

chestiunilor de drept solutionate diferit.

(6) Raportul va cuprinde solutiile diferite date problemei de drept

si argumentele pe care se fundamenteaza, jurisprudenta relevanta

a Curtii Constitutionale, a Curtii Europene a Drepturilor Omului

sau a Curtii de Justitie a Uniunii Europene, daca este cazul,

doctrina în materie, precum si opinia specialistilor consultati.

Totodata, judecatorii raportori vor întocmi si vor motiva proiectul

solutiei ce se propune a fi data recursului în interesul legii.

(7) Sedinta completului se convoaca de presedintele acestuia, cu

cel putin 20 de zile înainte de desfasurarea acesteia. Odata cu

convocarea, fiecare judecator va primi o copie a raportului si a

solutiei propuse.

(8) La sedinta participa toti judecatorii completului. Daca exista

motive obiective, acestia vor fi înlocuiti cu respectarea regulilor

prevazute la alin. (3).

(9) Recursul în interesul legii se sustine în fata completului, dupa

caz, de procurorul general al Parchetului de pe lânga Înalta Curte

de Casatie si Justitie sau de procurorul desemnat de acesta, de

judecatorul desemnat de colegiul de conducere al Înaltei Curti de

Casatie si Justitie, respectiv al curtii de apel ori de Avocatul

Poporului sau de un reprezentant al acestuia.

(10) Recursul în interesul legii se judeca în cel mult 3 luni de la

data sesizarii instantei, iar solutia se adopta cu cel putin doua

treimi din numarul judecatorilor completului. Nu se admit abtineri

de la vot.

Continutul hotarârii si efectele ei

Art. 511. - (1) Asupra cererii, completul Înaltei Curti de Casatie si

Justitie se pronunta prin decizie.

(2) Decizia se pronunta numai în interesul legii si nu are efecte

asupra hotarârilor judecatoresti examinate si nici cu privire la

situatia partilor din acele procese.

(3) Decizia se motiveaza în termen de cel mult 30 de zile de la

pronuntare si se publica în cel mult 15 zile de la motivare în

Monitorul Oficial al României, Partea I.

(4) Dezlegarea data problemelor de drept judecate este

obligatorie pentru instante de la data publicarii deciziei în

Monitorul Oficial al României, Partea I.

CAPITOLUL II

Sesizarea Înaltei Curti de Casatie si Justitie în vederea pronuntarii unei hotarâri prealabile pentru

dezlegarea unor probleme de drept

Obiectul sesizarii

Art. 512. - Daca, în cursul judecatii, un complet de judecata al

Înaltei Curti de Casatie si Justitie, al curtii de apel sau al

tribunalului, învestit cu solutionarea cauzei în ultima instanta,

constatând ca o problema de drept de care depinde solutionarea

cauzei respective nu a fost dezlegata unitar în practica instantelor,

va putea solicita sectiei corespunzatoare a Înaltei Curti de Casatie

si Justitie sa pronunte o hotarâre prin care sa se dea rezolvare de

principiu problemei de drept cu care a fost sesizata.

Procedura de judecata

Art. 513. - (1) Sesizarea sectiei corespunzatoare a Înaltei Curti de

Casatie si Justitie se face, din oficiu sau la cererea partilor, dupa

dezbateri contradictorii si daca sunt îndeplinite conditiile prevazute

la art. 512, prin încheiere, care nu este supusa niciunei cai de

atac.

(2) Prin aceeasi încheiere, cauza va fi suspendata pâna la

pronuntarea hotarârii prealabile pentru dezlegarea problemei de

drept.

(3) La primirea sesizarii, presedintele sectiei va desemna un

judecator, pentru a întocmi un raport asupra problemei de drept

supuse judecatii. Dispozitiile art. 510 alin. (5)-(8) se aplica în mod

corespunzator.

(4) Raportul va fi comunicat partilor, care, în termen de cel mult

15 zile de la comunicare, pot depune, în scris, prin avocat sau,

dupa caz, prin consilier juridic, punctele lor de vedere privind

problema de drept supusa judecatii.

(5) În cazul în care problema de drept priveste activitatea mai

multor sectii ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie, presedintele

sectiei care a fost învestita o va transmite presedintelui Înaltei

Curti de Casatie si Justitie si presedintilor sectiilor interesate în

solutionarea problemei de drept, în vederea sesizarii acestora si a

solutionarii problemei de drept, în sedinta comuna, cu respectarea

dispozitiilor alin. (3).

(6) Sedinta comuna a sectiilor este convocata de presedintele

Înaltei Curti de Casatie si Justitie si va fi prezidata de presedintele

sectiei initial învestite.

(7) Sesizarea se judeca fara citarea partilor în cel mult 3 luni de la

data învestirii sectiei, iar solutia se adopta cu jumatate plus unu

din numarul judecatorilor prezenti. Nu se admit abtineri de la vot.

(8) Procedura prevazuta în prezentul capitol este scutita de taxa

judiciara de timbru si timbru judiciar.

Continutul si efectele hotarârii

Art. 514. - (1) Asupra sesizarii, sectia sau, dupa caz, sectiile se

pronunta prin decizie, numai cu privire la problema de drept

supusa dezlegarii.

(2) Dispozitiile art. 511 alin. (3) se aplica în mod corespunzator.

(3) Dezlegarea data problemelor de drept este obligatorie pentru

instante, inclusiv în cauza în legatura cu care s-a ridicat problema

de drept, de la data publicarii deciziei în Monitorul Oficial al

României, Partea I.

TITLUL IV

Contestatia privind tergiversarea procesului

Subiectele contestatiei si motivele

ei

Art. 515. - (1) Oricare dintre parti, precum si procurorul care

participa la judecata pot face contestatie prin care, invocând

încalcarea dreptului la solutionarea procesului într-un termen

optim si previzibil, sa solicite luarea masurilor legale pentru ca

aceasta situatie sa fie înlaturata.

(2) Contestatia mentionata la alin. (1) se poate face în

urmatoarele cazuri:

1. când legea stabileste un termen de finalizare a unei proceduri,

de pronuntare ori de motivare a unei hotarâri, însa acest termen

s-a împlinit fara rezultat;

2. când instanta a stabilit un termen în care un participant la

proces trebuia sa îndeplineasca un act de procedura, iar acest

termen s-a împlinit, însa instanta nu a luat, fata de cel care nu sia

îndeplinit obligatia, masurile prevazute de lege;

3. când o persoana ori o autoritate care nu are calitatea de parte

a fost obligata sa comunice instantei, într-un anumit termen, un

înscris sau date ori alte informatii rezultate din evidentele ei si

care erau necesare solutionarii procesului, iar acest termen s-a

împlinit, însa instanta nu a luat, fata de cel care nu si-a îndeplinit

obligatia, masurile prevazute de lege;

4. când instanta si-a nesocotit obligatia de a solutiona cauza întrun

termen optim si previzibil prin neluarea masurilor stabilite de

lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o

impune, a unui act de procedura necesar solutionarii cauzei, desi

timpul scurs de la ultimul sau act de procedura ar fi fost suficient

pentru luarea masurii sau îndeplinirea actului.

Retragerea contestatiei

Art. 516. - Contestatia poate fi retrasa oricând pâna la

solutionarea ei. Odata retrasa, contestatia nu poate fi reiterata.

Forma contestatiei. Procedura

înaintea instantei care judeca

procesul

Art. 517. - (1) Contestatia se formuleaza în scris si se depune la

instanta învestita cu solutionarea procesului în legatura cu care se

invoca tergiversarea judecatii. Contestatia se poate face si verbal

în sedinta, caz în care va fi consemnata, împreuna cu motivele

aratate de parte, în încheierea de sedinta.

(2) Contestatia nu suspenda solutionarea cauzei.

(3) Contestatia se solutioneaza de catre completul învestit cu

judecarea cauzei de îndata sau în termen de cel mult 5 zile, fara

citarea partilor.

(4) Când apreciaza contestatia ca fiind întemeiata, completul de

judecata pronunta o încheiere nesupusa niciunei cai de atac, prin

care ia de îndata masurile necesare înlaturarii situatiei care a

provocat tergiversarea judecatii. În acest caz, contestatorului îi va

fi comunicata, pentru informare, o copie a încheierii.

(5) Când apreciaza contestatia ca neîntemeiata, completul de

judecata o va respinge prin încheiere. Împotriva acestei încheieri

contestatorul poate face plângere în termen de 3 zile de la

comunicare. Plângerea se depune la instanta care a pronuntat

încheierea, care o va înainta de îndata, pentru solutionare,

instantei ierarhic superioare. Când procesul se judeca la Înalta

Curte de Casatie si Justitie, plângerea se solutioneaza de un alt

complet al aceleiasi sectii.

Procedura de solutionare a

plângerii

Art. 518. - (1) Instanta va solutiona plângerea în termen de 10

zile de la primirea dosarului, în complet format din 3 judecatori.

Judecata se face fara citarea partilor, printr-o hotarâre care nu

este supusa niciunei cai de atac, ce trebuie motivata în termen de

5 zile de la pronuntare.

(2) Daca instanta gaseste plângerea întemeiata, va dispune ca

instanta care judeca procesul sa îndeplineasca actul de procedura

sau sa ia masurile legale necesare, aratând care sunt acestea si

stabilind, când este cazul, un termen pentru îndeplinirea lor.

(3) În toate cazurile, instanta care solutioneaza plângerea nu va

putea da îndrumari si nici nu va putea oferi dezlegari asupra unor

probleme de fapt sau de drept care sa anticipeze modul de

solutionare a pricinii ori care sa aduca atingere libertatii

judecatorului cauzei de a hotarî, conform legii, cu privire la solutia

ce trebuie data procesului.

Sanctionarea contestatorului de

rea-credinta

Art. 519. - (1) Atunci când contestatia sau plângerea a fost facuta

cu rea-credinta, autorul acesteia poate fi obligat la plata unei

amenzi judiciare de la 500 lei la 2.000 lei, precum si, la cererea

partii interesate, la plata de despagubiri pentru repararea

prejudiciului cauzat prin introducerea contestatiei sau plângerii.

(2) Reaua-credinta rezulta din caracterul vadit nefondat al

contestatiei ori al plângerii, precum si din orice alte împrejurari

care îndreptatesc constatarea ca exercitarea acesteia s-a facut în

alt scop decât acela pentru care legea o recunoaste.

CARTEA a III-a

Procedura necontencioasa judiciara

TITLUL I

Dispozitii generale

Domeniul de aplicare

Art. 520. - Cererile pentru solutionarea carora este nevoie de

interventia instantei, fara însa a se urmari stabilirea unui drept

potrivnic fata de o alta persoana, precum sunt cele privitoare la

darea autorizatiilor judecatoresti sau la luarea unor masuri legale

de supraveghere, ocrotire ori asigurare, sunt supuse dispozitiilor

prezentei carti.

Competenta

Art. 521. - (1) Cererile necontencioase care sunt în legatura cu o

cauza în curs de solutionare sau solutionata deja de o instanta ori

care au ca obiect eliberarea unor înscrisuri, titluri sau valori aflate

în depozitul unei instante se vor îndrepta la acea instanta.

(2) În celelalte cazuri, competenta instantei si solutionarea

incidentelor privind competenta sunt supuse regulilor prevazute

pentru cererile contencioase.

Verificarea competentei

Art. 522. - (1) Instanta îsi verifica din oficiu competenta, chiar

daca este de ordine privata, putând cere partii lamuririle necesare.

(2) Daca instanta se declara necompetenta va trimite dosarul

instantei competente.

Cuprinsul cererii

Art. 523. - (1) Cererea va cuprinde numele, prenumele si

domiciliul sau, dupa caz, denumirea si sediul celui care o face si,

dupa împrejurari, ale persoanelor pe care acesta cere sa fie

chemate înaintea instantei, obiectul, motivarea acesteia si

semnatura.

(2) Ea va fi însotita de înscrisurile pe care se sprijina.

Caracterul contencios

Art. 524. - Daca cererea, prin însusi cuprinsul ei ori prin obiectiile

ridicate de persoanele citate sau care intervin, prezinta caracter

contencios, instanta o va respinge.

Procedura

Art. 525. - (1) Cererea se judeca în camera de consiliu, cu citarea

petentului si a persoanelor aratate în cerere, daca legea o impune.

În caz contrar, judecata se face cu sau fara citare, la aprecierea

instantei.

(2) Instanta poate dispune, chiar din oficiu, orice masuri utile

cauzei. Ea are dreptul sa asculte orice persoana care poate aduce

lamuriri în cauza, precum si pe acelea ale caror interese ar putea

fi afectate de hotarâre.

Solutionarea cererii

Art. 526. - Instanta se pronunta prin încheiere, în raport cu toate

împrejurarile de fapt si de drept ale cauzei, chiar daca nu au fost

invocate în cerere sau pe parcursul procedurii.

Calea de atac

Art. 527. - (1) Încheierea prin care se încuviinteaza cererea este

executorie.

(2) Încheierea prevazuta la alin. (1) este supusa numai apelului,

cu exceptia celei pronuntate de un complet al Înaltei Curti de

Casatie si Justitie, care este definitiva.

(3) Termenul de apel va curge de la pronuntare, pentru cei care

au fost prezenti la ultima sedinta de judecata, si de la comunicare,

pentru cei care au lipsit.

(4) Apelul poate fi facut de orice persoana interesata, chiar daca

nu a fost citata la solutionarea cererii, termenul de apel curgând

de la data la care a luat cunostinta de încheiere, dar nu mai târziu

de un an de la data pronuntarii.

(5) Apelul se judeca în camera de consiliu.

Efectele hotarârii

Art. 528. - Încheierile pronuntate în procedura necontencioasa nu

au autoritatea lucrului judecat.

Regulile aplicabile

Art. 529. - (1) Dispozitiile art. 520-528 referitoare la procedura

necontencioasa se completeaza cu dispozitiile de procedura

contencioasa, în masura în care acestea din urma sunt compatibile

cu natura necontencioasa a cererii.

(2) Materiile necontencioase cu privire la care legea prevede o

procedura speciala ramân supuse acelor dispozitii, care se vor

completa cu cele ale prezentei carti.

Masurile luate de presedintele

instantei

Art. 530. - (1) Procedura necontencioasa se aplica si în cazurile în

care legea da în competenta presedintelui instantei luarea unor

masuri cu caracter necontencios.

(2) În aceste cazuri, presedintele trebuie sa pronunte încheierea

în termen de cel mult 5 zile de la primirea cererii.

(3) Apelul împotriva încheierii date de presedintele judecatoriei se

judeca de tribunal, iar apelul împotriva încheierii date de

presedintele tribunalului sau curtii de apel se judeca de un

complet al instantei respective.

(4) Încheierile date de presedintii sectiilor Înaltei Curti de Casatie

si Justitie sunt definitive.

TITLUL II

Dispozitii speciale

Eliberarea de copii de pe hotarâri

si de pe alte înscrisuri

Art. 531. - (1) La cerere, grefa instantei va elibera copii de pe

încheierea de sedinta, de pe hotarâre sau dispozitiv sau de pe

celelalte înscrisuri aflate la dosar.

(2) Copiile de pe încheierile de sedinta, de pe hotarâre sau de pe

dispozitiv se vor putea elibera numai dupa ce acestea au fost

semnate de toti judecatorii, sub sanctiunea aplicabila grefierilor

pentru infractiunea de fals.

(3) În cazul în care dezbaterile nu s-au desfasurat în sedinta

publica, alte persoane decât partile nu pot dobândi copii de pe

încheieri, expertize, înscrisuri sau declaratii de martori decât cu

încuviintarea presedintelui. Dispozitiile art. 530 alin. (2)-(4) se

aplica în mod corespunzator.

Încheierile pentru eliberarea unor

bunuri

Art. 532. - (1) Cererea de eliberare privind sumele de bani sau

alte valori ori titluri, consemnate, precum si orice alte bunuri,

pastrate la instanta ori aflate în custodia altuia, dupa caz, în

legatura cu un proces, se introduce, de persoana îndreptatita, la

instanta care a dispus acea masura.

(2) Cererea se va solutiona prin încheiere executorie, data în

camera de consiliu. Partile vor fi citate daca instanta considera

necesar.

(3) În încheierea de eliberare se va arata detinatorul obligat la

eliberarea bunurilor, precum si persoana îndreptatita sa le

primeasca.

(4) Încheierea prevazuta la alin. (3) este supusa acelorasi cai de

atac ca si hotarârea pe baza careia s-a cerut eliberarea bunului.

CARTEA a IV-a

Despre arbitraj

TITLUL I

Dispozitii generale

Notiunea

Art. 533. - (1) Arbitrajul este o jurisdictie alternativa având

caracter privat.

(2) În administrarea acestei jurisdictii, partile litigante si tribunalul

arbitral competent pot stabili reguli de procedura derogatorii de la

dreptul comun, cu conditia ca regulile respective sa nu fie contrare

ordinii publice si dispozitiilor imperative ale legii.

Obiectul arbitrajului

Art. 534. - (1) Persoanele care au capacitate deplina de exercitiu

pot conveni sa solutioneze pe calea arbitrajului litigiile dintre ele,

în afara de acelea care privesc starea civila, capacitatea

persoanelor, dezbaterea succesorala, relatiile de familie, precum si

drepturile asupra carora partile nu pot sa dispuna.

(2) Statul si autoritatile publice au facultatea de a încheia

conventii arbitrale numai daca sunt autorizate prin lege sau prin

conventii internationale la care România este parte.

(3) Persoanele juridice de drept public care au în obiectul lor de

activitate si activitati economice au facultatea de a încheia

conventii arbitrale, în afara de cazul în care legea ori actul lor de

înfiintare sau de organizare prevede altfel.

Tribunalul arbitral

Art. 535. - Arbitrajul poate fi încredintat, prin conventia arbitrala,

uneia sau mai multor persoane, învestite de parti sau în

conformitate cu acea conventie sa judece litigiul si sa pronunte o

hotarâre definitiva si obligatorie pentru ele. Arbitrul unic sau, dupa

caz, arbitrii învestiti constituie, în sensul dispozitiilor prezentei

carti, tribunalul arbitral.

Organizarea arbitrajului de catre

parti

Art. 536. - (1) Arbitrajul se organizeaza si se desfasoara potrivit

conventiei arbitrale, încheiata conform dispozitiilor titlului II din

prezenta carte.

(2) Sub rezerva respectarii ordinii publice si a bunelor moravuri,

precum si a dispozitiilor imperative ale legii, partile pot stabili prin

conventia arbitrala sau prin act scris încheiat ulterior, cel mai

târziu odata cu constituirea tribunalului arbitral, fie direct, fie prin

referire la o anumita reglementare având ca obiect arbitrajul,

normele privind constituirea tribunalului arbitral, numirea,

revocarea si înlocuirea arbitrilor, termenul si locul arbitrajului,

normele de procedura pe care tribunalul arbitral trebuie sa le

urmeze în judecarea litigiului, inclusiv procedura unei eventuale

concilieri prealabile, repartizarea între parti a cheltuielilor arbitrale

si, în general, orice alte norme privind buna desfasurare a

arbitrajului.

(3) În lipsa regulilor prevazute la alin. (2), tribunalul arbitral va

putea stabili procedura de urmat asa cum va socoti mai potrivit.

(4) Daca nici tribunalul arbitral nu a stabilit aceste norme, se vor

aplica dispozitiile ce urmeaza.

Organizarea arbitrajului de un

tert

Art. 537. - Partile pot conveni ca arbitrajul sa fie organizat de o

institutie permanenta de arbitraj, potrivit titlului VII din prezenta

carte, sau de o alta entitate ori de o persoana fizica. În aceste

cazuri, solutionarea litigiului este încredintata unor arbitri, numiti

ori acceptati de parti potrivit conventiei arbitrale sau regulilor

institutiei permanente de arbitraj.

Reprezentarea partilor

Art. 538. - (1) În litigiile arbitrale, partile pot formula cereri si îsi

pot exercita drepturile procesuale personal sau prin reprezentant.

Acestia pot fi asistati de alti specialisti.

(2) În procedura arbitrala, împuternicirea data avocatilor, potrivit

legii, valoreaza alegerea domiciliului sau, dupa caz, a sediului

procesual la avocat, daca în cuprinsul acesteia nu se prevede

altfel, si cuprinde dreptul avocatului de a exercita optiunile cu

privire la caducitatea arbitrajului potrivit art. 560, precum si de a

solicita ori de a accepta prelungirea termenului arbitrajului,

prevazut la art. 559.

(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) se aplica în mod corespunzator si în

cazul reprezentarii partii prin consilier juridic.

Interventia instantei

Art. 539. - (1) Pentru înlaturarea piedicilor ce s-ar ivi în

organizarea si desfasurarea arbitrajului, precum si pentru

îndeplinirea altor atributii ce revin instantei judecatoresti în

arbitraj, partea interesata poate sesiza tribunalul în circumscriptia

caruia are loc arbitrajul. Tribunalul va solutiona cauza în completul

prevazut de lege pentru judecata în prima instanta.

(2) Instanta va solutiona aceste cereri de urgenta si cu precadere,

prin procedura ordonantei presedintiale, hotarârea nefiind supusa

niciunei cai de atac.

TITLUL II

Conventia arbitrala

Forma scrisa

Art. 540. - (1) Conventia arbitrala se încheie în scris, sub

sanctiunea nulitatii. Conditia formei scrise se considera îndeplinita

atunci când recurgerea la arbitraj a fost convenita prin schimb de

corespondenta, indiferent de forma acesteia, sau schimb de acte

procedurale ori când existenta ei a fost pretinsa în scris de una

dintre parti si nu a fost contestata de cealalta.

(2) În cazul în care conventia arbitrala se refera la un litigiu legat

de transferul dreptului de proprietate si/sau constituirea altui

drept real asupra unui bun imobil, conventia trebuie încheiata în

forma autentica notariala, sub sanctiunea nulitatii absolute.

Felurile conventiei arbitrale

Art. 541. - (1) Conventia arbitrala se poate încheia fie sub forma

unei clauze compromisorii, înscrisa în contractul principal ori

stabilita într-o conventie separata, la care contractul principal face

trimitere, fie sub forma compromisului.

(2) Existenta conventiei arbitrale se prezuma daca reclamantul

formuleaza o cerere de arbitrare, iar pârâtul nu ridica, la primul

termen la care a fost legal citat, obiectiuni cu privire la aceasta.

Clauza compromisorie

Art. 542. - (1) Prin clauza compromisorie partile convin ca litigiile

ce se vor naste din contractul în care este stipulata sau în legatura

cu acesta sa fie solutionate pe calea arbitrajului, aratându-se, sub

sanctiunea nulitatii, numele arbitrilor sau modalitatea de numire a

lor. În cazul arbitrajului institutionalizat este suficienta referirea la

regulile de procedura ale institutiei care organizeaza arbitrajul.

(2) Validitatea clauzei compromisorii este independenta de

valabilitatea contractului în care a fost înscrisa.

(3) În caz de îndoiala, clauza compromisorie se interpreteaza în

sensul ca se aplica tuturor neîntelegerilor care deriva din

contractul sau din raportul juridic la care ea se refera.

Compromisul

Art. 543. - (1) Prin compromis partile convin ca un litigiu

intervenit între ele sa fie solutionat pe calea arbitrajului, aratânduse,

sub sanctiunea nulitatii, obiectul litigiului si numele arbitrilor

sau modalitatea de numire a lor.

(2) Compromisul se poate încheia chiar daca litigiul intervenit

între parti este deja pe rolul unei alte instante.

Eficacitatea clauzei compromisorii

Art. 544. - Încheierea procedurii arbitrale cu sau fara pronuntarea

unei hotarâri asupra fondului cauzei nu aduce atingere eficacitatii

conventiei arbitrale, sub forma clauzei compromisorii. Aceasta va

ramâne valabila si va servi drept temei pentru orice noua

procedura arbitrala care ar fi declansata în temeiul acesteia pentru

solutionarea oricarui litigiu aparut între parti derivând din

contractul principal.

Excluderea competentei instantei

Art. 545. - Încheierea conventiei arbitrale exclude, pentru litigiul

care face obiectul ei, competenta instantelor judecatoresti.

Verificarea competentei instantei

Art. 546. - (1) Instanta judecatoreasca, sesizata cu o cauza cu

privire la care sa încheiat o conventie arbitrala, îsi va verifica

propria competenta si se va declara necompetenta numai daca

partile sau una dintre ele solicita aceasta, invocând conventia

arbitrala.

(2) Instanta va retine spre solutionare procesul daca:

a) pârâtul si-a formulat apararile în fond, fara nicio rezerva

întemeiata pe conventia arbitrala;

b) conventia arbitrala este lovita de nulitate ori este inoperanta;

c) tribunalul arbitral nu poate fi constituit din cauze vadit

imputabile pârâtului în arbitraj.

(3) Conflictul de competenta dintre tribunalul arbitral si o instanta

judecatoreasca este solutionat de instanta judecatoreasca ierarhic

superioara celei aflate în conflict.

TITLUL III

Tribunalul arbitral

Arbitrii

Art. 547. - Poate fi arbitru orice persoana fizica daca are

capacitate deplina de exercitiu.

Numarul arbitrilor

Art. 548. - (1) Partile stabilesc daca litigiul se judeca de un arbitru

unic sau de mai multi arbitri, care trebuie sa fie întotdeauna în

numar impar.

(2) Daca partile nu au stabilit numarul arbitrilor, litigiul se judeca

de 3 arbitri, câte unul numit de fiecare dintre parti, iar al treilea -

supraarbitrul - desemnat de cei 2 arbitri.

(3) Daca exista mai multi reclamanti sau mai multi pârâti, partile

care au interese comune vor numi un singur arbitru.

Nulitatea

Art. 549. - Este nula clauza din conventia arbitrala care prevede

dreptul uneia dintre parti de a numi arbitru în locul celeilalte parti

sau de a avea mai multi arbitri decât cealalta parte.

Numirea arbitrilor

Art. 550. - (1) Arbitrii sunt numiti, revocati sau înlocuiti conform

conventiei arbitrale.

(2) Când arbitrul unic sau, dupa caz, arbitrii nu au fost numiti prin

conventia arbitrala si nici nu s-a prevazut modalitatea de numire,

partea care vrea sa recurga la arbitraj va comunica celeilalte parti,

în scris, sa procedeze la numirea lor potrivit art. 548 alin. (2) si

(3).

(3) În comunicare se arata numele, domiciliul si, pe cât posibil,

datele personale si profesionale ale arbitrului unic propus sau ale

arbitrului desemnat de partea care vrea sa recurga la arbitraj,

precum si enuntarea succinta a pretentiilor si a temeiului lor.

(4) Partea careia i s-a facut comunicarea trebuie sa transmita, la

rândul sau, în termen de 10 zile de la primirea acesteia, raspunsul

la propunerea de numire a arbitrului unic sau, dupa caz, numele,

prenumele, domiciliul si, pe cât posibil, datele personale si

profesionale ale arbitrului desemnat de aceasta.

(5) Când propun arbitrii, fie prin conventia arbitrala, fie în

conditiile alin. (2)-(4), partile vor propune si câte un supleant,

pentru cazul în care arbitrul principal ar fi sau ar ajunge în situatia

sa nu îsi poata îndeplini însarcinarea.

Acceptarea sarcinii de arbitru

Art. 551. - Acceptarea însarcinarii de arbitru trebuie sa fie facuta

în scris si va fi comunicata partilor, în termen de 5 zile de la data

primirii propunerii de numire, prin posta, telefax, posta electronica

sau prin alte mijloace ce asigura transmiterea textului actului si

confirmarea primirii acestuia.

Numirea supraarbitrului

Art. 552. - Cei 2 arbitri vor proceda la numirea supraarbitrului si a

unui supleant al acestuia, în termen de 10 zile de la ultima

acceptare. Supraarbitrul se va conforma prevederilor art. 551.

Numirea arbitrilor de catre

instanta

Art. 553. - (1) În caz de neîntelegere între parti cu privire la

numirea arbitrului unic sau daca o parte nu numeste arbitrul ori

daca cei 2 arbitri nu cad de acord asupra persoanei

supraarbitrului, partea care vrea sa recurga la arbitraj poate cere

tribunalului prevazut la art. 539 alin. (1) sa procedeze la numirea

arbitrului ori, dupa caz, a supraarbitrului.

(2) Tribunalul se pronunta în termen de 10 zile de la sesizare, cu

citarea partilor, prin încheiere care nu este supusa niciunei cai de

atac.

Incompatibilitatea arbitrilor

Art. 554. - (1) În afara de cazurile de incompatibilitate prevazute

pentru judecatori, arbitrul poate fi recuzat si pentru urmatoarele

motive, care pun la îndoiala independenta si impartialitatea sa:

a) neîndeplinirea conditiilor de calificare sau a altor conditii

privitoare la arbitri, prevazute în conventia arbitrala;

b) când o persoana juridica al carei asociat este sau în ale carei

organe de conducere se afla arbitrul are un interes în cauza;

c) daca arbitrul are raporturi de munca ori de serviciu, dupa caz,

sau legaturi comerciale directe cu una dintre parti, cu o societate

controlata de una dintre parti sau aflata sub un control comun cu

aceasta;

d) daca arbitrul a prestat consultanta uneia dintre parti, a asistat

sau a reprezentat una dintre parti ori a depus marturie în una

dintre fazele precedente ale litigiului.

(2) O parte nu poate recuza arbitrul numit de ea decât pentru

cauze survenite sau de care a luat cunostinta dupa numire.

(3) Persoana care stie ca în privinta sa exista o cauza de recuzare

este obligata sa înstiinteze partile si pe ceilalti arbitri mai înainte

de a fi acceptat însarcinarea de arbitru, iar daca asemenea cauze

survin dupa acceptare, de îndata ce le-a cunoscut.

(4) Aceasta persoana nu poate participa la judecarea litigiului

decât daca partile, înstiintate potrivit alin. (3), comunica în scris

ca înteleg sa nu ceara recuzarea. Chiar în acest caz, ea are

dreptul sa se abtina de la judecarea litigiului, fara ca abtinerea sa

însemne recunoasterea cauzei de recuzare.

(5) Abtinerea produce efecte pe data formularii ei, fara nicio alta

formalitate.

Cererea de recuzare

Art. 555. - (1) Recuzarea trebuie sa fie ceruta, sub sanctiunea

decaderii, în termen de 10 zile de la data când partea a luat

cunostinta de numirea arbitrului sau, dupa caz, de la survenirea

cauzei de recuzare.

(2) Cererea de recuzare se solutioneaza de tribunalul prevazut la

art. 539 alin. (1) prin încheiere, pronuntata cu citarea partilor si a

arbitrului recuzat, în termen de 10 zile de la sesizare. Încheierea

nu este supusa niciunei cai de atac.

(3) Dispozitiile prezentului cod privind recuzarea judecatorilor se

aplica în mod corespunzator.

Înlocuirea arbitrilor

Art. 556. - În caz de recuzare, revocare, abtinere, renuntare,

deces, precum si în orice alt caz în care arbitrul este împiedicat sa

îsi îndeplineasca sarcina si daca supleantul, la rândul sau, este

împiedicat sa îsi exercite însarcinarea, se va proceda la înlocuirea

arbitrului potrivit dispozitiilor stabilite pentru numirea lui.

Raspunderea arbitrilor

Art. 557. - Arbitrii raspund, în conditiile legii, pentru prejudiciul

cauzat, daca:

a) dupa acceptare, renunta în mod nejustificat la însarcinarea lor;

b) fara motiv justificat, nu participa la judecarea litigiului ori nu

pronunta hotarârea în termenul stabilit de conventia arbitrala sau

de lege;

c) nu respecta caracterul confidential al arbitrajului, publicând sau

divulgând date de care iau cunostinta în calitate de arbitri, fara a

avea autorizarea partilor;

d) încalca cu rea-credinta sau grava neglijenta alte îndatoriri ce le

revin.

Constituirea tribunalului arbitral

Art. 558. - (1) Tribunalul arbitral se considera constituit la data

acceptarii însarcinarii de arbitru unic sau, dupa caz, a ultimei

acceptari a însarcinarii de arbitru ori de supraarbitru.

(2) Data acceptarii este cea a expedierii comunicarii prevazute la

art. 551.

Termenul arbitrajului

Art. 559. - (1) Daca partile nu au prevazut altfel, tribunalul

arbitral trebuie sa pronunte hotarârea în termen de cel mult 6 luni

de la data constituirii sale, sub sanctiunea caducitatii arbitrajului.

(2) Termenul se suspenda pe timpul judecarii unei cereri de

recuzare sau a oricarei alte cereri incidente adresate tribunalului

prevazut la art. 539.

(3) În cadrul termenului prevazut la alin. (1), partile pot consimti

în scris la prelungirea termenului arbitrajului.

(4) Tribunalul arbitral poate dispune, pentru motive temeinice,

prelungirea termenului, o singura data, cu cel mult 3 luni.

(5) Termenul se prelungeste de drept cu 3 luni în cazul decesului

uneia dintre parti.

Art. 560. - (1) La primul termen de judecata la care au fost legal

Caducitatea arbitrajului

citate, partile sunt obligate sa declare în scris, sub sanctiunea

decaderii, daca înteleg sa invoce caducitatea arbitrajului.

(2) Când cel putin una dintre parti a formulat declaratia prevazuta

la alin. (1), tribunalul arbitral, la expirarea termenului prevazut la

art. 559, va pronunta o hotarâre prin care va constata ca

arbitrajul a devenit caduc, cu exceptia situatiei în care partile

declara în mod expres ca renunta la caducitate, caz în care va

continua judecata.

(3) Probele administrate în cadrul procedurii devenite caduca vor

putea fi utilizate, daca este cazul, într-un nou arbitraj, în masura

în care se socoteste ca nu este necesara refacerea lor.

Locul arbitrajului

Art. 561. - Partile stabilesc locul arbitrajului. În lipsa unei

asemenea prevederi, locul arbitrajului se stabileste de tribunalul

arbitral.

Limba arbitrajului

Art. 562. - (1) Dezbaterea litigiului în fata tribunalului arbitral se

face în limba stabilita prin conventia arbitrala sau, daca nu s-a

prevazut nimic în aceasta privinta ori nu a intervenit o întelegere

ulterioara, în limba contractului din care s-a nascut litigiul ori întro

limba de circulatie internationala stabilita de tribunalul arbitral.

(2) Daca o parte nu cunoaste limba în care se desfasoara

dezbaterea, la cererea si pe cheltuiala ei, tribunalul arbitral îi

asigura serviciile unui traducator.

(3) Partile pot sa participe la dezbateri cu traducatorul lor.

TITLUL IV

Procedura arbitrala

CAPITOLUL I

Sesizarea tribunalului arbitral

Cererea de arbitrare

Art. 563. - (1) Tribunalul arbitral este sesizat de reclamant printro

cerere scrisa, care va cuprinde:

a) numele si prenumele, domiciliul sau resedinta partilor ori,

pentru persoanele juridice, denumirea si sediul lor. De asemenea,

cererea va cuprinde si codul numeric personal sau, dupa caz,

codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscala,

numarul de înmatriculare în registrul comertului ori de înscriere în

registrul persoanelor juridice si contul bancar ale reclamantului,

precum si ale pârâtului, daca sunt cunoscute de reclamant. Daca

reclamantul locuieste în strainatate, va arata si domiciliul ales în

România, unde urmeaza sa i se faca toate comunicarile privind

procesul;

b) numele, prenumele si calitatea celui care reprezinta partea în

litigiu, când este cazul anexându-se dovada calitatii;

c) mentionarea conventiei arbitrale, anexându-se copie de pe

contractul în care este inserata, iar daca a fost consemnata întrun

înscris separat ori s-a încheiat un compromis, copie de pe

acesta;

d) obiectul si valoarea cererii, precum si calculul prin care s-a

ajuns la determinarea acestei valori;

e) motivele de fapt si de drept, precum si probele pe care se

întemeiaza cererea;

f) numele, prenumele si domiciliul membrilor tribunalului arbitral;

g) semnatura partii.

(2) Cererea se poate face printr-un proces-verbal încheiat în fata

tribunalului arbitral si semnat de parti sau numai de reclamant,

precum si de arbitri.

Comunicarea cererii arbitrale

Art. 564. - Reclamantul va comunica pârâtului, precum si fiecarui

arbitru copie de pe cererea de arbitrare si de pe înscrisurile

anexate.

Întâmpinarea

Art. 565. - (1) În termen de 30 de zile de la primirea copiei de pe

cererea de arbitrare, pârâtul va face întâmpinare cuprinzând

exceptiile privind cererea reclamantului, raspunsul în fapt si în

drept la aceasta cerere, probele propuse în aparare, precum si, în

mod corespunzator, celelalte mentiuni prevazute la art. 563

pentru cererea de arbitrare.

(2) Exceptiile si alte mijloace de aparare, care nu au fost aratate

prin întâmpinare, trebuie invocate, sub sanctiunea decaderii, cel

mai târziu la primul termen de judecata la care partea a fost legal

citata.

(3) Daca tribunalul arbitral apreciaza ca nedepunerea întâmpinarii

justifica amânarea solutionarii litigiului, pârâtul va putea fi obligat

la plata cheltuielilor de arbitrare cauzate prin amânare.

(4) Dispozitiile art. 564 se aplica în mod corespunzator.

Cererea reconventionala

Art. 566. - (1) Daca pârâtul are pretentii împotriva reclamantului,

derivând din acelasi raport juridic, el poate face cerere

reconventionala.

(2) Cererea reconventionala va fi introdusa în cadrul termenului

pentru depunerea întâmpinarii sau cel mai târziu pâna la primul

termen de judecata la care pârâtul a fost legal citat si trebuie sa

îndeplineasca aceleasi conditii ca si cererea principala.

CAPITOLUL II

Judecata

Dispozitiile generale

Art. 567. - (1) Judecata arbitrala se desfasoara potrivit regulilor

procedurale stabilite la art. 568.

(2) Cu toate acestea, principiile fundamentale ale procesului civil

prevazute la art. 5 alin. (1) teza a II-a, art. 8-10, art. 12-16, art.

19-21, art. 22 alin. (1), (2), (4), (5) si (6) si la art. 23 sunt

aplicabile în mod corespunzator si în procedura arbitrala.

Regulile de procedura aplicabile

Art. 568. - (1) Partile pot stabili, în conventia arbitrala, regulile de

procedura aplicabile arbitrajului sau îi pot împuternici pe arbitri sa

stabileasca aceste reguli. Aceste reguli se completeaza, daca este

cazul, cu prevederile prezentei carti.

(2) Când partile recurg la arbitrajul institutionalizat, se aplica

dispozitiile art. 608 alin. (3).

(3) În toate celelalte cazuri, procedura arbitrala este cea stabilita

de prezenta carte.

Comunicarea actelor de

procedura

Art. 569. - (1) Comunicarea între parti sau catre parti a

înscrisurilor litigiului, a citatiilor, hotarârilor arbitrale si încheierilor

de sedinta se face prin scrisoare recomandata cu continut declarat

si confirmare de primire. Înstiintarea partilor cu privire la alte

masuri luate de tribunalul arbitral poate fi facuta si prin telefax,

posta electronica sau prin alte mijloace ce asigura transmiterea

textului actului si confirmarea primirii acestuia.

(2) Înscrisurile pot fi înmânate si personal partii, sub semnatura.

(3) Dovezile de comunicare se depun la dosar.

Verificarea dosarului

Art. 570. - (1) Îndata dupa expirarea termenului pentru

depunerea întâmpinarii, tribunalul arbitral verifica stadiul pregatirii

litigiului pentru dezbatere si, daca va socoti necesar, va dispune

masurile corespunzatoare pentru completarea dosarului.

(2) Dupa aceasta verificare si, daca este cazul, dupa completarea

dosarului, tribunalul arbitral fixeaza termen de dezbatere a

litigiului si dispune citarea partilor.

Verificarea competentei

Art. 571. - (1) La primul termen de judecata cu procedura legal

îndeplinita, tribunalul arbitral îsi verifica propria sa competenta de

a solutiona litigiul.

(2) Daca tribunalul arbitral hotaraste ca este competent,

consemneaza acest lucru într-o încheiere, care se poate desfiinta

numai prin actiunea în anulare introdusa împotriva hotarârii

arbitrale, conform art. 599.

(3) Daca tribunalul arbitral hotaraste ca nu este competent sa

solutioneze litigiul cu care a fost sesizat, îsi declina competenta

printr-o hotarâre, împotriva careia nu se poate formula actiunea în

anulare, prevazuta la art. 599.

Termenul de citare

Art. 572. - Între data primirii citatiei si termenul de dezbatere

trebuie sa existe un interval de timp de cel putin 15 zile.

Participarea tertilor

Art. 573. - (1) Tertii pot participa la procedura arbitrala în

conditiile art. 60-76, dar numai cu acordul lor si al tuturor partilor.

Cu toate acestea, interventia accesorie este admisibila si fara

îndeplinirea acestei conditii.

(2) Dispozitiile art. 572 se aplica în mod corespunzator.

Absenta unei parti

Art. 574. - Neprezentarea partii legal citate nu împiedica

dezbaterea litigiului, afara numai daca partea lipsa nu va cere, cel

mai târziu cu 3 zile înainte de data pentru care a fost stabilita

dezbaterea, amânarea acesteia pentru motive temeinice,

încunostintând în acelasi termen si cealalta parte, precum si

arbitrii. Aprecierea temeiniciei motivelor absentei uneia dintre

parti, precum si a motivelor pentru care absenta justifica

amânarea dezbaterii este de competenta exclusiva a tribunalului

arbitral, hotarârea acestuia nefiind supusa niciunei cai de atac.

Solicitarea judecarii în lipsa

Art. 575. - Oricare dintre parti poate cere în scris ca solutionarea

litigiului sa se faca în lipsa sa, pe baza probelor aflate la dosar.

Dispozitiile art. 572 se aplica în mod corespunzator.

Absenta ambelor parti

Art. 576. - (1) Daca ambele parti, desi legal citate, nu se prezinta

la termen, tribunalul arbitral va solutiona litigiul, în afara de cazul

în care s-a cerut amânarea pentru motive temeinice. Aprecierea

temeiniciei motivelor amânarii este de competenta exclusiva a

tribunalului arbitral, hotarârea acestuia nefiind supusa niciunei cai

de atac.

(2) Chiar daca partile nu solicita amânarea solutionarii litigiului,

tribunalul arbitral poate sa amâne judecarea acestuia, citând

partile, daca apreciaza ca prezenta lor la dezbatere este necesara,

sau acordând un termen pentru ca partile sa îsi poata formula

concluziile în scris.

Masurile asiguratorii

Art. 577. - (1) Înaintea sau în cursul arbitrajului, oricare dintre

parti poate cere tribunalului prevazut la art. 539 sa încuviinteze

masuri asiguratorii si masuri provizorii cu privire la obiectul

litigiului sau sa constate anumite împrejurari de fapt.

(2) La aceasta cerere se vor anexa, în copie, cererea de arbitrare

sau, în lipsa, dovada comunicarii prevazute la art. 550 alin. (2),

precum si conventia arbitrala.

(3) Încuviintarea acestor masuri va fi adusa la cunostinta

tribunalului arbitral de catre partea care le-a cerut.

(4) În cursul arbitrajului, masurile asiguratorii si masurile

provizorii, precum si constatarea anumitor împrejurari de fapt pot

fi încuviintate si de tribunalul arbitral. În caz de împotrivire,

executarea acestor masuri se dispune de catre instanta

judecatoreasca, potrivit prevederilor alin. (1).

Sarcina probei

Art. 578. - (1) Fiecare dintre parti are sarcina sa dovedeasca

faptele pe care îsi întemeiaza în litigiu pretentia sau apararea.

(2) În vederea solutionarii litigiului, tribunalul arbitral poate cere

partilor explicatii scrise cu privire la obiectul cererii si faptele

litigiului si poate dispune administrarea oricaror probe prevazute

de lege.

Propunerea probelor

Art. 579. - (1) Probele care nu au fost cerute prin cererea de

arbitrare sau prin întâmpinare nu vor mai putea fi invocate în

cursul arbitrajului, în afara de cazurile prevazute la art. 248 alin.

(2).

(2) Tribunalul arbitral are competenta exclusiva de a decide

asupra utilitatii, pertinentei si concludentei probelor propuse de

parti. Cu consultarea partilor, tribunalul arbitral poate fixa

termene-limita pentru administrarea probelor încuviintate. Dupa

expirarea acestor termene, administrarea probei nu mai poate

avea loc decât daca tribunalul arbitral apreciaza ca aceasta este

esentiala pentru solutionarea corecta a litigiului.

Administrarea probelor

Art. 580. - (1) Administrarea probelor se efectueaza în sedinta

tribunalului arbitral. Acesta poate dispune ca administrarea

probelor sa fie efectuata în fata supraarbitrului sau, cu acordul

partilor, în fata unui arbitru din compunerea tribunalului arbitral.

(2) Daca una dintre parti detine un mijloc de proba, tribunalul

arbitral poate ordona înfatisarea lui.

Audierea martorilor si a expertilor

Art. 581. - (1) Martorii si expertii sunt audiati fara prestare de

juramânt.

(2) Audierea martorilor si a expertilor poate fi facuta, la cererea

sau cu consimtamântul acestora, si la locuinta ori la locul unde îsi

desfasoara activitatea. De asemenea, tribunalul arbitral le cere sa

raspunda în scris întrebarilor puse, acordând un termen în acest

scop.

(3) Tribunalul arbitral nu poate sa recurga la mijloace de

constrângere si nici sa aplice sanctiuni martorilor sau expertilor.

Pentru luarea acestor masuri partile se pot adresa tribunalului

prevazut la art. 539.

Informatiile detinute de

autoritatile publice

Art. 582. - (1) Tribunalul arbitral poate solicita informatii scrise

autoritatilor publice în legatura cu actele si actiunile acestora, care

sunt necesare pentru solutionarea cauzei.

(2) Daca autoritatea publica refuza transmiterea informatiilor, desi

nu sunt îndeplinite conditiile art. 292 alin. (2), partile sau arbitrii

pot sesiza tribunalul prevazut la art. 539, care va lua masurile

prevazute la art. 292 alin. (1).

Aprecierea probelor

Art. 583. - Aprecierea probelor se face de catre arbitri potrivit

intimei lor convingeri.

Art. 584. - (1) Orice exceptie privind existenta si validitatea

Cererile si exceptiile

conventiei arbitrale, constituirea tribunalului arbitral, limitele

însarcinarii arbitrilor si desfasurarea procedurii pâna la primul

termen de judecata la care partea a fost legal citata trebuie

ridicata, sub sanctiunea decaderii, cel mai târziu la acest termen,

daca nu s-a stabilit un termen mai scurt.

(2) Orice cereri si orice înscrisuri vor fi depuse cel mai târziu pâna

la primul termen de judecata la care partile au fost legal citate.

Dispozitiile art. 579 se aplica în mod corespunzator.

(3) Neregularitatea actelor de procedura se acopera daca nu a fost

invocata de cel interesat la termenul la care s-a produs ori, daca a

lipsit la acel termen, la primul termen de judecata la care a fost

prezent ori legal citat dupa producerea neregularitatii si înainte de

a se pune concluzii în fond.

Încheierea de sedinta

Art. 585. - (1) Dezbaterile arbitrale vor fi consemnate în

încheierea de sedinta.

(2) Orice dispozitie a tribunalului arbitral va fi consemnata în

încheiere si va fi motivata.

(3) Încheierea de sedinta va cuprinde, pe lânga mentiunile

prevazute la art. 594 alin. (1) lit. a) si b), si urmatoarele

mentiuni:

a) o scurta descriere a desfasurarii sedintei;

b) cererile si sustinerile partilor;

c) motivele pe care se sprijina masurile dispuse;

d) dispozitivul;

e) semnaturile arbitrilor, cu observarea prevederilor art. 593 alin.

(3).

(4) Dispozitiile art. 594 alin. (3) se aplica în mod corespunzator.

(5) Partile au dreptul sa ia cunostinta de continutul încheierilor si

de actele dosarului. La cererea partilor sau din oficiu, tribunalul

arbitral poate îndrepta sau completa încheierea de sedinta printr-o

alta încheiere. Partilor li se comunica, la cerere, copie de pe

încheierea de sedinta.

CAPITOLUL III

Cheltuielile arbitrale

Cheltuielile arbitrale

Art. 586. - (1) Cheltuielile pentru organizarea si desfasurarea

arbitrajului, precum si onorariile arbitrilor, cheltuielile de

administrare a probelor, cheltuielile de deplasare a partilor,

arbitrilor, expertilor, martorilor se suporta potrivit întelegerii

dintre parti.

(2) În lipsa unei asemenea întelegeri, cheltuielile arbitrale se

suporta de partea care a pierdut litigiul, integral, daca cererea de

arbitrare este admisa în totalitate, sau proportional cu ceea ce s-a

acordat, daca cererea este admisa în parte.

Onorariul arbitrilor

Art. 587. - (1) Tribunalul arbitral poate evalua, în mod provizoriu,

cuantumul onorariilor arbitrilor si poate obliga partile sa

consemneze, potrivit dispozitiilor sale, suma respectiva prin

contributie egala.

(2) Partile pot fi obligate solidar la plata.

(3) Daca pârâtul nu îsi îndeplineste obligatia care îi revine potrivit

alin. (1), în termenul stabilit de tribunalul arbitral, reclamantul va

consemna întreaga suma, urmând ca prin hotarârea arbitrala sa

se stabileasca cuantumul final al onorariilor cuvenite arbitrilor,

precum si modul de suportare de catre parti.

Plata anticipata a cheltuielilor

Art. 588. - (1) Tribunalul arbitral poate obliga partile sau pe

fiecare dintre ele la avansarea oricaror cheltuieli necesare pentru

organizarea si desfasurarea arbitrajului.

(2) Tribunalul arbitral poate sa nu dea curs arbitrajului pâna la

consemnarea, avansarea sau plata sumelor prevazute în prezentul

capitol.

Verificarea cheltuielilor

Art. 589. - La cererea oricareia dintre parti, tribunalul prevazut la

art. 539 va examina temeinicia masurilor dispuse de tribunalul

arbitral si va stabili, prin încheiere executorie si care nu este

supusa niciunei cai de atac, cuantumul onorariilor arbitrilor si al

celorlalte cheltuieli arbitrale, precum si modalitatile de

consemnare, de avansare sau de plata.

Plata onorariilor

Art. 590. - (1) Plata onorariilor arbitrilor se va face dupa

comunicarea catre parti a hotarârii arbitrale.

(2) Daca arbitrajul se întrerupe fara a se pronunta o hotarâre,

onorariile arbitrilor pentru activitatea depusa se reduc în mod

corespunzator.

Regularizarea cheltuielilor

Art. 591. - Orice diferenta în plus sau în minus de cheltuieli arbitrale se regularizeaza cel mai târziu prin hotarârea arbitrala si

se plateste pâna la comunicarea hotarârii catre parti. Hotarârea nu se va comunica, daca este cazul, pâna la plata diferentei.

 

CAPITOLUL IV

Hotarârea arbitrala

Solutionarea litigiului

Art. 592. - (1) Tribunalul arbitral solutioneaza litigiul în temeiul

contractului principal si al normelor de drept aplicabile, tinând

seama, când este cazul, si de uzante sau reguli profesionale.

(2) Pe baza acordului expres al partilor, tribunalul arbitral poate

solutiona litigiul în echitate.

Deliberarea si pronuntarea

Art. 593. - (1) În toate cazurile, pronuntarea trebuie sa fie

precedata de deliberarea în secret a arbitrilor, în modalitatea

stabilita de conventia arbitrala sau, în lipsa, de tribunalul arbitral.

(2) Pronuntarea poate fi amânata cu cel mult 21 de zile, sub

conditia încadrarii în termenul arbitrajului, stabilit potrivit art. 559.

(3) Hotarârea se ia cu majoritatea de voturi.

(4) Dupa deliberare, se va întocmi o minuta, care va cuprinde pe

scurt continutul dispozitivului hotarârii si în care se va arata, când

este cazul, opinia minoritara.

Hotarârea arbitrala

Art. 594. - (1) Hotarârea arbitrala se redacteaza în scris si trebuie

sa cuprinda:

a) componenta nominala a tribunalului arbitral, locul si data

pronuntarii hotarârii;

b) numele si prenumele partilor, domiciliul ori resedinta lor sau,

dupa caz, denumirea si sediul, numele si prenumele

reprezentantilor partilor, precum si ale celorlalte persoane care au

participat la dezbaterea litigiului;

c) mentionarea conventiei arbitrale în temeiul careia s-a procedat

la arbitraj;

d) obiectul litigiului si sustinerile pe scurt ale partilor;

e) motivele de fapt si de drept ale hotarârii, iar în cazul

arbitrajului în echitate, motivele care, sub acest aspect,

întemeiaza solutia;

f) dispozitivul;

g) semnaturile tuturor arbitrilor, sub rezerva art. 593 alin. (3), si,

daca este cazul, semnatura asistentului arbitral.

(2) În cazul în care hotarârea arbitrala se refera la un litigiu legat

de transferul dreptului de proprietate si/sau de constituirea altui

drept real asupra unui bun imobil, hotarârea arbitrala se va

prezenta instantei sau notarului public pentru a obtine, dupa caz,

învestirea cu titlul executoriu sau un act autentic notarial, în baza

caruia, dupa verificarile impuse de lege, efectuate de catre

instanta de judecata sau de catre notarul public, si dupa achitarea

de catre parti a impozitului privind transferul dreptului de

proprietate, se va proceda la înregistrarea în cartea funciara si se

va realiza transferul de proprietate si/sau constituirea altului drept

real asupra bunului imobil în cauza.

(3) Arbitrul care a avut o alta parere va redacta si va semna

opinia separata, cu aratarea considerentelor pe care aceasta se

sprijina. Aceasta regula se aplica în mod corespunzator si în cazul

în care exista opinie concurenta.

Lamurirea, completarea si

îndreptarea hotarârii

Art. 595. - (1) În cazul în care sunt necesare lamuriri cu privire la

întelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotarârii ori acesta

cuprinde dispozitii potrivnice, oricare dintre parti poate cere

tribunalului arbitral sa lamureasca dispozitivul sau sa înlature

dispozitiile potrivnice.

(2) Daca prin hotarârea pronuntata tribunalul arbitral a omis sa se

pronunte asupra unui capat de cerere, asupra unei cereri conexe

sau incidentale, oricare dintre parti poate solicita completarea ei.

(3) Cererea de lamurire sau de completare se formuleaza, potrivit

alin. (1), respectiv alin. (2), în termen de 10 zile de la data

primirii hotarârii si se solutioneaza de tribunalul arbitral, prin

hotarâre separata, cu citarea partilor.

(4) Greselile materiale din textul hotarârii arbitrale sau alte greseli

evidente care nu schimba fondul solutiei, precum si greselile de

calcul pot fi îndreptate, prin încheiere, la cererea oricareia dintre

parti, formulata în termenul prevazut la alin. (3), sau din oficiu.

Partile vor fi citate daca tribunalul arbitral apreciaza ca este

necesar.

(5) Hotarârea de lamurire sau de completare ori încheierea de

îndreptare se pronunta de îndata si face parte integranta din

hotarârea arbitrala.

(6) Partile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de

lamurirea, completarea sau îndreptarea hotarârii.

Comunicarea hotarârii

Art. 596. - (1) Hotarârea arbitrala va fi comunicata partilor în

termen de cel mult o luna de la data pronuntarii ei.

(2) La cererea oricareia dintre parti, tribunalul arbitral îi va elibera

o dovada privind comunicarea hotarârii, în conditiile alin. (1).

Efectele hotarârii arbitrale

Art. 597. - Hotarârea arbitrala comunicata partilor este definitiva

si obligatorie.

Pastrarea dosarului

Art. 598. - În termen de 30 de zile de la data comunicarii hotarârii

sau de la data lamuririi, completarii ori îndreptarii ei, potrivit art.

595, tribunalul arbitral va depune dosarul litigiului la tribunalul

prevazut la art. 539, atasând si dovezile de comunicare a hotarârii

arbitrale.

TITLUL V

Desfiintarea hotarârii arbitrale

Actiunea în anulare

Art. 599. - (1) Hotarârea arbitrala poate fi desfiintata numai prin

actiune în anulare pentru unul dintre urmatoarele motive:

a) litigiul nu era susceptibil de solutionare pe calea arbitrajului;

b) tribunalul arbitral a solutionat litigiul fara sa existe o conventie

arbitrala sau în temeiul unei conventii nule ori inoperante;

c) tribunalul arbitral nu a fost constituit în conformitate cu

conventia arbitrala;

d) partea a lipsit la termenul la care au avut loc dezbaterile si

procedura de citare nu a fost legal îndeplinita;

e) hotarârea a fost pronuntata dupa expirarea termenului

arbitrajului prevazut la art. 559, desi cel putin una dintre parti a

declarat ca întelege sa invoce caducitatea, iar partile nu au fost de

acord cu continuarea judecatii, potrivit art. 560 alin. (1) si (2);

f) tribunalul arbitral s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu sau

cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut;

g) hotarârea arbitrala nu cuprinde dispozitivul si motivele, nu

arata data si locul pronuntarii ori nu este semnata de arbitri;

h) hotarârea arbitrala încalca ordinea publica, bunele moravuri ori

dispozitii imperative ale legii.

(2) Nu mai pot fi invocate ca motive pentru anularea hotarârii

arbitrale neregularitatile care nu au fost ridicate potrivit art. 584

alin. (1) si (3) sau care pot fi remediate pe calea prevazuta la art.

595.

(3) Pentru dovedirea motivelor de anulare nu pot fi aduse ca

probe noi decât înscrisuri.

Renuntarea la actiunea în anulare

Art. 600. - (1) Partile nu pot renunta prin conventia arbitrala la

dreptul de a introduce actiunea în anulare împotriva hotarârii

arbitrale.

(2) Renuntarea la acest drept se poate face numai dupa

pronuntarea hotarârii arbitrale.

Instanta competenta

Art. 601. - Competenta de a judeca actiunea în anulare revine

curtii de apel în circumscriptia careia a avut loc arbitrajul.

Termenul de exercitare

Art. 602. - Actiunea în anulare va fi introdusa la curtea de apel în

termen de o luna de la data comunicarii hotarârii arbitrale. Daca

s-a formulat o cerere potrivit art. 595, termenul curge de la data

comunicarii hotarârii sau, dupa caz, a încheierii prin care a fost

solutionata cererea.

Suspendarea executarii

Art. 603. - Curtea de apel va putea suspenda executarea hotarârii

arbitrale împotriva careia a fost introdusa actiunea în anulare.

Dispozitiile art. 478 alin. (2)-(6) si (8) se aplica în mod

corespunzator.

Judecarea actiunii în anulare

Art. 604. - (1) Curtea de apel va judeca actiunea în anulare în

completul prevazut de lege pentru judecarea recursului.

(2) Întâmpinarea este obligatorie. Dispozitiile art. 200-203 sunt

aplicabile în mod corespunzator.

(3) Admitând actiunea, curtea de apel va anula hotarârea arbitrala

si:

a) în cazurile prevazute la art. 599 alin. (1) lit. a), b) si e), va

trimite cauza spre judecata instantei competente sa o solutioneze,

potrivit legii;

b) în celelalte cazuri prevazute la art. 599 alin. (1), daca litigiul

este în stare de judecata, se va pronunta în fond, în limitele

conventiei arbitrale. Daca însa, pentru a hotarî în fond, este

nevoie de noi probe, curtea se va pronunta în fond dupa

administrarea lor. În acest din urma caz, curtea va pronunta mai

întâi hotarârea de anulare si, dupa administrarea probelor,

hotarârea asupra fondului.

(4) Hotarârile curtii de apel, pronuntate potrivit alin. (3), sunt

definitive.

TITLUL VI

Executarea hotarârii arbitrale

Executarea de bunavoie

Art. 605. - Hotarârea arbitrala se aduce la îndeplinire de bunavoie

de catre partea împotriva careia s-a pronuntat, de îndata sau în

termenul aratat în cuprinsul acesteia.

Executarea silita

Art. 606. - (1) Pentru a fi executata silit, hotarârea arbitrala se

învesteste cu formula executorie.

(2) Cererea de învestire se va solutiona de tribunalul prevazut la

art. 539, potrivit legii. Daca exista îndoieli cu privire la

regularitatea hotarârii arbitrale, partile vor fi citate.

(3) Hotarârea arbitrala învestita cu formula executorie constituie

titlu executoriu si se executa silit întocmai ca si o hotarâre

judecatoreasca.

TITLUL VII

Arbitrajul institutionalizat

Notiunea

Art. 607. - (1) Arbitrajul institutionalizat este acea forma de

jurisdictie arbitrala care se constituie si functioneaza în mod

permanent pe lânga o organizatie sau o institutie interna ori

internationala sau ca organizatie neguvernamentala de interes

public de sine statatoare, în conditiile legii, pe baza unui

regulament propriu aplicabil în cazul tuturor litigiilor supuse ei

spre solutionare potrivit unei conventii arbitrale. Activitatea

arbitrajului institutionalizat nu are caracter economic si nu

urmareste obtinerea de profit.

(2) În reglementarea si desfasurarea activitatii jurisdictionale,

arbitrajul institutionalizat este autonom în raport cu institutia care

l-a înfiintat. Aceasta va stabili masurile necesare pentru

garantarea autonomiei.

Alegerea arbitrajului

institutionalizat

Art. 608. - (1) Partile, prin conventia arbitrala, pot supune

solutionarea litigiilor dintre ele unei anumite instante arbitrale

apartinând arbitrajului institutionalizat.

(2) În caz de contrarietate între conventia arbitrala si

regulamentul arbitrajului institutionalizat la care aceasta trimite,

va prevala conventia arbitrala.

(3) Daca partile nu au convenit altfel, se vor aplica regulile de

procedura ale arbitrajului institutionalizat în vigoare la momentul

sesizarii acestuia.

Arbitrii

Art. 609. - (1) Arbitrajul institutionalizat poate întocmi liste

facultative cu persoane care pot fi arbitri sau supraarbitri. Aceste

liste nu au caracter obligatoriu.

(2) În cazul în care partile nu se înteleg asupra arbitrului unic ori

când o parte nu numeste arbitrul sau când cei 2 arbitri nu cad de

acord asupra persoanei supraarbitrului, autoritatea de desemnare

este presedintele arbitrajului institutionalizat, afara numai daca

regulile de procedura ale acestuia sau partile însele nu dispun

altfel.

(3) Organizatiile cu caracter asociativ sau cele constituite pentru

apararea intereselor unei categorii profesionale nu pot sa

numeasca arbitri dintre membrii lor, în cazurile în care acestea

sunt în litigiu cu tertii.

Regulile arbitrale

Art. 610. - (1) Regulile de procedura ale arbitrajului

institutionalizat se adopta de catre conducerea acestuia potrivit

normelor sale de functionare stabilite prin actul de înfiintare.

(2) Prin desemnarea unui anumit arbitraj institutionalizat ca fiind

competent în solutionarea unui anumit litigiu sau tip de litigii,

partile opteaza automat pentru aplicarea regulilor sale de

procedura. Orice derogare de la aceasta prevedere este nula,

afara numai daca, tinând seama de conditiile spetei si de

continutul regulilor de procedura indicate de parti ca fiind

aplicabile, conducerea arbitrajului institutionalizat competent

decide ca pot fi aplicate si regulile alese de parti, stabilind daca

aplicarea acestora din urma este efectiva sau prin analogie.

(3) Daca partile nu au convenit altfel, se vor aplica regulile de

procedura ale arbitrajului institutionalizat în vigoare la momentul

sesizarii acestuia.

(4) Dreptul la aparare al partilor în litigiu si contradictorialitatea

dezbaterilor sunt garantate.

(5) În cazul arbitrajului organizat de o institutie permanenta,

dosarul se pastreaza la acea institutie.

Cheltuielile arbitrale

Art. 611. - În cazul arbitrajului organizat de o institutie

permanenta, taxele pentru organizarea arbitrajului, onorariile

arbitrilor, precum si celelalte cheltuieli arbitrale se stabilesc si se

platesc conform regulamentului acelei institutii.

Refuzul solutionarii litigiului

Art. 612. - Daca organizatia sau institutia prevazuta la art. 607

refuza sa organizeze arbitrajul, conventia arbitrala ramâne

valabila, iar litigiul dintre parti va fi solutionat potrivit prevederilor

prezentei carti.

CARTEA a V-a

Despre executarea silita

TITLUL I

Dispozitii generale

CAPITOLUL I

Scopul si obiectul executarii silite

Îndeplinirea obligatiilor prevazute

în titlul executoriu

Art. 613. - (1) Obligatia stabilita prin hotarârea unei instante sau

printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunavoie.

(2) În cazul în care debitorul nu executa de bunavoie obligatia sa,

aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silita, care începe

odata cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozitiilor

prezentei carti, daca prin lege speciala nu se prevede altfel.

(3) Executarea silita are loc în oricare dintre formele prevazute de

lege, simultan sau succesiv, pâna la realizarea dreptului

recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalitatilor

sau a altor sume acordate potrivit legii prin titlu, precum si a

cheltuielilor de executare.

Organul de executare

Art. 614. - Executarea silita a oricarui titlu executoriu, cu exceptia

celor care au ca obiect venituri datorate bugetului general

consolidat sau bugetului Uniunii Europene si bugetului Comunitatii

Europene a Energiei Atomice, se realizeaza numai de catre

executorul judecatoresc, chiar daca prin legi speciale se dispune

altfel.

Modalitatile de executare Art. 615. - (1) Executarea silita se efectueaza prin:

1. urmarirea bunurilor mobile si imobile ale debitorului sau

apartinând tertilor tinuti sa raspunda, în conditiile legii, pentru

obligatiile debitorului, în scopul îndestularii creditorilor;

2. predarea catre creditor a bunurilor prevazute în titlul

executoriu, ce sunt detinute fara drept de debitor;

3. alte masuri prevazute de lege.

(2) Executarea unor obligatii de a face, precum înscrierea sau

radierea unui drept, act sau fapt dintr-un registru public, emiterea

unei autorizatii, eliberarea unui certificat sau predarea unui înscris

si altele asemenea, se obtine la simpla cerere a persoanei

îndreptatite, facuta în temeiul unui titlu executoriu, fara a fi

necesara interventia executorului judecatoresc, daca prin lege nu

se dispune altfel.

Legalitatea executarii silite

Art. 616. - (1) Executarea silita se face cu respectarea dispozitiilor

legii, a drepturilor partilor si ale altor persoane interesate.

(2) Este interzisa efectuarea de acte de executare de catre alte

persoane sau organe decât cele prevazute la art. 614.

Rolul statului în executarea silita

Art. 617. - Statul este obligat sa asigure, prin agentii sai,

executarea în mod prompt si efectiv a hotarârilor judecatoresti si

a altor titluri executorii, iar, în caz de refuz, cei vatamati au

dreptul la repararea integrala a prejudiciului suferit.

Rolul activ al executorului

judecatoresc

Art. 618. - (1) În tot cursul executarii, executorul judecatoresc

este obligat sa aiba rol activ, staruind, prin toate mijloacele

admise de lege, pentru realizarea integrala si cu celeritate a

obligatiei prevazute în titlul executoriu, cu respectarea dispozitiilor

legii, a drepturilor partilor si ale altor persoane interesate.

(2) Daca socoteste ca este în interesul executarii, executorul

judecatoresc îi va cere debitorului, în conditiile legii, lamuriri în

scris în legatura cu veniturile si bunurile sale, inclusiv cele aflate în

proprietate comuna pe cote-parti sau în devalmasie, asupra carora

se poate efectua executarea, cu aratarea locului unde se afla

acestea, precum si pentru a-l determina sa execute de bunavoie

obligatia sa, aratându-i consecintele la care s-ar expune în cazul

continuarii executarii silite. În toate cazurile, debitorul va fi

informat cu privire la cuantumul estimativ al cheltuielilor de

executare.

(3) Refuzul nejustificat al debitorului de a se prezenta ori de a da

lamuririle necesare, precum si darea cu rea-credinta de informatii

incomplete atrag raspunderea acestuia pentru toate prejudiciile

cauzate, precum si aplicarea sanctiunii prevazute la art. 183 alin.

(2).

Obligatiile susceptibile de

executare silita

Art. 619. - (1) Pot fi executate silit obligatiile al caror obiect

consta în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a

folosintei acestuia, desfiintarea unei constructii, a unei plantatii ori

a altei lucrari, încredintarea minorului, stabilirea locuintei si

vizitarea acestuia sau în luarea unei alte masuri stabilite prin titlul

executoriu.

(2) În cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi,

penalitati sau alte sume, fara sa fi fost stabilit cuantumul

acestora, ele vor fi calculate de executorul judecatoresc, potrivit

legii.

(3) Daca prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalitati

sau alte asemenea sume care sa poata fi stabilite potrivit alin. (2),

executorul judecatoresc poate actualiza valoarea obligatiei

principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei, si se va

proceda, la cererea creditorului, la actualizarea acestei sume. În

cazul în care titlul executoriu nu contine niciun asemenea criteriu,

executorul judecatoresc va proceda, la cererea creditorului, la

actualizare în functie de rata inflatiei, calculata de la data când

hotarârea judecatoreasca a devenit executorie sau, în cazul

celorlalte titluri executorii, de la data când creanta a devenit

exigibila si pâna la data platii efective a obligatiei cuprinse în

oricare dintre aceste titluri.

(4) Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol, încheierea

executorului judecatoresc este titlu executoriu.

Veniturile si bunurile supuse

executarii

Art. 620. - (1) Veniturile si bunurile debitorului pot fi supuse

executarii silite daca, potrivit legii, sunt urmaribile si numai în

masura necesara pentru realizarea drepturilor creditorilor.

(2) Bunurile supuse unui regim special de circulatie pot fi urmarite

numai cu respectarea conditiilor prevazute de lege.

Întelegerile privind efectuarea

executarii

Art. 621. - În tot cursul executarii silite, sub supravegherea

executorului judecatoresc, creditorul si debitorul pot conveni ca

aceasta sa se efectueze, în total sau în parte, numai asupra

veniturilor banesti sau altor bunuri ale debitorului, ca vânzarea

bunurilor supuse urmaririi sa se faca prin buna învoiala sau ca

plata obligatiei sa se faca în alt mod admis de lege.

Domeniul de aplicare

Art. 622. - (1) Executarea silita poate fi pornita împotriva oricarei

persoane fizice sau persoane juridice, de drept public sau de drept

privat, cu exceptia acelora care beneficiaza, în conditiile legii, de

imunitate de executare.

(2) Dispozitiile prezentei carti constituie dreptul comun în materie

de executare silita, indiferent de izvorul sau de natura obligatiilor

cuprinse în titlul executoriu ori de calitatea juridica a partilor.

CAPITOLUL II

Titlul executoriu

Temeiul executarii silite

Art. 623. - (1) Executarea silita se poate efectua numai în temeiul

unei hotarâri judecatoresti ori al unui alt înscris care, potrivit legii,

constituie titlu executoriu.

(2) Pentru a constitui titluri executorii, hotarârile judecatoresti si

alte înscrisuri carora legea le recunoaste putere executorie trebuie

învestite cu formula executorie, în afara de cazul în care prin lege

se dispune altfel.

Hotarârile executorii Art. 624. - Sunt hotarâri executorii:

1. hotarârile definitive;

2. hotarârile date în apel, daca prin lege nu se prevede altfel;

3. hotarârile date în prima instanta, fara drept de apel, ori cele în

legatura cu care partile au convenit sa exercite direct recursul,

potrivit art. 453 alin. (2);

4. orice alte hotarâri cu privire la care legea prevede ca sunt

executorii.

Hotarârile definitive Art. 625. - (1) Sunt hotarâri definitive:

1. hotarârile care nu sunt supuse apelului si nici recursului;

2. hotarârile date în prima instanta, fara drept de apel, neatacate

cu recurs;

3. hotarârile date în prima instanta, care nu au fost atacate cu

apel;

4. hotarârile date în apel, fara drept de recurs, precum si cele

neatacate cu recurs;

5. hotarârile date în recurs, chiar daca prin acestea s-a solutionat

fondul pricinii;

6. orice alte hotarâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu

recurs.

(2) Hotarârile prevazute la alin. (1) devin definitive la data

expirarii termenului de exercitare a apelului ori recursului sau,

dupa caz, la data pronuntarii.

Hotarârile judecatoresti si alte

înscrisuri care se învestesc

cu formula executorie

Art. 626. - Sunt supuse învestirii cu formula executorie:

1. hotarârile executorii ale instantelor judecatoresti, în afara celor

prevazute la art. 627 pct. 1 si 2;

2. hotarârile arbitrale;

3. înscrisurile autentice, cu exceptia actelor autentice notariale

care constituie titluri executorii potrivit legii;

4. titlurile de credit sau alte înscrisuri carora legea le recunoaste

putere executorie.

Hotarârile judecatoresti si alte

înscrisuri care nu se supun

învestirii cu formula executorie

Art. 627. - Nu se învestesc cu formula executorie:

1. hotarârile judecatoresti date în prima instanta cu executare

provizorie;

2. ordonantele si încheierile pronuntate de instanta si declarate de

lege executorii;

3. titlurile executorii europene pentru creante necontestate;

4. încheierile si procesele-verbale întocmite de executorii

judecatoresti care, potrivit legii, constituie titluri executorii;

5. actele autentice notariale care, potrivit legii, constituie titluri

executorii.

Executarea hotarârilor supuse

controlului judiciar

Art. 628. - Punerea în executare a unei hotarâri judecatoresti

executorii care poate fi însa atacata cu apel sau recurs se face

numai pe riscul creditorului care, daca titlul este ulterior modificat

sau desfiintat, va fi tinut, în conditiile legii, sa îl repuna pe debitor

în drepturile sale, în tot sau în parte, dupa caz.

Instanta competenta pentru

învestire

Art. 629. - (1) Sunt competente a învesti cu formula executorie:

1. pentru hotarârile judecatoresti executorii, prima instanta;

2. pentru hotarârile arbitrale, tribunalul în circumscriptia caruia a

avut loc arbitrajul;

3. pentru înscrisurile autentificate de un notar public, altele decât

cele care, potrivit legii, constituie titluri executorii, judecatoria în a

carei circumscriptie functioneaza notarul public;

4. pentru înscrisurile autentificate de autoritatile diplomatice sau

consulare române în strainatate, tribunalul locului unde urmeaza a

se face executarea;

5. pentru titlurile de credit sau alte înscrisuri carora legea le

recunoaste putere executorie, judecatoria de la locul platii.

(2) Daca se refuza emiterea titlului executoriu de catre alte

organe competente potrivit legii si daca legea speciala nu prevede

altfel, creditorul poate face plângere la judecatoria în

circumscriptia careia se afla organul care trebuia sa emita titlul

executoriu, în termen de 15 zile de la data când a luat cunostinta

de refuz.

Învestirea cu formula executorie

Art. 630. - (1) Cererea creditorului de învestire cu formula

executorie se va solutiona de catre instanta competenta, în

camera de consiliu, printr-o încheiere data fara citarea partilor.

(2) Instanta va verifica:

a) daca înscrisul este susceptibil de învestire, potrivit art. 626;

b) daca înscrisul, dintre cele prevazute la art. 626, altul decât o

hotarâre judecatoreasca, întruneste toate conditiile de fond si de

forma cerute de lege pentru validitatea actului juridic sau a

dreptului pe care îl constata.

(3) Încheierea prin care instanta admite cererea de învestire cu

formula executorie nu este supusa niciunei cai de atac, cu

exceptia contestatiei la executare.

(4) Daca instanta respinge cererea de învestire, încheierea poate

fi atacata cu recurs numai de catre creditor, la instanta ierarhic

superioara, în termen de 5 zile de la comunicare.

(5) Prin cererea de învestire cu formula executorie se va putea

solicita si încuviintarea executarii silite, daca ambele cereri sunt

de competenta aceleiasi instante. În acest caz, instanta se va

pronunta prin aceeasi încheiere asupra ambelor capete de cerere,

dispozitiile alin. (1)-(4) si cele ale art. 654-656 aplicându-se în

mod corespunzator.

Formula executorie

Art. 631. - (1) Formula executorie se aplica pe originalul titlului,

când acesta se afla în posesia partii, iar în celelalte cazuri, pe o

copie legalizata, daca legea nu prevede altfel.

(2) Ea are urmatorul cuprins:

„Noi, Presedintele României"

(Aici urmeaza cuprinsul hotarârii sau, dupa caz, al înscrisului.)

„Dam împuternicire si ordonam executorilor judecatoresti sa puna

în executare prezentul titlu. Ordonam agentilor fortei publice sa

sprijine îndeplinirea prompta si efectiva a tuturor actelor de

executare silita, iar procurorilor sa staruie pentru ducerea la

îndeplinire a titlului executoriu, în conditiile legii. Spre credinta,

prezentul titlu s-a semnat de... " (Urmeaza semnatura

presedintelui instantei si a grefierului.)

Eliberarea titlului executoriu

Art. 632. - (1) În vederea executarii silite, titlul se învesteste o

singura data cu formula executorie.

(2) Titlul se elibereaza partii care a cerut învestirea sau

reprezentantului sau aratat în cererea de învestire.

(3) Nu se vor elibera acelorasi parti mai multe exemplare ale

titlurilor învestite cu formula executorie decât cu încuviintarea

instantei judecatoresti si numai daca acestea justifica un interes

legitim, respectiv daca executarea trebuie sa se efectueze în

diferite locuri sau hotarârea s-a dat în folosul mai multor creditori

si altele asemenea.

(4) Grefierul va mentiona numele persoanei careia i s-a eliberat

exemplarul învestit cu formula executorie, atât pe exemplarul

predat, cât si pe originalul hotarârii, iar în cazul altor titluri, pe

copia titlului ramasa la dosar.

Desfiintarea titlului executoriu

Art. 633. - Daca s-a desfiintat titlul executoriu, toate actele de

executare efectuate în baza acestuia sunt desfiintate de drept,

daca prin lege nu se prevede altfel. În acest caz, sunt aplicabile

dispozitiile privitoare la întoarcerea executarii.

CAPITOLUL III

Participantii la executarea silita

Enumerarea Art. 634. - (1) Participantii la executarea silita sunt:

1. partile;

2. tertii garanti;

3. creditorii intervenienti;

4. instanta de executare;

5. executorul judecatoresc;

6. Ministerul Public;

7. agentii fortei publice;

8. martorii asistenti, expertii, interpretii si alti participanti, în

conditiile anume prevazute de lege.

(2) Dispozitiile art. 40 si urmatoarele se aplica în mod

corespunzator si participantilor la procedura de executare silita.

Partile

Art. 635. - (1) Sunt parti în procedura de executare silita

creditorul si debitorul.

(2) Calitatea de creditor sau de debitor se poate transmite oricând

în cursul executarii silite, potrivit dreptului comun. În acest caz,

actele de executare efectuate pâna la data transmiterii calitatii

procesuale sunt opozabile, în conditiile legii, succesorilor în

drepturi ai creditorului sau ai debitorului, dupa caz.

Drepturile partilor

Art. 636. - (1) Creditorul si debitorul au dreptul sa asiste, personal

sau prin reprezentantii lor, la efectuarea tuturor actelor de

executare, sa ia cunostinta de actele dosarului de executare si sa

obtina adeverinte si copii de pe aceste acte, certificate de

executorul judecatoresc, pe cheltuiala partii interesate, iar atunci

când se considera vatamati în drepturile ori interesele lor legitime,

pot contesta actele de executare sau executarea silita însasi, în

termenele si conditiile prevazute de lege. Acest drept îl au si alte

persoane care justifica un interes ocrotit de lege.

(2) La cererea debitorului, executorul judecatoresc va aplica, în

conditiile legii, compensatia legala dintre creanta prevazuta în

titlul a carui executare s-a cerut împotriva sa si creanta pe care el

o opune pe baza unui alt titlu executoriu.

Obligatiile partilor

Art. 637. - (1) Creditorul este obligat sa acorde executorului

judecatoresc, la cererea acestuia, sprijin efectiv pentru aducerea

la îndeplinire, în bune conditii, a executarii silite, punându-i la

dispozitie si mijloacele necesare în acest scop. El este obligat sa

avanseze cheltuielile necesare îndeplinirii actelor de executare,

potrivit dispozitiilor luate de executor.

(2) Debitorul este obligat, sub sanctiunile prevazute la art. 183

alin. (2), sa declare, la cererea executorului, toate bunurile sale,

mobile si imobile, inclusiv cele aflate în proprietate comuna pe

cote-parti sau în devalmasie, cu aratarea locului în care acestea se

afla, precum si toate veniturile sale, curente sau periodice.

(3) Debitorul ale carui bunuri au fost deja sechestrate este tinut

sa aduca la cunostinta executorului care sechestreaza aceleasi

bunuri existenta sechestrului anterior si identitatea organului de

executare care l-a aplicat, predând executorului o copie a

procesului-verbal de sechestru.

Tertii garanti

Art. 638. - (1) Creditorul, în conditiile legii, poate urmari, în limita

creantei si a accesoriilor acesteia, concomitent sau, dupa caz,

separat, si bunurile tertilor care au garantat plata datoriilor

debitorului. În acest caz, dispozitiile privitoare la drepturile si

obligatiile debitorului se aplica în mod corespunzator si tertilor

garanti, în afara de cazul în care prin lege se dispune altfel.

(2) Când se urmareste numai tertul fidejusor ori garant ipotecar,

toate actele de executare vor fi comunicate în acelasi timp si

debitorului principal, care va fi introdus din oficiu în procedura de

urmarire silita.

Creditorii intervenienti

Art. 639. - Orice creditor al debitorului poate, în conditiile art. 680

si urmatoarele, sa intervina în procedura de executare silita aflata

în curs pâna la data fixarii de catre executorul judecatoresc a

termenului pentru valorificarea bunurilor urmaribile, iar dupa

depunerea sau consemnarea sumelor realizate din urmarire, poate

sa participe la distribuirea acestor sume, potrivit dispozitiilor art.

853 si urmatoarele.

Tertii

Art. 640. - Orice terta persoana vatamata printr-un act de

executare silita poate solicita desfiintarea acestuia sau, dupa caz,

încetarea executarii silite însesi, numai pe calea contestatiei la

executare, daca prin lege nu se dispune altfel.

Instanta de executare

Art. 641. - (1) Instanta de executare este judecatoria în

circumscriptia careia se afla biroul executorului judecatoresc care

face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

(2) Instanta de executare solutioneaza cererile de încuviintare a

executarii silite, judeca contestatiile la executare, precum si orice

alte incidente aparute în cursul executarii silite, cu exceptia celor

date de lege în competenta altor instante sau organe.

(3) Hotarârile pronuntate de instanta de executare sunt executorii

si pot fi atacate numai cu apel, în termen de 10 zile de la

comunicare, daca prin lege nu se dispune altfel.

Executorul judecatoresc

Art. 642. - (1) Daca prin lege nu se dispune altfel, hotarârile

judecatoresti si celelalte titluri executorii se executa de catre

executorul judecatoresc din circumscriptia curtii de apel, dupa

cum urmeaza:

a) în cazul urmaririi silite a bunurilor imobile, al urmaririi silite a

fructelor prinse de radacini si al executarii silite directe imobiliare,

executorul judecatoresc din circumscriptia curtii de apel unde se

afla imobilul;

b) în cazul urmaririi silite a bunurilor mobile si al executarii silite

directe mobiliare, executorul judecatoresc din circumscriptia curtii

de apel unde se afla domiciliul sau, dupa caz, sediul debitorului;

c) în cazul executarii silite a obligatiilor de a face si a obligatiilor

de a nu face, executorul judecatoresc din circumscriptia curtii de

apel unde urmeaza sa se faca executarea.

(2) Daca bunurile urmaribile, mobile sau imobile, se afla în

circumscriptiile mai multor curti de apel, este competent oricare

dintre executorii judecatoresti care functioneaza pe lânga una

dintre acestea.

(3) Daca bunul mobil care face obiectul urmaririi silite ori al

executarii silite directe a fost mutat în timpul procedurii de

executare, competent teritorial este executorul judecatoresc care

a început procedura de executare sau executorul judecatoresc din

circumscriptia curtii de apel unde a fost deplasat bunul. Dovada

deplasarii bunului se poate face prin orice mijloc de proba. Actele

de executare silita, precum si orice acte si lucrari efectuate

anterior deplasarii bunului ramân valabile.

(4) Nerespectarea dispozitiilor prezentului articol atrage nulitatea

neconditionata a actelor de procedura efectuate.

Recuzarea executorilor

judecatoresti

Art. 643. - Executorii judecatoresti pot fi recuzati numai în cazurile

si în conditiile prevazute la art. 41 si urmatoarele din prezentul

cod. Cererea de recuzare nu suspenda de drept executarea. Cu

toate acestea, instanta de executare poate dispune, motivat,

suspendarea executarii pâna la solutionarea cererii de recuzare,

prin încheiere care nu este supusa niciunei cai de atac.

Competenta.

Conexarea executarilor

Art. 644. - (1) Când, privitor la aceleasi bunuri, se efectueaza mai

multe executari silite de catre executori judecatoresti diferiti,

instanta de executare în circumscriptia careia a început prima

executare, la cererea persoanei interesate sau a oricaruia dintre

executori, le va conexa, dispunând sa se faca o singura executare

de catre executorul judecatoresc care a îndeplinit actul de

executare cel mai înaintat, iar daca executarile sunt în acelasi

stadiu, de catre executorul judecatoresc care a început cel dintâi

executarea.

(2) Daca au fost pornite executari silite de catre un executor

judecatoresc si un executor fiscal asupra acelorasi bunuri ale

debitorului, instanta va dispune conexarea în favoarea

executorului judecatoresc.

(3) În cazul în care dispune conexarea executarilor, instanta, prin

încheiere, se va pronunta si asupra cheltuielilor de executare

efectuate pâna în momentul conexarii. Totodata, instanta va

dispune trimiterea dosarelor conexate la executorul desemnat

potrivit alin. (1) sau (2).

(4) Dupa conexare, procedura de executare va continua de la

actul de urmarire cel mai înaintat.

(5) Desistarea, dupa conexare, a oricaruia dintre creditorii

urmaritori nu va putea sa împiedice continuarea executarii de la

actul de executare cel mai înaintat.

(6) În cazul executarilor silite aflate pe rolul aceluiasi executor,

conexarea se va dispune de executor, prin încheiere data cu

citarea partilor, dispozitiile alin. (3) aplicându-se în mod

corespunzator.

Concursul dintre executarea silita

si executarea pornita de un

creditor

Art. 645. - Dispozitiile art. 644 ramân aplicabile si atunci când,

privitor la aceleasi bunuri, se efectueaza mai multe executari,

unele pornite de executorul judecatoresc, la cererea unui creditor,

iar altele direct de catre alti creditori, în cazurile anume prevazute

de lege. În astfel de cazuri, toate actele de executare vor fi

efectuate de catre executorul judecatoresc competent în favoarea

caruia s-a dispus conexarea, potrivit regulilor prevazute de

prezentul cod, daca prin lege speciala nu se prevede altfel.

Actele executorului judecatoresc

Art. 646. - (1) În îndeplinirea atributiilor si îndatoririlor sale legate

de punerea în executare a titlurilor executorii, executorul

judecatoresc va întocmi încheieri, procese-verbale si alte acte de

procedura cu formele si în termenele prevazute de lege.

(2) Erorile materiale savârsite cu prilejul întocmirii actelor aratate

la alin. (1) se pot îndrepta, din oficiu sau la cerere, cu respectarea

dispozitiilor legale prevazute pentru întocmirea lor.

Încheierile executorului

judecatoresc

Art. 647. - (1) Amânarea, suspendarea si încetarea executarii

silite, eliberarea sau distribuirea sumelor obtinute din executare,

precum si alte masuri anume prevazute de lege se dispun de

executorul judecatoresc prin încheiere, care trebuie sa cuprinda:

a) denumirea si sediul organului de executare;

b) data si locul întocmirii încheierii si numarul dosarului de

executare;

c) titlul executoriu în temeiul caruia se efectueaza procedura de

executare;

d) numele si domiciliul ori, dupa caz, denumirea si sediul

creditorului si ale debitorului;

e) procedura de executare care face obiectul încheierii;

f) chestiunea asupra careia se adopta încheierea;

g) motivele în fapt si în drept care au determinat darea încheierii;

h) dispozitia luata de executor;

i) calea si termenul de atac al încheierii;

j) semnatura si stampila executorului judecatoresc.

(2) Mentiunile de la alin. (1) lit. a)-h) si j) sunt prevazute sub

sanctiunea nulitatii.

(3) Daca prin lege nu se dispune altfel, încheierile se dau fara

citarea partilor, sunt executorii de drept si pot fi atacate numai cu

contestatie la executare.

Ministerul Public

Art. 648. - Ministerul Public sprijina, în conditiile legii, executarea

hotarârilor judecatoresti si a altor titluri executorii. În cazurile

anume prevazute de lege, Ministerul Public este obligat sa ceara

punerea în executare a hotarârilor judecatoresti.

Agentii fortei publice

Art. 649. - (1) În cazurile prevazute de lege, precum si când

executorul judecatoresc considera necesar, organele de politie,

jandarmerie sau alti agenti ai fortei publice, dupa caz, sunt

obligati sa sprijine îndeplinirea prompta si efectiva a tuturor

actelor de executare silita, fara a conditiona îndeplinirea acestei

obligatii de plata unor sume de bani sau de efectuarea unei alte

contraprestatii.

(2) În acest scop, executorul se va adresa autoritatii competente

pentru a asigura concursul fortei publice, care va trebui sa ia

masuri de urgenta pentru a se evita tergiversarea sau

împiedicarea executarii.

Îndatorirea tertilor de a da

informatii

Art. 650. - (1) La cererea executorului judecatoresc, cei care

datoreaza sume de bani debitorului urmarit ori detin bunuri ale

acestuia supuse urmaririi potrivit legii au datoria sa dea toate

informatiile necesare pentru efectuarea executarii. Ei sunt tinuti sa

declare întinderea obligatiilor lor fata de debitorul urmarit,

eventualele modalitati care le-ar putea afecta, precum si cesiunile

de creanta, delegatiile sau sechestrele anterioare, daca este cazul.

(2) De asemenea, la cererea executorului judecatoresc, organele

fiscale, institutiile publice, institutiile de credit si orice alte

persoane sunt obligate sa îi comunice, de îndata, în scris, datele si

informatiile necesare realizarii executarii silite, chiar daca prin legi

speciale se dispune altfel. La cererea executorului sau a partii

interesate, instanta de executare poate lua masurile prevazute la

art. 182 alin. (1) pct. 2 lit. f) si la art. 184.

(3) Daca cei sesizati nu dispun de informatiile solicitate sau, dupa

caz, refuza sa le dea, Ministerul Public va întreprinde, la cererea

executorului judecatoresc, diligentele necesare pentru aflarea

informatiilor cerute, în special pentru identificarea entitatilor

publice sau private la care debitorul are deschise conturi sau

depozite bancare, plasamente de valori mobiliare, este actionar ori

asociat sau, dupa caz, detine titluri de stat, bonuri de tezaur si

alte titluri de valoare susceptibile de urmarire silita.

(4) Executorul judecatoresc este obligat sa asigure secretul

informatiilor primite, daca legea nu prevede altfel. Aceste

informatii nu pot fi utilizate decât în scopul pentru care au fost

cerute, fiind interzisa cu desavârsire, sub sanctiunile prevazute de

lege, divulgarea lor catre terte persoane sau utilizarea lor pentru

crearea unei baze de date personale.

(5) În vederea obtinerii informatiilor necesare executarii,

executorul judecatoresc are acces liber si gratuit la cartea

funciara, la registrul comertului si la alte registre publice care

contin date despre bunurile debitorului susceptibile de urmarire

silita, daca se face dovada începerii executarii silite.

(6) Pentru informatiile detinute si acordate de terti, în conditiile

prezentului articol, acestia nu pot percepe si nici conditiona

transmiterea acestora de plata vreunei sume sau a unei alte

prestatii echivalente.

Martorii asistenti

Art. 651. - (1) În cazurile si în conditiile anume prevazute de lege,

prezenta martorilor asistenti este obligatorie la patrunderea într-o

locuinta, în localuri, depozite sau alte încaperi, la cercetarea

acestora, precum si la sechestrarea si ridicarea bunurilor

debitorului.

(2) La aprecierea executorului judecatoresc sau la cererea partilor,

martorii asistenti pot fi invitati si în alte cazuri.

(3) Pot fi martori asistenti persoanele cu capacitate de exercitiu

deplina care nu sunt interesate de savârsirea actelor de executare

si care nu se afla cu participantii la procedura de executare în

legatura de rudenie pâna la gradul al patrulea inclusiv sau de

afinitate pâna la gradul al doilea ori de subordonare.

(4) Daca prin lege nu se dispune altfel, numarul martorilor

asistenti trebuie sa fie de cel putin 2.

Drepturile si îndatoririle

martorilor asistenti

Art. 652. - (1) Martorul asistent, prin semnarea procesului-verbal,

atesta faptele la care a asistat.

(2) El este îndreptatit sa ceara informatii despre actele de

executare la care este invitat si sa faca observatii în legatura cu

îndeplinirea lor. Observatiile martorului asistent, când este cazul,

vor fi consemnate de catre executorul judecatoresc în procesverbal.

(3) Înainte de a începe efectuarea actelor de executare la care

urmeaza sa participe, executorul judecatoresc va explica

martorilor asistenti drepturile si îndatoririle lor.

(4) Pentru serviciul prestat, martorul asistent are dreptul la

sumele prevazute la art. 320, care se aplica în mod

corespunzator.

CAPITOLUL IV

Efectuarea executarii silite

SECTIUNEA 1

Sesizarea organului de executare

Creanta certa, lichida si exigibila

Art. 653. - (1) Executarea silita nu se poate face decât daca

creanta este certa, lichida si exigibila.

(2) Creanta este certa când existenta ei neîndoielnica rezulta din

însusi titlul executoriu.

(3) Creanta este lichida atunci când obiectul ei este determinat

sau când titlul executoriu contine elementele care permit stabilirea

lui.

(4) Creanta este exigibila daca obligatia debitorului este ajunsa la

scadenta sau acesta este decazut din beneficiul termenului de

plata.

(5) Creantele cu termen si cele conditionale nu pot fi puse în

executare, însa ele pot participa, în conditiile legii, la distribuirea

sumelor rezultate din urmarirea silita a bunurilor apartinând

debitorului.

Cererea de executare silita

Art. 654. - (1) Executarea silita poate porni numai la cererea

creditorului, daca prin lege nu se prevede altfel.

(2) Cererea de executare silita se depune, personal sau prin

reprezentant legal ori conventional, la biroul executorului

judecatoresc competent ori se transmite acestuia prin posta,

curier, telefax, posta electronica sau prin alte mijloace ce asigura

transmiterea textului si confirmarea primirii cererii de executare

cu toate documentele justificative.

(3) Cererea de executare silita, în afara mentiunilor prevazute la

art. 143, va cuprinde:

a) numele, prenumele si domiciliul sau, dupa caz, denumirea si

sediul creditorului si debitorului;

b) bunul sau, dupa caz, felul prestatiei datorate;

c) modalitatea de executare solicitata de creditor.

(4) La cerere se vor atasa titlul executoriu în original si dovada

achitarii taxelor de timbru, inclusiv timbrul judiciar, precum si,

daca este cazul, înscrisurile anume prevazute de lege. Daca sunt

sesizati mai multi executori judecatoresti, la cererea de executare

se va atasa copie legalizata de pe titlul executoriu, mentionânduse

biroul executorului judecatoresc unde a fost depus titlul

original.

Înregistrarea cererii de executare

Art. 655. - (1) De îndata ce primeste cererea de executare,

executorul judecatoresc, prin încheiere, va dispune înregistrarea

acesteia si deschiderea dosarului de executare sau, dupa caz, va

refuza motivat deschiderea procedurii de executare.

(2) Încheierea prevazuta de alin. (1) se comunica de îndata

creditorului. În cazul în care executorul refuza deschiderea

procedurii de executare, creditorul poate face plângere în termen

de 15 zile de la data comunicarii încheierii prevazute la alin. (1) la

judecatoria în a carei circumscriptie îsi are biroul executorul

judecatoresc.

Încuviintarea executarii silite

Art. 656. - (1) În termen de maximum 3 zile de la înregistrarea

cererii, executorul judecatoresc va solicita sa se dispuna

încuviintarea executarii de catre instanta de executare, careia îi va

înainta, în copie certificata de executor pentru conformitate cu

originalul, cererea creditorului, titlul executoriu, încheierea

prevazuta la art. 655 alin. (1) si dovada taxei de timbru.

(2) Cererea de încuviintare a executarii silite se solutioneaza de

instanta în termen de maximum 3 zile de la înregistrarea acesteia

la judecatorie, prin încheiere data în camera de consiliu, fara

citarea partilor.

(3) Încheierea va cuprinde, în afara mentiunilor aratate la art. 228

alin. (1), aratarea titlului executoriu pe baza caruia se va face

executarea, suma, cu toate accesoriile pentru care s-a încuviintat

urmarirea, când s-a încuviintat urmarirea silita a bunurilor

debitorului, modalitatea concreta de executare silita, atunci când

s-a solicitat expres aceasta, si autorizarea creditorului sa treaca la

executarea silita a obligatiei cuprinse în titlul executoriu.

(4) Încuviintarea executarii silite permite creditorului sa ceara

executorului judecatoresc care a solicitat încuviintarea sa recurga,

simultan ori succesiv, la toate modalitatile de executare prevazute

de lege, în vederea realizarii drepturilor sale, inclusiv a

cheltuielilor de executare. De asemenea, încuviintarea executarii

silite este de drept valabila si pentru titlurile executorii care se vor

emite de executorul judecatoresc în cadrul procedurii de executare

silita încuviintate.

(5) În municipiul Bucuresti, încuviintarea executarii silite permite

creditorului sa ceara executorului judecatoresc sa faca acte de

executare pe tot cuprinsul municipiului.

(6) Instanta poate respinge cererea de încuviintare a executarii

silite numai daca:

1. cererea de executare silita este de competenta altui organ de

executare decât cel sesizat;

2. titlul nu a fost învestit cu formula executorie, daca, potrivit

legii, aceasta cerinta este necesara pentru pornirea executarii

silite;

3. titlul, altul decât o hotarâre judecatoreasca, nu întruneste toate

conditiile de fond si de forma cerute de lege pentru validitatea

actului juridic sau a dreptului pe care îl constata;

4. creanta nu este certa, lichida si exigibila;

5. debitorul se bucura de imunitate de executare;

6. titlul cuprinde dispozitii care nu se pot aduce la îndeplinire prin

executare silita;

7. exista alte impedimente prevazute de lege.

(7) Încheierea prin care instanta admite cererea de încuviintare a

executarii silite nu este supusa niciunei cai de atac. Încheierea

prin care se respinge cererea de încuviintare a executarii silite

poate fi atacata exclusiv cu apel numai de creditor, în termen de 5

zile de la comunicare.

Art. 657. - (1) Daca cererea de executare a fost încuviintata,

Înstiintarea debitorului

executorul judecatoresc va comunica debitorului o copie de pe

încheierea data în conditiile art. 656, împreuna cu o copie,

certificata de executor pentru conformitate cu originalul, a titlului

executoriu si, daca legea nu prevede altfel, o somatie.

(2) Comunicarea titlului executoriu si a somatiei, cu exceptia

cazurilor anume prevazute de lege, este prevazuta sub sanctiunea

nulitatii executarii.

Somatia

Art. 658. - Debitorul va fi somat sa îsi îndeplineasca obligatia, de

îndata sau în termenul acordat de lege, cu aratarea ca, în caz

contrar, se va proceda la continuarea executarii silite.

Exceptiile de la comunicare

Art. 659. - Nu este necesara comunicarea titlului executoriu si a

somatiei:

1. în cazurile prevazute la art. 665;

2. în cazul în care executarea se face în temeiul titlurilor executorii

prevazute la art. 627 pct. 2.

Cheltuielile de executare

Art. 660. - (1) Partea care solicita îndeplinirea unui act sau a altei

activitati care intereseaza executarea silita este obligata sa

avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau

activitatile dispuse din oficiu, cheltuielile se avanseaza de catre

creditor.

(2) Cheltuielile ocazionate de efectuarea executarii silite sunt în

sarcina debitorului urmarit, în afara de cazul când creditorul a

renuntat la executare, situatie în care vor fi suportate de acesta,

sau daca prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi

tinut sa suporte cheltuielile de executare stabilite sau, dupa caz,

efectuate dupa înregistrarea cererii de executare si pâna la data

realizarii obligatiei stabilite în titlul executoriu, chiar daca el a

executat-o de bunavoie. Cu toate acestea, în cazul în care

debitorul, somat potrivit art. 658, a executat obligatia de îndata

sau în termenul acordat de lege, el nu va fi tinut sa suporte decât

cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum

si onorariul executorului judecatoresc si, daca este cazul, al

avocatului creditorului, proportional cu activitatea depusa de

acestia.

(3) Sunt cheltuieli de executare:

1. taxele de timbru necesare declansarii executarii silite;

2. onorariul executorului judecatoresc, stabilit potrivit legii;

3. onorariul avocatului în faza de executare silita;

4. onorariul expertului si al interpretului;

5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicitatii procedurii de

executare silita si cu efectuarea altor acte de executare silita;

6. cheltuielile de transport;

7. alte cheltuieli prevazute de lege ori necesare desfasurarii

executarii silite.

(4) Sumele datorate ce urmeaza sa fie platite se stabilesc de catre

executorul judecatoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor

prezentate de partea interesata, în conditiile legii. Aceste sume

pot fi cenzurate de instanta de executare, pe calea contestatiei la

executare formulate de partea interesata si tinând seama de

probele administrate de aceasta. Dispozitiile art. 445 alin. (2) se

aplica în mod corespunzator.

(5) În cazul în care sumele stabilite potrivit alin. (4) nu pot fi

recuperate de la debitor, din lipsa bunurilor urmaribile sau din alte

cauze, ele vor fi platite de creditor, care le va putea recupera de la

debitor când starea patrimoniala a acestuia o va permite,

înauntrul termenului de prescriptie.

(6) Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol, încheierea

constituie titlu executoriu atât pentru creditor, cât si pentru

executorul judecatoresc.

Depunerea si consemnarea de

cautiuni sau alte sume

Art. 661. - (1) Depunerea sau consemnarea oricarei sume în

scopul participarii la desfasurarea, potrivit legii, a executarii silite

ori al obtinerii suspendarii executarii silite, depunerea sumelor cu

afectatiune speciala, precum si depunerea sau consemnarea

sumelor reprezentând veniturile bunurilor urmarite ori pretul

rezultat din vânzarea acestor bunuri se fac la CEC Bank - S.A.,

Trezoreria Statului sau la orice alta institutie de credit care are în

obiectul de activitate operatiuni de consemnare la dispozitia

instantei de executare sau a executorului judecatoresc.

(2) Dovada depunerii sau consemnarii acestor sume se poate face

cu recipisa de consemnare sau cu orice alt înscris admis de lege.

(3) Eliberarea acestor sume se face persoanelor îndreptatite sau

reprezentantilor acestora numai pe baza dispozitiei executorului

judecatoresc ori a instantei de executare, dupa caz.

(4) Dispozitiile art. 1.042 si urmatoarele privitoare la cautiunea

judiciara se aplica în mod corespunzator.

Comunicarea actelor de

procedura

Art. 662. - Comunicarea actelor de procedura în cadrul executarii

silite se poate face de catre executorul judecatoresc fie personal,

fie prin intermediul agentului sau procedural. Dovada comunicarii

prin agent procedural are aceeasi forta probanta cu dovada

comunicarii efectuate de catre executor însusi.

SECTIUNEA a 2-a

Efectuarea actelor de executare silita

Trecerea la executarea silita

Art. 663. - În afara de cazul în care legea prevede altfel,

executarea silita efectiva nu poate avea loc decât dupa expirarea

termenului aratat în somatie sau, în lipsa acesteia, în cel prevazut

în încheierea prin care s-a încuviintat executarea.

Existenta unui termen de plata

Art. 664. - Când prin titlul executoriu s-a stabilit un termen de

plata, executarea nu se poate face mai înainte de împlinirea acelui

termen.

Decaderea debitorului din

beneficiul termenului de plata

Art. 665. - (1) Debitorul care beneficiaza de un termen de plata va

fi decazut, la cererea creditorului, din beneficiul acestui termen,

daca:

1. debitorul se sustrage de la îndeplinirea obligatiilor care îi revin

potrivit legii în scopul realizarii executarii silite;

2. debitorul risipeste averea sa;

3. debitorul este în stare de insolvabilitate îndeobste cunoscuta

sau, daca prin fapta sa, savârsita cu intentie sau dintr-o culpa

grava, a micsorat garantiile date creditorului sau ori nu le-a dat pe

cele promise sau, dupa caz, încuviintate;

4. alti creditori fac executari asupra averii lui.

(2) În cazurile prevazute la alin. (1), instanta de executare va

hotarî de urgenta, în camera de consiliu, cu citarea partilor, în

termen scurt. În situatia în care debitorul nu mai are domiciliul

sau sediul cunoscut, va fi citat la ultimul sau domiciliu ori sediu.

(3) Dispozitiile alin. (1) nu se aplica atunci când debitor este statul

sau o unitate administrativ-teritoriala.

Cazul obligatiilor alternative

Art. 666. - (1) Când titlul executoriu cuprinde o obligatie

alternativa, fara sa se arate termenul de alegere, executorul

judecatoresc va notifica debitorului sa îsi exercite acest drept în

termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviintare a

executarii, sub sanctiunea decaderii.

(2) Alegerea prestatiei va fi facuta prin act scris care va fi notificat

executorului judecatoresc, iar acesta îl va înstiinta de îndata pe

creditor despre alegerea facuta.

(3) Dupa expirarea termenului prevazut la alin. (1), dreptul de

alegere trece asupra creditorului. În acest caz, executorul

judecatoresc îl va soma pe debitor, punându-i în vedere sa

execute prestatia aleasa de creditor.

Executarea prestatiilor reciproce

Art. 667. - Când executarea depinde de o contraprestatie, ce

rezulta din acelasi titlu executoriu si urmeaza sa fie facuta de

creditor în acelasi timp cu prestatia debitorului, executarea va

putea fi facuta numai dupa ce creditorul a oferit debitorului

propria prestatie sau dupa ce a facut dovada cu înscris ca

debitorul a primit-o ori este în întârziere cu primirea ei.

Existenta unei cautiuni

Art. 668. - Hotarârile ce se executa provizoriu cu dare de cautiune

nu se vor executa mai înainte de a se depune cautiunea.

Constatarea actelor de executare

Art. 669. - (1) Daca prin lege nu se prevede altfel, pentru toate

actele efectuate în cursul executarii, executorul judecatoresc este

obligat sa încheie procese-verbale care vor cuprinde urmatoarele

mentiuni:

a) denumirea si sediul organului de executare;

b) numele si calitatea celui care încheie procesul-verbal;

c) data întocmirii procesului-verbal si numarul dosarului de

executare;

d) titlul executoriu în temeiul caruia se efectueaza actul de

executare;

e) numele si domiciliul ori, dupa caz, denumirea si sediul

debitorului si creditorului;

f) locul, data si ora efectuarii actului de executare;

g) masurile luate de executor sau constatarile acestuia;

h) consemnarea explicatiilor, opozitiilor si obiectiunilor

participantilor la executare;

i) alte mentiuni cerute de lege sau considerate de executor ca

fiind necesare;

j) mentionarea, când este cazul, a lipsei creditorului sau

debitorului ori a refuzului sau a împiedicarii de a semna procesulverbal;

k) mentionarea numarului de exemplare în care s-a întocmit

procesul-verbal, precum si a persoanelor carora li s-a înmânat

acesta;

l) semnatura executorului, precum si, când este cazul, a altor

persoane interesate în executare sau care asista la efectuarea

actului de executare;

m) stampila executorului judecatoresc.

(2) Mentiunile de la alin. (1) lit. a)-g), l) si m) sunt prevazute sub

sanctiunea nulitatii.

Accesul la bunurile debitorului

Art. 670. - (1) În vederea executarii unei hotarâri judecatoresti,

executorul judecatoresc poate intra în încaperile ce reprezinta

domiciliul, resedinta sau sediul unei persoane, precum si în orice

alte locuri, cu consimtamântul acesteia, iar în caz de refuz, cu

concursul fortei publice.

(2) În cazul altor titluri executorii decât hotarârile judecatoresti, la

cererea creditorului sau a executorului judecatoresc, depusa odata

cu cererea de încuviintare a executarii silite ori pe cale separata,

instanta competenta va autoriza intrarea în locurile mentionate la

alin. (1). Instanta se pronunta, de urgenta, în camera de consiliu,

cu citarea tertului care detine bunul, prin încheiere executorie care

nu este supusa niciunei cai de atac.

Identificarea bunurilor urmaribile

Art. 671. - (1) Executorul judecatoresc are dreptul sa identifice

bunurile urmaribile ale debitorului si, la locul unde ele se gasesc,

sa îndeplineasca asupra lor acte de executare, în prezenta

debitorului sau a unuia dintre membrii majori ai familiei sale ori a

unei alte persoane majore care se afla în acel loc, iar în lipsa

acestora, în prezenta unui agent al fortei publice sau, în cazurile si

conditiile prevazute de lege, a 2 martori asistenti.

(2) Identificarea bunurilor urmaribile si efectuarea actelor de

executare la domiciliul sau la sediul altei persoane decât cel al

debitorului se pot face, în lipsa acordului persoanei respective,

numai cu autorizarea prealabila a instantei de executare, data

potrivit art. 670 alin. (2).

Masurile în cazul opunerii la

executare

Art. 672. - (1) În cazul în care executorul judecatoresc întâmpina

opunere la efectuarea unui act de executare, la cererea acestuia,

facuta în conditiile art. 649 alin. (2), organele de politie,

jandarmerie si alti agenti ai fortei publice sunt obligati sa asigure

îndeplinirea efectiva a activitatii de executare silita, inclusiv prin

îndepartarea de la locul executarii, la cererea executorului, a

debitorului sau a oricarei alte persoane.

(2) Daca opunerea la executare întruneste elementele constitutive

ale unei fapte prevazute de legea penala, executorul judecatoresc

încheie un proces-verbal, pe care îl va trimite de îndata

parchetului de pe lânga instanta de executare. Sesizarea

parchetului nu împiedica continuarea executarii silite.

Locul executarii

Art. 673. - Executarea silita se efectueaza, dupa caz, la locul unde

debitorul realizeaza venituri sau la locul unde se gasesc alte

venituri ori bunuri ale sale supuse urmaririi, daca legea nu

dispune altfel.

Timpul în care se efectueaza

executarea

Art. 674. - (1) Niciun act de executare nu se va putea face înainte

de ora 6,00 si nici dupa ora 20,00.

(2) Executarea silita nu se va putea face la alte ore decât cele

mentionate si nici în zilele nelucratoare, stabilite potrivit legii, în

afara de cazul în care se dispune altfel prin chiar hotarârea

judecatoreasca pusa în executare sau de cazurile urgente în care

executarea poate fi încuviintata de instanta de executare, prin

încheiere data în conditiile art. 670 alin. (2).

(3) Cu titlu de exceptie, executarea începuta va putea continua în

aceeasi zi, dar nu mai târziu de ora 22,00, iar în zilele urmatoare,

în conditiile prevazute la alin. (1).

Art. 675. - Actele de executare îndeplinite în lipsa partilor, când

Executarea în lipsa partilor

prezenta lor nu este expres ceruta de lege, sunt valabile, daca

sunt facute cu respectarea dispozitiilor legale.

Sanctiunea

Art. 676. - Încalcarea dispozitiilor art. 664, 668 si 674 atrage

anularea executarii.

SECTIUNEA a 3-a

Executarea împotriva mostenitorilor

Interzicerea executarii silite

Art. 677. - (1) Daca debitorul moare înainte de sesizarea

executorului judecatoresc, nicio executare silita nu poate fi

pornita, iar daca moare dupa ce aceasta a fost pornita, ea nu

poate fi continuata cât timp mostenirea nu a fost acceptata de

catre cei chemati la mostenire sau, în lipsa, cât timp nu a fost

numit, în conditiile legii, un curator al succesiunii ori, dupa caz, un

curator special pentru executare, în conditiile art. 57.

(2) În cazul în care creditorul sau executorul judecatoresc ia

cunostinta, în orice mod, de faptul ca debitorul a decedat, acesta

este obligat sa solicite de îndata camerei notarilor publici în a carei

circumscriptie a avut ultimul domiciliu defunctul sa faca mentiune

în registrul special prevazut de lege despre începerea executarii

silite si sa îi elibereze un certificat din care sa rezulte daca

mostenirea debitorului a fost sau nu dezbatuta, iar în caz

afirmativ, care sunt persoanele care au calitatea de mostenitori,

precum si faptul daca pâna la acceptarea mostenirii de catre cel

putin unul dintre succesibili a fost sau nu numit un curator al

succesiunii.

(3) În cazul în care se constata ca mostenirea nu a fost dezbatuta

sau, dupa caz, acceptata, creditorul sau executorul judecatoresc

poate cere camerei notarilor publici în a carei circumscriptie a avut

ultimul domiciliu defunctul sau, dupa caz, notarului public deja

sesizat întocmirea inventarului succesiunii sau desemnarea unei

persoane în acest scop.

Începerea executarii contra

mostenitorilor

Art. 678. - (1) Daca debitorul moare înainte de începerea

executarii silite si se constata ca nu exista niciun mostenitor

acceptant si nici nu este numit un curator al succesiunii, la cererea

creditorului ori a executorului judecatoresc, instanta de executare

va numi de îndata un curator special, pâna când va fi numit, în

conditiile legii, curatorul succesiunii, dispozitiile art. 57 aplicânduse

în mod corespunzator.

(2) În cazul în care mostenirea a fost acceptata si exista numai

mostenitori majori, executarea silita va fi pornita împotriva

tuturor, în afara de cazul în care numai unii dintre acestia sunt

chemati, de lege ori potrivit vointei defunctului, sa raspunda

pentru anumite datorii ale defunctului. Daca executarea silita este

pornita contra tuturor mostenitorilor, acestia vor fi citati, printr-o

înstiintare colectiva, facuta la locul deschiderii mostenirii, pe

numele acesteia, cu exceptia cazului în care au ales, cu ocazia

dezbaterii succesorale ori chiar ulterior, un alt domiciliu în vederea

citarii sau un reprezentant al acestora, dupa caz.

(3) Daca între mostenitori sunt si minori sau persoane puse sub

interdictie judecatoreasca, executarea silita nu va putea fi pornita

decât dupa numirea reprezentantilor sau a ocrotitorilor legali.

Daca însa dupa o luna de la moartea debitorului sau de la punerea

sub interdictie judecatoreasca nu a fost numit reprezentantul sau

a ocrotitorul legal, creditorul sau executorul judecatoresc va putea

cere instantei de executare numirea unui curator special, pâna la

numirea lor, dispozitiile art. 57 aplicându-se în mod

corespunzator.

Continuarea executarii contra

mostenitorilor

Art. 679. - Daca la moartea debitorului executarea era începuta,

ea se suspenda si nu va fi reluata împotriva succesibililor

acceptanti decât dupa 10 zile de la data când acestia au fost

încunostintati despre continuarea executarii silite, dispozitiile art.

678 aplicându-se în mod corespunzator.

SECTIUNEA a 4-a

Interventia altor creditori

Dreptul de interventie

Art. 680. - (1) Orice creditor poate interveni în cursul executarii

silite pornite de un alt creditor, însa numai în conditiile si limitele

prevazute la alin. (2).

(2) Pot interveni în executarea silita:

1. creditorii care au deja un titlu executoriu contra debitorului;

2. creditorii care au luat masuri asiguratorii asupra bunurilor

acestuia;

3. creditorii care au un drept real de garantie sau, dupa caz, un

drept de preferinta asupra bunului urmarit, conservat în conditiile

prevazute de lege;

4. creditorii chirografari titulari ai unor creante banesti rezultate

din înscrisuri cu data certa ori din registre tinute cu respectarea

conditiilor prevazute de lege.

Termenul de interventie

Art. 681. - (1) Daca prin lege nu se dispune altfel, interventia

poate fi facuta, sub sanctiunea prevazuta la art. 686, pâna la

termenul stabilit de catre executor pentru valorificarea, în oricare

dintre modalitatile prevazute de lege ori convenite de parti, a

bunurilor mobile sau imobile urmarite.

(2) Cu toate acestea, creditorii care au un drept real de garantie

asupra bunurilor urmarite si care este conservat în conditiile

prevazute de lege, creditorii care au creante având ca obiect

venituri datorate bugetului general consolidat sau bugetului

Uniunii Europene, precum si alti creditori privilegiati care intervin

în cursul urmaririi silite au dreptul sa participe la distribuire dupa

rangul conferit de dreptul lor de preferinta, chiar daca cererea de

interventie a fost facuta dupa expirarea termenului stabilit potrivit

alin. (1), daca si-au depus titlurile de creanta în termenul

prevazut la art. 858 alin. (2), în vederea întocmirii proiectului de

distribuire a sumei rezultate din urmarire. Dispozitiile art. 855

ramân aplicabile.

Procedura

Art. 682. - (1) Cererea de interventie trebuie sa fie facuta cu

respectarea cerintelor prevazute la art. 654, indicându-se în mod

expres daca creanta este certa, lichida si exigibila, precum si daca

este garantata sau negarantata, în tot ori în parte, privilegiata sau

chirografara, dupa caz. În cazul în care creditorul a cerut sau a

obtinut luarea unor masuri asiguratorii asupra bunurilor

debitorului, se va face mentiune si despre acest lucru, indicânduse

bunurile pentru care s-a cerut luarea acestor masuri.

(2) Cererea se depune la executorul judecatoresc, împreuna cu

copii certificate de pe documentele justificative, precum si de pe

procesul-verbal de constatare a aplicarii masurii asiguratorii, daca

este cazul. În situatia în care se reclama creante banesti rezultate

din înscrierile contabile facute în registre tinute cu respectarea

conditiilor prevazute de lege, cererea va fi însotita, sub sanctiunea

inadmisibilitatii, de un extras de pe înscrierile care cuprind aceste

sume, legalizate de un notar public.

(3) Dupa înregistrarea cererii, executorul judecatoresc o va înainta

de îndata instantei de executare competente, împreuna cu toate

documentele justificative, dispozitiile art. 655 si 656 aplicându-se

în mod corespunzator. Pâna la solutionarea cererii de interventie,

orice eliberare sau distribuire de sume obtinute din valorificarea

bunurilor debitorului se suspenda de drept.

(4) Instanta solutioneaza cererea în camera de consiliu, fara

citarea partilor, dispozitiile art. 656 aplicându-se în mod

corespunzator. Daca creditorii care au formulat cerere de

interventie nu au titlu executoriu, instanta va convoca în camera

de consiliu, de urgenta si în termen scurt, debitorul si creditorii

care nu au titlu executoriu, pentru recunoasterea de catre debitor

a creantelor, dispunând totodata comunicarea catre debitor a

copiilor de pe cererile de interventie si de pe documentele

justificative.

(5) La termenul fixat de instanta, debitorul trebuie sa declare daca

întelege sa recunoasca, în tot sau în parte, creantele pentru care a

avut loc interventia. Daca debitorul nu se înfatiseaza, se considera

ca recunoaste toate creantele reclamate prin cererile de

interventie.

(6) Daca debitorul contesta, în tot sau în parte, creantele

reclamate, creditorii intervenienti ale caror creante au fost

contestate au dreptul sa solicite instantei sa dispuna executorului

judecatoresc ca sumele reclamate sa fie puse deoparte, daca, în

termen de 15 zile de la data când a avut loc convocarea prevazuta

la alin. (4), acestia vor face dovada ca au introdus actiune în

justitie în scopul obtinerii titlului executoriu. Pâna la expirarea

acestui termen, eliberarea sau distribuirea acestor sume, daca

este cazul, se suspenda de drept. În cazul în care a fost introdusa

actiunea în justitie, aceste sume vor fi consemnate pâna la

solutionarea litigiului printr-o hotarâre definitiva, cu exceptia

cazului în care ar fi pretinse de alti creditori în rang util.

Înstiintarea creditorului urmaritor

si a debitorului

Art. 683. - (1) Odata cu sesizarea instantei de executare, potrivit

art. 682 alin. (3), executorul judecatoresc va comunica o copie de

pe cererea de interventie si de pe documentele justificative

creditorului urmaritor, iar dupa solutionarea cererii de interventie,

si o copie certificata de pe încheierea de încuviintare a acesteia.

(2) Daca cererea de interventie a fost încuviintata, executorul îl va

înstiinta si pe debitor, dispozitiile art. 657 aplicându-se în mod

corespunzator.

Drepturile creditorului urmaritor

Art. 684. - (1) În cazul creditorilor chirografari care au intervenit

în cursul urmaririi silite si ale caror creante au fost recunoscute de

debitor, în tot sau în parte, creditorul urmaritor are dreptul de a le

indica acestora, printr-o notificare, facuta în termen de 10 zile de

la data comunicarii de catre executorul judecatoresc a copiei

certificate a încheierii de încuviintare a cererii de interventie,

existenta si a altor bunuri ale debitorului, care pot fi urmarite în

mod util, invitându-i sa ceara extinderea urmaririi si asupra

acestor bunuri, daca au titlu executoriu, si sa avanseze, în toate

cazurile, cheltuielile necesare pentru extindere.

(2) Daca însa creditorii intervenienti nu solicita extinderea

urmaririi si la bunurile indicate de creditorul urmaritor sau, dupa

caz, nu avanseaza cheltuielile necesare

extinderii, în termen de 10 zile de la data notificarii prevazute la

alin. (1), creditorul urmaritor are dreptul de a fi preferat acestora

la distribuirea sumei rezultate din urmarire.

(3) Creditorii urmaritori nu se pot opune cererilor de interventie

facute de alti creditori, în afara de cazul în care ei fac dovada ca

acestia au actionat în frauda drepturilor lor. Ei pot însa contesta,

în termenul prevazut de lege, repartizarea creantelor potrivit

proiectului de distribuire a sumelor rezultate din urmarire întocmit

de catre executor.

Efectele interventiei

Art. 685. - (1) Creditorii intervenienti si cei ale caror creante au

fost recunoscute de catre debitor, în conditiile prevazute la art.

682, pot sa participe la distribuirea sumei rezultate din urmarire,

în limita sumelor reclamate sau, dupa caz, recunoscute, si, daca

au titluri executorii, sa participe, în conditiile legii, la urmarirea

bunurilor debitorului si sa solicite efectuarea unor acte de

executare silita, daca este cazul.

(2) Creditorii intervenienti ale caror creante au fost contestate, în

tot sau în parte, de catre debitor si care au cerut instantei ca

sumele reclamate sa fie puse deoparte pot participa numai la

distribuirea sumelor consemnate în conditiile prevazute la art. 682

alin. (6), în afara de cazul în care ar fi pretinse de alti creditori în

rang util.

Interventia tardiva

Art. 686. - Creditorii chirografari care au intervenit dupa expirarea

termenului prevazut la art. 681 alin. (1), dar înainte de expirarea

termenului pentru depunerea titlurilor de creanta, în vederea

întocmirii proiectului de distribuire a sumei rezultate din urmarire,

au dreptul sa participe la distribuirea partii din suma ramasa dupa

îndestularea drepturilor creditorilor urmaritori, a creditorilor

garantati sau privilegiati si a celor care au intervenit în timp util.

Dispozitiile art. 682 alin. (4)-(6) ramân aplicabile.

SECTIUNEA a 5-a

Perimarea executarii silite

Termenul de perimare

Art. 687. - (1) În cazul în care creditorul, din culpa sa, a lasat sa

treaca 6 luni fara sa îndeplineasca un act necesar executarii silite,

cerut, în scris, de executorul judecatoresc, orice executare se

perima de drept, indiferent de obiectul ei.

(2) În caz de suspendare a executarii, termenul de perimare curge

de la încetarea suspendarii. Termenul de perimare nu se suspenda

pe timpul cât executarea silita este suspendata la cererea

creditorului.

Constatarea perimarii. Efectele

Art. 688. - (1) Perimarea se constata de catre instanta de

executare, la cererea executorului judecatoresc sau a partii

interesate, prin încheiere data cu citarea în termen scurt a

partilor.

(2) Perimarea executarii atrage desfiintarea tuturor actelor de

executare, cu exceptia celor care au dus la realizarea, în parte, a

creantei cuprinse în titlul executoriu si a accesoriilor.

Reînnoirea cererii de executare

Art. 689. - (1) În caz de perimare a executarii, se va putea face,

înauntrul termenului de prescriptie, o noua cerere de executare

silita, dispozitiile art. 655 si 656 fiind aplicabile în mod

corespunzator.

(2) Dupa încuviintarea executarii silite, executorul va comunica

debitorului încheierea instantei, precum si o noua somatie, la care

nu se va mai alatura titlul ce se executa.

SECTIUNEA a 6-a

Amânarea, suspendarea si restrângerea executarii

Amânarea executarii

Art. 690. - (1) În afara altor cazuri prevazute de lege, executorul

judecatoresc nu poate amâna executarea decât daca procedura de

citare sau de întocmire a anunturilor si publicatiilor de vânzare nu

a fost îndeplinita sau daca, la termenul stabilit, executarea nu

poate fi efectuata datorita neîndeplinirii de catre creditor a

obligatiilor prevazute la art. 637 alin. (1).

(2) În cazurile prevazute la alin. (1), amânarea se dispune de

executorul judecatoresc prin încheiere.

Suspendarea executarii

Art. 691. - (1) Executarea silita se suspenda în cazurile în care

aceasta este prevazuta de lege ori a fost dispusa de instanta.

(2) La cererea creditorului urmaritor, executarea va fi suspendata

de catre executorul judecatoresc.

(3) Pe perioada suspendarii executarii, actele de executare

efectuate anterior, masurile de executare dispuse de instanta de

executare sau de executor, inclusiv cele de indisponibilizare a

bunurilor, veniturilor si conturilor bancare, ramân în fiinta, în afara

de cazul în care prin lege sau prin hotarâre judecatoreasca se

dispune altfel.

(4) Dupa încetarea suspendarii, executorul, la cererea partii

interesate, va dispune continuarea executarii, în masura în care

actele de executare sau executarea silita însasi nu au fost

desfiintate de instanta de judecata ori acestea nu au încetat prin

efectul legii.

Restrângerea executarii

Art. 692. - (1) Când creditorul urmareste în acelasi timp mai

multe bunuri mobile sau imobile a caror valoare este vadit

excesiva în raport cu creanta ce urmeaza a fi satisfacuta, instanta

de executare, la cererea debitorului si dupa citarea creditorului,

poate sa restrânga executarea la anumite bunuri.

(2) În acest caz, instanta competenta sa solutioneze o astfel de

cerere este aceea la care a început executarea acelui bun al

debitorului, care apare ca îndestulator pentru acoperirea

creantelor tuturor creditorilor urmaritori.

(3) Daca cererea este admisa, instanta va suspenda executarea

celorlalte bunuri, iar în caz de executari pornite în circumscriptiile

mai multor instante de executare, debitorul, pe baza simplei

înfatisari a încheierii prin care s-a încuviintat restrângerea, poate

cere acestor din urma instante suspendarea acelor executari. Pâna

la solutionarea acestor cereri, executarea este suspendata de

drept.

(4) Executarile suspendate nu vor putea fi reluate decât dupa

ramânerea definitiva a proiectului de distribuire a sumelor

rezultate din executarea efectuata.

SECTIUNEA a 7-a

Încetarea executarii silite

Cazurile Art. 693. - Executarea silita înceteaza daca:

1. s-a realizat integral obligatia prevazuta în titlul executoriu, s-au

achitat cheltuielile de executare, precum si alte sume datorate

potrivit legii; în acest caz, executorul judecatoresc îi va preda

creditorului titlul executoriu, mentionând pe acesta stingerea

totala a obligatiei, si îi va remite debitorului un certificat

constatator al îndeplinirii integrale a obligatiilor mai sus

mentionate;

2. nu mai poate fi efectuata ori continuata din cauza lipsei de

bunuri urmaribile ori a imposibilitatii de valorificare a unor astfel

de bunuri; în aceste cazuri, executorul îi va remite personal

creditorului sau reprezentantului sau titlul executoriu, mentionând

pe acesta cauza restituirii si partea de obligatie ce a fost

executata, precum si, când este cazul, îi va remite debitorului un

certificat constatator al partii din obligatie ce a fost executata;

3. creditorul a renuntat la executare;

4. a fost desfiintat titlul executoriu;

5. a fost anulata executarea.

Nulitatea executarii silite

Art. 694. - Nerespectarea dispozitiilor privitoare la executarea

silita însasi sau la efectuarea oricarui act de executare atrage

nulitatea actului nelegal, precum si a actelor de executare

subsecvente, dispozitiile art. 169 si urmatoarele fiind aplicabile în

mod corespunzator.

Reluarea executarii

Art. 695. - (1) În cazurile prevazute la art. 693 pct. 2 se poate

cere reluarea executarii silite, înauntrul termenului de prescriptie

a dreptului de a obtine executarea silita.

(2) Reluarea executarii silite poate fi ceruta si asupra aceluiasi

bun. Daca acesta este un imobil, atât timp cât, potrivit legii, poate

avea loc reluarea executarii silite, nu se va putea solicita de catre

executorul judecatoresc radierea urmaririi înscrise potrivit

dispozitiilor art. 811.

CAPITOLUL V

Prescriptia dreptului de a obtine executarea silita

Termenul de prescriptie si

efectele acesteia

Art. 696. - (1) Dreptul de a obtine executarea silita se prescrie în

termen de 3 ani, daca legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor

emise în materia drepturilor reale, termenul de prescriptie este de

10 ani.

(2) Termenul de prescriptie începe sa curga de la data când se

naste dreptul de a obtine executarea silita. În cazul hotarârilor

judecatoresti si arbitrale, termenul de prescriptie începe sa curga

de la data ramânerii lor definitive.

(3) Prin împlinirea termenului de prescriptie se stinge dreptul de a

obtine executarea silita si orice titlu executoriu îsi pierde puterea

executorie. În cazul hotarârilor judecatoresti si arbitrale, daca

dreptul de a obtine obligarea pârâtului este imprescriptibil sau,

dupa caz, nu s-a prescris, creditorul poate obtine un nou titlu

executoriu, pe calea unui nou proces, fara a i se putea opune

exceptia autoritatii de lucru judecat.

Suspendarea prescriptiei Art. 697. - (1) Cursul prescriptiei se suspenda:

1. în cazurile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de

prescriptie a dreptului de a obtine obligarea pârâtului;

2. pe timpul cât suspendarea executarii silite este prevazuta de

lege ori a fost stabilita de instanta sau de alt organ jurisdictional

competent;

3. cât timp debitorul nu are bunuri urmaribile sau care nu au

putut fi valorificate ori îsi sustrage veniturile si bunurile de la

urmarire;

4. în alte cazuri prevazute de lege.

(2) Dupa încetarea suspendarii, prescriptia îsi reia cursul,

socotindu-se si timpul scurs înainte de suspendare.

(3) Prescriptia nu se suspenda pe timpul cât executarea silita este

suspendata la cererea creditorului urmaritor.

Întreruperea prescriptiei Art. 698. - (1) Cursul prescriptiei se întrerupe:

1. pe data îndeplinirii de catre debitor, înainte de începerea

executarii silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de

executare a obligatiei prevazute în titlul executoriu ori a

recunoasterii, în orice alt mod, a datoriei;

2. pe data depunerii cererii de executare, însotita de titlul

executoriu, chiar daca a fost adresata unui organ de executare

necompetent;

3. pe data depunerii cererii de interventie în cadrul urmaririi silite

pornite de alti creditori;

4. pe data îndeplinirii în cursul executarii silite a unui act de

executare;

5. pe data depunerii cererii de reluare a executarii;

6. în alte cazuri prevazute de lege.

(2) Dupa întrerupere, începe sa curga un nou termen de

prescriptie.

(3) Prescriptia nu este întrerupta daca executarea silita a fost

respinsa, anulata sau daca s-a perimat ori daca cel care a facut-o

a renuntat la ea.

Repunerea în termenul de

prescriptie

Art. 699. - (1) Dupa împlinirea termenului de prescriptie,

creditorul poate cere repunerea în acest termen numai daca a fost

împiedicat sa ceara executarea datorita unor motive temeinice.

(2) Cererea de repunere în termen se introduce la instanta de

executare competenta, în termen de 15 zile de la încetarea

împiedicarii. Judecata cererii se face cu citarea partilor, prin

hotarâre supusa numai apelului, potrivit dreptului comun.

(3) Daca cererea de repunere în termen a fost admisa, creditorul

poate formula cerere de executare silita în termen de 30 de zile de

la data ramânerii definitive a hotarârii.

Alte dispozitii aplicabile

Art. 700. - Prevederile prezentului capitol se completeaza cu

dispozitiile Codului civil privitoare la prescriptia extinctiva.

CAPITOLUL VI

Contestatia la executare

Obiectul contestatiei

Art. 701. - (1) Împotriva executarii silite, a încheierilor date de

executorul judecatoresc, precum si împotriva oricarui act de

executare se poate face contestatie de catre cei interesati sau

vatamati prin executare. De asemenea, se poate face contestatie

la executare si în cazul în care executorul judecatoresc refuza sa

îndeplineasca un act de executare silita în conditiile legii.

(2) Daca nu s-a utilizat procedura prevazuta la art. 437, se poate

face contestatie si în cazul în care sunt necesare lamuriri cu privire

la întelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.

(3) De asemenea, se poate face contestatie împotriva gresitei

învestiri cu formula executorie a hotarârii sau a unui alt înscris,

dupa caz.

(4) Împartirea bunurilor proprietate comuna pe cote-parti sau în

devalmasie poate fi hotarâta, la cererea partii interesate, si în

cadrul judecarii contestatiei la executare.

Conditiile de admisibilitate

Art. 702. - (1) Daca executarea silita se face în temeiul unei

hotarâri judecatoresti sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca

pe cale de contestatie motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi

putut opune în cursul judecatii în prima instanta sau într-o cale de

atac ce i-a fost deschisa.

(2) În cazul în care executarea silita se face în temeiul unui alt

titlu executoriu decât o hotarâre judecatoreasca sau arbitrala, se

pot invoca în contestatia la executare si motive de fapt sau de

drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu,

numai daca legea nu prevede în acest scop o alta cale de atac.

(3) Nu se poate face o noua contestatie de catre aceeasi parte

pentru motive care au existat la data primei contestatii.

(4) Creditorii neurmaritori au dreptul de a interveni în executarea

efectuata de alti creditori, pentru a lua parte la executare sau la

distribuirea sumelor obtinute din urmarirea silita a bunurilor

debitorului.

(5) În cazul procedurii urmaririi silite mobiliare sau imobiliare ori a

predarii silite a bunului imobil sau mobil, contestatia la executare

poate fi introdusa si de o terta persoana, însa numai daca aceasta

pretinde un drept de proprietate ori un alt drept real cu privire la

bunul respectiv.

Instanta competenta Art. 703. - (1) Contestatia se introduce la instanta de executare.

(2) Contestatia privind lamurirea întelesului, întinderii sau aplicarii

titlului executoriu ori privind gresita învestire cu formula

executorie a unui înscris se introduce la instanta care a pronuntat

hotarârea ce se executa sau, dupa caz, la instanta care a învestit

cu formula executorie înscrisul ce se executa. Daca o asemenea

contestatie vizeaza un titlu executoriu ce nu emana de la un organ

de jurisdictie, competenta de solutionare apartine instantei de

executare.

Termenele

Art. 704. - (1) Daca prin lege nu se prevede altfel, contestatia

privitoare la executarea silita propriu-zisa se poate face în termen

de 15 zile de la data când:

1. contestatorul a luat cunostinta de actul de executare pe care îl

contesta;

2. cel interesat a primit comunicarea ori, dupa caz, înstiintarea

privind înfiintarea popririi. Daca poprirea este înfiintata asupra

unor venituri periodice, termenul de contestatie pentru debitor

începe cel mai târziu la data efectuarii primei retineri din aceste

venituri de catre tertul poprit;

3. debitorul care contesta executarea însasi a primit încheierea de

încuviintare a executarii sau somatia ori de la data când a luat

cunostinta de primul act de executare, în cazurile în care nu a

primit încheierea de încuviintare a executarii si nici somatia sau

executarea se face fara somatie.

(2) Contestatia împotriva încheierilor executorului judecatoresc, în

cazurile în care acestea nu sunt, potrivit legii, definitive, se poate

face în termen de 5 zile de la comunicare.

(3) Contestatia privind lamurirea întelesului, întinderii sau aplicarii

titlului executoriu ori cea care se refera la gresita învestire cu

formula executorie a unei hotarâri sau a unui alt înscris se poate

face oricând înauntrul termenului de prescriptie a dreptului de a

obtine executarea silita.

(4) Daca prin lege nu se prevede altfel, contestatia prin care o

terta persoana pretinde ca are un drept de proprietate sau un alt

drept real asupra bunului urmarit poate fi introdusa în tot cursul

executarii silite, dar nu mai târziu de 15 zile de la efectuarea

vânzarii ori de la data predarii silite a bunului.

(5) Neintroducerea contestatiei în termenul prevazut la alin. (4)

nu îl împiedica pe cel de-al treilea sa îsi realizeze dreptul pe calea

unei cereri separate, în conditiile legii, sub rezerva drepturilor

definitiv dobândite de catre tertii adjudecatari în cadrul vânzarii

silite a bunurilor urmarite.

Conditiile de forma

Art. 705. - (1) Contestatiile se fac cu respectarea cerintelor de

forma prevazute pentru cererile de chemare în judecata.

(2) Contestatorul care nu locuieste sau nu are sediul în localitatea

de resedinta a instantei poate, prin chiar cererea sa, sa îsi aleaga

domiciliul sau sediul procesual în aceasta localitate, aratând

persoana careia urmeaza sa i se faca comunicarile.

(3) Întâmpinarea este obligatorie.

Procedura de judecata

Art. 706. - (1) Contestatia la executare se judeca cu procedura

prevazuta de prezentul cod pentru judecata în prima instanta,

care se aplica în mod corespunzator.

(2) Instanta sesizata va solicita de îndata executorului

judecatoresc sa îi transmita, în termenul fixat, copii certificate de

acesta de pe actele dosarului de executare contestate, dispozitiile

art. 280 fiind aplicabile în mod corespunzator, si îi va pune în

vedere partii interesate sa achite cheltuielile ocazionate de

acestea.

(3) Partile vor fi citate în termen scurt, iar judecarea contestatiei

se face de urgenta si cu precadere.

(4) La cererea partilor sau atunci când apreciaza ca este necesar,

instanta va putea solicita relatii si explicatii scrise de la executorul

judecatoresc.

Caile de atac

Art. 707. - (1) Hotarârea pronuntata cu privire la contestatie

poate fi atacata numai cu apel, cu exceptia hotarârilor pronuntate

în temeiul art. 701 alin. (4) si art. 704 alin. (4), care pot fi atacate

în conditiile dreptului comun.

(2) Hotarârea prin care s-a solutionat contestatia privind întelesul,

întinderea sau aplicarea titlului executoriu este supusa acelorasi

cai de atac ca si hotarârea ce se executa. Daca prin contestatie sa

cerut lamurirea întelesului, întinderii ori aplicarii unui titlu care

nu constituie hotarâre a unui organ de jurisdictie, hotarârea prin

care sa solutionat contestatia va putea fi atacata numai cu apel,

dispozitiile alin. (1) aplicânduse în mod corespunzator.

Suspendarea executarii

Art. 708. - (1) Pâna la solutionarea contestatiei la executare sau a

altei cereri privind executarea silita, la solicitarea partii interesate

si numai pentru motive temeinice, instanta competenta poate

suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odata cu

contestatia la executare sau prin cerere separata.

(2) Pentru a se dispune suspendarea, cel care o solicita trebuie sa

dea în prealabil o cautiune, calculata la valoarea obiectului

contestatiei, dupa cum urmeaza:

a) de 10%, daca aceasta valoare este pâna la 10.000 lei;

b) de 1.000 lei plus 5% pentru ceea ce depaseste 10.000 lei;

c) de 5.500 lei plus 1% pentru ceea ce depaseste 100.000 lei;

d) de 14.500 lei plus 0,1% pentru ceea ce depaseste 1.000.000

lei.

(3) Daca obiectul contestatiei nu este evaluabil în bani, cautiunea

va fi de 1.000 lei, în afara de cazul în care legea dispune altfel.

(4) Suspendarea executarii este obligatorie si cautiunea nu este

necesara daca:

1. hotarârea sau înscrisul care se executa nu este, potrivit legii,

executoriu;

2. înscrisul care se executa a fost declarat fals printr-o hotarâre

judecatoreasca data în prima instanta;

3. debitorul face dovada cu înscris autentic ca a obtinut de la

creditor o amânare ori, dupa caz, beneficiaza de un termen de

plata.

(5) Daca bunurile urmarite sunt supuse pieirii, degradarii, alterarii

sau deprecierii, se va suspenda numai distribuirea pretului obtinut

din valorificarea acestor bunuri.

(6) Asupra cererii de suspendare instanta, în toate cazurile, se

pronunta prin încheiere, chiar si înaintea termenului fixat pentru

judecarea contestatiei. Partile vor fi întotdeauna citate, iar

încheierea poate fi atacata numai cu apel, în mod separat, în

termen de 5 zile de la pronuntare pentru partea prezenta,

respectiv de la comunicare pentru cea lipsa.

(7) În cazuri urgente si daca s-a platit cautiunea prevazuta la alin.

(2), instanta poate dispune, prin încheiere si fara citarea partilor,

suspendarea provizorie a executarii pâna la solutionarea cererii de

suspendare. Încheierea nu este supusa niciunei cai de atac.

Cautiunea depusa potrivit prezentului alineat este deductibila din

cautiunea finala stabilita de instanta, daca este cazul.

(8) Încheierea prin care s-a dispus suspendarea executarii silite se

comunica din oficiu si de îndata executorului judecatoresc.

Efectele solutionarii contestatiei

Art. 709. - (1) Daca admite contestatia la executare, instanta,

tinând seama de obiectul acesteia, dupa caz, va îndrepta ori anula

actul de executare contestat, va dispune anularea ori încetarea

executarii însesi, va anula ori lamuri titlul executoriu sau, când

acesta a fost gresit învestit, va anula încheierea de învestire cu

formula executorie.

(2) De asemenea, daca prin contestatia la executare s-a cerut de

catre partea interesata împartirea bunurilor proprietate comuna,

instanta va hotarî si asupra împartelii acestora, potrivit legii.

(3) În cazul respingerii contestatiei, contestatorul poate fi obligat,

la cerere, la despagubiri pentru pagubele cauzate prin întârzierea

executarii, iar când contestatia a fost exercitata cu rea-credinta, el

va fi obligat si la plata unei amenzi judiciare de la 1.000 lei la

7.000 lei.

(4) Hotarârea de admitere sau de respingere a contestatiei,

ramasa definitiva, va fi comunicata, din oficiu si de îndata, si

executorului judecatoresc.

(5) Daca contestatia este admisa, executorul judecatoresc este

obligat sa se conformeze masurilor luate sau dispuse de instanta.

(6) Atunci când contestatia a fost respinsa, suma reprezentând

cautiunea depusa ramâne indisponibilizata, urmând a servi la

acoperirea creantelor aratate la alin. (3) sau a celor stabilite prin

titlul executoriu, dupa caz, situatie în care se va comunica

executorului si recipisa de consemnare a acestei sume.

(7) În cazul în care constata refuzul nejustificat al executorului de

a primi ori de a înregistra cererea de executare silita sau de a

îndeplini un act de executare silita ori de a lua orice alta masura

prevazuta de lege, instanta de executare va putea obliga

executorul, prin aceeasi hotarâre, la plata unei amenzi judiciare

de la 1.000 lei la 7.000 lei, precum si, la cererea partii interesate,

la plata de despagubiri pentru paguba astfel cauzata.

(8) În situatia prevazuta la alin. (7), instanta va solicita încheierea

prevazuta la art. 655 alin. (1) sau, dupa caz, actul care constata

refuzul executorului judecatoresc de a îndeplini un act de

executare silita ori de a lua alta masura prevazuta de lege.

CAPITOLUL VII

Depunerea cu afectatiune speciala

Conditiile

Art. 710. - (1) Pâna la ramânerea definitiva a adjudecarii bunurilor

scoase la vânzare silita, debitorul sau tertul garant poate obtine

desfiintarea masurilor asiguratorii ori de executare, consemnând

la unitatea prevazuta de lege, la dispozitia executorului

judecatoresc, întreaga valoare a creantei, cu toate accesoriile si

cheltuielile de executare, si depunând dovada de consemnare la

executorul judecatoresc.

(2) Asupra cererii debitorului sau a tertului garant executorul

judecatoresc se va pronunta de urgenta, prin încheiere, data cu

citarea partilor, ce va fi comunicata de îndata partilor.

(3) Daca cererea este admisa si debitorul sau tertul garant nu se

opune, executorul judecatoresc, odata cu desfiintarea masurilor,

va dispune si eliberarea sumei în mâinile creditorului.

(4) Daca însa debitorul sau tertul garant va dovedi ca a facut

contestatie în termen si se va opune la eliberare, executarea este

suspendata de drept, iar executorul judecatoresc se va pronunta

asupra eliberarii sumei numai dupa ce instanta a dat o hotarâre

definitiva asupra contestatiei respective.

Efectele

Art. 711. - Suma consemnata de debitor sau de tertul garant,

potrivit art. 710, va servi exclusiv la plata creditorului pe seama

caruia s-a facut consemnarea, precum si la acoperirea cheltuielilor

de executare, cu exceptia cazului în care sunt mai multi creditori

urmaritori sau intervenienti, când se va proceda la distribuire,

potrivit dispozitiilor art. 853 si urmatoarele.

CAPITOLUL VIII

Întoarcerea executarii

Dreptul la întoarcerea executarii

Art. 712. - (1) În toate cazurile în care se desfiinteaza titlul

executoriu sau însasi executarea silita, cel interesat are dreptul la

întoarcerea executarii, prin restabilirea situatiei anterioare

acesteia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate ramân

în sarcina creditorului.

(2) Bunurile asupra carora s-a facut executarea se vor restitui

celui îndreptatit, fara însa a se aduce atingere drepturilor definitiv

dobândite de tertii de buna-credinta.

(3) În cazul în care executarea silita s-a facut prin vânzarea unor

bunuri mobile, întoarcerea executarii se va face prin restituirea de

catre creditor a sumei rezultate din vânzare, actualizata în functie

de rata inflatiei, cu exceptia situatiei când se aplica art. 766.

Modalitatea de restabilire

Art. 713. - (1) În cazul în care instanta judecatoreasca a desfiintat

titlul executoriu sau însasi executarea silita, la cererea celui

interesat, va dispune, prin aceeasi hotarâre, si asupra restabilirii

situatiei anterioare executarii. În cazul în care bunul supus

executarii silite este un bun imobil, instanta va dispune asupra

efectuarii operatiunilor de carte funciara necesare, fara însa a se

aduce atingere drepturilor definitiv dobândite de tertii de bunacredinta,

potrivit regulilor de carte funciara.

(2) Daca instanta care a desfiintat hotarârea executata a dispus

rejudecarea în fond a procesului si nu a luat masura restabilirii

situatiei anterioare executarii, aceasta masura se va putea

dispune de instanta care rejudeca fondul.

(3) Daca nu s-a dispus restabilirea situatiei anterioare executarii

în conditiile alin. (1) si (2), cel îndreptatit o va putea cere, pe cale

separata, instantei de executare. Judecata se va face de urgenta

si cu precadere, hotarârea fiind supusa numai apelului.

Cazurile speciale

Art. 714. - Daca titlul executoriu emis de un alt organ decât o

instanta judecatoreasca a fost desfiintat de acel organ sau de un

alt organ din afara sistemului instantelor judecatoresti, iar

modalitatea restabilirii situatiei anterioare executarii nu este

prevazuta de lege ori, desi este prevazuta, nu s-a luat aceasta

masura, ea se va putea obtine pe calea unei cereri introduse la

instanta prevazuta la art. 713 alin. (3).

Executarea provizorie

Art. 715. - Hotarârea de prima instanta prin care s-a dispus

restabilirea situatiei anterioare executarii poate fi data cu

executare provizorie, dispozitiile art. 443 aplicându-se în mod

corespunzator.

TITLUL II

Urmarirea silita asupra bunurilor debitorului

CAPITOLUL I

Urmarirea mobiliara

SECTIUNEA 1

Bunurile mobile care nu se pot urmari

Bunurile neurmaribile Art. 716. - Nu sunt supuse urmaririi silite:

a) bunurile de uz personal sau casnic indispensabile traiului

debitorului si familiei sale si obiectele de cult, daca nu sunt mai

multe de acelasi fel;

b) obiectele indispensabile persoanelor cu handicap si cele

destinate îngrijirii bolnavilor;

c) alimentele necesare debitorului si familiei sale pe timp de 3

luni, iar daca debitorul se ocupa exclusiv cu agricultura, alimentele

necesare pâna la noua recolta, animalele destinate obtinerii

mijloacelor de subzistenta si furajele necesare pentru aceste

animale pâna la noua recolta;

d) combustibilul necesar debitorului si familiei sale socotit pentru

3 luni de iarna;

e) scrisorile, fotografiile si tablourile personale sau de familie si

altele asemenea;

f) bunurile declarate neurmaribile în cazurile si în conditiile

prevazute de lege.

Art. 717. - (1) Bunurile care servesc la exercitarea ocupatiei sau

Bunurile destinate exercitarii

ocupatiei sau profesiei debitorului

profesiei debitorului, persoana fizica, nu pot fi supuse urmaririi

silite decât în lipsa de alte bunuri urmaribile si numai pentru

obligatii de întretinere, chirii, arenzi sau alte creante privilegiate

asupra mobilelor.

(2) Daca debitorul se ocupa cu agricultura, nu vor fi urmarite, în

masura necesara continuarii lucrarilor în agricultura, inventarul

agricol, inclusiv animalele de munca, furajele pentru aceste

animale si semintele pentru cultura pamântului, în afara de cazul

în care asupra acestor bunuri exista un drept real de garantie sau

un privilegiu pentru garantarea creantei.

Limitele urmaririi veniturilor

banesti

Art. 718. - (1) Salariile si alte venituri periodice, pensiile acordate

în cadrul asigurarilor sociale, precum si alte sume ce se platesc

periodic debitorului si sunt destinate asigurarii mijloacelor de

existenta ale acestuia pot fi urmarite:

a) pâna la jumatate din venitul lunar net, pentru sumele datorate

cu titlu de obligatie de întretinere sau alocatie pentru copii;

b) pâna la o treime din venitul lunar net, pentru orice alte datorii.

(2) Daca sunt mai multe urmariri asupra aceleiasi sume,

urmarirea nu poate depasi jumatate din venitul lunar net al

debitorului, indiferent de natura creantelor, în afara de cazul în

care legea prevede altfel.

(3) Veniturile din munca sau orice alte sume ce se platesc periodic

debitorului si sunt destinate asigurarii mijloacelor de existenta ale

acestuia, în cazul în care sunt mai mici decât cuantumul salariului

minim net pe economie, pot fi urmarite numai asupra partii ce

depaseste jumatate din acest cuantum.

(4) Ajutoarele pentru incapacitate temporara de munca,

compensatia acordata salariatilor în caz de desfacere a

contractului individual de munca pe baza oricaror dispozitii legale,

precum si sumele cuvenite somerilor, potrivit legii, nu pot fi

urmarite decât pentru sume datorate cu titlu de obligatie de

întretinere si despagubiri pentru repararea daunelor cauzate prin

moarte sau prin vatamari corporale, daca legea nu dispune altfel.

(5) Urmarirea drepturilor prevazute la alin. (4) se va putea face în

limita a jumatate din cuantumul acestora.

(6) Sumele retinute potrivit prevederilor alin. (1)-(4) se elibereaza

sau se distribuie potrivit art. 853 si urmatoarele.

(7) Alocatiile de stat si indemnizatiile pentru copii, ajutoarele

pentru îngrijirea copilului bolnav, ajutoarele de maternitate, cele

acordate în caz de deces, bursele de studii acordate de stat,

diurnele, precum si orice alte asemenea indemnizatii cu destinatie

speciala, stabilite potrivit legii, nu pot fi urmarite pentru niciun fel

de datorii.

Sanctiunea

Art. 719. - Renuntarea la beneficiul dispozitiilor prevazute în

articolele din prezenta sectiune, precum si urmarirea ori cesiunea

facuta cu încalcarea acestor dispozitii sunt nule de drept.

SECTIUNEA a 2-a

Procedura urmaririi mobiliare

§ 1. Sechestrarea bunurilor mobile

Indicarea bunurilor asupra carora

sa se faca executarea

Art. 720. - Pentru realizarea creantelor sale, creditorul va putea

urmari bunurile mobile ale debitorului, aflate la acesta sau la alte

persoane. Creditorul poate indica bunurile mobile asupra carora ar

voi sa se faca executarea. Daca executorul judecatoresc apreciaza

ca prin valorificarea acestor bunuri nu se asigura realizarea

drepturilor creditorului, el va urmari si alte bunuri.

Aplicarea sechestrului asupra

bunurilor debitorului

Art. 721. - (1) Daca în termen de o zi de la comunicarea somatiei

însotite de încheierea de încuviintare a executarii debitorul nu

plateste suma datorata, executorul judecatoresc va proceda la

sechestrarea bunurilor mobile urmaribile ale debitorului, în

vederea valorificarii lor, chiar daca acestea sunt detinute de un

tert.

(2) În cazul în care exista pericol evident de sustragere a

bunurilor de la urmarire, la solicitarea creditorului facuta în

cuprinsul cererii de executare, instanta, prin încheierea de

încuviintare a executarii, va dispune sechestrarea bunurilor

urmaribile odata cu comunicarea somatiei catre debitor. În acest

caz, se va face mentiunea corespunzatoare în chiar încheierea de

încuviintare a executarii.

(3) Pentru bunurile sechestrate asigurator nu este necesara o

noua sechestrare, executorul judecatoresc fiind însa obligat sa

verifice daca bunurile respective se gasesc la locul aplicarii

sechestrului si daca nu au fost substituite sau degradate, precum

si sa sechestreze alte bunuri ale debitorului, în cazul în care cele

gasite la verificare nu sunt suficiente pentru realizarea creantei.

(4) În cazul în care se afirma ca unele bunuri apartin altei

persoane, dar drepturile acesteia nu sunt evidente, executorul va

sechestra bunurile, însa va face mentiune în procesul-verbal de

sechestru despre drepturile pretinse.

Sechestrarea bunurilor aflate în

mâinile tertilor

Art. 722. - (1) Sechestrul se va putea aplica si asupra bunurilor

apartinând debitorului, dar detinute de un tert, afara numai daca

acesta din urma nu recunoaste ca bunurile apartin debitorului

urmarit. Daca tertul recunoaste ca bunurile apartin debitorului,

este obligat sa declare daca le detine în temeiul vreunui titlu si sa

înmâneze executorului o copie certificata a acestuia, daca este

cazul.

(2) Daca tertul detinator nu recunoaste ca bunurile apartin

debitorului, dar creditorul pretinde si face dovada ca bunurile

respective sunt ale acestuia, instanta de executare va putea, prin

încheiere definitiva, data cu citarea în termen scurt a partilor, sa îl

autorizeze pe executor sa continue aplicarea sechestrului.

(3) Tertul detinator care are un drept de folosinta asupra bunului

sechestrat poate sa ceara instantei de executare sa fie autorizat

sa foloseasca în continuare bunul, daca pentru acesta exista o

asigurare facultativa contra daunelor ori urmeaza sa fie

contractata, în termenul fixat de instanta, dupa caz. În toate

cazurile, acordul creditorului urmaritor în acest sens suplineste

autorizatia instantei de executare.

Concursul fortei publice

Art. 723. - (1) Prezenta unui agent de politie, unui jandarm sau a

altor agenti ai fortei publice va fi necesara, sub sanctiunea

nulitatii, în urmatoarele situatii:

1. daca usile imobilului debitorului sau al tertului detinator sunt

încuiate si acesta refuza sa le deschida;

2. daca ei refuza sa deschida camerele sau mobilele;

3. daca debitorul sau tertul detinator lipseste si în imobil nu se

gaseste nicio persoana majora sau nimeni nu da curs solicitarii

executorului de deschidere a usilor imobilului.

(2) Dupa deschiderea usilor sau mobilelor, prezenta celor

mentionati la alin. (1) va putea fi suplinita prin 2 martori asistenti.

(3) În afara situatiilor prevazute la alin. (1), executorul

judecatoresc va putea de asemenea, cere concursul fortei publice,

fie pentru a înlatura împotrivirea la sechestru, fie pentru pastrarea

ordinii în timpul sechestrarii.

Deschiderea încaperilor si

mobilelor

Art. 724. - În toate cazurile, încaperile si mobilele se vor deschide

treptat, pe masura ce bunurile sechestrate se vor trece în

procesul-verbal de sechestru.

Participarea specialistilor

Art. 725. - Executorul judecatoresc va putea recurge, daca este

cazul, si la serviciile unor specialisti, pentru deschiderea localului,

încaperilor, caselor de fier si a oricaror alte mobile în care se afla

bunurile ce urmeaza a fi sechestrate, pentru identificarea acestora

ori pentru a asigura transportul lor, dupa caz.

Sechestrul asupra bunurilor aflate

în casete închiriate

Art. 726. - Dispozitiile art. 723-725 sunt aplicabile în mod

corespunzator si în cazul când sechestrul se înfiinteaza asupra

continutului casetelor închiriate de debitor la institutii de credit

sau la alte unitati specializate.

Identificarea bunurilor

sechestrate

Art. 727. - (1) Executorul judecatoresc este obligat sa identifice

bunurile sechestrate printr-un semn distinctiv, putând si fotografia

sau filma bunurile sechestrate.

(2) Daca debitorul cere ca bunurile sa fie asezate într-o încapere

cu intrari sigilate, acest semn nu se va aplica.

Sechestrul asupra bunurilor deja

identificate

Art. 728. - (1) Daca animalele sau obiectele sechestrate sunt

identificate, potrivit unor dispozitii legale, prin înscrisuri eliberate

ori certificate de o autoritate sau institutie publica, se va face

mentiune despre aplicarea sechestrului pe aceste înscrisuri.

(2) În cazul în care debitorul nu are sau refuza sa înfatiseze

înscrisurile respective, executorul va proceda la aplicarea unui

semn distinctiv asupra acestor bunuri, daca acest lucru este

posibil, sau, la cererea creditorului, la ridicarea si încredintarea lor

unui custode desemnat de creditor, pe raspunderea acestuia.

Toate cheltuielile efectuate cu aplicarea acestor masuri vor fi

avansate de creditor si suportate de debitor în cadrul cheltuielilor

de executare.

Sechestrarea autovehiculelor

Art. 729. - (1) În cadrul procedurii de urmarire a unui autovehicul,

proprietatea debitorului, executorul judecatoresc poate dispune

sechestrarea acelui bun, facând mentiunea acestei masuri si pe

certificatul de înmatriculare, precum si pe cartea de identitate a

autovehiculului respectiv. Daca aceasta din urma masura nu poate

fi aplicata din diferite motive, executorul judecatoresc va

mentiona acest aspect în procesul-verbal de sechestru, precum si

cauzele care au dus la crearea acestei situatii.

(2) Autovehiculul va fi sechestrat prin aplicarea de sigilii sau dat în

custodia unei persoane alese cu precadere de catre creditor. Un

exemplar al procesului-verbal de urmarire a acelui autovehicul va

fi comunicat atât organelor de politie rutiera, cât si organelor

fiscale în raza carora a fost înmatriculat acel bun, pentru a nota

aceasta masura în evidentele proprii. Daca indisponibilizarea

autovehiculului si a documentelor precizate la alin. (1) nu poate fi

realizata la termenul la care executorul judecatoresc a dispus

aplicarea masurii sechestrului, procesul-verbal va fi comunicat

serviciului de politie rutiera, care va putea opri în trafic

autovehiculul urmarit, indiferent de locul în care acesta se afla.

(3) Organul de politie rutiera va putea opri în trafic autovehiculul

sechestrat si va proceda la ridicarea certificatului de înmatriculare,

a cartii de identitate, punând în vedere conducatorului

autovehiculului ca bunul este sechestrat si sa se prezinte întrun

termen rezonabil la executorul judecatoresc. Totodata va anunta,

de îndata, executorul judecatoresc care a aplicat masura

prevazuta la alin. (1). Aceasta operatiune va fi consemnata de

catre organul de politie într-un proces-verbal, în care se va face si

o descriere sumara a autovehiculului sechestrat, o copie a

acestuia fiind

remisa conducatorului autovehiculului. Atât documentele, cât si o

copie a procesului-verbal vor fi trimise executorului judecatoresc

care a aplicat masura sechestrului asupra acelui autovehicul.

(4) Executorul judecatoresc poate aplica, de asemenea, masura

sechestrului asupra unui autovehicul în baza datelor obtinute de la

serviciul public comunitar regim permise de conducere si

înmatriculare a vehiculelor, daca debitorul în cauza este

proprietarul înregistrat al acelui bun, politia rutiera, în baza

procesului-verbal comunicat de executorul judecatoresc, urmând a

proceda potrivit alin. (2) si (3).

(5) Autovehiculul supus sechestrului potrivit dispozitiilor

prezentului articol va putea fi folosit de catre debitor pâna la

valorificare, daca acesta depune sau remite executorului

judecatoresc o polita de asigurare negociabila, la o suma

asigurata cel putin egala cu valoarea de asigurare a

autovehiculului.

Sechestrul bunurilor afectate unor

garantii reale

Art. 730. - (1) Daca asupra bunului ce se sechestreaza exista un

drept real de garantie constituit în favoarea unei terte persoane,

executorul judecatoresc, luând cunostinta despre acest drept, va

înstiinta acea persoana despre aplicarea sechestrului si o va cita la

toate termenele fixate pentru vânzarea bunului respectiv.

(2) Despre aplicarea sechestrului se va face mentiune în Arhiva

Electronica de Garantii Reale Mobiliare sau în alte registre de

publicitate, dupa caz.

Publicitatea sechestrului

Art. 731. - Despre aplicarea sechestrului se va face mentiune, la

cererea executorului judecatoresc, în Arhiva Electronica de

Garantii Reale Mobiliare, în registrul succesoral tinut de camera

notarilor publici sau în alte registre de publicitate, dupa caz.

Sechestrul asupra bunurilor

anterior sechestrate

Art. 732. - (1) Executorul judecatoresc care, prezentându-se la

domiciliul ori la sediul debitorului, tertului detinator sau al

custodelui, va gasi înfiintata o alta urmarire, dupa ce va lua o

copie de pe procesul-verbal respectiv, aflat în mâna debitorului,

tertului detinator sau al custodelui ori la domiciliul sau sediul

acestuia, va încheia un proces-verbal în care va arata numele si

calitatea celui care a facut urmarirea anterioara si va declara

aceleasi bunuri sechestrate si de el.

(2) Executorul va putea, în acelasi timp, sa sechestreze si alte

bunuri care nu au fost urmarite anterior.

(3) O copie certificata a procesului-verbal de sechestru va fi

comunicata organului de executare care a început mai întâi

urmarirea.

(4) În acest caz, urmaririle se socotesc conexate, fiind aplicabile

dispozitiile art. 644, iar creditorul pentru care s-a înfiintat

sechestrul va putea continua urmarirea chiar daca primul creditor

urmaritor s-a desistat de la urmarire.

Procesul-verbal de sechestru

Art. 733. - (1) Efectuarea sechestrului se va constata de îndata

într-un proces-verbal care va prevedea, în afara datelor si

mentiunilor prevazute la art. 669 alin. (1), urmatoarele:

a) somatia de plata facuta verbal debitorului si raspunsul lui, daca

a fost prezent;

b) enumerarea, descrierea si evaluarea, dupa aprecierea

executorului, daca este posibil, a fiecarui bun mobil sechestrat;

c) indicarea bunurilor care, fiind exceptate de la urmarire, nu au

fost sechestrate, în cazul în care bunurile sechestrate nu acopera

creanta;

d) mentionarea drepturilor pretinse de alte persoane asupra

bunurilor sechestrate;

e) aratarea bunurilor sechestrate asupra carora exista un drept

real de garantie constituit în favoarea unei terte persoane;

f) aratarea bunurilor sechestrate care au fost sigilate sau ridicate;

g) aratarea persoanei careia i se lasa în custodie bunurile

sechestrate.

(2) Procesul-verbal se va semna de executor si de persoanele

care, potrivit legii, au asistat la aplicarea sechestrului. Daca ele nu

pot ori refuza sa semneze, executorul judecatoresc va mentiona

aceasta împrejurare în procesul-verbal.

(3) Câte un exemplar al procesului-verbal de sechestru se va

preda debitorului sau, dupa caz, tertului detinator si custodelui,

acesta din urma semnând cu mentiunea de primire a bunurilor în

pastrare. Daca aceste persoane nu sunt prezente ori refuza sa

primeasca un exemplar al procesului-verbal, se va proceda potrivit

dispozitiilor privitoare la comunicarea si înmânarea citatiilor.

Indisponibilizarea bunurilor

sechestrate

Art. 734. - Din momentul sechestrarii bunurilor, debitorul nu mai

poate dispune de ele pe timpul cât dureaza executarea, sub

sanctiunea unei amenzi judiciare de la

2.000 lei la 10.000 lei, daca fapta nu constituie infractiune.

Dispozitiile art. 184-186 sunt aplicabile.

Pastrarea bunurilor sechestrate

Art. 735. - (1) Bunurile sechestrate se lasa, cu acordul

creditorului, în custodia debitorului sau a tertului detinator ori pot

fi luate în custodie de creditor, daca debitorul nu se opune.

(2) Daca exista pericolul ca debitorul sau tertul detinator sa

înstraineze, sa substituie ori sa deterioreze bunurile sechestrate,

executorul judecatoresc va proceda la sigilarea sau la ridicarea

lor.

(3) Daca debitorul sau tertul detinator refuza sa primeasca în

custodie bunurile sau nu este prezent la aplicarea sechestrului,

precum si în cazul ridicarii bunurilor, executorul judecatoresc da în

pastrare bunurile sechestrate unui custode, numit cu precadere

dintre persoanele desemnate de creditor. Custodele trebuie sa fie

major si îndeobste cunoscut ca fiind solvabil. El poate fi obligat de

instanta, la cererea creditorului sau a executorului, si la darea

unei cautiuni. Sotul, rudele sau afinii debitorului, pâna la al

patrulea grad inclusiv, ori persoanele aflate în serviciul lui nu vor

putea fi desemnati custozi decât cu acordul creditorului.

(4) Sumele în lei sau în valuta, titlurile de valoare, obiectele din

metale pretioase si pietrele pretioase se ridica si se predau de

executor, pe baza de proces-verbal, în custodia unor institutii de

credit sau a unei alte entitati autorizate în acest scop.

(5) Obiectele de arta, colectiile de valoare, obiectele de muzeu si

altele asemenea se ridica si se predau de executor, pe baza de

proces-verbal, în custodia muzeelor sau a unei alte entitati

autorizate pentru depozitarea acestora.

(6) Daca entitatile aratate la alin. (4) si (5) refuza sa ia în

custodie bunurile sechestrate, se aplica dispozitiile alin. (1)-(3).

(7) În toate cazurile, executorul judecatoresc pastreaza dovada

depunerii valorilor respective, iar în cazul titlurilor de valoare, cum

sunt actiunile sau obligatiunile nominative ori la purtator, va

sesiza de îndata instanta de executare pentru a lua masurile

necesare pentru conservarea si administrarea titlurilor si numirea,

daca este cazul, a unui curator special, care sa exercite drepturile

aferente acestora.

(8) În cazul titlurilor de credit transmisibile prin gir, executorul va

face mentiune pe titluri despre aplicarea sechestrului, cu

precizarea datei când a fost facuta mentiunea. Dupa facerea

mentiunii, titlurile sechestrate nu vor mai putea fi girate, iar

debitorul mentionat în titlul de credit nu se va mai putea libera

valabil decât consemnând suma la entitatea prevazuta de lege si

depunând recipisa la executor.

(9) Sechestrarea titlurilor nominative se va notifica societatii sau

institutiei emitente, precum si societatii ori altei persoane careia iau

fost date în pastrare sau administrare, spre a se face mentiune

despre sechestru în registrul respectiv.

Stramutarea bunurilor

sechestrate

Art. 736. - Nici custodele, nici debitorul sau tertul detinator nu vor

putea transporta bunurile sechestrate din locul unde au fost

autorizati sa le pastreze, decât cu încuviintarea executorului

judecatoresc. În acest din urma caz, cheltuielile de transport vor fi

avansate de partea interesata.

Remuneratia custodelui

Art. 737. - (1) În cazul în care custode este o alta persoana decât

debitorul sau tertul detinator, acesta va avea dreptul la o

remuneratie, ce se va fixa de executor, prin încheiere, tinând

seama de activitatea depusa, iar în cazul unitatilor specializate, de

tarifele sau preturile practicate de acestea pentru servicii similare.

Remuneratia si cheltuielile custodelui vor putea fi platite cu

anticipatie de catre creditorul urmaritor care le va prelua cu

precadere din pretul bunurilor urmarite.

(2) Încheierea prin care este fixata remuneratia custodelui se da

cu citarea partilor.

Raspunderea custodelui

Art. 738. - Custodele, precum si orice alte persoane însarcinate cu

paza bunurilor sechestrate vor raspunde pentru orice paguba

adusa creditorului sau debitorului din cauza neglijentei lor si vor fi

înlocuiti, potrivit dispozitiilor referitoare la numirea custozilor,

putând fi condamnati, daca este cazul, si la pedepsele prevazute

de legea penala.

Liberarea tertului detinator

Art. 739. - (1) Tertul detinator se va putea libera, în cursul

sechestrului, de bunurile debitorului urmarit, daca obligatia lui de

restituire este ajunsa la scadenta.

(2) În acest scop, el va putea cere executorului judecatoresc

încuviintarea de a depune bunurile sechestrate la el, în mâinile

unei alte persoane. Executorul se va pronunta de urgenta, prin

încheiere, data cu citarea tertului detinator, a debitorului si a

creditorului urmaritor, asupra persoanei careia bunurile urmeaza

sa fie încredintate. Creditorul urmaritor si debitorul vor putea

conveni ca ele sa fie încredintate chiar debitorului.

(3) Daca creditorul urmaritor si debitorul nu vor cadea de acord,

executorul va încredinta bunurile sechestrate unei persoane

desemnate de creditor.

(4) Încredintarea bunurilor în mâinile persoanei acceptate sau

desemnate, potrivit alin. (2) si (3), va fi constatata printr-un

proces-verbal semnat de executor si custode.

Oprirea urmaririi

Art. 740. - (1) Debitorul va putea împiedica aplicarea sechestrului

sau, dupa caz, va putea obtine ridicarea lui numai daca:

1. plateste creanta, inclusiv accesoriile si cheltuielile de executare,

în mâinile creditorului sau reprezentantului sau având procura

speciala. În acest caz, executorul judecatoresc va întocmi un

proces-verbal constatând achitarea integrala a datoriei si va preda

creditorului titlul executoriu, mentionând pe acesta stingerea

totala a obligatiei, iar debitorului, un certificat constatator al

îndeplinirii integrale a obligatiilor de mai sus;

2. face depunerea cu afectatiunea speciala prevazuta la art. 710

alin. (1) si preda executorului recipisa de consemnare. În acest

caz, executorul judecatoresc va elibera debitorului o dovada de

primire a recipisei, va încheia un proces-verbal în care va face

aceasta constatare si, daca debitorul nu a facut si contestatie în

conditiile alin. (2), va opri urmarirea sau, dupa caz, va dispune

ridicarea sechestrului. În caz contrar, daca debitorul a facut

contestatie, executorul va depune de îndata procesul-verbal

constatator odata cu recipisa, la instanta de executare, care se va

pronunta de urgenta, potrivit dispozitiilor art. 706. Pâna la

solutionarea contestatiei, urmarirea este suspendata de drept.

(2) În cazul prevazut la alin. (1) pct. 2, daca debitorul face

contestatie si se opune eliberarii sumei consemnate, el o va putea

depune chiar în mâna executorului, odata cu recipisa de

consemnare a sumei, sub luare de dovada, sau o va putea

introduce direct la instanta competenta, în termen de 5 zile de la

data procesului-verbal întocmit de executor, caz în care o copie de

pe contestatie va fi înmânata si executorului.

(3) Contestatia se va face cu respectarea conditiilor de forma

prevazute la art. 705.

(4) Daca termenul prevazut la alin. (2) a expirat fara ca debitorul

sa fi depus ori introdus contestatie, depunerea cu afectatiune

speciala se va socoti drept plata facuta creditorului, iar acesta va

putea sa ridice suma consemnata, în temeiul unei încheieri a

executorului judecatoresc date de urgenta, cu citarea partilor.

Continuarea urmaririi

Art. 741. - (1) În orice alte cazuri decât cele prevazute la art. 740,

debitorul sau o alta persoana interesata nu poate opri vânzarea

bunurilor sechestrate, dar poate contesta executarea, potrivit

dispozitiilor art. 701 si urmatoarele.

(2) Tertul care contesta executarea nu va putea dovedi cu martori

dreptul sau de proprietate asupra bunurilor mobile sechestrate în

locuinta sau întreprinderea debitorului urmarit, în afara de cazul

când, fata de profesia sau comertul contestatorului ori debitorului,

o asemenea dovada devine admisibila.

(3) Sotul contestator care locuieste cu sotul debitor si care nu

exercita o profesie si nici nu exploateaza o întreprindere nu va

putea dovedi dreptul sau de proprietate asupra bunurilor mobile

sechestrate decât cu conventia matrimoniala sau cu alte înscrisuri

cu data certa, din care sa rezulte ca acestea i-au apartinut si

înainte de casatorie ori ca le-a dobândit ulterior prin donatie sau

mostenire ori, daca la data dobândirii avea bunuri proprii, ca le-a

dobândit prin cumparare ori în alt mod. Aceasta dispozitie nu se

aplica însa în privinta bunurilor care, în mod vadit sau prin

destinatia lor, apartin sotului debitorului urmarit.

§ 2. Valorificarea bunurilor sechestrate

Modalitatile de valorificare

Art. 742. - (1) Daca în termen de 15 zile de la aplicarea

sechestrului nu au fost platite suma datorata, toate accesoriile si

cheltuielile de executare, executorul judecatoresc va proceda la

valorificarea bunurilor sechestrate prin vânzare la licitatie publica,

vânzare directa sau prin alte modalitati admise de lege.

(2) Cu toate acestea, vânzarea se va putea face de îndata ce

bunurile au fost sechestrate, daca acestea sunt supuse pieirii,

degradarii, alterarii sau deprecierii ori daca pastrarea lor ar prilejui

cheltuieli disproportionat de mari în raport cu valoarea lor.

Vânzarea amiabila

Art. 743. - (1) Executorul judecatoresc, cu acordul creditorului,

poate sa îi încuviinteze debitorului sa procedeze el însusi la

valorificarea bunurilor sechestrate. În acest caz, debitorul este

obligat sa îl informeze în scris pe executor despre ofertele

primite, indicând, dupa caz, numele sau denumirea si adresa

potentialului cumparator, precum si termenul în care acesta din

urma se angajeaza sa consemneze pretul propus.

(2) Daca pâna la împlinirea termenului prevazut la alin. (1) tertul

cumparator nu consemneaza pretul oferit la dispozitia executorului

judecatoresc, se va fixa termen pentru vânzare la licitatie publica,

potrivit art. 747.

Vânzarea directa

Art. 744. - (1) Executorul judecatoresc poate, de asemenea,

proceda, cu acordul ambelor parti, la valorificarea bunurilor

urmarite prin vânzare directa cumparatorului care ofera cel putin

pretul stabilit potrivit art. 747.

(2) Termenul pentru vânzarea directa va fi stabilit prin acordul

partilor. Debitorul si creditorul vor fi înstiintati despre ziua, ora si

locul vânzarii, precum si despre oferta de pret depusa de

potentialul cumparator.

(3) La data vânzarii, executorul va întocmi procesul-verbal

prevazut la art. 762, dispozitiile acestui articol fiind aplicabile în

mod corespunzator. Daca vreuna dintre parti lipseste la

efectuarea vânzarii, executorul îi va comunica o copie certificata

de pe procesul-verbal privind vânzarea.

Vânzarea silita

Art. 745. - În lipsa acordului partilor sau daca vânzarea directa ori

amiabila nu se realizeaza, executorul judecatoresc va proceda la

vânzarea prin licitatie publica a bunurilor sechestrate.

Vânzarea titlurilor de valoare si a

unor bunuri cu regim de circulatie

special

Art. 746. - (1) Titlurile de credit si orice alte valori sau marfuri

negociabile la bursele de valori, bursele de marfuri ori pe alte

piete se vor putea vinde prin intermediul bursei celei mai

apropiate, respectiv prin sistemul alternativ de tranzactionare, cu

formele si conditiile prevazute de legea speciala.

(2) Obiectele din metale pretioase si pietrele pretioase, mijloacele

de plata straine si alte titluri de valoare decât cele aratate la alin.

(1) vor fi valorificate, în conditiile legii, prin entitati autorizate,

dupa caz, iar obiectele de arta, colectiile de valoare si obiectele de

muzeu, prin organele si în conditiile prevazute de lege. Sumele

obtinute din vânzare se vor consemna la entitatea indicata de

executorul judecatoresc.

(3) Vânzarea actiunilor la societatile închise si a partilor sociale se

face în mod amiabil, potrivit art. 743, iar în lipsa, de catre

executor, prin licitatie publica, daca legea nu prevede un sistem

special privind circulatia acestora.

(4) Daca vânzarea bunurilor prevazute la alin. (3) se face de catre

executor sau de catre un agent specializat, acesta va întocmi un

caiet de sarcini care, în afara altor mentiuni prevazute de lege, va

cuprinde, sub sanctiunea nulitatii vânzarii, actul constitutiv al

societatii, numarul si felul actiunilor sau partilor sociale supuse

vânzarii, garantiile constituite asupra lor, clauzele speciale privind

vânzarea sau cesiunea acestora si drepturile de preferinta

acordate asociatilor, situatia financiara anuala pe ultimele doua

exercitii financiare, precum si orice documente necesare pentru

aprecierea consistentei si valorii drepturilor societare aferente

actiunilor sau partilor sociale scoase la vânzare.

(5) Caietul de sarcini va fi comunicat debitorului, creditorului,

societatii emitente si celorlalti asociati, pentru a formula eventuale

obiectiuni, în termen de 5 zile de la comunicare, sub sanctiunea

decaderii. Executorul judecatoresc va solutiona obiectiunile, prin

încheiere executorie, data cu citarea partilor. Daca nu se

formuleaza obiectiuni sau acestea sunt respinse, iar încheierea nu

este atacata de catre cei interesati, urmarirea va continua, potrivit

legii.

(6) Regulile speciale privind vânzarea titlurilor de valoare

prevazute în prezentul articol ramân aplicabile.

§ 3. Vânzarea la licitatie publica

Evaluarea bunurilor sechestrate

Art. 747. - (1) Cu ocazia aplicarii sechestrului, executorul

judecatoresc este obligat sa identifice si sa evalueze bunurile

sechestrate, în afara de cazurile în care aceasta nu este cu

putinta. Bunurile vor fi evaluate la valoarea lor de circulatie,

raportata la preturile medii de piata din localitatea respectiva.

(2) Separat de pretul bunurilor se va determina si valoarea

drepturilor reale de folosinta, potrivit criteriilor aratate la alin. (1),

iar daca aceasta nu este cu putinta, se va apela la un expert.

(3) La cererea partilor interesate sau în cazul în care nu poate

proceda el însusi la evaluare, executorul judecatoresc va numi un

expert care sa fixeze pretul pentru vânzarea bunurilor

sechestrate.

(4) Executorul va dispune ca expertul sa fixeze pretul, printr-un

raport scris, care va fi predat cu cel putin 5 zile înainte de ziua

fixata pentru vânzare.

(5) Cererea de expertiza va fi facuta de parti, în mod verbal, la

data sechestrarii bunurilor, fiind consemnata în procesul-verbal de

sechestru, sau în scris, în termen de 5 zile de la data comunicarii

procesului-verbal de sechestru, sub sanctiunea decaderii.

(6) Executorul se va pronunta de urgenta, fara citarea partilor,

asupra cererii de expertiza, prin încheiere executorie, care va

cuprinde stabilirea onorariului provizoriu ce se cuvine expertului si

termenul în care trebuie depus raportul conform alin. (4).

(7) Onorariul provizoriu va fi depus de partea interesata, sub

sanctiunea decaderii, în cel mult 5 zile de la comunicarea admiterii

cererii de expertiza.

(8) Expertul va cita partile. Acestea pot desemna experti

consilieri, dispozitiile art. 324 aplicându-se în mod corespunzator.

(9) Daca expertul nu va depune raportul în termenul fixat ori daca

din cauza nerespectarii termenului a cauzat amânarea vânzarii, la

cererea partii interesate, instanta de executare poate lua

împotriva acestuia masurile prevazute la art. 182 alin. (1) pct. 2

lit. d) si la art. 184.

Fixarea termenului de licitatie

Art. 748. - (1) Daca valorificarea bunurilor urmeaza sa se faca

prin vânzare la licitatie publica, executorul judecatoresc, în termen

de cel mult o zi de la expirarea termenelor prevazute la art. 742

alin. (1) sau la art. 743, iar, în cazul bunurilor aratate la art. 742

alin. (2), de la data procesului-verbal de sechestru, va fixa, prin

încheiere definitiva, data cu citarea în termen scurt a partilor,

ziua, ora si locul licitatiei.

(2) Vânzarea nu se va putea face în mai putin de doua saptamâni,

nici în mai mult de 4 saptamâni de la data expirarii termenelor

prevazute la art. 742 alin. (1) sau la art. 743, iar, în cazul

bunurilor prevazute la art. 742 alin. (2), de la data procesuluiverbal

de sechestru.

(3) Termenul se va putea scurta sau prelungi, daca atât

creditorul, cât si debitorul o vor cere.

Locul licitatiei

Art. 749. - (1) Vânzarea la licitatie se va face la locul unde se afla

bunurile sechestrate sau, daca exista motive temeinice, în alt loc.

(2) În cazul când în localitate exista târguri oficiale recunoscute si

tinute în mod obisnuit cel putin o data pe saptamâna, vânzarea

vitelor se va face obligatoriu în acele târguri, în zilele si orele de

târg, chiar daca târgurile ar cadea în zilele nelucratoare sau de

sarbatoare legala, fara a fi necesara încuviintarea instantei de

executare.

(3) De asemenea, daca în localitate exista burse de marfuri sau

cereale, toate marfurile sau cerealele care sunt cotate la aceste

burse se vor vinde, la cererea creditorului sau a debitorului, prin

intermediul lor.

Înstiintarea partilor

si a tertului detinator

Art. 750. - (1) Executorul judecatoresc îi va înstiinta pe creditor,

debitor si tertul detinator al bunurilor sechestrate despre ziua, ora

si locul vânzarii la licitatie, potrivit dispozitiilor privitoare la

comunicarea si înmânarea citatiilor, cu cel putin 48 de ore înainte

de termenul fixat pentru vânzare. Daca însa creditorul, debitorul si

tertul detinator au fost prezenti în ziua când s-a fixat data licitatiei

si au luat cunostinta în scris de acest termen, ei nu vor mai fi

înstiintati.

(2) Daca se vând titluri de valoare care nu sunt negociate la bursa

de valori sau într-un sistem alternativ de tranzactionare, în

conditiile art. 746 alin. (3), vor fi înstiintati societatea emitenta a

titlului sau tertul caruia acestea i-au fost încredintate spre

pastrare ori administrare, precum si ceilalti asociati ori

mostenitorii acestora, daca au drepturi de preferinta la vânzare.

Art. 751. - (1) Executorul judecatoresc va întocmi anunturile de

vânzare, pe care le va afisa cu cel putin 5 zile înainte de tinerea

licitatiei la locul licitatiei, la sediul executorului judecatoresc, al

primariei de la locul vânzarii bunurilor si al instantei de executare,

precum si în alte locuri publice, unde conducatorii acestora au

obligatia crearii conditiilor necesare afisarii publicatiilor de

Publicitatea vânzarii

vânzare, fara a impune taxe sau contraprestatii. De asemenea,

executorul judecatoresc va întocmi si publicatii de vânzare pe care

le va aduce la cunostinta publicului prin unul dintre ziarele locale

sau, în lipsa, dintre cele de circulatie nationala, prin ziare, reviste

sau alte publicatii existente ce sunt destinate comercializarii unor

bunuri de natura celor scoase la vânzare, precum si pe pagini de

internet deschise în acelasi scop.

(2) Publicatiile si anunturile de vânzare vor cuprinde:

a) denumirea si sediul organului de executare;

b) numarul dosarului de executare;

c) numele executorului judecatoresc;

d) numele, prenumele si domiciliul sau, dupa caz, denumirea si

sediul debitorului si creditorului;

e) ziua, ora si locul licitatiei;

f) indicarea si descrierea sumara a bunurilor ce vor fi vândute la

licitatie publica, cu aratarea pentru fiecare a pretului de începere a

licitatiei, care este pretul prevazut în procesul-verbal de sechestru

sau, dupa caz, cel stabilit prin expertiza; în cazul titlurilor de

valoare nenegociabile, se va indica si locul de la care poate fi

procurat, pe cheltuiala solicitantului, caietul de sarcini prevazut la

art. 746 alin. (4);

g) mentiunea, daca va fi cazul, ca bunurile se vând grevate de

drepturile reale de folosinta, dobândite ulterior înscrierii vreunei

ipoteci si ca, în cazul în care creantele creditorilor urmaritori nu ar

fi acoperite la prima licitatie, se va proceda, în aceeasi zi, la o

noua licitatie pentru vânzarea bunurilor libere de acele drepturi.

Pretul de la care vor începe aceste licitatii va fi cel prevazut la art.

758 alin. (6) si (7);

h) locul si data afisarii, în cazul anunturilor de vânzare;

i) semnatura si stampila executorului judecatoresc, în cazul

anunturilor de vânzare.

(3) Îndeplinirea acestor formalitati se va constata prin proceseverbale

încheiate de executorul judecatoresc.

(4) Cheltuielile de afisare si publicare vor fi avansate de catre

creditorul urmaritor, care le va prelua din pretul bunurilor

urmarite.

(5) În cazul nerespectarii dispozitiilor prezentului articol, la

cererea partii interesate, instanta de executare poate lua

împotriva executorului judecatoresc masurile prevazute la art. 182

alin. (1) pct. 2 lit. h) si la art. 184.

(6) Mentiunile de la alin. (2) lit. a) si c)-i) sunt prevazute sub

sanctiunea nulitatii.

Restrângerea formalitatilor de

publicitate

Art. 752. - (1) Prin exceptie de la dispozitiile art. 751, în cazul în

care executarea se face în temeiul unui titlu executoriu privitor la

o creanta a carei valoare nu depaseste 5.000 lei sau atunci când

bunurile sunt supuse pieirii, degradarii, alterarii ori deprecierii,

oricare ar fi valoarea titlului executoriu, executorul judecatoresc

va putea sa restrânga formalitatile de publicitate numai la afisare

si sa scurteze atât termenul de înstiintare a debitorului si a

tertului detinator, cât si termenul de afisare, în masura în care

aceasta ar fi suficienta pentru înstiintarea celor interesati.

(2) Creditorul, debitorul si tertul detinator vor putea fi

încunostintati prin telegrama, telefax sau prin alte mijloace care

asigura transmiterea textului actului si confirmarea primirii lui.

Refacerea formalitatilor de

publicitate

Art. 753. - (1) Daca din orice cauza vânzarea se amâna,

încunostintarea celor interesati si formalitatile de publicitate se vor

îndeplini si pentru noul termen, care nu va putea fi mai scurt de o

saptamâna si nici mai lung de doua saptamâni.

(2) Daca vânzarea nu se poate termina în aceeasi zi, ea va

continua în ziua urmatoare, iar executorul judecatoresc va aduce

verbal la cunostinta celor prezenti, în afara de cazul în care

ambele parti sunt de acord cu amânarea licitatiei. În acest din

urma caz, costul formalitatilor de publicitate va fi suportat în mod

egal de ambele parti, dispozitiile art. 751 alin. (4) fiind aplicabile

în mod corespunzator.

Pregatirea licitatiei

Art. 754. - (1) În ziua fixata pentru vânzare, executorul

judecatoresc se va duce la locul unde se afla bunurile sechestrate,

va ridica sigiliile sau va primi bunurile de la persoana careia i-au

fost încredintate, eliberându-i chitanta de primire.

(2) Executorul va verifica, dupa procesul-verbal de sechestru,

numarul si starea bunurilor si va constata toate acestea, precum

si lipsurile gasite, în procesul-verbal de licitatie.

(3) Daca vânzarea se va face în alt loc decât acela unde se gasesc

bunurile ce urmeaza sa fie vândute, ele vor fi duse în acel loc, pe

cheltuiala creditorului, în conditiile art. 751 alin. (4).

Amânarea licitatiei

Art. 755. - (1) La cererea partii interesate facuta, sub sanctiunea

decaderii, înainte de începerea licitatiei, executorul judecatoresc

va amâna vânzarea în cazul nerespectarii termenelor de înstiintare

a creditorului, debitorului sau tertului detinator ori, dupa caz, a

termenelor de afisare sau publicare a vânzarii. La acest termen,

care nu poate fi mai lung de 20 de zile de la data fixata pentru

prima vânzare, se vor reface formalitatile de publicitate încalcate,

cu respectarea dispozitiilor art. 751.

(2) Dispozitiile alin. (1) nu sunt aplicabile la vânzarea bunurilor

supuse pieirii, degradarii, alterarii sau deprecierii, caz în care

partea interesata va putea solicita numai luarea masurilor

prevazute la art. 752.

Participantii la licitatie

Art. 756. - (1) Poate participa la licitatie orice persoana care are

capacitate deplina de exercitiu, precum si capacitatea de a

dobândi bunurile scoase la licitatie, daca nu este îndeobste

cunoscuta ca fiind insolvabila.

(2) Debitorul urmarit nu va putea fi adjudecatar, nici personal, nici

prin persoana interpusa.

(3) Creditorii urmaritori sau intervenienti nu pot, nici personal, nici

prin persoane interpuse, sa adjudece bunurile oferite spre vânzare

la un pret mai mic de 75% din pretul stabilit potrivit art. 747 alin.

(1) sau (3).

Garantia de participare

Art. 757. - (1) Participantii la licitatie trebuie sa consemneze, cel

mai târziu pâna la începerea licitatiei, la dispozitia executorului

judecatoresc, cel putin 10% din pretul de începere a licitatiei

pentru bunurile pe care intentioneaza sa le cumpere.

(2) Creditorii urmaritori sau intervenienti nu au obligatia de a

depune garantia prevazuta la alin. (1).

(3) Daca în localitatea unde are loc licitatia nu functioneaza nicio

unitate dintre cele prevazute de lege pentru a face astfel de

operatiuni sau daca licitatia se desfasoara în locuri izolate,

garantia poate fi depusa si la executorul judecatoresc, pe baza de

chitanta de primire, facându-se mentiune despre aceasta în

procesul-verbal de licitatie.

Efectuarea licitatiei

Art. 758. - (1) Vânzarea la licitatie se va face în mod public de

catre executorul judecatoresc, care va oferi bunurile spre vânzare

prin 3 strigari succesive.

(2) Pretul de la care începe licitatia este cel prevazut în publicatii

sau anunturi, potrivit art. 751 alin. (2).

(3) În raport cu natura sau cu destinatia lor, bunurile se vor vinde

fiecare în parte sau mai multe împreuna, tinându-se seama în

toate cazurile ca prin modul de vânzare acestea sa nu se

deprecieze.

(4) În cazul când de la debitor s-au ridicat si sume de bani,

vânzarea celorlalte bunuri nu se va putea face decât în masura în

care acele sume nu acopera creanta creditorului urmaritor si

accesoriile acesteia, împreuna cu cheltuielile de executare.

(5) Bunul se adjudeca celui care, dupa 3 strigari succesive, facute

la intervale de timp care sa permita optiuni si supralicitari, ofera

pretul cel mai mare, iar atunci când exista un singur concurent,

acesta a oferit pretul de începere a licitatiei.

(6) Daca bunul este grevat de vreun drept real de folosinta,

dobândit ulterior înscrierii vreunei ipoteci, la primul termen de

vânzare strigarile vor începe de la pretul cel mai mare oferit sau,

în lipsa, de la cel fixat în publicatie, diminuat cu valoarea acestor

drepturi socotita potrivit art. 747 alin. (2).

(7) Daca din cauza existentei drepturilor aratate la alin. (6) nu s-a

putut obtine un pret suficient pentru acoperirea creantelor

ipotecare înscrise anterior, executorul judecatoresc va relua în

aceeasi zi licitatia pentru vânzarea bunului liber de acele drepturi;

în acest caz, strigarile vor începe de la pretul mentionat în

publicatia de vânzare, fara scaderea aratata la alin. (6).

(8) Daca nu se obtine pretul de începere a licitatiei, la acelasi

termen bunul va fi din nou scos la vânzare, caz în care licitatia va

începe de la pretul de 75% din cel prevazut în publicatii sau

anunturi, iar bunul va fi vândut celui care va oferi pretul cel mai

mare.

(9) Daca nu se ofera nici pretul minim prevazut la alin. (8),

licitatia se va amâna la un alt termen, pentru care se vor îndeplini

din nou formalitatile de publicitate prevazute la art. 751. La acest

termen, care nu poate fi mai lung de 20 de zile de la data primei

licitatii, licitatia va începe de la 50% din pretul initial prevazut în

publicatii sau anunturi. Daca nu se va obtine nici acest pret,

bunurile vor fi vândute, la acelasi termen, la cel mai mare pret

oferit, chiar si atunci când la licitatie s-a prezentat un singur

ofertant.

(10) În toate cazurile, la pret egal, va fi preferat cel care are un

drept de preemptiune asupra bunului urmarit.

(11) Dispozitiile alin. (8) si (9) nu sunt aplicabile la vânzarea

bunurilor supuse pieirii, degradarii, alterarii sau deprecierii. În

aceste cazuri, vânzarea se va face la orice pret si oricare ar fi

numarul concurentilor, chiar la primul termen.

(12) Executorul va tine o lista cu bunurile vândute si pretul cu

care s-au vândut.

Exercitarea dreptului de

preemptiune

Art. 759. - Daca nu a participat la licitatie, în termen de 5 zile de

la adjudecarea bunului, cel care este titularul unui drept de

preemptiune va putea sa îsi exercite dreptul, printr-o declaratie

scrisa adresata executorului judecatoresc, si sa consemneze pretul

la care acesta a fost adjudecat, sub sanctiunea decaderii. În acest

din urma caz, titularul dreptului de preemptiune va fi socotit

adjudecatar si va fi tinut de plata pretului în conditiile art. 760.

Depunerea si consemnarea

pretului

Art. 760. - (1) Dupa adjudecarea bunului, adjudecatarul este

obligat sa depuna de îndata întregul pret, în numerar ori cu ordin

de plata sau orice alt instrument legal de plata; la cererea sa,

acceptata de creditor sau de reprezentantul sau, pretul se va

putea depune si ulterior, în cel mult 5 zile de la data licitatiei.

(2) În cazul în care adjudecatar este însusi creditorul urmaritor si

nu participa alti creditori la urmarire sau, desi participa, acestia se

afla într-un rang de preferinta inferior creditorului adjudecatar, el

va putea depune în contul pretului creanta sa, în tot sau în parte.

Daca pretul bunului este mai mare decât valoarea creantei,

creditorul va putea depune în contul pretului creanta sa numai

daca depune, de îndata sau în cel mult 5 zile de la data licitatiei,

diferenta dintre pretul de adjudecare si valoarea creantei.

(3) Daca pretul sau, dupa caz, diferenta de pret nu se va depune

potrivit alin. (1) sau (2), se va relua licitatia ori, dupa caz, o alta

modalitate de valorificare a bunului, la acelasi termen sau la un alt

termen, pentru care se vor împlini formalitatile de publicitate

prevazute la art. 751, iar primul adjudecatar va fi raspunzator atât

de scaderea pretului obtinut la a doua vânzare, cât si de

cheltuielile facute pentru aceasta; aceste sume se vor stabili de

catre executorul judecatoresc prin procesverbal care constituie

titlu executoriu si se vor retine cu precadere din suma depusa

conform art. 757.

(4) Executorul judecatoresc va consemna de îndata sumele de

bani încasate, pastrând dovada consemnarii. Despre aceasta el va

face mentiune si în procesulverbal de licitatie.

Închiderea licitatiei

Art. 761. - (1) Licitatia se va închide de îndata ce din sumele

obtinute se pot acoperi toate creantele ce se urmaresc, precum si

toate cheltuielile de executare.

(2) Executorul judecatoresc va declara închisa licitatia si în cazul

în care în timpul acesteia survine vreuna dintre situatiile

prevazute la art. 693 sau, dupa caz, la art. 740.

Procesul-verbal de licitatie

Art. 762. - (1) Dupa închiderea licitatiei, executorul judecatoresc

va întocmi un proces-verbal despre desfasurarea si rezultatul

acesteia. Acest proces-verbal va cuprinde, în afara datelor si

mentiunilor prevazute la art. 669, sub sanctiunea nulitatii:

a) aratarea locului, datei si orei când licitatia a început si s-a

terminat;

b) indicarea procesului-verbal de sechestru si constatarile

prevazute la art. 754 alin. (2);

c) aratarea bunurilor vândute, pretul rezultat din vânzarea lor,

precum si numele sau denumirea fiecarui adjudecatar.

(2) Procesul-verbal va fi semnat de executor, de debitor si de

creditorul urmaritor, daca au fost de fata, precum si de

adjudecatar. Daca vreuna dintre aceste persoane nu poate sau

refuza sa semneze, se va face mentiune despre aceasta în

procesulverbal.

(3) Lista prevazuta la art. 758 alin. (12) si raportul de expertiza,

daca va fi cazul, se anexeaza la procesul-verbal si se pastreaza

împreuna cu procesul-verbal de licitatie la dosarul de executare.

Eliberarea titlului de proprietate

Art. 763. - (1) Executorul judecatoresc îi va elibera, sub

semnatura sa, fiecarui adjudecatar în parte un certificat de

adjudecare, care va cuprinde data si locul licitatiei, numele

adjudecatarului, indicarea bunului adjudecat si, dupa caz, a

pretului platit sau care urmeaza sa fie platit.

(2) Certificatul eliberat fiecarui adjudecatar constituie dovada

dreptului de proprietate asupra bunurilor vândute; în cazul

titlurilor de valoare nominative, adjudecatarul va putea obtine

transferul acestora pe numele sau, în temeiul certificatului de

adjudecare. Daca emitentul titlurilor refuza în mod nejustificat

transferul, instanta de executare, la cererea adjudecatarului, va

da o încheiere care va constata transferul intervenit si care va

servi adjudecatarului la efectuarea înregistrarilor prevazute de

lege. Totodata, prin aceeasi hotarâre, instanta va dispune

obligarea emitentului la plata unei amenzi judiciare de la 1.000 lei

la 7.000 lei, precum si obligarea sa, la cererea partii interesate, la

plata de despagubiri pentru paguba astfel cauzata.

(3) În toate cazurile, predarea bunului se va face dupa achitarea

integrala a pretului; pâna la predare, debitorul suporta riscul

pieirii bunului adjudecat.

(4) Dupa predare, executorul va dispune, din oficiu, daca este

cazul, radierea din registrele de publicitate a drepturilor si

sarcinilor stinse prin adjudecare care grevau anterior bunul

adjudecat.

Efectele adjudecarii

Art. 764. - Prin adjudecare, cumparatorul devine, de la data

predarii, proprietarul bunului adjudecat, liber de orice sarcini, care

se stramuta de drept asupra pretului platit, în afara de cazul în

care adjudecatarul ar fi de acord sa fie mentinute sau vânzarea sa

facut în conditiile art. 758 alin. (6).

Viciile ascunse

Art. 765. - În cazul vânzarii silite la licitatie publica nu exista

garantie contra viciilor ascunse ale bunului vândut.

Inadmisibilitatea desfiintarii

vânzarii. Exceptii

Art. 766. - (1) În cazul vânzarilor la licitatie publica facute în

conditiile prezentei sectiuni nu este admisibila nicio cerere de

desfiintare a vânzarii împotriva tertului adjudecatar care a platit

pretul, în afara de cazul în care a existat frauda din partea

acestuia. Asemenea cerere nu poate fi facuta decât pe cale de

actiune principala.

(2) Când adjudecatar a fost creditorul, vânzarea va putea fi

desfiintata daca exista temei de nulitate, potrivit dreptului comun.

Mentinerea sau încetarea unor

contracte

Art. 767. - (1) Locatiunile si celelalte acte juridice privitoare la

bunul adjudecat ramân în fiinta sau, dupa caz, înceteaza potrivit

legii. În toate cazurile, adjudecatarul nu este tinut sa respecte

locatiunea sau un alt act juridic atunci când pretul convenit este

mai mic cu o treime fata de pretul pietei ori inferior celui rezultat

din locatiunile sau actele juridice precedente.

(2) Platile facute înainte de scadenta de catre locatar sau alte

persoane interesate nu pot fi opuse adjudecatarului decât daca

sunt înscrise în Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare sau

în alte registre publice. Dispozitiile alin. (1) ramân aplicabile.

§ 4. Dispozitii speciale

Preluarea bunului în contul

creantei

Art. 768. - (1) În cazul în care bunul sechestrat nu s-a putut vinde

în conditiile prezentei sectiuni, orice creditor care, potrivit legii,

putea cere executarea silita asupra bunurilor mobile ale

debitorului îl poate prelua în contul creantei sale la pretul stabilit

în publicatiile sau anunturile de vânzare pentru ultimul termen de

licitatie. Daca acest pret este mai mare decât valoarea creantei,

creditorul poate prelua bunul numai daca depune, în conditiile art.

760 alin. (1), suma de bani ce reprezinta diferenta dintre pret si

valoarea creantei.

(2) Daca mai multi creditori vor sa preia bunul în conditiile alin.

(1), acesta va fi atribuit potrivit ordinii de preferinta stabilite la

art. 854 si 856. În cazul creditorilor de rang egal, acestia vor

prelua bunul în coproprietate proportional cu valoarea creantei

fiecaruia.

Restituirea sau predarea unor

bunuri

Art. 769. - (1) Bunurile sechestrate care nu au putut fi valorificate

în conditiile prezentei sectiuni ramân indisponibilizate cel mult un

an de la data aplicarii sechestrului. În cursul acestui termen,

executorul judecatoresc poate proceda din nou la valorificarea

acestor bunuri. Daca nici dupa expirarea acestui termen bunurile

nu pot fi valorificate, iar creditorul refuza sa le preia în contul

creantei, ele se restituie din oficiu debitorului sau unui

reprezentant al sau.

(2) În cazul în care debitorul caruia ar urma sa i se restituie

bunurile potrivit alin. (1) nu se mai afla la domiciliul cunoscut si

nici nu ar putea fi identificat în alt loc, iar bunurile respective ar

urma sa treaca, potrivit legii, în proprietatea privata a unitatii

administrativ-teritoriale unde executorul judecatoresc îsi are

sediul, acesta le va preda organului competent.

(3) Despre predarea bunurilor prevazute la alin. (2) executorul

judecatoresc va încheia un proces-verbal, ce va fi semnat de el si

de organul caruia i s-a facut predarea.

SECTIUNEA a 3-a

Poprirea

Obiectul popririi

Art. 770. - (1) Sunt supuse urmaririi silite prin poprire sumele de

bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale

urmaribile datorate debitorului ori detinute în numele sau de o a

treia persoana sau pe care aceasta din urma i le va datora în

viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente. De asemenea,

în conditiile art. 722 alin. (1), pot fi poprite si bunurile mobile

corporale ale debitorului detinute de un tert în numele sau.

(2) În cazul popririi sumelor de bani din conturile bancare, pot

face obiectul urmaririi silite prin poprire atât soldul creditor al

acestor conturi, cât si încasarile viitoare, cu respectarea limitelor

prevazute la art. 718, daca este cazul.

(3) Poprirea se poate înfiinta si asupra sumelor sau bunurilor

mobile incorporale pe care creditorul le datoreaza debitorului,

daca ambele creante sunt certe si lichide.

(4) Se va putea popri si creanta cu termen ori sub conditie. În

acest caz, poprirea nu va putea fi executata decât dupa ajungerea

la termen ori de la data îndeplinirii conditiei.

(5) Nu sunt supuse executarii silite prin poprire:

a) sumele care sunt destinate unei afectatiuni speciale prevazute

de lege si asupra carora debitorul este lipsit de dreptul de

dispozitie;

b) sumele reprezentând credite nerambursabile ori finantari

primite de la institutii sau organizatii nationale si internationale

pentru derularea unor programe ori proiecte;

c) sumele aferente platii drepturilor salariale viitoare, pe o

perioada de 3 luni de la data înfiintarii popririi. Atunci când asupra

aceluiasi cont sunt înfiintate mai multe popriri, termenul de 3 luni

în care se pot efectua plati aferente drepturilor salariale viitoare se

calculeaza o singura data de la momentul înfiintarii primei popriri.

Cererea de poprire. Competenta

Art. 771. - (1) Poprirea se înfiinteaza la cererea creditorului de

catre un executor judecatoresc al carui birou se afla în

circumscriptia curtii de apel unde îsi are domiciliul sau sediul

debitorul ori tertul poprit.

(2) În cazul popririi pe conturile unei persoane fizice sau juridice,

competenta apartine executorului judecatoresc al carui birou se

afla în circumscriptia curtii de apel de la domiciliul sau sediul

debitorului ori, dupa caz, de la sediul principal sau, dupa caz, de la

sediile secundare ale institutiei de credit unde debitorul si-a

deschis contul. Daca debitorul are mai multe conturi deschise,

competenta apartine executorului judecatoresc de la oricare din

locurile unde acestea au fost deschise.

(3) Dispozitiile art. 642 alin. (4) sunt aplicabile.

Înfiintarea popririi

Art. 772. - (1) Poprirea se înfiinteaza fara somatie, în baza

încheierii de încuviintare a executarii, prin adresa în care se va

preciza si titlul executoriu în temeiul caruia s-a înfiintat poprirea,

ce va fi comunicata celei de-a treia persoane aratate la art. 770

alin. (1), împreuna cu o copie certificata de pe încheierea de

încuviintare a executarii. Despre masura luata va fi înstiintat si

debitorul, caruia i se va comunica, în copie, adresa de înfiintare a

popririi, la care se vor atasa si copii certificate de pe încheierea de

încuviintare a executarii, si titlul executoriu, în cazul în care

acestea din urma nu i-au fost anterior comunicate.

(2) În adresa de înfiintare a popririi i se va pune în vedere celei

de-a treia persoane, care devine, potrivit alin. (1), tert poprit,

interdictia de a plati debitorului sumele de bani sau bunurile

mobile pe care i le datoreaza ori pe care i le va datora,

declarândule poprite în masura necesara pentru realizarea

obligatiei ce se executa silit.

(3) Adresa de înfiintare a popririi va cuprinde numele si domiciliul

debitorului persoana fizica ori, pentru persoanele juridice,

denumirea si sediul lor, precum si codul numeric personal sau,

dupa caz, codul unic de înregistrare ori codul de identificare

fiscala, daca sunt cunoscute.

(4) În cazul în care se solicita înfiintarea popririi pentru toate

conturile unei persoane fizice sau juridice, inclusiv pentru conturile

subunitatilor fara personalitate juridica ale acesteia din urma, se

vor indica, daca sunt cunoscute, elementele de identificare pentru

fiecare cont în parte, respectiv pentru fiecare subunitate fara

personalitate juridica a debitorului persoana juridica.

(5) În cazul în care adresa de înfiintare a popririi se transmite unei

unitati operationale a unei institutii de credit, poprirea va fi

înfiintata numai asupra conturilor pe care debitorul urmarit le are

deschise la acea unitate. Daca debitorul nu are cont deschis la

unitatea institutiei de credit sesizate, aceasta va informa

executorul cu privire la conturile deschise de debitor la alte unitati

operationale.

(6) Dispozitiile alin. (2) sunt aplicabile si în cazurile în care

poprirea se înfiinteaza asupra titlurilor de valoare sau a altor

bunuri mobile incorporale urmaribile ce se afla în pastrare la

unitati specializate.

(7) În cazul în care poprirea a fost înfiintata ca masura de

asigurare si nu a fost desfiintata pâna la obtinerea titlului

executoriu, se va comunica tertului poprit o copie certificata de pe

titlul executoriu în vederea îndeplinirii obligatiilor prevazute la art.

776. Titlul executoriu va fi însotit de o adresa care va cuprinde

numele si domiciliul debitorului persoana fizica ori, pentru

persoanele juridice, denumirea si sediul, precum si codul numeric

personal sau, dupa caz, codul unic de înregistrare ori codul de

identificare fiscala, daca sunt cunoscute, numarul si data adresei

în baza careia s-a înfiintat poprirea asiguratorie, numarul

dosarului de executare si datele de identificare a contului în care a

fost consemnata suma poprita asiguratoriu.

(8) Dupa înfiintarea popririi, orice alt creditor al debitorului poprit

va putea sa popreasca aceeasi creanta pâna la eliberarea sau

distribuirea sumelor rezultate din poprire, cu respectarea

dispozitiilor art. 776.

Efectul înfiintarii popririi

Art. 773. - (1) La data comunicarii adresei de înfiintare a popririi

catre tertul poprit sunt indisponibilizate toate sumele si bunurile

poprite. Din momentul indisponibilizarii si pâna la achitarea

integrala a obligatiilor prevazute în titlul executoriu, inclusiv pe

perioada suspendarii urmaririi silite prin poprire, tertul poprit nu

va face nicio alta plata sau alta operatiune care ar putea diminua

bunurile indisponibilizate, daca legea nu prevede altfel.

(2) Când se popresc sume cu scadente succesive,

indisponibilizarea se întinde nu numai asupra sumelor ajunse la

scadenta, ci si asupra celor exigibile în viitor.

(3) Indisponibilizarea se întinde si asupra fructelor civile ale

creantei poprite, precum si asupra oricaror alte accesorii nascute

chiar dupa înfiintarea popririi.

(4) Prin efectul indisponibilizarii, plata sau cesiunea creantei

poprite nu va fi opozabila creditorului popritor. De asemenea, nu

pot fi opuse creditorului popritor actele de dispozitie de orice fel

facute ulterior înfiintarii popririi de debitorul poprit asupra

bunurilor poprite.

(5) Poprirea întrerupe prescriptia nu numai cu privire la creanta

poprita, dar si în ceea ce priveste creanta pentru acoperirea careia

ea a fost înfiintata.

(6) Indisponibilizarea sumelor de bani sau a bunurilor mobile

poprite nu va înceta decât daca debitorul consemneaza, cu

afectatiune speciala, toate sumele pentru acoperirea carora a fost

înfiintata poprirea, la dispozitia executorului judecatoresc, în

conditiile prevazute la art. 710. Debitorul va înmâna recipisa de

consemnare executorului judecatoresc, care îl va înstiinta de

îndata pe tertul poprit.

(7) În cazul sumelor urmaribile reprezentând venituri si

disponibilitati în valuta, institutiile de credit sunt autorizate sa

efectueze convertirea în lei a sumelor în valuta, fara

consimtamântul titularului de cont, la cursul de schimb comunicat

de Banca Nationala a României pentru ziua respectiva, în vederea

consemnarii acestora potrivit dispozitiilor art. 776.

Publicitatea popririi

Art. 774. - (1) În cazul când creanta poprita este garantata cu

ipoteca sau cu alta garantie reala, creditorul popritor va fi în drept

sa ceara, pe baza unei copii certificate de executorul judecatoresc

de pe adresa de înfiintare a popririi, ca poprirea sa fie înscrisa în

cartea funciara sau în alte registre de publicitate, dupa caz.

(2) Daca garantia ipotecara este aratata în cererea de poprire,

executorul judecatoresc va solicita din oficiu înscrierea în cartea

funciara sau în alte registre de publicitate, dupa caz.

(3) Radierea acestei înscrieri nu se va putea dispune decât cu

citarea creditorului la cererea caruia aceasta a fost facuta.

Continuarea popririi

Art. 775. - (1) Poprirea ramâne în fiinta si atunci când debitorul îsi

schimba locul de munca sau este pensionat. În aceste cazuri,

tertul poprit va trimite actele prin care s-a înfiintat poprirea

unitatii la care se afla noul loc de munca al debitorului sau

organului de asigurari sociale competent, care, de la data primirii

acestor acte, devine tert poprit.

(2) Daca debitorul paraseste unitatea fara ca aceasta sa cunoasca

noul loc de munca, ea îl va încunostinta pe creditor despre

aceasta împrejurare. Dupa aflarea noului loc de munca al

debitorului, creditorul îl va aduce la cunostinta unitatii de la care

debitorul a plecat, pentru a se proceda potrivit alin. (1).

Obligatiile tertului poprit

Art. 776. - (1) În termen de 5 zile de la comunicarea popririi, iar

în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadenta

acestora, tertul poprit este obligat:

1. sa consemneze suma de bani, daca creanta poprita este

exigibila, sau, dupa caz, sa indisponibilizeze bunurile mobile

incorporale poprite si sa trimita dovada executorului judecatoresc,

în cazul popririi înfiintate pentru realizarea altor creante decât cele

aratate la pct. 2;

2. sa plateasca direct creditorului suma retinuta si cuvenita

acestuia, în cazul sumelor datorate cu titlu de obligatie de

întretinere sau de alocatie pentru copii, precum si în cazul sumelor

datorate cu titlu de despagubiri pentru repararea pagubelor

cauzate prin moarte, vatamarea integritatii corporale sau a

sanatatii. La cererea creditorului, suma îi va fi trimisa la domiciliul

indicat sau, daca este cazul, la resedinta indicata, cheltuielile de

trimitere fiind în sarcina debitorului.

(2) Daca sunt înfiintate mai multe popriri, tertul poprit va proceda

potrivit alin. (1), comunicând, dupa caz, executorului ori

creditorilor aratati la pct. 1 si 2 din acelasi alineat numele si

adresa celorlalti creditori, precum si sumele poprite de fiecare în

parte.

(3) Tertul în mâinile caruia se afla bunurile mobile incorporale

poprite este supus tuturor îndatoririlor si sanctiunilor prevazute de

lege pentru custozii de bunuri sechestrate.

(4) În cazul când poprirea s-a facut asupra unor bunuri mobile

incorporale si termenul de restituire este scadent, tertul poate

cere executorului sa le încredinteze unui custode.

(5) Tertul poprit nu va putea face contestatie împotriva popririi. El

îsi va formula apararile în instanta de validare.

Eliberarea si distribuirea sumei

consemnate

Art. 777. - (1) Executorul judecatoresc va proceda la eliberarea

sau distribuirea sumei de bani consemnate, în conditiile

dispozitiilor art. 776 alin. (1) pct. 1 si ale art. 853 si urmatoarele.

(2) În cazul creditorilor care nu locuiesc sau nu îsi au sediul în

localitatea unde functioneaza executorul, sumele consemnate de

tertul poprit vor fi trimise acestora la adresa indicata în cererea de

înfiintare a popririi ori vor fi virate în contul indicat de acestia, pe

cheltuiala debitorului.

Cazul popririlor ce depasesc

cuantumul sumei urmaribile

Art. 778. - (1) În cazul în care sunt înfiintate mai multe popriri si

sumele pentru care s-a dispus înfiintarea popririi depasesc suma

urmaribila din veniturile debitorului, tertul poprit, în termenul

prevazut la art. 776 alin. (1), va retine si va consemna suma

urmaribila, înstiintându-i pe executorii judecatoresti care au

înfiintat popririle, dispozitiile art. 644 aplicându-se în mod

corespunzator.

(2) Distribuirea se va face de catre executorul judecatoresc

competent, potrivit dispozitiilor art. 853 si urmatoarele.

Validarea popririi

Art. 779. - (1) Daca tertul poprit nu îsi îndeplineste obligatiile ce îi

revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc sa

consemneze suma urmaribila, a liberat-o debitorului poprit,

creditorul urmaritor, debitorul sau executorul judecatoresc, în

termen de cel mult o luna de la data când tertul poprit trebuia sa

consemneze sau sa plateasca suma urmaribila, poate sesiza

instanta de executare, în vederea validarii popririi.

(2) În cazul când asupra aceleiasi sume datorate de tertul poprit

exista mai multe popriri, care nu au fost executate de catre

acesta, validarea lor se va putea judeca printr-o singura hotarâre.

(3) Instanta îi va cita pe creditorul urmaritor si pe cei

intervenienti, daca este cazul, precum si pe debitorul si tertul

poprit si, la termenul fixat pentru judecarea cererii de validare, va

putea dispune administrarea oricarei probe necesare solutionarii

acesteia, care este admisibila potrivit normelor de drept comun. În

instanta de validare, tertul poprit poate opune creditorului

urmaritor toate exceptiile si mijloacele de aparare pe care le-ar

putea opune debitorului, în masura în care ele se întemeiaza pe o

cauza anterioara popririi.

(4) Daca din probele administrate rezulta ca tertul poprit îi

datoreaza sume de bani debitorului, instanta va da o hotarâre de

validare a popririi, prin care îl va obliga pe tertul poprit sa îi

plateasca creditorului, în limita creantei, suma datorata

debitorului, iar, în caz contrar, va hotarî desfiintarea popririi.

(5) Poprirea înfiintata asupra unei creante cu termen sau sub

conditie va putea fi validata, dar hotarârea nu va putea fi

executata decât dupa ajungerea creantei la termen sau, dupa caz,

la data îndeplinirii conditiei.

(6) Daca sumele sunt datorate periodic, poprirea se valideaza atât

pentru sumele ajunse la scadenta, cât si pentru cele care vor fi

scadente în viitor, în acest ultim caz validarea producându-si

efectele numai la data când sumele devin scadente. În cazul

popririi sumelor de bani din conturile bancare, pentru sumele

viitoare, instanta va dispune mentinerea popririi pâna la realizarea

integrala a creantei.

(7) Daca poprirea a fost înfiintata asupra unor bunuri mobile

incorporale care se aflau, la data înfiintarii ei, în mâinile tertului

poprit, instanta va hotarî vânzarea lor.

(8) Daca poprirea a fost înfiintata asupra unor bunuri mobile

incorporale datorate debitorului, dar care, la data validarii, nu se

mai aflau în posesia tertului, acesta va fi obligat, prin hotarârea de

validare, la plata contravalorii acestor bunuri, caz în care va fi

urmarit direct de catre executorul judecatoresc.

(9) Tertul poprit care, cu rea-credinta, a refuzat sa îsi

îndeplineasca obligatiile privind efectuarea popririi va putea fi

amendat, prin aceeasi hotarâre de validare, cu o suma cuprinsa

între 2.000 lei si 10.000 lei.

Caile de atac

Art. 780. - Hotarârea data cu privire la validarea popririi este

supusa numai apelului, în termen de 5 zile de la comunicare.

Efectele validarii popririi

Art. 781. - (1) Hotarârea de validare ramasa definitiva are efectul

unei cesiuni de creanta si constituie titlu executoriu împotriva

tertului poprit, pâna la concurenta sumelor pentru care s-a facut

validarea.

(2) Dupa validarea popririi, tertul poprit va proceda, dupa caz, la

consemnarea sau plata prevazuta la art. 776, în limita sumei

determinate expres în hotarârea de validare. În caz de

nerespectare a acestor obligatii, executarea silita se va face

împotriva tertului poprit, pe baza hotarârii de validare, în limita

sumei ce trebuia consemnata sau platita.

(3) Creditorul popritor, în masura în care creanta sa nu va putea fi

acoperita prin executarea hotarârii de validare, se va putea

întoarce cu alte urmariri silite împotriva debitorului poprit.

(4) În cazul în care creanta debitorului poprit este garantata cu

ipoteca, dupa ce hotarârea de validare a devenit definitiva, se va

intabula în cartea funciara stramutarea dreptului de ipoteca în

favoarea tuturor creditorilor care au obtinut validarea.

Vânzarea bunurilor poprite

Art. 782. - Daca poprirea a fost înfiintata asupra unor titluri de

valoare sau asupra altor bunuri mobile incorporale, executorul va

proceda la valorificarea lor potrivit dispozitiilor prevazute pentru

urmarirea mobiliara propriu-zisa, tinând seama si de

reglementarile speciale referitoare la aceste bunuri, precum si la

eliberarea sau distribuirea sumelor obtinute potrivit dispozitiilor

art. 853 si urmatoarele.

Desfiintarea popririi

Art. 783. - (1) Daca dupa înfiintarea popririi cauza în temeiul

careia s-a înfiintat aceasta a încetat sa mai existe, executorul

judecatoresc, din oficiu sau la cererea debitorului poprit, va

dispune desfiintarea popririi printr-o adresa catre tertul poprit.

Atunci când poprirea a fost validata, desfiintarea acesteia se va

face de instanta de executare prin încheiere executorie, data cu

citarea partilor.

(2) Când creanta debitorului poprit este garantata cu ipoteca,

acesta va putea cere, în temeiul acestei adrese sau, dupa caz, al

încheierii ramase definitiva, radierea notarii popririi sau a

intabularii stramutarii dreptului de ipoteca în cartea funciara.

(3) Dispozitiile alin. (2) se aplica în mod corespunzator în cazul

radierii popririi asupra unor creante sau altor bunuri mobile

incorporale, înscrise în alte registre de publicitate decât cartea

funciara.

 

SECTIUNEA a 4-a

Urmarirea fructelor si a veniturilor imobilelor

§ 1. Urmarirea silita a fructelor neculese si a recoltelor prinse de radacini

Obiectul urmaririi

Art. 784. - Fructele neculese si recoltele prinse de radacini apartinând debitorului nu se pot urmari decât pe baza de titluri

executorii; ele se pot însa sechestra, potrivit dispozitiilor art. 939

si urmatoarele.

Începerea si efectuarea urmaririi

Art. 785. - Urmarirea fructelor neculese si a recoltelor prinse de

radacini nu se va putea face decât în cele 6 saptamâni dinaintea

coacerii lor si va fi precedata de o somatie cu doua zile înaintea

urmaririi. Sechestrarea însa se va putea face în orice timp.

Înfiintarea sechestrului

Art. 786. - (1) Urmarirea acestor fructe se va face prin mijlocirea

unui executor judecatoresc, care va proceda la sechestrarea

acestora si la numirea unui custode, ales potrivit regulilor

aplicabile urmaririi mobiliare propriu-zise.

(2) Cu acest prilej, executorul va încheia un proces-verbal semnat

de acesta si de persoanele care, potrivit legii, au asistat la

aplicarea sechestrului. Câte un exemplar al procesului-verbal se

va preda creditorului, debitorului si custodelui, iar unul se va lasa

la primaria în raza careia se afla bunurile sechestrate.

(3) De asemenea, executorul va trimite de îndata, din oficiu, un

exemplar al procesului-verbal de sechestru, pentru a fi notata

urmarirea în cartea funciara. Prin efectul acestei notari, urmarirea

va fi opozabila tuturor celor care dobândesc vreun drept asupra

imobilului ori asupra fructelor sau recoltelor sechestrate.

(4) Dispozitiile art. 733-735 se aplica în mod corespunzator.

Obligatiile custodelui

Art. 787. - (1) Custodele va avea îndatorirea de a pastra, de a

culege si de a depozita fructele sau recoltele, cheltuielile necesare

fiind avansate de creditorul urmaritor, potrivit art. 751 alin. (4).

(2) Dispozitiile art. 737 si 738 se vor aplica, prin asemanare,

acestui custode.

Vânzarea fructelor si recoltelor

Art. 788. - (1) Executorul judecatoresc va hotarî, dupa caz,

vânzarea fructelor sau a recoltelor asa cum sunt prinse de radacini

sau dupa ce vor fi culese.

(2) Vânzarea va fi anuntata, cu cel putin 5 zile înainte de termen,

la primaria comunei respective, la domiciliul debitorului si locul

unde se face vânzarea, precum si în alte locuri publice.

(3) Ea se va face în zilele, la orele si în locul hotarâte de executor,

cu preferinta în zilele nelucratoare si în zilele de târg sau bâlci, fie

la fata locului, fie în târg sau bâlci.

(4) Vânzarea se va face prin licitatie publica si, de preferinta, pe

bani gata, în prezenta unui agent al politiei sau a unui

reprezentant al jandarmeriei ori, în lipsa, a primarului sau a unui

delegat al primariei si a debitorului sau chiar în lipsa acestuia,

daca a fost legal citat. În cazul fructelor sau recoltelor prinse de

radacini, pretul se va putea depune, cu acordul creditorului sau al

reprezentantului sau, si ulterior, în cel mult 5 zile de la data

licitatiei. În toate cazurile, intrarea în posesia bunurilor adjudecate

se va face numai dupa plata integrala a pretului.

(5) Executorul judecatoresc va putea încuviinta ca vânzarea sa se

faca de catre custode, chiar prin buna învoiala, pe pretul curent,

fara ca acesta sa mai fie tinut de depozitare, în cazurile când:

1. fructele sau recolta sunt supuse pieirii, degradarii, alterarii sau

deprecierii si vânzarea trebuie facuta de urgenta;

2. depozitarea nu este cu putinta sau da loc la cheltuieli

disproportionate în raport cu valoarea fructelor sau recoltelor.

(6) În cazurile prevazute la alin. (5), vânzarea se va face cu

încunostintarea creditorului si a debitorului.

(7) Sumele rezultate din vânzarea facuta de custode vor fi

consemnate de acesta la entitatea specializata prevazuta de lege,

în 24 de ore de la încasare, iar recipisa de consemnare va fi

depusa de îndata la executor, împreuna cu o lista care va fi

semnata de custode si de cumparatori si în care se vor arata

fructele sau recolta vânduta si pretul de vânzare.

(8) Dispozitiile art. 742-769, precum si cele ale art. 853-876 se

aplica în mod corespunzator.

§ 2. Urmarirea veniturilor generale ale imobilelor

Obiectul urmaririi

Art. 789. - (1) Se pot urmari toate veniturile prezente si viitoare

ale imobilelor ce sunt proprietatea debitorului sau asupra carora el

are un drept de uzufruct.

(2) De asemenea, se pot urmari si veniturile debitorului arendas

sau chirias provenite din exploatarea imobilelor arendate sau

închiriate.

(3) Urmarirea veniturilor unui imobil nu va putea fi încuviintata

daca exista o urmarire imobiliara asupra aceluiasi imobil.

Încuviintarea urmaririi

Art. 790. - (1) Cererea de urmarire este de competenta instantei

de executare în circumscriptia careia se afla imobilul ale carui

venituri se urmaresc si va cuprinde, în afara de mentiunile aratate

la art. 654, indicarea imobilului ale carui venituri se urmaresc.

(2) Dupa înregistrarea cererii executorul judecatoresc va solicita

de îndata instantei încuviintarea urmaririi, dispozitiile art. 655 si

656 aplicându-se în mod corespunzator.

(3) Dupa încuviintarea urmaririi veniturilor generale ale imobilului,

la cererea creditorului sau, în lipsa, atunci când apreciaza ca este

necesar, executorul judecatoresc va numi, prin încheiere, data cu

citarea în termen scurt a partilor, un administrator-sechestru,

pentru administrarea veniturilor imobilului.

Administratorul-sechestru

Art. 791. - (1) Poate fi numit administrator-sechestru creditorul,

debitorul sau o alta persoana fizica ori persoana juridica.

(2) Când administrator-sechestru este numita o alta persoana

decât debitorul, executorul îi va fixa drept remuneratie o suma,

tinând seama de activitatea depusa, stabilind totodata si

modalitatea de plata.

(3) Administratorul-sechestru actioneaza în calitate de

administrator însarcinat cu simpla administrare a bunurilor altuia,

dispozitiile Codului civil privitoare la administrarea bunurilor altuia

aplicându-se în mod corespunzator.

(4) În cazul neîndeplinirii obligatiilor stabilite în sarcina sa,

administratorul-sechestru, la cererea oricarei persoane interesate,

poate fi revocat de catre executorul judecatoresc si înlocuit cu alta

persoana.

(5) De asemenea, la cererea oricarei persoane interesate,

administratorul-sechestru poate fi obligat la despagubiri de catre

instanta de executare.

Drepturile si obligatiile

Art. 792. - (1) Administratorul-sechestru este îndatorat sa ia

masuri de conservare si de întretinere în buna stare a imobilului,

sa faca însamântari sau plantatii pomicole ori viticole si sa

administratorului-sechestru încaseze chiriile si arenzile sau alte venituri ale imobilului, sa

plateasca impozitele si taxele locale, dobânzile creantelor

ipotecare, primele de asigurare si, în general, orice alte prestatii

cu scadente succesive în legatura cu acel imobil.

(2) El este autorizat sa retina, pentru cheltuielile de administrare,

cel mult 10% din sumele încasate, fiind obligat sa consemneze

restul, în 24 de ore de la încasare, la entitatea indicata de

executor si sa remita recipisele de îndata executorului

judecatoresc.

(3) Administratorul-sechestru este în drept sa denunte contractele

de locatiune existente, potrivit clauzelor contractuale, sa ceara

evacuarea locatarilor, cu încuviintarea instantei de executare, si

sa sechestreze, în numele proprietarului, bunurile mobile ale

acestora aflate în imobil.

(4) În caz de pericol de întârziere, el va putea lua masurile de

conservare sau de asigurare pe care le reclama o buna

administrare.

(5) Administratorul-sechestru nu va putea însa încheia contracte

de închiriere sau de arendare decât pe termen de cel mult 2 ani si

numai cu încuviintarea instantei de executare, prin încheiere

definitiva, data în camera de consiliu, cu citarea partilor.

(6) În afara de cazul de evacuare prevazut la alin. (3),

încuviintarea instantei de executare este necesara si pentru

intentarea actiunilor.

Concursul de urmariri

Art. 793. - În cazul când asupra aceluiasi imobil s-au încuviintat

urmariri generale de venituri la cererea mai multor creditori, ele

vor fi conexate, potrivit dispozitiilor art. 644, desemnându-se

totodata un singur administrator-sechestru în persoana celui dintâi

numit sau a aceluia care ar prezenta mai multe garantii.

Publicitatea urmaririi

Art. 794. - (1) Executorul judecatoresc va afisa de îndata copii

certificate ale încheierii de încuviintare a urmaririi la sediul

organului de executare, la instanta de executare si la sediul

primariei în raza careia se afla imobilul. De asemenea, încheierea

va fi publicata si într-un ziar local, daca exista.

(2) Un exemplar al încheierii, în copie certificata de executor, se

va trimite din oficiu, pentru a se face notarea urmaririi în cartea

funciara.

Predarea imobilului

Art. 795. - (1) Dupa încuviintarea urmaririi, executorul

judecatoresc se va deplasa la fata locului, însotit de

administratorul-sechestru, caruia îi va preda, pe baza de inventar,

bunurile ale caror venituri sunt urmarite. Daca debitorul refuza sa

permita accesul în imobil, lipseste ori refuza sa predea bunurile

ale caror venituri sunt urmarite, executorul judecatoresc va

recurge la concursul fortei publice, dispozitiile art. 723 si

urmatoarele aplicându-se în mod corespunzator.

(2) Totodata, executorul îi va notifica, printr-o înstiintare scrisa,

pe chiriasi, pe arendasi sau pe cei care au alte contracte de

exploatare a imobilului ca toate veniturile acestuia sunt

sechestrate si ca sunt îndatorati ca în viitor sa plateasca chiriile,

arenzile sau alte venituri rezultate din contractele de exploatare a

imobilului direct administratorului-sechestru ori sa le consemneze

la unitatea prevazuta de lege, depunând recipisele la

administratorul-sechestru.

(3) Executorul va încheia un proces-verbal prin care va constata

aducerea la îndeplinire a celor de mai sus si care va fi semnat de

el si de administratorul-sechestru.

(4) Procesul-verbal va fi încheiat în 3 exemplare, dintre care unul

va fi predat administratorului-sechestru, altul va fi comunicat

debitorului, împreuna cu încheierea de încuviintare a urmaririi, în

conditiile art. 657 si urmatoarele, iar al treilea va fi atasat la

dosarul de executare, împreuna cu dovezile de comunicare a

înstiintarilor facute chiriasilor si arendasilor.

(5) Executorul va putea sechestra veniturile, în conditiile alin. (1)-

(4), chiar în lipsa administratorului-sechestru, urmând ca acestuia

sa i se predea bunurile ulterior.

(6) Administratorul-sechestru care nu a cerut predarea bunurilor

în termen de 10 zile de la comunicarea numirii va fi considerat ca

nu accepta aceasta însarcinare. Acesta si cel care refuza în mod

expres însarcinarea vor fi înlocuiti de îndata cu alta persoana prin

încheiere data de executor fara citarea partilor.

Efectele urmaririi

Art. 796. - (1) De la data notarii urmaririi în cartea funciara,

aceasta va fi opozabila tuturor dobânditorilor de drepturi asupra

imobilului.

(2) De la aceeasi data, cesiunile de venituri, contractele de

închiriere, de arendare sau de exploatare a imobilului, inclusiv

cesiunile de drepturi rezultând din aceste contracte, nu vor fi

opozabile creditorului urmaritor.

(3) De la data notificarii sechestrului persoanelor aratate la art.

795 alin. (2), plata chiriilor, arenzilor sau altor venituri ale

imobilului facuta debitorului va fi, de asemenea, inopozabila

creditorului urmaritor.

(4) Plata sumelor prevazute la alin. (3), facuta debitorului înainte

de data notificarii si de termenul fixat în contractul respectiv, va fi

opozabila creditorului urmaritor numai daca este constatata printrun

înscris cu data certa.

Evacuarea debitorului

Art. 797. - În cazul în care debitorul ocupa el însusi imobilul ale

carui venituri sunt urmarite, la cererea creditorului, instanta de

executare va putea, dupa împrejurari, sa ordone evacuarea, în tot

sau în parte, a imobilului fie de îndata, fie într-un anumit termen,

în scopul asigurarii unei mai bune exploatari a acestuia.

Sumele necesare întretinerii

debitorului

Art. 798. - Daca debitorul nu are alte mijloace de subzistenta, la

cererea sa, executorul judecatoresc va dispune ca o parte din

venituri sa serveasca pentru întretinerea rezonabila a lui si a

familiei sale, pe toata durata urmaririi, dispozitiile art. 822

aplicându-se în mod corespunzator.

Descarcarea administratoruluisechestru

Art. 799. - (1) La sfârsitul fiecarei perioade de 6 luni, socotite de

la data predarii imobilului sau de la data fixata de executor,

precum si la sfârsitul gestiunii, administratorul-sechestru este

dator sa prezinte o dare de seama, în fata executorului si a

partilor interesate, cu privire la veniturile încasate si cheltuielile

efectuate, pe baza de documente justificative.

(2) Executorul va verifica socotelile si, daca acestea sunt regulat

întocmite si corespund realitatii, va da descarcare

administratorului-sechestru, prin încheiere, data fara citarea

partilor. În caz contrar, la cererea partii interesate sau din oficiu,

executorul va dispune, prin încheiere, revocarea din functie a

administratorului-sechestru si numirea altei persoane.

(3) Remuneratia administratorului-sechestru va fi platita numai

daca socotelile au fost date si aprobate, primind descarcare de la

executor. Suma remuneratiei se imputa asupra veniturilor

realizate din administrarea imobilului.

Eliberarea si distribuirea

veniturilor

Art. 800. - (1) Dupa fiecare depunere de socoteli, sumele

rezultate din urmarire vor fi eliberate sau, dupa caz, distribuite

între creditori, potrivit dispozitiilor art. 853 si urmatoarele.

(2) În caz de concurs între urmarirea generala de venituri si o

urmarire imobiliara, înfiintata ulterior de un creditor ipotecar în

rang prioritar, acesta din urma va avea drept de preferinta asupra

veniturilor nedistribuite.

Încetarea urmaririi Art. 801. - Urmarirea veniturilor înceteaza:

1. prin renuntare la urmarire, facuta de toti creditorii urmaritori si

intervenienti;

2. prin plata creantelor acestora, inclusiv a dobânzilor si a

cheltuielilor de judecata si de executare;

3. prin depunerea, cu afectatiune speciala, a sumelor pentru care

s-a facut urmarirea, în conditiile art. 710;

4. prin adjudecarea silita a imobilului;

5. prin trecerea unui termen de 5 ani de la înfiintarea ei, chiar

daca creditorul urmaritor nu a fost îndestulat. Se excepteaza cazul

când se urmaresc veniturile unui uzufruct asupra unui imobil.

CAPITOLUL II

Urmarirea imobiliara

SECTIUNEA 1

Bunurile imobile care pot fi urmarite

Obiectul urmaririi

Art. 802. - (1) Sunt supuse urmaririi silite imobiliare bunurile

imobile.

(2) Pot forma obiectul urmaririi silite imobiliare si dreptul de

uzufruct asupra unui imobil, precum si dreptul de superficie.

(3) Dreptul de servitute poate fi urmarit silit numai odata cu

fondul dominant caruia îi profita.

(4) Nu sunt supuse urmaririi silite imobilele declarate neurmaribile

în cazurile si în conditiile prevazute de lege.

(5) În cazul titlurilor executorii privitoare la creante a caror

valoare nu depaseste 5.000 lei inclusiv, urmarirea bunurilor

imobile ale debitorului poate fi facuta numai daca acesta nu are

alte bunuri urmaribile sau daca are bunuri urmaribile, dar nu pot fi

valorificate.

Urmarirea imobilelor înscrise în

cartea funciara

Art. 803. - (1) Urmarirea imobilelor înscrise în cartea funciara se

face pe imobile în întregimea lor.

(2) Se pot urmari în mod separat constructiile ce formeaza o

proprietate distincta de sol, drepturile privitoare la proprietatea pe

tronsoane, pe etaje sau pe apartamente, precum si orice alte

drepturi privitoare la bunuri pe care legea le declara imobile.

Întinderea urmaririi

Art. 804. - (1) Urmarirea silita imobiliara se întinde de plin drept si

asupra bunurilor accesorii imobilului, prevazute de Codul civil,

precum si asupra fructelor si veniturilor acestuia.

(2) Bunurile accesorii nu pot fi urmarite decât odata cu imobilul.

Imobilele minorilor si interzisilor

Art. 805. - (1) Imobilul unui minor sau al unei persoane puse sub

interdictie judecatoreasca nu poate fi urmarit silit înaintea

urmaririi mobilelor sale.

(2) Dispozitiile alin. (1) nu împiedica urmarirea silita asupra unui

imobil aflat în proprietatea comuna a minorului sau a persoanei

puse sub interdictie judecatoreasca si a unei persoane cu

capacitate deplina de exercitiu, daca obligatia prevazuta în titlul

executoriu este comuna.

Urmarirea imobilelor ipotecate

Art. 806. - (1) Creditorii care au ipoteca înscrisa asupra unui

imobil îl pot urmari în orice mâini ar trece si pot cere vânzarea lui

pentru a se îndestula din pretul rezultat.

(2) Cu toate acestea, în cazul în care se urmareste un imobil

ipotecat care a fost ulterior înstrainat, dobânditorul, care nu este

personal obligat pentru creanta ipotecara, poate sa se opuna

vânzarii imobilului ipotecat, daca au ramas alte imobile ipotecate

în posesia debitorului principal, si sa ceara instantei de executare

urmarirea prealabila a acestora din urma, dupa regulile prevazute

de Codul civil în materie de fidejusiune. Pe durata urmaririi

acestor bunuri, urmarirea imobilului apartinând tertului dobânditor

este suspendata.

(3) Contestatia prin care tertul dobânditor se opune scoaterii la

vânzare se va putea face, sub sanctiunea decaderii, în termen de

10 zile de la comunicarea încheierii prin care s-a dispus notarea în

cartea funciara a începerii urmaririi silite.

(4) Creditorii ipotecari nu pot urmari în acelasi timp si bunurile

neipotecate ale debitorului lor decât în cazul în care bunurile

ipotecate nu sunt suficiente pentru plata creantelor.

Urmarirea imobilelor proprietate

comuna

Art. 807. - (1) Creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau

codevalmas nu vor putea sa urmareasca partea acestuia din

imobilele aflate în proprietate comuna, ci vor trebui sa ceara mai

întâi partajul acestora. La cererea creditorului, actiunea în

împarteala poate fi notata în cartea funciara.

(2) Pâna la solutionarea partajului, prin hotarâre ramasa

definitiva, urmarirea imobilului este de drept suspendata. Daca nu

s-a facut decât cerere de partaj, pâna la solutionarea acesteia,

prin hotarâre ramasa definitiva, se suspenda prescriptia dreptului

la actiune contra debitorului coproprietar sau devalmas.

(3) Creditorii personali pot urmari însa cota-parte determinata a

debitorului lor din dreptul de proprietate asupra imobilului, fara a

mai fi necesar sa ceara partajul, daca ea este neîndoielnic stabilita

si lamurita si este înscrisa, prin aratarea unei fractiuni, în cartea

funciara. În acest caz, coproprietarii vor putea cere punerea în

vânzare a întregului imobil aflat în coproprietate în conditiile

prevazute la art. 812.

SECTIUNEA a 2-a

Încuviintarea urmaririi imobiliare

Cererea de urmarire

Art. 808. - (1) Cererea de urmarire, însotita de titlul executoriu,

de extrasul de carte funciara a imobilelor urmarite si de dovada

achitarii taxelor de timbru, se va îndrepta la executorul

judecatoresc în a carui raza teritoriala se afla imobilul apartinând

debitorului urmarit sau unei alte persoane, daca se urmareste un

imobil ipotecat.

(2) Daca se urmareste un imobil care se întinde însa în diferite

circumscriptii, cererea se va putea face la oricare dintre executorii

judecatoresti competenti sa faca executarea silita, dupa alegerea

creditorului.

(3) Când se urmaresc mai multe imobile, înscrise la acelasi birou

sau la birouri de cadastru si publicitate imobiliara diferite, pentru o

creanta garantata cu ipoteca colectiva, cererea se va îndrepta la

executorul judecatoresc în a carui raza teritoriala este înscrisa

ipoteca principala.

(4) Cererea de urmarire, în afara de mentiunile aratate la art.

654, va mai trebui sa cuprinda:

a) numele, prenumele si domiciliul sau, dupa caz, denumirea si

sediul tertului dobânditor, daca se urmareste un imobil ipotecat

care a fost înstrainat acestuia, ori pe cele ale coproprietarilor,

daca se urmareste o parte indiviza;

b) bunurile ce se urmaresc si datele necesare identificarii lor,

precum judetul, orasul sau comuna, strada, numarul, vecinatatile,

suprafata, felul culturii sau constructiile. Imobilele înscrise în

cartea funciara se vor identifica prin aratarea localitatii, a

numarului cartii funciare si a numerelor cadastrale sau, dupa caz,

topografice;

c) valoarea fiecarui imobil, raportata la preturile medii de piata din

localitatea respectiva, în afara de cazul când pretuirea nu este

posibila, fiind necesara opinia unui expert.

Înregistrarea cererii de urmarire

Art. 809. - Dupa înregistrarea cererii, executorul judecatoresc va

solicita de îndata instantei de executare în circumscriptia careia se

afla imobilul încuviintarea urmaririi lui silite, dispozitiile art. 655 si

656 aplicându-se în mod corespunzator.

Încuviintarea urmaririi

Art. 810. - (1) Instanta va încuviinta cererea de urmarire

imobiliara, prin încheiere, care va cuprinde, în afara mentiunilor

prevazute la art. 656 alin. (3):

a) numele, prenumele si domiciliul sau, dupa caz, denumirea si

sediul tertului dobânditor, daca este cazul;

b) descrierea imobilului, asa cum este individualizat în cerere;

c) aratarea valorii de circulatie a imobilului, daca a fost indicata de

creditor, potrivit art. 808 alin. (4) lit. c).

(2) Încheierea de încuviintare a executarii se va comunica, în

copie certificata de catre executorul judecatoresc, debitorului si

tertului dobânditor, daca este cazul, însotita de titlul executoriu si

de somatie, punându-li-se în vedere ca în termen de 15 zile de la

primirea acesteia sa plateasca întreaga datorie, inclusiv dobânzile

si cheltuielile de executare.

(3) Daca s-a încuviintat urmarirea numai pentru cota-parte din

dreptul de coproprietate apartinând debitorului în imobilul aflat în

proprietate comuna pe cote-parti, copii certificate ale încheierii de

încuviintare a executarii vor fi comunicate si coproprietarilor, cu

invitatia de a-si exercita dreptul ce le este recunoscut prin art.

812.

Publicitatea urmaririi

Art. 811. - (1) Odata cu aceasta comunicare, executorul va

solicita biroului teritorial de cadastru si publicitate imobiliara sa

dispuna, în baza încheierii prevazute la art. 810, notarea urmaririi

imobilului în cartea funciara, cu aratarea creditorului urmaritor si a

sumei pentru care se face urmarirea.

(2) Când se urmaresc mai multe imobile, înscrise la acelasi birou

sau la birouri teritoriale de cadastru si publicitate imobiliara

diferite, pentru o creanta garantata cu ipoteca colectiva, cererea

de notare a urmaririi se va înainta biroului teritorial la care este

înscrisa ipoteca principala, care, dupa ce va savârsi notarile

prevazute de lege, va trimite din oficiu o copie de pe încheierile

sale biroului de cadastru si publicitate imobiliara unde este

înscrisa ipoteca secundara.

(3) Când dreptul de proprietate este înscris numai provizoriu în

favoarea debitorului, notarea se va face sub conditia justificarii

înscrierii provizorii. În acest caz, creditorul urmaritor va fi în drept

sa exercite, în numele debitorului, actiunea pentru justificarea

dreptului de proprietate.

(4) Când cererea de notare nu poate fi admisa din cauza unui

impediment de carte funciara, potrivit legii, se va nota

respingerea acesteia.

(5) Încheierea de admitere sau respingere a notarii pronuntate de

registratorul de carte funciara se va comunica, în afara

creditorului urmaritor, executorului judecatoresc, precum si

persoanelor care, potrivit mentiunilor din cartea funciara, sunt

interesate.

Vânzarea în întregime a imobilului

aflat în coproprietate

Art. 812. - (1) Coproprietarii imobilului urmarit pentru o parte

indiviza vor putea exercita dreptul de a cere scoaterea la vânzare

a întregului imobil aflat în indiviziune, în termen de 5 zile de la

comunicarea încheierii de încuviintare a urmaririi ori, în lipsa, de la

data comunicarii încheierii de notare a acesteia în cartea funciara.

(2) Cererea nu va fi admisa decât daca va fi semnata de toti

coproprietarii si daca va fi depusa personal ori, în lipsa, prin

mandatar având procura speciala. Daca cererea acestora a fost

legalizata de notarul public sau certificata de avocat, ea va putea

fi depusa de oricare dintre coproprietari, personal sau prin

reprezentant, ori va putea fi, de asemenea, transmisa prin posta,

dupa caz.

(3) Executorul, primind cererea, va dispune scoaterea la vânzare

a întregului imobil, prin încheiere, data fara citarea partilor, care

se va comunica creditorului urmaritor.

Suspendarea urmaririi la cererea

debitorului

Art. 813. - (1) Dupa primirea încheierii de încuviintare a urmaririi,

debitorul poate cere instantei de executare, în termen de 10 zile

de la comunicare, sa-i încuviinteze ca plata integrala a datoriei,

inclusiv dobânzile si cheltuielile de executare, sa se faca din

veniturile nete ale imobilelor sale, chiar neurmarite, sau din alte

venituri ale sale, pe timp de 6 luni.

(2) Instanta sesizata potrivit alin. (1) va cita partile în camera de

consiliu si se va pronunta de îndata prin încheiere definitiva. În

caz de admitere a cererii debitorului, instanta va dispune

suspendarea urmaririi silite imobiliare, încheierea fiind comunicata

si executorului.

(3) Suspendarea urmaririi se va comunica, prin grija executorului,

chiriasilor si arendasilor sau altor debitori care, de la data

comunicarii, vor consemna toate sumele scadente în viitor la

unitatea prevazuta de lege si vor depune recipisa de consemnare

la executorul judecatoresc.

(4) Venitul afectat va servi în mod exclusiv pentru acoperirea

creantei creditorului urmaritor.

(5) Pentru motive temeinice, creditorul poate solicita instantei

reluarea urmaririi înainte de expirarea termenului de 6 luni,

dispozitiile alin. (2) fiind aplicabile în mod corespunzator.

Art. 814. - În cazul când mai multi creditori au început urmariri

asupra aceluiasi imobil, ele se vor conexa de catre instanta, la

Concursul de urmariri imobiliare

cererea oricaruia dintre ei sau a oricaruia dintre executorii

judecatoresti, în conditiile prevazute la art. 644.

Modalitatile de valorificare

Art. 815. - Imobilele urmarite silit se valorifica prin modalitatile de

vânzare prevazute la art. 743-746, care se aplica în mod

corespunzator.

SECTIUNEA a 3-a

Efectele urmaririi

Inopozabilitatea unor drepturi

reale

Art. 816. - Drepturile reale înscrise dupa notarea urmaririi

imobilului în cartea funciara nu vor putea fi opuse creditorului

urmaritor si adjudecatarului, în afara de cazurile expres prevazute

de lege ori de cazul în care creditorul sau adjudecatarul sa

declarat de acord cu acel drept ori debitorul sau tertul dobânditor

a consemnat sumele necesare acoperirii creantelor ce se

urmaresc, inclusiv dobânzile si cheltuielile de executare.

Locatiunea si cesiunea de venituri

Art. 817. - (1) Închirierile sau arendarile, precum si cesiunile de

venituri facute de debitor sau tertul dobânditor dupa data notarii

urmaririi nu vor fi opozabile creditorului urmaritor si

adjudecatarului.

(2) Închirierile sau arendarile anterioare notarii sunt opozabile, în

conditiile legii, atât creditorilor urmaritori, cât si adjudecatarului.

Cu toate acestea, adjudecatarul nu este tinut sa respecte

locatiunea atunci când pretul convenit este mai mic cu o treime

decât pretul pietei sau mai mic fata de cel rezultat din locatiunile

precedente.

(3) Platile de chirii sau arenzi efectuate debitorului urmarit înainte

de scadenta nu pot fi însa opuse creditorilor urmaritori si

adjudecatarului decât daca sunt notate în cartea funciara.

Dispozitiile alin. (2) teza a doua ramân aplicabile.

SECTIUNEA a 4-a

Vânzarea la licitatie publica

§1. Formalitatile premergatoare vânzarii

Procesul-verbal de situatie

Art. 818. - (1) Dupa comunicarea încheierii de încuviintare a

executarii, în vederea identificarii imobilului urmarit si a pretuirii

lui, executorul judecatoresc se va deplasa de îndata la locul unde

este situat acesta si va încheia un proces-verbal de situatie.

Procesul-verbal va cuprinde, pe lânga mentiunile prevazute la art.

828 alin. (1) lit. a)-c), e) si m), descrierea imobilului urmarit,

precum si, daca este cazul, obligatiile fiscale cu privire la imobil si

sumele datorate cu titlu de cota de contributie la cheltuielile

asociatiei de proprietari. În cazul în care se refuza accesul în

imobil ori debitorul lipseste si nu se gaseste nicio persoana care îl

poate reprezenta, executorul va putea apela la concursul fortei

publice, dispozitiile art. 723-725 aplicându-se în mod

corespunzator.

(2) În cazul în care imobilul supus urmaririi nu este înscris în

cartea funciara, executorul judecatoresc va solicita biroului de

cadastru si publicitate imobiliara, în numele debitorului,

deschiderea cartii funciare, în baza unei documentatii cadastrale

întocmite de o persoana autorizata si a titlurilor de proprietate

obtinute, când este cazul, în conditiile art. 650.

Evacuarea debitorului

Art. 819. - În cazul în care debitorul sau tertul dobânditor ocupa el

însusi imobilul urmarit, la cererea creditorului sau a executorului,

instanta de executare va putea, dupa împrejurari, sa ordone

evacuarea sa din imobil, în tot sau în parte, fie de îndata, fie întrun

anumit termen.

Administrarea imobilului urmarit

Art. 820. - (1) Pe data comunicarii încheierii de încuviintare a

executarii, debitorul sau, dupa caz, tertul dobânditor este decazut

din dreptul de a efectua acte de administrare asupra imobilului

urmarit.

(2) Executorul judecatoresc va numi un administrator-sechestru

care sa asigure administrarea imobilului, încasarea veniturilor,

efectuarea cheltuielilor necesare si apararea în litigiile privitoare la

acest bun.

(3) Când debitorul însusi sau tertul dobânditor este

administratorul-sechestru al imobilului urmarit, executorul

judecatoresc îi va preda imobilul cu acest titlu.

Drepturile si obligatiile

administratorului-sechestru

Art. 821. - (1) Administratorul-sechestru este obligat:

a) sa pastreze si sa întretina imobilul urmarit, cu toate accesoriile

lui;

b) sa încaseze chiriile, arenzile si alte venituri;

c) sa plateasca primele de asigurare, impozitele si taxele locale;

d) sa denunte contractele de locatiune existente, cu respectarea

clauzelor contractuale, si sa ceara evacuarea locatarilor;

e) sa încheie, cu încuviintarea instantei de executare, data prin

încheiere, cu citarea partilor, contracte de locatiune pe termen de

cel mult 2 ani;

f) sa culeaga fructele si recoltele si sa le vânda, în conditiile

prevazute la art. 788.

(2) Dispozitiile art. 791 si urmatoarele se aplica în mod

corespunzator si administratorului-sechestru numit în cadrul

acestei proceduri.

Sumele necesare întretinerii

debitorului

Art. 822. - (1) Daca debitorul sau tertul dobânditor nu are alt

mijloc de subzistenta decât veniturile imobilului urmarit, la

cererea acestuia, executorul judecatoresc va fixa prin procesverbal

o cota de cel mult 20% din aceste venituri pentru

întretinerea rezonabila a lui si a familiei sale, pe toata durata

urmaririi.

(2) Împotriva masurii luate de catre executorul judecatoresc, cei

interesati se pot adresa instantei de executare. Instanta va cita

partile în termen scurt, în camera de consiliu, si va hotarî prin

încheiere definitiva.

Distribuirea veniturilor imobilului

Art. 823. - Sumele încasate de administratorul-sechestru se vor

distribui creditorilor, odata cu pretul rezultat din vânzarea

imobilului urmarit.

§ 2. Scoaterea în vânzare a imobilului

Declansarea procedurii de

vânzare

Art. 824. - (1) Daca în termen de 15 zile de la primirea încheierii

de încuviintare a executarii debitorul nu plateste datoria,

executorul judecatoresc va începe procedura de vânzare.

(2) În cazul în care obiectul executarii silite îl formeaza mai multe

bunuri imobile distincte ale debitorului, procedura de vânzare prin

licitatie publica se va îndeplini pentru fiecare bun în parte.

Evaluarea imobilului urmarit

Art. 825. - (1) Executorul judecatoresc va stabili de îndata

valoarea de circulatie a imobilului, luând în considerare valoarea

aratata de creditor în cererea de urmarire, iar daca debitorul este

nemultumit de aceasta valoare sau evaluarea de catre creditor nu

a fost cu putinta, cea stabilita de catre expert, în conditiile

prezentului articol.

(2) Totodata, executorul va cere biroului de cadastru si publicitate

imobiliara sa îi comunice drepturile reale si alte sarcini care

greveaza imobilul urmarit, precum si eventualele drepturi de

preferinta înscrise în folosul altor persoane. Titularii acestor

drepturi vor fi înstiintati despre executare si vor fi citati la

termenele fixate pentru vânzarea imobilului.

(3) Debitorul nemultumit de evaluarea imobilului, aratata în

cererea de executare, poate solicita efectuarea unei expertize, în

termen de 5 zile de la comunicarea încheierii prin care s-a

încuviintat executarea, sub sanctiunea decaderii.

(4) Expertiza poate fi ceruta si de tertul dobânditor, de

coproprietari, în cazul prevazut la art. 812, precum si de creditorii

intervenienti, în termenul aratat la alin. (2).

(5) La cerere se vor alatura toate înscrisurile care pot servi pentru

evaluarea imobilului.

(6) Expertul va fi numit de catre executor prin încheiere

executorie, care va arata si termenul de depunere a raportului de

expertiza, dispozitiile art. 747 alin. (5)-(8) aplicându-se în mod

corespunzator. Încheierea se comunica partilor si expertului.

Creditorul poate depune la dosar înscrisuri în vederea evaluarii

imobilului, daca este cazul.

(7) O alta expertiza nu este admisibila, dar partile pot conveni o

alta valoare.

Stabilirea pretului imobilului si a

valorii altor drepturi

Art. 826. - (1) Executorul va fixa pretul imobilului, care va fi

pretul de pornire a licitatiei, la valoarea stabilita conform art. 825,

prin încheiere definitiva, data fara citarea partilor.

(2) Separat de pretul imobilului se va determina si valoarea

drepturilor de uzufruct, uz, abitatie sau servitute, daca aceste

drepturi au fost intabulate ulterior înscrierii vreunei ipoteci; în

cazul imobilelor înscrise în cartea funciara se va avea în vedere

valoarea acestor drepturi mentionata în cartea funciara, iar daca

nu este înscrisa, ea se va stabili, când este cazul, prin expertiza,

în conditiile aratate la art. 825.

Punerea în vânzare

Art. 827. - (1) În termen de 5 zile de la stabilirea pretului

imobilului, executorul va fixa, prin încheiere definitiva, data cu

citarea în termen scurt a partilor, termenul pentru vânzarea

imobilului ce va fi adus la cunostinta publica prin publicatii de

vânzare.

(2) Termenul stabilit pentru vânzare nu va fi mai scurt de 20 de

zile si nici mai lung de 40 de zile de la afisarea publicatiei de

vânzare la locul unde va avea loc licitatia.

(3) Când se urmareste un imobil înscris în cartea funciara, asupra

caruia exista o înscriere provizorie cu privire la dreptul de

proprietate, în favoarea unui tert, termenul de vânzare nu se va

putea fixa decât dupa radierea înscrierii provizorii.

Publicitatea vânzarii

Art. 828. - (1) Publicatiile de vânzare vor cuprinde urmatoarele

mentiuni:

a) denumirea si sediul organului de executare;

b) numarul dosarului de executare;

c) numele executorului judecatoresc;

d) numele si domiciliul ori, dupa caz, denumirea si sediul

debitorului, ale tertului dobânditor, daca va fi cazul, si ale

creditorului;

e) titlul executoriu în temeiul caruia se face urmarirea imobiliara;

f) identificarea imobilului cu aratarea numarului cadastral sau

topografic si a numarului de carte funciara, precum si descrierea

lui sumara;

g) pretul la care a fost evaluat imobilul;

h) mentiunea, daca va fi cazul, ca imobilul se vinde grevat de

drepturile de uzufruct, uz, abitatie sau servitute, intabulate

ulterior înscrierii vreunei ipoteci, si ca, în cazul în care creantele

creditorilor urmaritori nu ar fi acoperite la prima licitatie, se va

proceda în aceeasi zi la o noua licitatie pentru vânzarea imobilului

liber de acele drepturi. Pretul de la care vor începe aceste licitatii

va fi cel prevazut la art. 835 alin. (6) si (7);

i) ziua, ora si locul vânzarii la licitatie;

j) somatia pentru toti cei care pretind vreun drept asupra

imobilului sa îl anunte executorului înainte de data stabilita pentru

vânzare, în termenele si sub sanctiunile prevazute de lege;

k) somatia catre toti cei care vor sa cumpere imobilul sa se

prezinte la termenul de vânzare, la locul fixat în acest scop, si

pâna la acel termen sa prezinte oferte de cumparare;

l) mentiunea ca ofertantii sunt obligati sa depuna, pâna la

termenul de vânzare, o garantie reprezentând 10% din pretul de

pornire a licitatiei;

m) semnatura si stampila executorului judecatoresc.

(2) Mentiunile aratate la alin. (1) lit. a) si c)-m) sunt prevazute

sub sanctiunea nulitatii.

(3) Publicatia de vânzare se va afisa la sediul organului de

executare si al instantei de executare, la locul unde se afla

imobilul urmarit, la sediul primariei în a carei raza teritoriala este

situat imobilul, precum si la locul unde se desfasoara licitatia,

daca acesta este altul decât locul unde este situat imobilul.

(4) Publicatii în extras, cuprinzând mentiunile prevazute la alin.

(1) lit. a) si c)-m), se vor face, sub sanctiunea nulitatii, într-un

ziar de circulatie nationala, daca valoarea imobilului depaseste

suma de 250.000 lei, sau într-un ziar local, daca nu trece peste

aceasta suma, precum si în ziare, reviste si alte publicatii

existente care sunt destinate vânzarii unor imobile de natura celui

scos la licitatie, inclusiv pe pagini de internet deschise în acelasi

scop.

(5) Cheltuielile de afisare si publicare vor fi avansate de catre

creditorul urmaritor si vor fi preluate din pretul bunurilor urmarite.

(6) Îndeplinirea acestor formalitati se va constata prin proceseverbale

încheiate de executorul judecatoresc.

Comunicarea publicatiilor de

vânzare

Art. 829. - (1) Câte un exemplar din publicatia de vânzare se va

comunica, potrivit dispozitiilor pentru comunicarea si înmânarea

citatiilor:

a) creditorului urmaritor, debitorului sau tertului dobânditor,

precum si coproprietarilor, daca va fi cazul;

b) creditorilor ipotecari înscrisi în cartea funciara, precum si celor

care au înscrieri provizorii sau notari în legatura cu vreun drept

real, daca înscrierile sau notarile sunt anterioare notarii urmaririi.

Comunicarea se va face, pentru creditorii ipotecari, la domiciliul

ales în actul prin care s-a constituit dreptul de ipoteca, iar în lipsa,

la domiciliul sau sediul real;

c) organelor fiscale locale.

(2) În cazul în care se urmareste imobilul unui minor sau al unei

persoane puse sub interdictie judecatoreasca, o copie de pe

publicatia de vânzare a imobilului se comunica si la parchetul de

pe lânga instanta de executare.

Situatia vânzatorului imobilului

urmarit

Art. 830. - (1) Vânzatorul imobilului urmarit, care are, în conditiile

legii, ipoteca legala, precum si dreptul de a cere sau de a declara

rezolutiunea pentru neplata pretului, va fi somat prin publicatie sa

opteze, în scris, în termen de 5 zile de la comunicarea publicatiei,

pentru valorificarea unuia dintre aceste drepturi.

(2) Daca nu a optat în termenul prevazut la alin. (1) pentru

dreptul de a obtine rezolutiunea, vânzatorul se considera decazut

din acest drept si nu mai poate reclama decât creanta garantata

cu ipoteca.

(3) În cazul în care a optat pentru rezolutiune, actiunea în

rezolutiune a vânzarii se face în cadrul contestatiei la executare, în

termen de 15 zile de la expedierea optiunii catre executorul

judecatoresc. În acelasi termen trebuie facuta si declaratia

unilaterala de rezolutiune a vânzarii.

(4) Actiunea în rezolutiune pentru neplata pretului, introdusa

potrivit alin. (3), sau, dupa caz, declaratia unilaterala de

rezolutiune suspenda urmarirea silita a imobilului.

(5) Urmarirea silita a imobilului este de asemenea suspendata si

atunci când actiunea în rezolutiune pentru neplata pretului a fost

introdusa anterior începerii urmaririi silite, cu conditia ca aceasta

sa fi fost notata în cartea funciara. Daca actiunea în rezolutiune

introdusa anterior începerii urmaririi silite nu a fost notata în

cartea funciara, vânzatorul poate, în termenul prevazut la alin.

(1), sa îsi exprime în scris optiunea de a continua ori nu judecata

si sa noteze actiunea în cartea funciara, daca este cazul. Aceste

dispozitii se aplica, în mod corespunzator, si declaratiei unilaterale

de rezolutiune a vânzarii facute înainte de începerea urmaririi

silite.

(6) Dispozitiile prezentului articol se aplica si coschimbasului,

precum si oricarui alt înstrainator care este titularul unei ipoteci

legale asupra imobilului care face obiectul urmaririi silite.

§ 3. Licitatia si adjudecarea imobilului

Locul licitatiei

Art. 831. - Vânzarea se face la sediul organului de executare sau

al instantei de executare ori la locul unde este situat imobilul sau

în orice alt loc, daca se considera ca este mai potrivit pentru buna

valorificare a acestuia. Vânzarea se poate efectua si la sediul

primariei în raza careia este situat imobilul.

Participantii la licitatie

Art. 832. - (1) Poate participa la licitatie orice persoana care este

îndeobste cunoscuta ca fiind solvabila, are capacitate deplina de

exercitiu, precum si capacitatea sa dobândeasca bunul ce se

vinde.

(2) Debitorul nu poate licita nici personal, nici prin persoane

interpuse.

(3) Solvabilitatea, capacitatea si interpunerea sunt lasate la

aprecierea sumara si imediata a executorului judecatoresc, care

poate refuza facând mentiune despre aceasta în procesul-verbal

de licitatie.

(4) Mandatarul va trebui sa prezinte o procura speciala autentica,

care se va pastra la dosarul executarii.

(5) Creditorii urmaritori sau intervenienti nu pot sa adjudece

bunurile oferite spre vânzare la o valoare mai mica de 75% din

pretul de pornire a primei licitatii.

Garantia de participare

Art. 833. - (1) Persoanele care vor sa cumpere imobilul la licitatie

sunt obligate sa depuna la unitatea prevazuta de lege, la

dispozitia executorului judecatoresc, pâna la termenul stabilit

pentru vânzare, o garantie reprezentând 10% din pretul de

începere a licitatiei pentru termenul respectiv. Dovada

consemnarii va fi atasata ofertei de cumparare.

(2) Creditorii urmaritori sau intervenienti nu au obligatia de a

depune garantia prevazuta la alin. (1).

(3) De asemenea, sunt dispensate de garantia prevazuta la alin.

(1) persoanele care, împreuna cu debitorul, au asupra imobilului

urmarit un drept de proprietate comuna pe cote-parti sau sunt

titularii unui drept de preemptiune, dupa caz.

(4) În cazurile prevazute la alin. (2) si (3), daca valoarea creantei

ipotecare sau valoarea cotei-parti a proprietarului nu acopera

cuantumul garantiei prevazute în alin. (1), se va completa

diferenta.

Amânarea licitatiei

Art. 834. - (1) Executorul judecatoresc va amâna vânzarea, din

oficiu sau la cererea partii interesate, daca se constata ca nu au

fost respectate termenele de înstiintare a debitorului sau a tertului

dobânditor ori, dupa caz, cele de efectuare a publicitatii vânzarii.

Pentru noul termen, care nu poate fi mai lung de 20 de zile de la

data fixata pentru prima vânzare, se vor reface formalitatile de

publicitate încalcate, potrivit art. 828.

(2) În toate cazurile, partea interesata, daca a fost prezenta,

poate solicita amânarea vânzarii prin cerere scrisa facuta înainte

de începerea licitatiei, sub sanctiunea decaderii.

Efectuarea licitatiei

Art. 835. - (1) Vânzarea la licitatie se face în mod public. Ea

începe prin citirea de catre executor a publicatiei de vânzare si a

ofertelor primite pâna la acea data.

(2) Licitatia se va tine separat pentru fiecare imobil.

(3) Daca mai multe imobile înscrise în diferite carti funciare sunt

grevate cu aceeasi ipoteca sau imobilul este compus din mai

multe parcele, executorul judecatoresc va putea dispune, la

cererea debitorului sau a creditorului urmaritor, ca vânzarea sa se

faca în acelasi timp pentru mai multe imobile sau separat pentru

fiecare parcela în parte. Executorul judecatoresc va putea dispune

ca vânzarea sa se faca separat pentru o parte determinata din

imobil, dupa efectuarea operatiunii de dezmembrare a imobilului

în cartea funciara, daca aceasta parte nu este suficient

individualizata.

(4) În cazul când imobilele sau parcelele se vând separat, ordinea

vânzarii lor va fi aratata de debitor, iar în lipsa unei asemenea

mentiuni, va fi stabilita de executor.

(5) Executorul va oferi apoi spre vânzare imobilul, prin 3 strigari

succesive, la intervale de timp care sa permita optiuni si

supralicitari, pornind de la pretul oferit care este mai mare decât

cel la care s-a facut evaluarea, potrivit art. 825 alin. (1) sau, în

lipsa unei asemenea oferte, chiar de la acest pret.

(6) Daca imobilul este grevat de vreun drept de uzufruct, uz,

abitatie sau servitute intabulate ulterior înscrierii vreunei ipoteci,

la primul termen de vânzare strigarile vor începe de la pretul cel

mai mare oferit sau, în lipsa, de la cel fixat în publicatie, scazut cu

valoarea acestor drepturi socotita potrivit art. 826 alin. (2).

(7) Daca din cauza existentei drepturilor aratate la alin. (6) nu s-a

putut obtine un pret suficient pentru acoperirea creantelor

ipotecare înscrise anterior, socotite dupa datele din cartea

funciara, executorul judecatoresc va relua în aceeasi zi licitatia

pentru vânzarea imobilului liber de acele drepturi; în acest caz,

strigarile vor începe de la pretul mentionat în publicatia de

vânzare, fara scaderea aratata la alin. (6).

(8) În cazul în care nu este oferit nici pretul la care imobilul a fost

evaluat, vânzarea se va amâna la un alt termen, de cel mult 30 de

zile, pentru care se va face o noua publicatie în conditiile art. 828.

La acest termen, licitatia va începe de la pretul de 75% din pretul

de pornire a primei licitatii. Daca nu se obtine pretul de începere a

licitatiei, la acelasi termen bunul va fi vândut la cel mai mare pret

oferit, dar nu mai putin de 30% din pretul de pornire a primei

licitatii. Vânzarea se va putea face chiar daca se prezinta o singura

persoana care ofera pretul de la care începe licitatia.

(9) Daca nici la a doua licitatie imobilul nu a fost adjudecat, la

cererea creditorului, executorul judecatoresc va putea stabili o

noua licitatie în conditiile prevazute la alin. (8). La termenul astfel

stabilit la alin. (8), licitatia va începe de la pretul de 50% din

pretul de pornire al primei licitatii. Daca nu se obtine acest pret,

bunul va fi vândut, la acest termen, la cel mai mare pret oferit.

Vânzarea se va putea face chiar daca se prezinta o singura

persoana care ofera pretul de pornire al acestei licitatii.

(10) Executorul va tine o lista în care va trece numele persoanelor

care au luat parte la licitatie si sumele pe care le-au oferit.

(11) Executorul va declara adjudecatar persoana care, la termenul

de licitatie, a oferit pretul de vânzare cel mai mare ori, dupa caz,

cel aratat la alin. (6)-(8).

(12) În toate cazurile, la pret egal, va fi preferat cel care are un

drept de preemptiune asupra bunului urmarit.

Procesul-verbal de licitatie

Art. 836. - (1) Executorul va întocmi un proces-verbal despre

desfasurarea si rezultatul fiecarei licitatii, care va cuprinde:

a) locul, data si ora când s-a tinut licitatie;

b) numele executorului judecatoresc;

c) numele, prenumele si domiciliul sau, dupa caz, denumirea si

sediul creditorului, debitorului, tertului dobânditor, daca e cazul, si

ale reprezentantilor lor;

d) numele, prenumele si domiciliul sau, dupa caz, denumirea si

sediul participantilor, cu aratarea sumelor oferite de fiecare;

e) mentiunea ca ofertantii au depus garantie si ca aceea a

adjudecatarului s-a retinut, iar celorlalti le-a fost restituita;

f) numele, prenumele si domiciliul sau, dupa caz, denumirea si

sediul adjudecatarului imobilului, daca este cazul.

(2) Lista prevazuta la art. 835 alin. (10), ofertele de cumparare si

raportul de expertiza, daca va fi cazul, se vor anexa la procesulverbal.

(3) Procesul-verbal va fi semnat de executor, de creditor, de

debitor si de tertul dobânditor, daca sunt prezenti, precum si de

adjudecatar si de alti participanti la licitatie, daca este cazul.

Exercitarea dreptului de

preemptiune

Art. 837. - Daca nu a participat la licitatie, în termen de 8 zile de

la adjudecarea imobilului, cel care este titularul unui drept de

preemptiune va putea sa îsi exercite dreptul, printr-o declaratie

scrisa adresata executorului judecatoresc, sub sanctiunea

decaderii.

Depunerea pretului

Art. 838. - (1) Adjudecatarul imobilului va depune pretul la

dispozitia executorului judecatoresc, în termen de cel mult 30 de

zile de la data vânzarii, tinându-se seama de garantia depusa în

contul pretului.

(2) Cel care si-a exercitat în termen dreptul de preemptiune, este

obligat sa depuna pretul în termen de 15 zile de la data

adjudecarii. Daca însa titularul dreptului de preemptiune nu

depune pretul în acest termen, este decazut din dreptul de

preemptiune, iar vânzarea ramânând pe seama adjudecatarului,

urmeaza ca pretul sa fie depus de acesta în termenul prevazut la

alin. (1).

(3) Când adjudecatar este un creditor, el poate depune creanta sa

în contul pretului, fiind obligat, daca este cazul, sa depuna

diferenta de pret în termenul prevazut la alin. (1). Daca exista alti

creditori care au un drept de preferinta în conditiile art. 854 si

856, el va depune pâna la concurenta pretului de adjudecare si

suma necesara pentru plata creantelor lor, în masura în care

acestea nu sunt acoperite prin diferenta de pret.

Nedepunerea pretului.

Reluarea licitatiei

Art. 839. - (1) Daca adjudecatarul nu depune pretul în termenul

prevazut la art. 838 alin. (1), imobilul se va scoate din nou în

vânzare în contul acestuia, la pretul de începere a licitatiei la care

bunul a fost adjudecat, el fiind obligat sa plateasca cheltuielile

prilejuite de noua licitatie si eventuala diferenta de pret.

Adjudecatarul va putea sa achite la termenul de licitatie pretul

oferit initial, caz în care va fi obligat numai la plata cheltuielilor

cauzate de noua licitatie.

(2) Daca la noul termen de licitatie imobilul nu a fost vândut,

fostul adjudecatar este obligat sa plateasca toate cheltuielile

prilejuite de urmarirea imobilului.

(3) Suma datorata potrivit alin. (1) si (2) de fostul adjudecatar se

stabileste de executor prin procesul-verbal de licitatie, care

constituie titlu executoriu. Aceasta suma se va retine cu precadere

din garantia depusa.

Restituirea garantiilor

Art. 840. - Dupa adjudecarea imobilului catre unul dintre

participantii la licitatie, potrivit art. 835, executorul, la cerere, va

dispune restituirea garantiilor depuse de ceilalti participanti,

procedând, când este cazul, potrivit dispozitiilor art. 839 alin. (3).

Plata pretului în rate

Art. 841. - La cererea adjudecatarului, executorul judecatoresc, cu

acordul creditorului, când acesta nu este adjudecatar, precum si a

debitorului pentru partea din pret care depaseste valoarea

creantei, poate stabili plata pretului în rate, cu dobânda legala

aferenta, numarul acestora, cuantumul si data scadentei lor,

precum si suma care se plateste de îndata drept avans.

Actul de adjudecare

Art. 842. - Dupa plata integrala a pretului sau a avansului

prevazut la art. 841, executorul, pe baza procesului-verbal de

licitatie, va întocmi actul de adjudecare, care va cuprinde

urmatoarele mentiuni:

a) denumirea si sediul organului de executare;

b) numele executorului judecatoresc;

c) numarul si data procesului-verbal de licitatie;

d) numele, prenumele si domiciliul sau, dupa caz, denumirea si

sediul debitorului, tertului dobânditor si ale adjudecatarului;

e) pretul la care s-a vândut si modalitatea de achitare în cazul în

care vânzarea sa facut cu plata în rate;

f) mentiunea, daca este cazul, ca imobilul s-a vândut grevat de

drepturile de uzufruct, uz, abitatie sau servitute ori, dupa caz,

liber de aceste drepturi, în conditiile prevazute la art. 835 alin. (6)

si (7);

g) datele de identificare ale imobilului cu aratarea numarului

cadastral sau topografic si a numarului de carte funciara, precum

si datele de identificare ale fostului proprietar;

h) mentiunea ca actul de adjudecare, învestit cu formula

executorie, este titlu de proprietate si ca poate fi înscris în cartea

funciara, precum si a faptului ca, pentru adjudecatar constituie

titlu executoriu împotriva debitorului sau tertului dobânditor, daca

imobilul se afla în posesia acestuia din urma, sau împotriva

oricarei persoane care poseda ori detine în fapt, fara niciun titlu,

imobilul adjudecat;

i) mentiunea ca, pentru creditor, actul de adjudecare, învestit cu

formula executorie, constituie titlu executoriu împotriva

adjudecatarului care nu plateste diferenta de pret, în cazul în care

vânzarea s-a facut cu plata pretului în rate;

j) data întocmirii, semnatura si stampila executorului

judecatoresc, precum si semnatura adjudecatarului.

Predarea si comunicarea actului

de adjudecare

Art. 843. - (1) Un exemplar de pe actul de adjudecare se va preda

adjudecatarului spre a-i servi ca titlu de proprietate provizoriu, iar

altul va fi comunicat din oficiu biroului de cadastru si publicitate

imobiliara pentru a fi înscris provizoriu în cartea funciara, pe

cheltuiala adjudecatarului.

(2) Daca adjudecatarul va cere sa fie numit administratorsechestru

al imobilului adjudecat, executorul îl va numi si trimite

în posesie în aceasta calitate, prin încheiere, data fara citarea

partilor, care nu este supusa niciunei cai de atac.

Contestarea actului de

adjudecare

Art. 844. - (1) În termen de o luna de la data înscrierii provizorii

în cartea funciara, debitorul sau tertul dobânditor, creditorii

urmaritori si orice alta persoana interesata, dupa mentiunile

cartilor funciare, vor putea ataca actul de adjudecare, pe cale de

contestatie la executare. Contestatia suspenda eliberarea sau,

dupa caz, distribuirea pretului.

(2) Daca actul de adjudecare este anulat, executorul va continua

urmarirea de la actul desfiintat si va solicita din oficiu ca înscrierea

provizorie prevazuta la art. 843 alin. (1) sa fie radiata.

(3) Sumele consemnate se vor restitui adjudecatarului, iar

calitatea acestuia de administrator-sechestru al imobilului urmarit

înceteaza.

Învestirea cu formula executorie

a actului de adjudecare

Art. 845. - (1) Daca nu s-a facut contestatie în termenul aratat la

art. 844 alin. (1) sau daca aceasta a fost respinsa prin hotarâre

definitiva, la cererea adjudecatarului, actul de adjudecare se va

învesti cu formula executorie de catre instanta de executare si

acesta va fi pus în posesia imobilului adjudecat, de catre executor,

cu exceptia cazului în care a fost pus anterior în posesie, potrivit

art. 843 alin. (2).

(2) Odata cu învestirea cu formula executorie, instanta de

executare va dispune din oficiu, prin aceeasi hotarâre, ca dreptul

de proprietate al adjudecatarului sa fie intabulat în cartea

funciara, chiar în cazul în care adjudecatar este însusi tertul

dobânditor care avea deja dreptul înscris în cartea funciara.

(3) În cazul în care imobilul a fost vândut cu plata pretului în rate,

instanta de executare va dispune, prin aceeasi încheiere, si

înscrierea în cartea funciara a interdictiei de înstrainare si de

grevare a imobilului pâna la plata integrala a pretului si a dobânzii

corespunzatoare.

(4) Instanta de executare va preda totodata creditorului urmaritor

un exemplar al actului de adjudecare învestit cu formula

executorie, care îi va servi drept titlu executoriu împotriva

cumparatorului, daca acesta nu plateste diferenta de pret.

SECTIUNEA a 5-a

Efectele adjudecarii

Transmiterea proprietatii

imobilului

Art. 846. - (1) Prin adjudecarea imobilului adjudecatarul devine

proprietar. De la aceasta data, adjudecatarul are dreptul la fructe

si venituri, datoreaza dobânzile pâna la plata integrala a pretului

si suporta toate sarcinile imobilului.

(2) Prin intabulare, adjudecatarul dobândeste dreptul de a dispune

de imobilul cumparat, potrivit regulilor de carte funciara.

(3) De la data intabularii, imobilul ramâne liber de orice ipoteci

sau alte sarcini privind garantarea drepturilor de creanta, creditorii

putându-si realiza aceste drepturi numai din pretul obtinut. Daca

pretul de adjudecare se plateste în rate, sarcinile se sting la plata

ultimei rate.

(4) Ipotecile si celelalte sarcini reale, precum si drepturile reale

intabulate dupa notarea urmaririi în cartea funciara se vor radia

din oficiu, cu exceptia celor pentru care adjudecatarul ar conveni

sa fie mentinute; de asemenea, vor fi radiate din oficiu drepturile

reale intabulate ulterior înscrierii vreunei ipoteci, daca vânzarea sa

facut în conditiile prevazute la art. 835 alin. (7), toate notarile

facute cu urmarirea silita, interdictia de înstrainare sau de

grevare, daca exista, cu exceptia celei prevazute la art. 845 alin.

(3), precum si promisiunea de a încheia un contract viitor, daca

pâna la data adjudecarii beneficiarul promisiunii nu si-a înscris în

cartea funciara dreptul dobândit în temeiul contractului care a

facut obiectul acesteia.

(5) Daca imobilul a fost adjudecat cu plata pretului în rate,

adjudecatarul nu îl va putea înstraina sau greva, fara încuviintarea

creditorilor urmaritori, înainte de plata integrala a pretului.

Viciile ascunse si leziunea

Art. 847. - (1) În cazul vânzarii silite la licitatie publica nu exista

garantie contra viciilor ascunse.

(2) Aceasta vânzare nu poate fi atacata nici pentru leziune.

Mentinerea sau încetarea unor Art. 848. - (1) Locatiunea si celelalte acte juridice privitoare la

contracte imobilul adjudecat ramân în fiinta sau, dupa caz, înceteaza,

potrivit dispozitiilor art. 817 alin. (1) si (2).

(2) Platile facute înainte de scadenta de catre locatar sau alte

persoane interesate sunt supuse dispozitiilor art. 817 alin. (3).

SECTIUNEA a 6-a

Dispozitii speciale

Stingerea actiunilor contra

adjudecatarului

Art. 849. - (1) Orice cerere de evictiune, totala sau partiala,

privind imobilul adjudecat este definitiv stinsa.

(2) În cazul imobilelor înscrise pentru prima data în cartea

funciara, în conditiile art. 818 alin. (2), cererea de evictiune se va

prescrie în termen de 3 ani de la data înscrierii actului de

adjudecare în cartea funciara. Aceasta prescriptie curge si

împotriva minorilor si persoanelor puse sub interdictie

judecatoreasca.

Suspendarea împartelii pretului

Art. 850. - (1) În cazul în care cererea de evictiune prevazuta la

art. 849 alin. (2) este introdusa înainte de împarteala pretului din

adjudecare, instanta de executare, la solicitarea adjudecatarului,

va putea sa suspende împarteala pretului, cu sau fara cautiune,

pâna la judecarea definitiva a cererii de evictiune.

(2) Când cererea de evictiune va fi facuta dupa împarteala

pretului adjudecarii, se va urma procedura de drept comun.

Actiunea în regres

Art. 851. - (1) Daca a fost evins total sau partial, adjudecatarul îl

poate actiona pe debitorul urmarit pentru a fi despagubit.

(2) În masura în care nu se poate îndestula de la debitor,

adjudecatarul îi poate actiona pe creditorii care au încasat pretul

de adjudecare, în limita sumei încasate de acestia.

Desfiintarea masurilor asiguratorii

sau de executare

Art. 852. - (1) În tot cursul urmaririi silite si pâna la expirarea

termenului prevazut la art. 844 alin. (1), debitorul ori alta

persoana interesata poate obtine desfiintarea masurilor

asiguratorii sau de executare, consemnând la dispozitia

creditorului urmaritor întreaga valoare a creantei, cu toate

accesoriile si cheltuielile de executare.

(2) Dispozitiile art. 740 si 741 se aplica în mod corespunzator.

(3) În cazul în care cererea este admisa, instanta sau, dupa caz,

executorul judecatoresc va dispune si eliberarea sumei în mâinile

creditorului.

CAPITOLUL III

Eliberarea si distribuirea sumelor realizate prin urmarirea silita

SECTIUNEA 1

Dispozitii generale

Eliberarea sumei

Art. 853. - Daca exista un singur creditor urmaritor, dupa

retinerea cheltuielilor de executare, când este cazul, suma de bani

realizata prin urmarirea silita se elibereaza acestuia pâna la

acoperirea integrala a drepturilor sale, iar suma ramasa

disponibila se preda debitorului.

Rangul creantelor cu preferinta

generala

Art. 854. - (1) În cazul în care urmarirea silita a fost pornita de

mai multi creditori sau când, pâna la eliberarea sau distribuirea

sumei rezultate din executare, au depus si alti creditori titlurile

lor, executorul judecatoresc procedeaza la distribuirea sumei

potrivit urmatoarei ordini de preferinta, daca legea nu prevede

altfel:

a) creantele reprezentând cheltuieli de judecata, pentru masuri

asiguratorii sau de executare silita, pentru conservarea bunurilor

al caror pret se distribuie, precum si orice alte cheltuieli facute în

interesul comun al creditorilor;

b) cheltuielile de înmormântare a debitorului, în raport cu conditia

si starea acestuia;

c) creantele reprezentând salarii si alte datorii asimilate acestora,

pensiile, sumele cuvenite somerilor, potrivit legii, ajutoarele

pentru întretinerea si îngrijirea copiilor, pentru maternitate, pentru

incapacitate temporara de munca, prevenirea îmbolnavirilor,

refacerea sau întarirea sanatatii, ajutoarele de deces, acordate în

cadrul asigurarilor sociale, precum si creantele reprezentând

obligatia de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vatamarea

integritatii corporale sau a sanatatii;

d) creantele rezultând din obligatia legala de întretinere, alocatii

pentru copii sau obligatia de plata a altor sume periodice destinate

asigurarii mijloacelor de existenta;

e) creantele fiscale provenite din impozite, taxe, contributii si din

alte sume stabilite potrivit legii, datorate bugetului de stat,

bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetelor locale si bugetelor

fondurilor speciale;

f) creantele rezultând din împrumuturi acordate de stat;

g) creantele reprezentând despagubiri pentru repararea pagubelor

pricinuite proprietatii publice prin fapte ilicite;

h) creantele rezultând din împrumuturi bancare, din livrari de

produse, prestari de servicii sau executari de lucrari, precum si din

chirii sau arenzi;

i) creantele reprezentând amenzi cuvenite bugetului de stat sau

bugetelor locale;

j) alte creante.

(2) În cazul creantelor care au aceeasi ordine de preferinta, daca

legea nu prevede altfel, suma realizata se repartizeaza între

creditori proportional cu creanta fiecaruia.

Declararea creantelor statului

Art. 855. - (1) În termen de 15 zile de la începerea executarii

silite, potrivit legii, orice creditor poate cere statului sau unitatilor

administrativ-teritoriale sa declare creantele lor privilegiate.

Aceasta cerere va fi înscrisa în registrele de publicitate numai daca

se depune dovada notificarii facute organelor fiscale teritoriale.

(2) În termen de 30 de zile de la notificare, statul sau unitatea

administrativ-teritoriala trebuie sa declare si sa înscrie valoarea

creantei sale.

(3) Nerespectarea obligatiei prevazute la alin. (1) are ca efect

pierderea preferintei în raport cu creditorii care au solicitat

declaratia.

Rangul creantelor garantate

Art. 856. - Daca exista creditori care, asupra bunului vândut, au

drepturi de gaj, ipoteca sau alte drepturi de preferinta conservate,

în conditiile prevazute de lege, la distribuirea sumei rezultate din

vânzarea bunului, creantele lor vor fi platite înaintea creantelor

prevazute la art. 854 alin. (1) lit. c).

Rangul creantelor accesorii

Art. 857. - Dobânzile si penalitatile sau alte asemenea accesorii

ale creantei principale vor urma ordinea de preferinta a acestei

creante.

SECTIUNEA a 2-a

Distribuirea sumei rezultate din vânzarea bunurilor urmarite

Termenul de depunere a titlurilor

de creanta

Art. 858. - (1) Daca exista mai multi creditori urmaritori sau

intervenienti, suma rezultata din vânzare se distribuie acestora

potrivit ordinii de preferinta prevazute la art. 854-857.

(2) În acest scop, dupa depunerea sau consemnarea sumei

rezultate din vânzare ori, dupa caz, de la data când adjudecarea

imobilului urmarit a devenit definitiva, executorul va fixa de

urgenta un termen de 10 zile pentru depunerea titlurilor de

creanta.

(3) Debitorul, creditorii urmaritori, organele fiscale locale, custozii,

administratorul-sechestru, adjudecatarul si titularii drepturilor si

sarcinilor stinse prin adjudecare, despre care executorul a luat

cunostinta în conditiile art. 730 ori art. 825 alin. (2), vor fi

înstiintati din oficiu despre fixarea acestui termen, potrivit

dispozitiilor privitoare la comunicarea si înmânarea citatiilor.

(4) Termenul se va afisa la sediul executorului judecatoresc si la

cel al instantei de executare cu cel putin 5 zile înainte de termenul

fixat pentru depunerea titlurilor de creanta. Afisarea va fi

constatata printr-un proces-verbal care se va depune la dosar.

(5) Dupa expirarea termenului aratat la alin. (4), niciun creditor

nu va mai putea lua parte la distribuirea sumei obtinute din

urmarire.

Depunerea titlurilor de creanta

Art. 859. - (1) În vederea participarii la distribuire, toti creditorii

interesati vor trebui sa depuna la sediul executorului judecatoresc,

în termenul prevazut la art. 858 alin. (4), titlurile de creanta în

original, care nu au fost înca depuse, aratând în mod distinct

capitalul, dobânzile si cheltuielile ce le sunt datorate, precum si,

daca va fi cazul, drepturile de preferinta neînscrise în cartea

funciara sau în alte registre publice.

(2) Reprezentantul fiscului va depune înscrisurile doveditoare ale

creantelor statului sau unitatilor administrativ-teritoriale la sediul

executorului judecatoresc.

(3) Creditorii care au înfiintat masuri asiguratorii asupra bunurilor

urmarite, pentru a participa la distribuire, vor depune copii

certificate de pe actiune si de pe actul constatator al înfiintarii

masurii asiguratorii.

Creantele periodice

Art. 860. - (1) În cazul în care unul dintre titlurile depuse de

creditorii urmaritori contine obligatia debitorului de a plati o suma

de bani în mod periodic, iar bunurile ramase în patrimoniul

debitorului dupa efectuarea executarii sau veniturile sale nu

asigura plata în viitor a ratelor datorate, suma alocata creditorului

se va stabili prin acordul partilor, care va prevedea si modul de

fructificare a acesteia, iar în lipsa unui acord, executorul va

constata acest fapt printr-un proces-verbal semnat de el si de

toate partile prezente. În acest din urma caz, partea interesata va

putea sesiza instanta de executare în circumscriptia careia se face

executarea pentru a stabili suma alocata creditorului, în termen de

15 zile de la încheierea procesului-verbal, daca a fost prezenta,

sau de la comunicarea acestuia de catre executor, daca a lipsit.

(2) Daca partile nu se înteleg, instanta de executare va stabili,

prin încheiere, suma cu care creditorul va participa la distribuirea

sumelor realizate prin urmarire, precum si modul de fructificare a

acesteia, astfel încât ratele datorate sa fie platite cu precadere din

dobânzile încasate, iar daca acestea sunt insuficiente, se vor

imputa asupra capitalului. Încheierea se da cu citarea în termen

scurt a partilor si este supusa numai apelului.

(3) În cazul în care niciuna din parti nu sesizeaza instanta de

executare în termenul aratat la alin. (1), executorul judecatoresc

va solicita acesteia stabilirea sumei alocate creditorului, cu

respectarea dispozitiilor alin. (2).

(4) Daca debitorul a decedat si se constata ca, în raport cu

numarul mostenitorilor, locul unde acestia se gasesc, modul în

care s-a facut împarteala mostenirii sau cu alte asemenea

împrejurari, plata în rate a creantelor este greu de realizat,

instanta poate, la cererea creditorului, sa procedeze potrivit alin.

(1), stabilind suma ce se cuvine creditorului, precum si partea din

aceasta pe care o va plati fiecare mostenitor în parte.

Încetarea curgerii dobânzilor

Art. 861. - De la data fixata pentru depunerea titlurilor de creanta,

dobânzile creantelor creditorilor urmaritori trecute în proiectul de

distribuire înceteaza de a mai fi în sarcina debitorului urmarit,

chiar în caz de conventie contrara. Daca institutia de credit la care

s-au depus ori consemnat aceste sume plateste dobânzi, creditorii

nu vor avea drept decât la dobânzile ce se platesc de institutia de

credit la care s-au depus ori consemnat acele sume.

Interdictia popririi

Art. 862. - (1) Sumele rezultate din valorificarea bunurilor

urmarite si cele consemnate la dispozitia executorului nu pot fi

poprite de catre creditorii debitorului sau ai adjudecatarului.

(2) Se va putea înfiinta poprire numai asupra sumelor atribuite

creditorilor sau debitorului prin procesul-verbal de distribuire.

Întocmirea proiectului de

distribuire

Art. 863. - (1) În termen de 5 zile de la expirarea termenului

pentru depunerea titlurilor de creanta, executorul va întocmi

proiectul de distribuire a sumelor, potrivit ordinii de preferinta

prevazute la art. 854-857, iar daca printre creditorii urmaritori si

intervenienti se afla si creditori care au intervenit tardiv, dupa

expirarea termenului prevazut la art. 681, creantele acestora vor

fi alocate asupra partii din suma ramasa dupa îndestularea

drepturilor creditorilor urmaritori si a celor care au intervenit în

timp util.

(2) În cazul în care imobilele grevate de o ipoteca colectiva au fost

vândute împreuna, creanta garantata cu o astfel de ipoteca va fi

repartizata, la cererea creditorilor cu rang posterior, asupra

imobilelor adjudecate, proportional cu pretul obtinut pentru fiecare

imobil în parte, iar daca sunt creante ipotecare anterioare,

proportional cu restul de pret ce a ramas de la fiecare imobil,

dupa ce s-au acoperit creantele cu rang anterior ipotecii colective.

(3) Creantele cu termen si cele conditionale vor fi repartizate dupa

rangul lor, ca si cum ar fi pure si simple, cu mentiunea ca ele vor

fi platite numai potrivit regulilor prevazute la art. 870 si 871.

(4) Creantele care nu pot fi valorificate decât dupa executarea

bunurilor unui codebitor principal vor fi trecute ca socotite sub

conditie suspensiva.

(5) Titularii drepturilor de uzufruct, uz, abitatie si servitute, stinse

prin adjudecare, vor fi trecuti în ordinea înscrierii cu valoarea

acestor drepturi înscrise în cartea funciara, iar daca nu este

înscrisa, cu valoarea determinata potrivit art. 826 alin. (2), care

poate fi contestata în conditiile art. 864 alin. (2).

(6) Creditorul unei rente pe viata sau altei creante periodice va fi

trecut în ordinea înscrierii în cartea funciara, cu o suma ale carei

dobânzi anuale sa fie suficiente pentru a asigura plata ratelor

rentei.

Afisarea proiectului de distribuire

Art. 864. - (1) Proiectul de distribuire va fi comunicat debitorului

si creditorilor care si-au depus titlurile de creanta, potrivit

dispozitiilor privitoare la comunicarea si înmânarea citatiilor.

(2) Ei vor fi citati cu mentiunea expresa ca, sub sanctiunea

decaderii, în termen de 5 zile de la data comunicarii, pot formula,

în scris, obiectiuni la proiectul de distribuire.

(3) În lipsa obiectiunilor în termenul aratat la alin. (2), proiectul

de distribuire devine definitiv.

(4) În caz de obiectiune, executorul va convoca în scris debitorul

si toti creditorii în vederea unei eventuale concilieri, care va avea

loc la sediul executorului în termen de cel mult 15 zile de la data

primirii ultimei contestatii.

Încercarea de conciliere. Efectele

Art. 865. - (1) Daca la termenul fixat în vederea concilierii,

debitorul sau creditorii care au formulat obiectiuni nu mai staruie

în mentinerea lor sau se ajunge la un acord privind modul de

distribuire, executorul va lua act de acordul realizat si va dispune

repartizarea sumelor potrivit acestei întelegeri, care va fi

consemnata într-un proces-verbal semnat de executor si de toate

persoanele prezente.

(2) Daca nu se ajunge la un acord, iar cei care au formulat

obiectiuni staruie în mentinerea lor, executorul va încheia un

proces-verbal în care va consemna obiectiile celor prezenti,

semnat de el si de cei prezenti.

(3) Cel nemultumit de proiectul de distribuire poate introduce

contestatie în termen de 5 zile de la data întocmirii procesuluiverbal

aratat la alin. (2). Contestatia suspenda de drept plata

creantei sau a partii din creanta contestata. La primul termen la

care partile au fost legal citate, instanta este obligata sa se

pronunte asupra mentinerii sau, dupa caz, a înlaturarii

suspendarii. Instanta se pronunta prin încheiere care poate fi

atacata separat numai cu apel în termen de 5 zile de la

pronuntare. Apelul suspenda executarea încheierii atacate.

(4) Debitorul sau creditorii care nu s-au prezentat la termenul

aratat la alin. (1) sunt considerati ca au renuntat la obiectiunile

formulate, fiind decazuti din dreptul de a face contestatie la

executare.

Solutionarea contestatiilor

Art. 866. - (1) Toate contestatiile formulate împotriva proiectului

de distribuire se judeca de instanta de executare, printr-o singura

hotarâre, de urgenta si cu precadere, cu citarea în termen scurt a

partilor. Hotarârea poate fi atacata numai cu apel în termen de 5

zile de la comunicare.

(2) Contestatorul a carui cerere a fost respinsa va raspunde fata

de creditori pentru dobânzile ce trec peste acelea prevazute la art.

861 si pentru toate prejudiciile cauzate de întârzierea la plata a

sumelor cuvenite.

Îndreptarea erorilor de calcul si a

greselilor materiale

Art. 867. - Erorile de calcul si alte greseli materiale se vor îndrepta

de executor, din oficiu ori la cerere, facându-se mentiune despre

aceasta în încheierea prin care se dispune eliberarea sau, dupa

caz, distribuirea sumei.

SECTIUNEA a 3-a

Plata sumei rezultate din urmarirea silita

Conditiile

Art. 868. - (1) Daca prin lege nu se dispune altfel, plata sumei

rezultate din executare se poate dispune numai dupa expirarea

termenului de depunere a titlurilor de creanta ori, dupa caz, la

data expirarii termenului de formulare a obiectiunilor împotriva

proiectului de distribuire.

(2) Executorul se va pronunta asupra platii sumei aratate la alin.

(1) prin încheiere executorie, data fara citarea partilor.

(3) Suma ramasa se va elibera debitorului.

Efectuarea platilor

Art. 869. - (1) Platile vor fi efectuate de catre unitatea la care au

fost depuse sau consemnate sumele rezultate din urmarire, pe

baza unei dispozitii de plata trimise de executorul judecatoresc.

(2) Dovada efectuarii platii va fi comunicata executorului, care o

va pastra la dosarul executarii.

Plata creantelor afectate de

termen

Art. 870. - Daca creanta este afectata de un termen suspensiv,

aceasta se va plati chiar daca termenul nu s-a împlinit. Când o

astfel de creanta este fara dobânda, plata înainte de termen nu se

va face decât daca se scade dobânda cuvenita pâna la împlinirea

termenului. Daca însa creditorul nu este de acord sa se faca

scaderea, creanta sa se va consemna la unitatea prevazuta de

lege, pentru a fi eliberata la împlinirea termenului.

Plata creantelor conditionale

Art. 871. - (1) Atunci când conditia este rezolutorie, nu se va

putea elibera creditorului suma cuvenita, decât daca acesta va da

o cautiune sau va constitui o ipoteca în favoarea celor care ar

trebui sa se foloseasca de aceasta suma în cazul îndeplinirii

conditiei.

(2) Daca însa conditia este suspensiva, suma cuvenita creditorului

va fi distribuita creditorilor care vin dupa acesta, daca acestia vor

da o cautiune sau vor constitui o ipoteca pentru a garanta

restituirea sumei primite în caz de îndeplinire a conditiei.

(3) În cazul în care creditorii prevazuti la alin. (1) si (2) nu dau o

cautiune sau nu constituie o ipoteca, suma se va consemna la

unitatea prevazuta de lege pâna la îndeplinirea conditiei rezolutorii

sau suspensive.

Plata creantelor contestate

Art. 872. - (1) Sumele corespunzatoare creantelor contestate sau

acelora pentru care s-au înfiintat masuri asiguratorii, precum si

cele reclamate în conditiile prevazute la art. 682 alin. (6), dar

nerecunoscute, în tot sau în parte, de debitor, vor fi consemnate

spre a fi platite ulterior.

(2) Dupa ramânerea definitiva a hotarârii de solutionare a

contestatiei sau a celei date asupra actiunii pe baza careia s-a

înfiintat masura asiguratorie, executorul, la cererea debitorului

sau a creditorului interesat, va dispune, potrivit hotarârii

respective, fie eliberarea sumelor corespunzatoare creantei

contestate ori alocate pe baza de masura asiguratorie, fie

distribuirea lor, în conditiile legii, între creditorii ramasi

neîndestulati. Suma ramasa se va elibera debitorului.

(3) Daca suma reclamata a fost pastrata pentru obtinerea de catre

creditorii intervenienti a titlurilor executorii necesare, în conditiile

prevazute la art. 682 alin. (6), executorul, la cererea uneia dintre

parti sau chiar din oficiu, va cita debitorul, creditorul urmaritor si

creditorii intervenienti, cu exceptia celor îndestulati integral, si,

dupa ascultarea celor prezenti, va dispune eliberarea sumei

retinute în contul creditorilor intervenienti care au obtinut între

timp un titlu executoriu. Înfatisarea partilor interesate va putea fi

dispusa, la cererea oricaruia dintre creditori, si înainte de

expirarea termenului legal pentru obtinerea titlului executoriu, în

afara de cazul în care mai exista alti creditori care urmeaza sa

obtina titlul executoriu. Suma ramasa se va elibera debitorului.

Plata creantelor periodice

Art. 873. - (1) Suma alocata creditorului unei creante periodice va

fi întrebuintata în vederea fructificarii ei, pentru asigurarea platii

ratelor, în modul convenit de partile interesate, iar în lipsa unui

acord, în modul în care se va hotarî de instanta de executare, la

sesizarea partii interesate sau, în lipsa, a executorului

judecatoresc, în conditiile prevazute la art. 860.

(2) Daca dobânzile sumei alocate vor fi mai mici decât ratele

datorate, diferenta se va întregi prin preluare din capital.

(3) Dupa stingerea, din orice motive, a obligatiei de plata, suma

ramasa va fi distribuita creditorilor ramasi neîndestulati sau

eliberata debitorului.

Predarea titlurilor de creanta

Art. 874. - (1) Titlurile creantelor platite integral vor fi eliberate

creditorilor, cu mentiunea stingerii totale a datoriei, iar debitorului

i se va remite un certificat constatator al stingerii integrale a

acelor creante.

(2) Titlurile creantelor platite partial vor fi eliberate creditorilor cu

mentiunea partii platite.

Închiderea procedurii

Art. 875. - (1) Dupa predarea titlurilor, executorul, prin încheiere

data fara citarea partilor, constata încetarea urmaririi silite si

dispune închiderea dosarului.

(2) Creditorii care nu au fost îndestulati pot cere însa reluarea

urmaririi silite, în conditiile legii, sau efectuarea unei noi urmariri

asupra altor bunuri ale debitorului, daca este cazul.

Sumele neridicate

Art. 876. - Sumele consemnate si neridicate în termen de 5 ani de

la data comunicarii încheierii prin care s-a aprobat distribuirea

acestora se fac venit la bugetul local, dispozitiile art. 769

aplicându-se în mod corespunzator.

TITLUL III

Executarea silita directa

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

Modul de executare

Art. 877. - (1) În cazul în care obligatia debitorului prevazuta în

titlul executoriu consta în lasarea posesiei unui bun, în predarea

unui bun sau a folosintei acestuia ori în evacuarea debitorului

dintr-o locuinta sau dintr-o alta incinta, în desfiintarea unei

constructii, plantatii sau a altei lucrari ori în îndeplinirea oricarei

alte activitati stabilite pentru realizarea drepturilor creditorului, iar

debitorul nu executa de bunavoie obligatia sa în termenul

prevazut în somatie, executorul sau, dupa caz, creditorul, în

raport cu împrejurarile cauzei si natura obligatiei ce se executa, va

proceda fie la executarea silita, fie va sesiza instanta de executare

în vederea aplicarii unei amenzi judiciare.

(2) Atribuirea prin hotarâre judecatoreasca a unui imobil sau

obligatia de a-l preda, al lasa în posesie ori în folosinta, dupa caz,

cuprinde si obligatia de evacuare a imobilului, daca legea nu

prevede în mod expres altfel.

Art. 878. - La cererea creditorului, daca se justifica o nevoie

urgenta sau exista pericol ca debitorul sa se sustraga de la

urmarire, sa ascunda, sa distruga ori sa deterioreze bunurile ce

Executarea fara somatie

trebuie predate, instanta va putea sa dispuna, prin încheierea de

încuviintare a executarii silite, ca executarea silita sa se faca de

îndata fara somatie.

Procesul-verbal de îndeplinire a

executarii

Art. 879. - (1) Despre îndeplinirea executarii obligatiilor prevazute

în prezentul capitol, executorul va încheia un proces-verbal în

conditiile art. 669, stabilind totodata cheltuielile de executare pe

care urmeaza sa le plateasca debitorul.

(2) Procesul-verbal va fi predat partilor interesate, iar un

exemplar va fi pastrat la dosarul executarii.

(3) Procesul-verbal constituie titlu executoriu în privinta

cheltuielilor de executare, stabilite în sarcina debitorului.

Imposibilitatea predarii silite a

bunului

Art. 880. - În cazul în care predarea silita a unui bun a devenit

imposibila din cauza distrugerii, ascunderii sau deteriorarii

acestuia ori a altor asemenea împrejurari, executorul va

consemna aceasta într-un proces-verbal întocmit în conditiile art.

879 si totodata va dispune, prin încheiere, încetarea executarii

silite.

Obligarea debitorului la plata

contravalorii bunului

Art. 881. - (1) Daca în titlul executoriu nu s-a stabilit ce suma

urmeaza a fi platita ca echivalent al valorii lucrului în cazul

imposibilitatii predarii acestuia, instanta de executare, la cererea

creditorului, va stabili aceasta suma prin hotarâre data cu citarea

partilor.

(2) Hotarârea este executorie si este supusa numai apelului.

Suspendarea executarii acestei hotarâri nu se va putea obtine

decât cu consemnarea sumei stabilite. Dispozitiile art. 740 si 741

sunt aplicabile în mod corespunzator.

(3) Pe baza cererii prevazute la alin. (1), creditorul va putea

înfiinta masuri asiguratorii.

CAPITOLUL II

Predarea silita a bunurilor mobile

Înstiintarea debitorului

Art. 882. - Daca partea obligata sa predea un bun mobil,

determinat prin calitate si cantitate, nu îsi îndeplineste obligatia în

termen de 24 de ore de la comunicarea încheierii de încuviintare a

executarii, predarea lui se va face prin executare silita.

Efectuarea executarii silite

Art. 883. - În vederea executarii silite a obligatiei prevazute la art.

882, executorul judecatoresc va ridica bunul urmarit de la debitor

sau de la persoana la care se afla, punându-l pe creditor în

drepturile sale, stabilite prin titlul executoriu.

Procesul-verbal de constatare

Art. 884. - Executorul judecatoresc va încheia, în conditiile art.

879, un proces-verbal despre îndeplinirea executarii, stabilind

totodata cheltuielile de executare pe care urmeaza sa le plateasca

debitorul.

CAPITOLUL III

Predarea silita a bunurilor imobile

Termenul de executare

Art. 885. - (1) Nicio evacuare din imobilele cu destinatie de

locuinta nu poate fi facuta de la data de 1 decembrie si pâna la

data de 1 martie a anului urmator, decât daca creditorul face

dovada ca, în sensul dispozitiilor legislatiei locative, el si familia sa

nu au la dispozitie o locuinta corespunzatoare ori ca debitorul si

familia sa au o alta locuinta corespunzatoare în care s-ar putea

muta de îndata.

(2) Dispozitiile alin. (1) nu se aplica în cazul evacuarii persoanelor

care ocupa abuziv, pe cai de fapt, fara niciun titlu, o locuinta si

nici celor care au fost evacuati pentru ca pun în pericol relatiile de

convietuire sau tulbura în mod grav linistea publica.

Înstiintarea debitorului

Art. 886. - Daca partea obligata sa evacueze ori sa predea un

imobil nu îsi îndeplineste aceasta obligatie în termen de 8 zile de

la comunicarea încheierii de încuviintare a executarii, ea va fi

îndepartata prin executare silita, iar imobilul va fi predat celui

îndreptatit.

Efectuarea executarii silite

Art. 887. - (1) În vederea executarii silite a obligatiei prevazute la

art. 886, executorul judecatoresc se va deplasa la fata locului, va

soma pe debitor sa paraseasca de îndata imobilul, iar în caz de

împotrivire, îl va evacua din imobilul respectiv pe debitor

împreuna cu toate persoanele care ocupa imobilul în fapt ori fara

niciun titlu opozabil creditorului, cu sau fara ajutorul fortei publice,

dupa caz, punând pe creditor în drepturile sale.

(2) Când debitorul lipseste sau refuza sa deschida usile,

executorul va fi însotit de agenti ai fortei publice ori reprezentanti

ai jandarmeriei, dupa caz.

(3) Dupa deschiderea usilor imobilului, prezenta celor mentionati

la alin. (2) va putea fi suplinita de 2 martori asistenti.

Custodia bunurilor mobile

Art. 888. - (1) Daca executarea priveste un imobil în care se

gasesc bunuri mobile ce nu formeaza obiectul executarii si pe care

debitorul nu le ridica singur ori sunt sechestrate într-o alta

urmarire, executorul va încredinta aceste bunuri în pastrarea unui

custode, care poate fi chiar creditorul, pe cheltuiala debitorului.

Despre aceasta masura va fi înstiintat creditorul în folosul caruia

bunurile au fost sechestrate.

(2) Dispozitiile prezentei carti referitoare la custozi în materie de

urmarire mobiliara propriu-zisa sunt aplicabile în mod

corespunzator.

(3) Daca bunurile lasate în custodie nu sunt sechestrate în

favoarea altei urmariri, executorul va fixa, prin procesul-verbal

aratat la art. 889, termenul în care debitorul trebuie sa le ridice,

care nu poate fi mai lung de o luna.

Procesul-verbal de constatare

Art. 889. - Despre îndeplinirea executarii potrivit prevederilor

prezentei sectiuni, executorul judecatoresc va întocmi un procesverbal,

dispozitiile art. 879 fiind aplicabile.

Vânzarea bunurilor lasate în

custodie

Art. 890. - (1) Daca debitorul nu ridica bunurile în termenul aratat

în procesul-verbal prevazut la art. 889 si acestea au valoare de

piata, ele vor fi scoase în vânzare, inclusiv cele care sunt

insesizabile prin natura lor, potrivit regulilor din materia vânzarii

bunurilor mobile urmaribile.

(2) Pretul bunurilor vândute, dupa deducerea cheltuielilor de

vânzare, va fi consemnat pe numele debitorului, care va fi

înstiintat despre aceasta potrivit dispozitiilor privitoare la

comunicarea si înmânarea citatiilor.

(3) Bunurile care nu au valoare de piata sunt declarate

abandonate, cu exceptia hârtiilor si documentelor de natura

personala, care sunt sigilate si conservate de executor timp de 2

ani.

(4) Despre toate acestea va fi înstiintat si debitorul, potrivit

dispozitiilor prevazute la alin. (2), precum si organul financiar

local pentru a prelua bunurile abandonate. Dispozitiile art. 769 se

aplica în mod corespunzator.

(5) La expirarea termenului prevazut la alin. (3), executorul

judecatoresc va distruge documentele conservate si va încheia un

proces-verbal în care va mentiona documentele oficiale si

instrumentele bancare care au fost distruse.

Reocuparea imobilului

Art. 891. - (1) Daca debitorul se reinstaleaza sau ocupa în mod

abuziv, fara niciun titlu, imobilul din care a fost evacuat sau

obligat sa îl lase creditorului, el va putea fi evacuat din nou, la

cererea creditorului sau a altei persoane interesate.

(2) În acest caz, va putea fi facuta o noua executare silita în baza

aceluiasi titlu executoriu, fara somatie si fara nicio alta formalitate

prealabila.

CAPITOLUL IV

Executarea silita a altor obligatii de a face sau a obligatiilor de a nu face

SECTIUNEA 1

Dispozitii comune

Executarea obligatiei de a face

Art. 892. - Daca debitorul refuza sa îndeplineasca o obligatie de a

face cuprinsa într-un titlu executoriu, în termen de 10 zile de la

comunicarea încheierii de încuviintare a executarii, creditorul

poate fi autorizat de instanta de executare, prin încheiere

executorie, data cu citarea partilor, sa o îndeplineasca el însusi

sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului.

Executarea obligatiei de a nu face

Art. 893. - (1) Dispozitiile prevazute în prezenta sectiune sunt

aplicabile în mod corespunzator si în cazul când titlul executoriu

cuprinde o obligatie de a nu face.

(2) Creditorul va putea cere instantei de executare sa fie

autorizat, prin încheiere executorie, data cu citarea partilor, sa

desfiinteze el însusi sau prin alte persoane, pe cheltuiala

debitorului, lucrarile facute de acesta împotriva obligatiei de a nu

face.

Aplicarea amenzii civile

Art. 894. - (1) Daca în termen de 10 zile de la comunicarea

încheierii de încuviintare a executarii debitorul nu executa

obligatia de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinita

prin alta persoana, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei,

prin aplicarea unei amenzi judiciare, de catre instanta de

executare.

(2) Când obligatia nu este evaluabila în bani, instanta sesizata de

creditor îl poate obliga pe debitor, prin încheiere definitiva, data

cu citarea partilor, sa plateasca, în favoarea statului, o amenda

judiciara de la 100 lei la 1.000 lei, stabilita pe zi de întârziere pâna

la executarea obligatiei prevazute în titlul executoriu.

(3) Atunci când obligatia are un obiect evaluabil în bani, amenda

prevazuta la alin. (2) poate fi stabilita de instanta între 0,1% si

1% pe zi de întârziere, procentaj calculat din valoarea obiectului

obligatiei.

(4) Daca în termen de 3 luni de la data comunicarii încheierii de

aplicare a amenzii, debitorul nu executa obligatia prevazuta în

titlul executoriu, instanta de executare, la cererea creditorului, va

fixa suma definitiva datorata statului cu acest titlu, prin încheiere

definitiva, data cu citarea partilor, iar pentru acoperirea

prejudiciilor cauzate prin neîndeplinirea obligatiei prevazute la

alin. (1), creditorul poate cere obligarea debitorului la dauneinterese;

în acest din urma caz, dispozitiile art. 881 sunt aplicabile

în mod corespunzator, iar executarea silita va continua pentru

realizarea daunelor-interese astfel stabilite.

(5) Amenda judiciara va putea fi înlaturata ori redusa, pe calea

contestatiei la executare, daca debitorul executa obligatia

prevazuta în titlul executoriu si dovedeste existenta unor motive

temeinice care au justificat întârzierea executarii.

(6) Încheierile date în conditiile alin. (4) sunt executorii si se

comunica din oficiu, prin grija grefierului de sedinta, organelor

fiscale competente în vederea executarii silite, potrivit Codului de

procedura fiscala.

Interzicerea daunelor cominatorii

Art. 895. - Pentru neexecutarea obligatiilor prevazute în prezentul

capitol nu se pot acorda daune cominatorii.

Concursul fortei publice

Art. 896. -- Daca, în cazurile prevazute la art. 892 si 893,

debitorul se opune la executarea obligatiei de catre creditor,

executorul judecatoresc, la cererea creditorului, va obtine, în

conditiile legii, concursul organelor de politie, jandarmerie sau al

altor agenti ai fortei publice, dupa caz.

Efectuarea înscrierilor în cartea

funciara

Art. 897. - (1) Daca printr-un titlu executoriu s-a dispus

efectuarea unei înscrieri în cartea funciara împotriva celui înscris

ca titular al dreptului, creditorul va putea solicita, direct sau prin

intermediul executorului judecatoresc, biroului de cadastru si

publicitate imobiliara sa dispuna înscrierea în baza acestui titlu.

(2) Daca cel împotriva caruia s-a dispus efectuarea înscrierii a fost

totodata obligat, prin acelasi titlu executoriu sau prin altul, sa

evacueze ori, dupa caz, sa predea imobilul în mâinile creditorului,

se va proceda potrivit dispozitiilor art. 885 si urmatoarele.

(3) Dispozitiile prezentului articol sunt aplicabile, în mod

corespunzator, si în cazurile în care obligatia cuprinsa în titlul

executoriu priveste efectuarea înscrierilor în alte registre publice

decât cartea funciara.

SECTIUNEA a 2-a

Executarea hotarârilor judecatoresti referitoare la minori

Domeniul de aplicare

Art. 898. - (1) Dispozitiile prezentului capitol sunt aplicabile si în

cazul masurilor privitoare la minori prevazute într-un titlu

executoriu, cum sunt stabilirea locuintei minorului, darea în

plasament, înapoierea minorului de catre persoana care îl tine fara

drept, exercitarea dreptului de a avea legaturi personale cu

minorul, precum si alte masuri prevazute de lege.

(2) În aceste cazuri, executorul judecatoresc va trimite parintelui

sau persoanei la care se afla minorul încheierea de încuviintare a

executarii împreuna cu o somatie în care îi va comunica acesteia

data la care sa se prezinte împreuna cu minorul la sediul sau ori în

alt loc stabilit de executor, în vederea preluarii acestuia de catre

creditor, sau, dupa caz, îi va pune în vedere sa permita celuilalt

parinte sa îsi exercite dreptul de a avea legaturi personale cu

minorul, potrivit programului stabilit în titlul executoriu.

(3) Daca debitorul nu se va conforma somatiei executorului,

acesta, la cererea creditorului, va sesiza instanta de executare

pentru a se face aplicarea prevederilor art. 894.

Regulile speciale de executare

Art. 899. - (1) Daca în termen de o luna de la comunicarea

încheierii prevazute la art. 894 alin. (2), debitorul nu executa

obligatia sa, executorul judecatoresc va proceda la executarea

silita.

(2) Executarea se va efectua în prezenta unui reprezentant al

directiei generale de asistenta sociala si protectie a copilului si,

când acesta apreciaza ca este necesar, a unui psiholog desemnat

de aceasta. Prezenta psihologului nu este necesara daca

reprezentantul directiei are aceasta calificare.

(3) La solicitarea executorului judecatoresc, agentii fortei publice

sunt obligati sa îsi dea concursul la executare, în conditiile legii.

(4) Nu este permis niciunei persoane sa bruscheze minorul sau sa

exercite presiuni asupra lui pentru a se realiza executarea.

Opunerea la executare

Art. 900. - (1) Daca debitorul nu îsi îndeplineste obligatia, amenda

stabilita de instanta potrivit art. 894 va curge pâna la momentul

executarii, dar nu mai mult de 3 luni de la comunicarea încheierii

prevazute la art. 894 alin. (2).

(2) În cazul în care debitorul nu îsi îndeplineste obligatia în

termenul prevazut la alin. (1), precum si atunci când debitorul

este de rea-credinta si ascunde minorul, executorul judecatoresc

va consemna acest fapt si va sesiza de îndata parchetul de pe

lânga instanta de executare în vederea începerii urmaririi penale,

pentru savârsirea infractiunii de nerespectare a hotarârii

judecatoresti.

Refuzul minorului

Art. 901. - (1) Daca executorul constata ca însusi minorul refuza

în mod categoric sa îl paraseasca pe debitor sau manifesta

aversiune fata de creditor, va întocmi un proces-verbal în care va

consemna constatarile sale si pe care îl va comunica partilor si

reprezentantului directiei generale de asistenta sociala si protectie

a copilului.

(2) Reprezentantul directiei generale de asistenta sociala si

protectie a copilului va sesiza instanta competenta de la locul

unde se afla minorul, pentru ca aceasta sa dispuna, în functie de

vârsta copilului, un program de consiliere psihologica, pentru o

perioada ce nu poate depasi 3 luni. Cererea se solutioneaza de

urgenta în camera de consiliu, prin încheiere nesupusa niciunei cai

de atac, pronuntata cu citarea parintilor si, dupa caz, a persoanei

la care se afla copilul. Dispozitiile legale privind ascultarea

copilului ramân aplicabile.

(3) La finalizarea programului de consiliere, psihologul numit de

instanta va întocmi un raport pe care îl va comunica instantei,

executorului judecatoresc si directiei generale de asistenta sociala

si protectie a copilului.

(4) Dupa primirea raportului psihologului, executorul va relua

procedura executarii silite, potrivit art. 899.

(5) Daca si în cursul acestei proceduri, executarea nu va putea fi

realizata din cauza refuzului minorului, reprezentantul directiei

generale de asistenta sociala si protectie a copilului va sesiza de

îndata instanta competenta pentru a se pronunta asupra

mentinerii masurilor privitoare la minor care n-au putut fi puse în

executare.

Procesul-verbal de constatare

Art. 902. - Executorul judecatoresc va încheia un proces-verbal în

care va constata modul de îndeplinire a obligatiilor prevazute la

art. 898 alin. (1), dispozitiile art. 879 fiind aplicabile în mod

corespunzator.

CARTEA a VI-a

Proceduri speciale

TITLUL I

Procedura divortului

CAPITOLUL I

Dispozitii comune

Instanta competenta

Art. 903. - (1) Cererea de divort este de competenta judecatoriei

în circumscriptia careia se afla cea din urma locuinta comuna a

sotilor. Daca sotii nu au avut locuinta comuna sau daca niciunul

dintre soti nu mai locuieste în circumscriptia judecatoriei în care

se afla cea din urma locuinta comuna, judecatoria competenta

este aceea în circumscriptia careia îsi are locuinta pârâtul, iar când

pârâtul nu are locuinta în tara, este competenta judecatoria în

circumscriptia careia îsi are locuinta reclamantul.

(2) Daca nici reclamantul si nici pârâtul nu au locuinta în tara,

partile pot conveni sa introduca cererea de divort la orice

judecatorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea

de divort este de competenta Judecatoriei Sectorului 5 al

municipiului Bucuresti.

Cererea de divort

Art. 904. - (1) Cererea de divort va cuprinde, pe lânga cele

prevazute de lege pentru cererea de chemare în judecata, numele

copiilor minori ai celor 2 soti ori adoptati de acestia.

(2) Daca nu sunt copii minori, se va mentiona în cerere aceasta

împrejurare.

(3) La cerere se vor alatura o copie a certificatului de casatorie si,

dupa caz, câte o copie a certificatelor de nastere ale copiilor

minori.

(4) La cerere se poate alatura, dupa caz, întelegerea sotilor

rezultata din mediere cu privire la desfacerea casatoriei si, dupa

caz, la rezolvarea aspectelor accesorii divortului.

Cererea reconventionala

Art. 905. - (1) Sotul pârât poate sa faca si el cerere de divort, cel

mai târziu pâna la primul termen de judecata la care a fost citat în

mod legal, pentru faptele petrecute înainte de aceasta data.

Pentru faptele petrecute dupa aceasta data, pârâtul va putea face

cerere pâna la începerea dezbaterilor asupra fondului în cererea

reclamantului.

(2) Cererea pârâtului se va face la aceeasi instanta si se va judeca

împreuna cu cererea reclamantului.

(3) În cazul în care motivele divortului s-au ivit dupa începerea

dezbaterilor asupra fondului la prima instanta si în timp ce

judecata primei cereri se afla în apel, cererea pârâtului va putea fi

facuta direct la instanta învestita cu judecarea apelului.

(4) Neintroducerea cererii în termenele aratate la alin. (1) si (3)

atrage decaderea sotului pârât din dreptul de a cere divortul

pentru acele motive. Daca cererea reclamantului a fost respinsa,

sotul pârât poate cere divortul pentru motive ivite ulterior.

Calitatea procesuala activa

Art. 906. - (1) Desfacerea casatoriei prin divort poate fi ceruta

numai de soti.

(2) Cu toate acestea, sotul pus sub interdictie judecatoreasca

poate cere divortul prin reprezentant legal sau personal în cazul în

care face dovada ca are capacitatea de discernamânt neafectata.

Cererile accesorii si incidentale

Art. 907. - (1) La cerere, instanta de divort se pronunta si cu

privire la:

a) exercitarea autoritatii parintesti, contributia parintilor la

cheltuielile de crestere si educare a copiilor, locuinta copilului si

dreptul parintelui de a avea legaturi personale cu acesta;

b) numele sotilor dupa divort;

c) locuinta familiei;

d) despagubirea pretinsa pentru prejudiciile materiale sau morale

suferite ca urmare a desfacerii casatoriei;

e) obligatia de întretinere sau prestatia compensatorie între fostii

soti;

f) încetarea regimului matrimonial si, dupa caz, lichidarea

comunitatii de bunuri si partajul acestora.

(2) Când sotii au copii minori, nascuti înaintea sau în timpul

casatoriei ori adoptati, instanta se va pronunta asupra exercitarii

autoritatii parintesti, precum si asupra contributiei parintilor la

cheltuielile de crestere si educare a copiilor, chiar daca acest lucru

nu a fost solicitat prin cererea de divort.

(3) De asemenea, instanta se va pronunta din oficiu si asupra

numelui pe care îl vor purta sotii dupa divort, potrivit prevederilor

Codului civil.

Masurile vremelnice

Art. 908. - Instanta poate lua, pe tot timpul procesului, prin

ordonanta presedintiala, masuri provizorii cu privire la stabilirea

locuintei copiilor minori, la obligatia de întretinere, la încasarea

alocatiei de stat pentru copii si la folosirea locuintei familiei.

Prezenta personala a partilor

Art. 909. - (1) În fata instantelor de fond, partile se vor înfatisa în

persoana, afara numai daca unul dintre soti executa o pedeapsa

privativa de libertate, este împiedicat de o boala grava, este pus

sub interdictie judecatoreasca, are resedinta în strainatate sau se

afla într-o alta asemenea situatie, care îl împiedica sa se prezinte

personal; în astfel de cazuri, cel în cauza se va putea înfatisa prin

avocat, mandatar sau, dupa caz, prin tutore ori curator.

(2) Instanta va încerca la fiecare înfatisare împacarea sotilor.

(3) În toate cazurile, instanta este obligata sa îl asculte pe copilul

minor, potrivit prevederilor Codului civil.

Absenta reclamantului

Art. 910. - Daca la termenul de judecata, în prima instanta,

reclamantul lipseste nejustificat si se înfatiseaza numai pârâtul,

cererea va fi respinsa ca nesustinuta.

Citarea pârâtului

Art. 911. - Daca procedura de citare a sotului pârât a fost

îndeplinita prin afisare, iar acesta nu s-a prezentat la primul

termen de judecata, instanta va cere dovezi sau va dispune

cercetari pentru a verifica daca pârâtul îsi are locuinta la locul

indicat în cerere si, daca va constata ca nu locuieste acolo, va

dispune citarea lui la locuinta sa efectiva, precum si, daca este

cazul, la locul sau de munca.

Renuntarea la judecata

Art. 912. - Reclamantul poate renunta la judecata în tot cursul

judecatii, chiar daca pârâtul se împotriveste. Renuntarea

reclamantului nu are niciun efect asupra cererii de divort facute de

pârât.

Împacarea sotilor

Art. 913. - (1) Sotii se pot împaca în tot cursul judecatii, chiar

daca nu au fost platite taxele de timbru. În acest caz, instanta va

lua act de împacare si va dispune, prin hotarâre definitiva,

închiderea dosarului, precum si restituirea taxelor de timbru, daca

au fost achitate.

(2) Oricare dintre soti va putea formula o cerere noua pentru

fapte petrecute dupa împacare si, în acest caz, se va putea folosi

si de faptele vechi.

Art. 914. - (1) Daca în timpul procesului de divort unul dintre soti

Decesul unuia dintre soti

decedeaza, instanta va lua act de încetarea casatoriei si va

dispune, prin hotarâre definitiva, închiderea dosarului.

(2) Cu toate acestea, când cererea de divort se întemeiaza pe

culpa pârâtului si reclamantul decedeaza în cursul procesului,

lasând mostenitori, acestia vor putea continua actiunea, pe care

instanta o va admite numai daca va constata culpa exclusiva a

sotului pârât. În caz contrar, dispozitiile alin. (1) ramân aplicabile.

(3) Pentru introducerea în cauza a mostenitorilor sotului

reclamant, instanta va face aplicarea art. 406 alin. (1) pct. 1.

Nemotivarea hotarârii

Art. 915. - Hotarârea prin care se pronunta divortul nu se va

motiva, daca ambele parti solicita instantei aceasta.

Caile de atac. Publicitatea

hotarârii

Art. 916. - (1) Apelul reclamantului împotriva hotarârii prin care sa

respins cererea va fi respins ca nesustinut, daca la judecata se

prezinta numai pârâtul.

(2) Apelul pârâtului va fi judecat chiar daca se înfatiseaza numai

reclamantul.

(3) Daca unul dintre soti s-a recasatorit, hotarârea definitiva prin

care s-a desfacut casatoria nu este supusa contestatiei în anulare

si revizuirii în ce priveste divortul.

(4) Instanta la care hotarârea de divort a ramas definitiva o va

trimite, din oficiu, serviciului de stare civila unde a fost încheiata

casatoria, Registrului national al regimurilor matrimoniale,

prevazut de Codul civil, si, daca unul dintre soti a fost

întreprinzator, registrului comertului.

CAPITOLUL II

Divortul remediu

SECTIUNEA 1

Divortul prin acordul sotilor

Domeniul de aplicare

Art. 917. - Dispozitiile prezentei sectiuni nu se aplica cazurilor în

care sotii au optat pentru divortul pe cale administrativa sau

notariala, în conditiile Codului civil.

Depunerea cererii

Art. 918. - (1) În cazul în care cererea de divort se întemeiaza, în

conditiile prevazute de Codul civil, pe acordul partilor, ea va fi

semnata de ambii soti sau de catre un mandatar comun, cu

procura speciala autentica. Daca mandatarul este avocat, el va

certifica semnatura sotilor, potrivit legii.

(2) Atunci când este cazul, în cererea de divort sotii vor stabili si

modalitatile în care au convenit sa fie solutionate cererile accesorii

divortului.

(3) Primind cererea formulata în conditiile alin. (1), instanta va

verifica existenta consimtamântului sotilor, dupa care va fixa

termen pentru solutionarea cererii în camera de consiliu.

Solutionarea cererii

Art. 919. - (1) La termenul de judecata, instanta va verifica daca

sotii staruie în desfacerea casatoriei pe baza acordului lor si, în

caz afirmativ, va pronunta divortul, fara a face mentiune despre

culpa sotilor. Prin aceeasi hotarâre, instanta va lua act de învoiala

sotilor cu privire la cererile accesorii, în conditiile legii.

(2) Daca sotii nu se învoiesc asupra cererilor accesorii, instanta va

administra probele prevazute de lege pentru solutionarea acestora

si, la cererea partilor, va pronunta o hotarâre cu privire la divort,

potrivit alin. (1), solutionând totodata si cererile privind

exercitarea autoritatii parintesti, contributia parintilor la

cheltuielile de crestere si educare a copiilor si numele sotilor dupa

divort.

(3) Daca va fi cazul, cu privire la celelalte cereri accesorii instanta

va continua judecata, pronuntând o hotarâre supusa cailor de atac

prevazute de lege.

(4) Hotarârea pronuntata în conditiile alin. (1) este definitiva, iar

hotarârea pronuntata potrivit alin. (2) este definitiva numai în

ceea ce priveste divortul.

Cererea acceptata de pârât

Art. 920. - (1) Când cererea de divort este întemeiata pe culpa

sotului pârât, iar acesta recunoaste faptele care au dus la

destramarea vietii conjugale, instanta, daca reclamantul este de

acord, va pronunta divortul fara a cerceta temeinicia motivelor de

divort si fara a face mentiune despre culpa pentru desfacerea

casatoriei.

(2) Dispozitiile art. 919 alin. (2)-(4) se aplica în mod

corespunzator.

(3) Daca reclamantul nu este de acord cu pronuntarea divortului

în conditiile alin. (1), cererea va fi solutionata potrivit art. 922.

SECTIUNEA a 2-a

Divortul din motive de sanatate

Conditiile

Art. 921. - Când divortul este cerut pentru ca starea sanatatii

unuia dintre soti face imposibila continuarea casatoriei, instanta

va administra probe privind existenta bolii si starea sanatatii

sotului bolnav si va pronunta divortul, potrivit Codului civil, fara a

face mentiune despre culpa pentru desfacerea casatoriei.

CAPITOLUL III

Divortul din culpa sotilor

Culpa în destramarea casatoriei

Art. 922. - (1) Instanta va pronunta divortul din culpa sotului

pârât atunci când, din cauza unor motive temeinice, imputabile

acestuia, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea

casatoriei nu mai este posibila.

(2) Instanta poate sa pronunte divortul din culpa ambilor soti,

chiar atunci când numai unul dintre ei a facut cerere, daca din

dovezile administrate reiese ca amândoi sunt vinovati de

destramarea casatoriei.

(3) Daca pârâtul nu a facut cerere reconventionala, iar din

dovezile administrate rezulta ca numai reclamantul este culpabil

de destramarea casatoriei, cererea acestuia va fi respinsa ca

neîntemeiata.

Divortul pentru separarea în fapt

îndelungata

Art. 923. - (1) Când sotii sunt separati în fapt de cel putin 5 ani,

oricare dintre ei va putea cere divortul, asumându-si

responsabilitatea pentru esecul casatoriei. În acest caz, instanta

va verifica existenta si durata despartirii în fapt si va pronunta

divortul din culpa exclusiva a reclamantului.

(2) Daca sotul pârât se declara de acord cu divortul, se vor aplica

în mod corespunzator dispozitiile art. 919.

TITLUL II

Procedura punerii sub interdictie judecatoreasca

Instanta competenta

Art. 924. - Cererea de punere sub interdictie judecatoreasca a

unei persoane se solutioneaza de instanta competenta în a carei

circumscriptie aceasta îsi are domiciliul.

Art. 925. - Cererea de punere sub interdictie judecatoreasca a

Continutul cererii

unei persoane va cuprinde, pe lânga elementele prevazute la art.

189, faptele din care rezulta alienatia mintala sau debilitatea

mintala a acesteia, precum si dovezile propuse.

Masurile prealabile

Art. 926. - (1) Dupa primirea cererii, presedintele instantei va

dispune sa i se comunice celui a carui punere sub interdictie

judecatoreasca a fost ceruta copii de pe cerere si de pe înscrisurile

anexate. Aceeasi comunicare se va face si procurorului, atunci

când cererea nu a fost introdusa de acesta.

(2) Procurorul, direct sau prin organele politiei, va efectua

cercetarile necesare, va lua avizul unei comisii de medici

specialisti, iar daca cel a carui punere sub interdictie

judecatoreasca este ceruta se gaseste internat într-o unitate

sanitara, va lua si avizul acesteia.

(3) Presedintele, daca este cazul, sesizeaza instanta de tutela în a

carei circumscriptie domiciliaza cel a carui punere sub interdictie

judecatoreasca este ceruta, în vederea numirii unui curator în

conditiile prevazute de Codul civil. Numirea curatorului este

obligatorie în vederea reprezentarii în instanta a celui a carui

punere sub interdictie judecatoreasca este ceruta, în cazul în care

starea sanatatii lui împiedica prezentarea sa personala.

Internarea provizorie

Art. 927. - Daca, potrivit avizului comisiei de medici specialisti si,

când este cazul, al unitatii sanitare prevazute la art. 926 alin. (2),

este necesara observarea mai îndelungata a starii mintale a celui

a carui punere sub interdictie judecatoreasca este ceruta si

observarea nu se poate face în alt mod, instanta, solicitând si

concluziile procurorului, va putea dispune internarea provizorie, pe

cel mult 6 saptamâni, într-o unitate sanitara de specialitate.

Judecata

Art. 928. - (1) Dupa primirea actelor prevazute la art. 926, se va

fixa termenul pentru judecarea cererii, dispunându-se citarea

partilor.

(2) La termenul de judecata, instanta este obligata sa asculte pe

cel a carui punere sub interdictie judecatoreasca este ceruta,

punându-i si întrebari pentru a constata starea sa mintala. Daca

cel a carui punere sub interdictie judecatoreasca este ceruta nu

este în stare sa se înfatiseze în instanta, el va fi ascultat la locul

unde se gaseste.

(3) Judecarea se va face cu participarea procurorului.

Comunicarea hotarârii

Art. 929. - (1) Dupa ce hotarârea de punere sub interdictie

judecatoreasca a ramas definitiva, instanta care a pronuntat-o va

comunica, de îndata, dispozitivul acesteia în copie legalizata, dupa

cum urmeaza:

a) serviciului de stare civila la care nasterea celui pus sub

interdictie judecatoreasca este înregistrata, pentru a se face

mentiune pe marginea actului de nastere;

b) instantei de tutela în circumscriptia careia domiciliaza cel pus

sub interdictie judecatoreasca, în vederea numirii unui tutore;

c) serviciului sanitar competent, pentru ca acesta sa instituie

asupra celui pus sub interdictie judecatoreasca, potrivit legii, o

supraveghere permanenta;

d) biroului de cadastru si publicitate imobiliara competent, pentru

notarea în cartea funciara, când este cazul;

e) registrului comertului, daca persoana pusa sub interdictie

judecatoreasca este întreprinzator.

(2) Dispozitiile alin. (1) sunt aplicabile si instantelor învestite cu

judecarea cailor de atac prevazute de lege.

(3) În cazul în care cererea de punere sub interdictie

judecatoreasca a fost respinsa, curatela instituita pe durata

procesului înceteaza de drept.

Ridicarea interdictiei

Art. 930. - (1) Ridicarea interdictiei judecatoresti se face cu

procedura prevazuta în prezentul titlu, care se aplica în mod

corespunzator.

(2) Despre ridicarea interdictiei judecatoresti se face mentiune pe

hotarârea prin care s-a pronuntat interdictia judecatoreasca.

 

TITLUL III

Procedura de declarare a mortii

Instanta competenta

Art. 931. - Cererea de declarare a mortii unei persoane se

introduce la instanta competenta în a carei circumscriptie acea

persoana a avut ultimul domiciliu cunoscut.

Masurile prealabile

Art. 932. - (1) Dupa sesizarea instantei, presedintele va cere

primariei comunei, orasului, municipiului sau sectorului

municipiului Bucuresti, precum si organelor politiei în a caror raza

teritoriala a avut ultimul domiciliu cunoscut cel disparut sa culeaga

informatii cu privire la acesta.

(2) Totodata, presedintele va dispune sa se faca afisarea cererii la

ultimul domiciliu cunoscut al celui disparut, la sediul primariei

comunei, orasului, municipiului sau sectorului municipiului

Bucuresti si la sediul instantei, precum si publicarea într-un ziar de

larga circulatie a unui anunt despre deschiderea procedurii de

declarare a mortii, cu invitatia ca orice persoana sa comunice

datele pe care le cunoaste în legatura cu cel disparut.

(3) Presedintele va sesiza instanta de tutela de la ultimul domiciliu

cunoscut al celui a carui moarte se cere a fi declarata, spre a

numi, daca este cazul, un curator, în conditiile prevazute de Codul

civil.

(4) Daca în patrimoniul persoanei a carei moarte se cere a fi

declarata exista bunuri imobile, presedintele va cere, din oficiu,

notarea cererii în cartea funciara, precum si înregistrarea acesteia

în registrul comertului, daca este întreprinzator.

Judecata

Art. 933. - (1) Dupa trecerea a doua luni de la data efectuarii

publicatiilor si dupa primirea rezultatelor cercetarilor, se va fixa

termen de judecata.

(2) Persoana a carei moarte se cere a fi declarata se citeaza la

ultimul domiciliu cunoscut; citatia se publica într-un ziar de larga

circulatie. Daca persoana în cauza a avut un mandatar, va fi citat

si acesta, pentru a da lamuriri instantei.

(3) De asemenea, va fi citat si curatorul, daca a fost numit.

(4) Judecarea se va face cu participarea procurorului.

Comunicarea hotarârii

Art. 934. - (1) Prin grija instantei care a judecat cererea,

dispozitivul hotarârii de declarare a mortii ramase definitiva se va

afisa timp de doua luni la sediul acelei instante si al primariei

comunei, orasului, municipiului sau sectorului municipiului

Bucuresti, în a carei raza teritoriala a avut ultimul domiciliu

cunoscut cel declarat mort, precum si la acest domiciliu.

(2) Dispozitivul hotarârii va fi comunicat instantei de tutela de la

ultimul domiciliu cunoscut al celui declarat mort, spre a se numi

un curator, daca va fi cazul.

(3) De asemenea, dispozitivul hotarârii de declarare a mortii, cu

mentiunea ca hotarârea a ramas definitiva, va fi comunicat

serviciului de stare civila de la ultimul domiciliu cunoscut al celui

declarat mort, pentru a înregistra moartea.

(4) Când este cazul, dispozitivul hotarârii de declarare a mortii va

fi notat în cartea funciara si se va înregistra în registrul

comertului, în registrul succesoral, precum si în alte registre

publice.

Situatiile speciale

Art. 935. - (1) Cererea de declarare a mortii unei persoane a carei

încetare din viata este sigura, dar cadavrul nu poate fi gasit ori

identificat, se poate introduce si la instanta în a carei

circumscriptie a decedat acea persoana.

(2) Cererea se poate introduce de îndata ce s-a cunoscut faptul

mortii, pe baza cercetarilor facute de organele competente.

Instanta va putea dispune si administrarea altor probe. Dispozitiile

art. 932 alin. (1) si (2) si ale art. 933 alin. (1) nu sunt aplicabile.

Nulitatea hotarârii

Art. 936. - (1) Cererea de constatare a nulitatii hotarârii

declarative de moarte în cazul în care persoana este în viata se

face la instanta care a pronuntat hotarârea. Tot astfel se va

proceda când se înfatiseaza certificatul de stare civila prin care se

constata decesul celui declarat mort.

(2) Judecarea cererii se face cu citarea persoanelor care au fost

parti în procesul de declarare a mortii si cu participarea

procurorului.

(3) Dispozitivul hotarârii de constatare a nulitatii hotarârii, cu

mentiunea ca aceasta a ramas definitiva, se comunica serviciului

de stare civila pentru anularea înregistrarii.

Rectificarea datei mortii

Art. 937. - La cererea oricarei persoane interesate, urmând

procedura prevazuta la art. 936, instanta va rectifica data mortii

stabilita prin hotarâre, daca se va dovedi ca nu a fost cu putinta

ca moartea sa se fi produs la acea data.

Notarea cererii în cartea funciara

Art. 938. - Când se cere rectificarea sau constatarea nulitatii

hotarârii declarative de moarte si în patrimoniul persoanei a carei

moarte a fost declarata exista bunuri imobile, instanta, din oficiu,

va dispune notarea cererii în cartea funciara.

TITLUL IV

Masurile asiguratorii

CAPITOLUL I

Sechestrul asigurator

SECTIUNEA 1

Dispozitii generale

Notiunea

Art. 939. - Sechestrul asigurator consta în indisponibilizarea

bunurilor mobile sau imobile urmaribile ale debitorului aflate în

posesia acestuia sau a unui tert în scopul valorificarii lor în

momentul în care creditorul unei sume de bani va obtine un titlu

executoriu.

Conditiile de înfiintare

Art. 940. - (1) Creditorul care nu are titlu executoriu, dar a carui

creanta este constatata în scris si este exigibila, poate solicita

înfiintarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile si

imobile ale debitorului, daca dovedeste ca a intentat cerere de

chemare în judecata. El poate fi obligat la plata unei cautiuni în

cuantumul fixat de catre instanta.

(2) Acelasi drept îl are si creditorul a carui creanta nu este

constatata în scris, daca dovedeste ca a intentat actiune si

depune, odata cu cererea de sechestru, o cautiune de jumatate

din valoarea reclamata.

(3) Instanta poate încuviinta sechestrul asigurator chiar daca

creanta nu este exigibila, în cazurile în care debitorul a micsorat

prin fapta sa asigurarile date creditorului sau nu a dat asigurarile

promise ori atunci când este pericol ca debitorul sa se sustraga de

la urmarire sau sa îsi ascunda ori sa îsi risipeasca averea. În

aceste cazuri, creditorul trebuie sa dovedeasca îndeplinirea

celorlalte conditii prevazute la alin. (1) si sa depuna o cautiune, al

carei cuantum va fi fixat de catre instanta.

Procedura de solutionare

Art. 941. - (1) Cererea de sechestru asigurator se adreseaza

instantei care este competenta sa judece procesul în prima

instanta.

(2) Instanta va decide de urgenta, în camera de consiliu, fara

citarea partilor, prin încheiere executorie, fixând totodata, daca

este cazul, cuantumul cautiunii si termenul înauntrul caruia

urmeaza sa fie depusa aceasta. Încheierea este supusa numai

apelului, în termen de 5 zile de la comunicare, la instanta ierarhic

superioara. Apelul se judeca de urgenta si cu precadere, cu

citarea în termen scurt a partilor.

(3) Dispozitiile art. 984 alin. (4) se aplica atât la solutionarea

cererii, cât si la judecarea apelului.

Executarea masurii

Art. 942. - (1) Masura sechestrului asigurator se aduce la

îndeplinire de catre executorul judecatoresc, potrivit regulilor

prezentului cod cu privire la executarea silita, care se aplica în

mod corespunzator.

(2) În cazul bunurilor mobile, executorul va aplica sechestrul

asupra bunurilor urmaribile numai în masura necesara realizarii

creantei.

(3) Sechestrul asigurator pus asupra unui imobil se va înscrie de

îndata în cartea funciara. Înscrierea face opozabil sechestrul

tuturor acelora care, dupa înscriere, vor dobândi vreun drept

asupra imobilului respectiv.

(4) Împotriva modului de aducere la îndeplinire a masurii

sechestrului cel interesat va putea face contestatie la executare.

Desfiintarea de drept a

sechestrului asigurator

Art. 943. - Nedepunerea cautiunii în termenul fixat de instanta

atrage desfiintarea de drept a sechestrului asigurator. Aceasta se

constata prin încheiere definitiva, data fara citarea partilor.

Ridicarea sechestrului asigurator

Art. 944. - (1) Daca debitorul va da, în toate cazurile, o garantie

îndestulatoare, instanta va putea ridica, la cererea debitorului,

sechestrul asigurator. Cererea se solutioneaza în camera de

consiliu, de urgenta si cu citarea în termen scurt a partilor, prin

încheiere supusa numai apelului, în termen de 5 zile de la

pronuntare, la instanta ierarhic superioara. Apelul se judeca de

urgenta si cu precadere. Dispozitiile art. 941 alin. (3) se aplica în

mod corespunzator.

(2) De asemenea, în cazul în care cererea principala, în temeiul

careia a fost încuviintata masura asiguratorie, a fost anulata,

respinsa sau perimata prin hotarâre definitiva ori daca cel care a

facut-o a renuntat la judecarea acesteia, debitorul poate cere

ridicarea masurii de catre instanta care a încuviintat-o. Asupra

cererii instanta se pronunta prin încheiere definitiva, data fara

citarea partilor. Dispozitiile art. 942 se aplica în mod

corespunzator.

Valorificarea bunurilor

sechestrate

Art. 945. - Valorificarea bunurilor sechestrate nu se va putea face

decât dupa ce creditorul a obtinut titlul executoriu.

Dispozitiile speciale

Art. 946. - În toate cazurile în care competenta de prima instanta

apartine curtii de apel, calea de atac este recursul, dispozitiile art.

941 si 944 aplicându-se în mod corespunzator.

SECTIUNEA a 2-a

Dispozitii speciale privind sechestrul asigurator al navelor civile

Dreptul de a sechestra o nava

civila

Art. 947. - Creditorul poate solicita înfiintarea sechestrului

asigurator asupra unei nave, în conditiile dispozitiilor prezentei

sectiuni, precum si ale sectiunii 1 a prezentului capitol care se

aplica în mod corespunzator, cu respectarea conventiilor

internationale asupra sechestrului navelor, la care România este

parte.

Înfiintarea sechestrului. Conditiile

Art. 948. - (1) În cazuri urgente, cererea de înfiintare a

sechestrului asigurator asupra unei nave se poate face chiar si

înaintea introducerii actiunii de fond. În acest caz, creditorul care

a obtinut instituirea sechestrului asigurator este obligat sa

introduca actiunea la instanta competenta sau sa initieze

demersurile pentru constituirea tribunalului arbitral într-un termen

de cel mult 20 de zile de la data încuviintarii masurii asiguratorii.

(2) Cererea de sechestru se judeca de urgenta, în camera de

consiliu, cu citarea partilor. Încheierea este executorie.

(3) Neintroducerea actiunii în termenul prevazut la alin. (1) atrage

desfiintarea de drept a sechestrului asigurator. Aceasta se

constata prin încheiere definitiva, data cu citarea partilor.

Instanta competenta

Art. 949. - Competenta de solutionare a cererii de sechestru

asigurator asupra unei nave apartine tribunalului locului unde se

afla nava, indiferent de instanta la care s-a introdus sau urmeaza

a fi introdusa actiunea de fond.

Interdictia sechestrului

Art. 950. - (1) Nava gata de plecare nu poate fi pusa sub

sechestru asigurator.

(2) Nava se considera ca este gata de plecare din momentul în

care comandantul are la bord certificatele, toate documentele

navei, precum si permisul de plecare, predate comandantului de

capitania portului.

Autorizarea efectuarii de calatorii

Art. 951. - (1) Dupa încuviintarea sechestrului asigurator, la

cererea creditorului care are un privilegiu asupra unei nave, a unui

coproprietar al navei sau chiar a debitorului, instanta care a

dispus masura asiguratorie poate ordona ca nava sa întreprinda

una sau mai multe calatorii, stabilind în acelasi timp toate

masurile preventive care, dupa împrejurari, ar fi necesare.

(2) Dispozitiile art. 948 alin. (2) se aplica în mod corespunzator.

(3) Nava poate pleca numai dupa transcrierea încheierii de

încuviintare în registrele autoritatii maritime respective si

înscrierea mentiunii corespunzatoare în actul de nationalitate.

(4) Cheltuielile necesare pentru efectuarea calatoriei se vor

avansa de cel care a solicitat aceasta.

(5) Navlul pentru calatoriile autorizate de instanta, dupa ce mai

întâi se vor scadea cheltuielile prevazute la alin. (4), va putea fi

adaugat la pretul vânzarii.

Stramutarea sechestrului

Art. 952. - (1) Pentru motive temeinic justificate, la cererea

debitorului sau, dupa caz, a creditorului, instanta care a dispus

sechestrul asigurator poate încuviinta schimbarea navei

sechestrate cu alta.

(2) Dispozitiile art. 948 alin. (2) se aplica în mod corespunzator.

Sechestrarea marfurilor

Art. 953. - Creditorul posesorului legitim al conosamentului poate

proceda la sechestrarea marfurilor reprezentate în conosament,

aflate la bordul unei nave. Daca nu se solicita deopotriva si

sechestrarea navei, creditorul va trebui sa ceara si descarcarea

marfii.

Executarea sechestrului

Art. 954. - (1) Masura sechestrului asigurator se aduce la

îndeplinire prin imobilizarea navei de catre capitania portului unde

aceasta se afla. În acest caz, capitania portului nu va elibera

documentele necesare navigatiei si nu va admite plecarea navei

din port sau rada.

(2) Împotriva modului de aducere la îndeplinire a masurii

sechestrului cel interesat va putea face contestatie la executare la

tribunalul locului unde se afla nava.

Masurile urgente

Art. 955. - Pentru asigurarea traficului portuar si a sigurantei civile

pe durata imobilizarii navei, instanta aratata la art. 949 va putea

dispune, pe calea ordonantei presedintiale, masuri urgente,

dispozitiile art. 982 si urmatoarele aplicându-se în mod

corespunzator.

Oprirea temporara a plecarii

navei

Art. 956. - Oprirea temporara a plecarii navei, în absenta unei

hotarâri judecatoresti, se poate dispune de capitania portului în

conditiile legii speciale.

CAPITOLUL II

Poprirea asiguratorie

Obiectul popririi asiguratorii

Art. 957. - Poprirea asiguratorie se poate înfiinta asupra sumelor

de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale

urmaribile datorate debitorului de o a treia persoana sau pe care

aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice

existente, în conditiile stabilite la art. 940.

Regulile aplicabile

Art. 958. - Solutionarea cererii, executarea masurii, desfiintarea si

ridicarea popririi asiguratorii se vor efectua potrivit dispozitiilor

art. 941-946, care se aplica în mod corespunzator.

CAPITOLUL III

Sechestrul judiciar

Notiunea

Art. 959. - Sechestrul judiciar consta în indisponibilizarea

bunurilor ce formeaza obiectul litigiului sau, în conditiile legii, a

altor bunuri, prin încredintarea pazei acestora unui administratorsechestru

desemnat potrivit art. 963.

Conditiile de înfiintare

Art. 960. - (1) Ori de câte ori exista un proces asupra proprietatii

sau altui drept real principal, asupra posesiei unui bun mobil sau

imobil ori asupra folosintei sau administrarii unui bun proprietate

comuna, instanta de judecata va putea sa încuviinteze, la cererea

celui interesat, punerea sub sechestru judiciar a bunului, daca

aceasta masura este necesara pentru conservarea dreptului

respectiv.

(2) Se va putea, de asemenea, încuviinta sechestrul judiciar, chiar

fara a exista proces:

a) asupra unui bun pe care debitorul îl ofera pentru liberarea sa;

b) asupra unui bun cu privire la care cel interesat are motive

temeinice sa se teama ca va fi sustras, distrus ori alterat de

posesorul sau actual;

c) asupra unor bunuri mobile care alcatuiesc garantia creditorului,

când acesta învedereaza insolvabilitatea debitorului sau ori când

are motive temeinice de banuiala ca debitorul se va sustrage de la

eventuala urmarire silita ori sa se teama de sustrageri sau

deteriorari.

Instanta competenta

Art. 961. - Cererea pentru înfiintarea sechestrului judiciar se va

adresa instantei învestite cu judecarea actiunii principale în cazul

prevazut la art. 960 alin. (1), respectiv instantei în circumscriptia

careia se afla bunul în cazurile prevazute la art. 960 alin. (2).

Procedura de înfiintare

Art. 962. - (1) Cererea de sechestru judiciar se judeca de urgenta,

cu citarea partilor.

(2) În caz de admitere, instanta va putea sa oblige pe reclamant

la darea unei cautiuni, dispozitiile art. 943 aplicându-se în mod

corespunzator.

(3) În cazul bunurilor imobile se va proceda si la înscrierea în

cartea funciara potrivit art. 942 alin. (3).

(4) Încheierea este supusa numai apelului, în termen de 5 zile de

la pronuntare, la instanta ierarhic superioara. Dispozitiile art. 941

alin. (3) si cele ale art. 946 se aplica în mod corespunzator.

Administratorul-sechestru

Art. 963. - (1) Paza bunului sechestrat va fi încredintata persoanei

desemnate de parti de comun acord, iar în caz de neîntelegere,

unei persoane desemnate de instanta, care va putea fi chiar

detinatorul bunului. În acest scop, executorul judecatoresc,

sesizat de partea interesata, se va deplasa la locul situarii bunului

ce urmeaza a fi pus sub sechestru si îl va da în primire, pe baza

de proces-verbal, administratorului-sechestru. Un exemplar al

procesului-verbal va fi înaintat si instantei care a încuviintat

masura.

(2) Administratorul-sechestru va putea face toate actele de

conservare si administrare, va încasa orice venituri si sume

datorate si va putea plati datorii cu caracter curent, precum si pe

cele constatate prin titlu executoriu. De asemenea, el va putea sta

în judecata în numele partilor litigante cu privire la bunul pus sub

sechestru, dar numai cu autorizarea prealabila a instantei care l-a

numit.

(3) Daca administrator-sechestru a fost numita o alta persoana

decât detinatorul, instanta va fixa, pentru activitatea prestata, o

suma drept remuneratie, stabilind totodata si modalitatile de

plata.

Administratorul provizoriu

Art. 964. - În cazuri urgente, instanta va putea numi, prin

încheiere definitiva data fara citarea partilor, un administrator

provizoriu pâna la solutionarea cererii de sechestru judiciar.

TITLUL V

Procedura partajului judiciar

Regulile aplicabile

Art. 965. - Judecarea oricarei cereri de partaj privind bunuri

asupra carora partile au un drept de proprietate comuna se face

dupa procedura prevazuta în prezentul titlu, cu exceptia cazurilor

în care legea prevede o alta procedura.

Art. 966. - Reclamantul este obligat sa arate în cerere, pe lânga

Cuprinsul cererii

mentiunile prevazute la art. 189, persoanele între care urmeaza a

avea loc partajul, titlul pe baza caruia acesta este cerut, toate

bunurile supuse partajului, valoarea lor, locul unde acestea se

afla, precum si persoana care le detine sau le administreaza.

Declaratiile partilor

Art. 967. - La primul termen de judecata, daca partile sunt

prezente, instanta le va lua declaratie cu privire la fiecare dintre

bunurile supuse partajului si va lua act, când este cazul, de

recunoasterile si acordul lor cu privire la existenta bunurilor, locul

unde se afla si valoarea acestora.

Rolul activ al instantei.

Întelegerile dintre parti

Art. 968. - (1) În tot cursul procesului, instanta va starui ca partile

sa împarta bunurile prin buna învoiala.

(2) Daca partile ajung la o întelegere cu privire la împartirea

bunurilor, instanta va hotarî potrivit întelegerii lor. Împarteala se

poate face prin buna învoiala si daca printre cei interesati se afla

minori sau persoane puse sub interdictie judecatoreasca, însa

numai cu încuviintarea prealabila a instantei de tutela, precum si,

daca este cazul, a reprezentantului sau a ocrotitorului legal.

(3) În cazul în care întelegerea priveste numai partajul anumitor

bunuri, instanta va lua act de aceasta învoiala si va pronunta o

hotarâre partiala, continuând procesul pentru celelalte bunuri.

(4) Dispozitiile art. 432-435 sunt aplicabile.

Hotarârea de partaj

Art. 969. - (1) Daca partile nu ajung la o întelegere sau nu încheie

o tranzactie potrivit celor aratate la art. 968, instanta va stabili

bunurile supuse împartelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce

se cuvine fiecaruia si creantele nascute din starea de proprietate

comuna pe care coproprietarii le au unii fata de altii. Daca se

împarte o mostenire, instanta va mai stabili datoriile transmise

prin mostenire, datoriile si creantele comostenitorilor fata de

defunct, precum si sarcinile mostenirii.

(2) Instanta va face împarteala în natura. În temeiul celor stabilite

potrivit alin. (1), ea procedeaza la formarea loturilor si la

atribuirea lor. În cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele

se întregesc printr-o suma în bani.

Încheierea de admitere în

principiu

Art. 970. - (1) Daca pentru formarea loturilor sunt necesare

operatii de masuratoare, evaluare si altele asemenea, pentru care

instanta nu are date suficiente, ea va da o încheiere prin care va

stabili elementele prevazute la art. 969, întocmind în mod

corespunzator minuta.

(2) Daca, în conditiile legii, s-au formulat si alte cereri în legatura

cu partajul si de a caror solutionare depinde efectuarea acestuia,

precum cererea de reductiune a liberalitatilor excesive, cererea de

raport al donatiilor si altele asemenea, prin încheierea aratata la

alin. (1) instanta se va pronunta si cu privire la aceste cereri.

(3) Prin aceeasi încheiere, instanta va dispune efectuarea unei

expertize pentru formarea loturilor. Raportul de expertiza va arata

valoarea bunurilor si criteriile avute în vedere la stabilirea acestei

valori, va indica daca bunurile sunt comod partajabile în natura si

în ce mod, propunând, la solicitarea instantei, loturile ce urmeaza

a fi atribuite.

Încheierea de admitere în

Art. 971. - În cazul în care, dupa pronuntarea încheierii prevazute

la art. 970, dar mai înainte de pronuntarea hotarârii de

împarteala, se constata ca exista si alti coproprietari sau ca au

fost omise unele bunuri care trebuiau supuse împartelii, fara ca

privitor la acesti coproprietari sau la acele bunuri sa fi avut loc o

principiu suplimentara dezbatere contradictorie, instanta va putea da, cu citarea partilor,

o noua încheiere, care va cuprinde, dupa caz, si coproprietarii sau

bunurile omise. În aceleasi conditii, instanta poate, cu

consimtamântul tuturor coproprietarilor, sa elimine un bun care a

fost cuprins din eroare în masa de împartit.

Caile de atac împotriva unor

încheieri

Art. 972. - Încheierile prevazute la art. 970 alin. (1) si art. 971

pot fi atacate numai cu apel odata cu fondul.

Criteriile partajului

Art. 973. - La formarea si atribuirea loturilor, instanta va tine

seama, dupa caz, si de acordul partilor, marimea cotei-parti ce se

cuvine fiecareia din masa bunurilor de împartit, natura bunurilor,

domiciliul si ocupatia partilor, faptul ca unii dintre coproprietari,

înainte de a se cere împarteala, au facut constructii sau

îmbunatatiri cu acordul celorlalti coproprietari sau altele

asemenea.

Atribuirea provizorie

Art. 974. - (1) În cazul în care împarteala în natura a unui bun nu

este posibila sau ar cauza o scadere importanta a valorii acestuia

ori i-ar modifica în mod pagubitor destinatia economica, la cererea

unuia dintre coproprietari instanta, prin încheiere, îi poate atribui

provizoriu întregul bun. Daca mai multi coproprietari cer sa li se

atribuie bunul, instanta va tine seama de criteriile prevazute la

art. 973. Prin încheiere, ea va stabili si termenul în care

coproprietarul caruia i s-a atribuit provizoriu bunul este obligat sa

consemneze sumele ce corespund cotelor-parti cuvenite celorlalti

coproprietari.

(2) Daca coproprietarul caruia i s-a atribuit provizoriu bunul

consemneaza, în termenul stabilit, sumele cuvenite celorlalti

coproprietari, instanta, prin hotarârea asupra fondului procesului,

îi va atribui acestuia bunul.

(3) În cazul în care coproprietarul nu consemneaza în termen

sumele cuvenite celorlalti coproprietari, instanta va putea atribui

bunul altui coproprietar, în conditiile prezentului articol.

Atribuirea definitiva

Art. 975. - La cererea unuia dintre coproprietari, instanta, tinând

seama de împrejurarile cauzei, pentru motive temeinice, va putea

sa îi atribuie bunul direct prin hotarârea asupra fondului

procesului, stabilind totodata sumele ce se cuvin celorlalti

coproprietari si termenul în care este obligat sa le plateasca.

Vânzarea bunului

Art. 976. - (1) În cazul în care niciunul dintre coproprietari nu cere

atribuirea bunului ori, desi acesta a fost atribuit provizoriu, nu sau

consemnat, în termenul stabilit, sumele cuvenite celorlalti

coproprietari, instanta, prin încheiere, va dispune vânzarea

bunului, stabilind totodata daca vânzarea se va face de catre parti

prin buna învoiala ori de catre executorul judecatoresc.

(2) Daca partile sunt de acord ca vânzarea sa se faca prin buna

învoiala, instanta va stabili si termenul la care aceasta va fi

efectuata. Termenul nu poate fi mai mare de 3 luni, în afara de

cazul în care partile sunt de acord cu majorarea lui.

(3) În cazul în care vreuna dintre parti nu a fost de acord cu

vânzarea prin buna învoiala sau daca aceasta vânzare nu s-a

realizat în termenul stabilit potrivit alin. (2), instanta, prin

încheiere data cu citarea partilor, va dispune ca vânzarea sa fie

efectuata de executorul judecatoresc.

(4) Încheierile prevazute în prezentul articol pot fi atacate separat

numai cu apel, în termen de 15 zile de la pronuntare. Daca nu au

fost astfel atacate, aceste încheieri nu mai pot fi supuse apelului

odata cu hotarârea asupra fondului procesului.

Procedura vânzarii la licitatie

Art. 977. - (1) Dupa ramânerea definitiva a încheierii prin care s-a

dispus vânzarea bunului de catre un executor judecatoresc, acesta

va proceda la efectuarea vânzarii la licitatie publica.

(2) Executorul va fixa termenul de licitatie, care nu va putea

depasi 30 de zile pentru bunurile mobile si 60 de zile pentru

bunurile imobile, socotite de la data primirii încheierii, si va

înstiinta coproprietarii despre data, ora si locul vânzarii.

(3) Pentru termenul de licitatie a bunurilor mobile, executorul va

întocmi si afisa publicatia de vânzare, cu cel putin 5 zile înainte de

acel termen.

(4) În cazul vânzarii unui bun imobil, executorul va întocmi si afisa

publicatia de vânzare cu cel putin 30 de zile înainte de termenul

de licitatie.

(5) Coproprietarii pot conveni ca vânzarea bunurilor sa se faca la

orice pret oferit de participantii la licitatie. De asemenea, ei pot

conveni ca vânzarea sa nu se faca sub un anumit pret.

(6) Dispozitiile prezentului articol se completeaza în mod

corespunzator cu dispozitiile prezentului cod privitoare la vânzarea

la licitatie a bunurilor mobile si imobile prevazute în materia

executarii silite.

Bunurile nesupuse vânzarii

Art. 978. - La cererea uneia dintre parti, instanta poate proceda la

împarteala bunurilor pentru care nu a dispus vânzarea potrivit art.

976.

Solutionarea cererii de partaj

Art. 979. - (1) În toate cazurile, asupra cererii de partaj instanta

se va pronunta prin hotarâre.

(2) Sumele depuse de unul dintre coproprietari pentru ceilalti,

precum si cele rezultate din vânzare vor fi împartite de instanta

potrivit dreptului fiecarui coproprietar.

(3) În cazul în care partajul nu se poate realiza în niciuna dintre

modalitatile prevazute de lege, instanta va hotarî închiderea

dosarului. Daca se introduce o noua cerere de partaj, încheierile

de admitere în principiu prevazute la art. 970 si 971 nu au

autoritate de lucru judecat.

Hotarârea de partaj Art. 980. - (1) Hotarârea de partaj are efect constitutiv.

(2) Odata ramasa definitiva si învestita cu formula executorie,

hotarârea de partaj constituie titlu executoriu si poate fi pusa în

executare chiar daca nu s-a cerut predarea efectiva a bunului ori

instanta nu a dispus în mod expres aceasta predare.

(3) Hotarârea de partaj este supusa numai apelului. Cu toate

acestea, daca partajul s-a cerut pe cale incidentala, hotarârea

este supusa acelorasi cai de atac ca si hotarârea data asupra

cererii principale. Acelasi este si termenul pentru exercitarea caii

de atac, chiar daca se ataca numai solutia data asupra partajului.

Aplicarea criteriilor prevazute la art. 973 nu poate fi cenzurata pe

calea recursului.

(4) Executarea cu privire la bunurile împartite poate fi ceruta în

termenul prevazut la art. 696, dupa cum hotarârea de partaj se

refera la bunuri mobile sau bunuri imobile.

Revendicarea bunurilor atribuite

Art. 981. - (1) În cazul în care partile declara în mod expres ca nu

solicita predarea bunurilor, hotarârea de partaj nu este

susceptibila de executare silita.

(2) Pentru a intra în posesia bunurilor atribuite si a caror predare

i-a fost refuzata de ceilalti coproprietari, partea interesata va

trebui sa exercite actiunea în revendicare.

(3) De asemenea, este necesara introducerea unei actiuni în

revendicare în cazul în care bunurile atribuite unui coproprietar

sunt detinute de terte persoane.

TITLUL VI

Procedura ordonantei presedintiale

Conditiile de admisibilitate

Art. 982. - (1) Instanta de judecata, stabilind ca în favoarea

reclamantului exista aparenta de drept, va putea sa ordone

masuri provizorii în cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept

care s-ar pagubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube

iminente si care nu sar putea repara, precum si pentru înlaturarea

piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.

(2) Ordonanta este provizorie si executorie. Daca hotarârea nu

cuprinde nicio mentiune privind durata sa si nu s-au modificat

împrejurarile de fapt avute în vedere, masurile dispuse vor

produce efecte pâna la solutionarea litigiului asupra fondului.

(3) La cererea reclamantului, instanta va putea hotarî ca

executarea sa se faca fara somatie sau fara trecerea unui termen.

(4) Ordonanta va putea fi data chiar si atunci când este în curs

judecata asupra fondului.

(5) Pe cale de ordonanta presedintiala nu pot fi dispuse masuri

care sa rezolve litigiul în fond si nici masuri a caror executare nu

ar mai face posibila restabilirea situatiei de fapt.

Instanta competenta

Art. 983. - Cererea de ordonanta presedintiala se va introduce la

instanta competenta sa se pronunte în prima instanta asupra

fondului dreptului.

Procedura de solutionare

Art. 984. - (1) În vederea judecarii cererii, partile vor fi citate

conform normelor privind citarea în procesele urgente, iar

pârâtului i se va comunica o copie de pe cerere si de pe actele

care o însotesc.

(2) Ordonanta va putea fi data si fara citarea partilor. În caz de

urgenta deosebita, ordonanta va putea fi data chiar în aceeasi zi,

instanta pronuntându-se asupra masurii solicitate pe baza cererii

si actelor depuse, fara concluziile partilor.

(3) Judecata se face de urgenta si cu precadere, nefiind admisibile

probe a caror administrare necesita un timp îndelungat.

(4) Pronuntarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar

motivarea ordonantei se face în cel mult 48 de ore de la

pronuntare.

Calea de atac

Art. 985. - (1) Daca prin legi speciale nu se prevede altfel,

ordonanta este supusa numai apelului în termen de 5 zile de la

pronuntare, daca s-a dat cu citarea partilor, si de la comunicare,

daca s-a dat fara citarea lor.

(2) Instanta de apel poate suspenda executarea pâna la judecarea

apelului, dar numai cu plata unei cautiuni al carei cuantum se va

stabili de catre aceasta.

(3) Apelul se judeca de urgenta si cu precadere, cu citarea

partilor. Dispozitiile art. 984 alin. (4) sunt aplicabile.

(4) Împotriva executarii ordonantei presedintiale se poate face

contestatie la executare.

Art. 986. - La solicitarea reclamantului, pâna la închiderea

Transformarea cererii

dezbaterilor la prima instanta, cererea de ordonanta presedintiala

va putea fi transformata într-o cerere de drept comun, situatie în

care pârâtul va fi încunostintat si citat în mod expres cu aceasta

mentiune.

Autoritatea de lucru judecat

Art. 987. - (1) Ordonanta presedintiala are autoritate de lucru de

judecat fata de o alta cerere de ordonanta presedintiala, numai

daca nu s-au modificat împrejurarile de fapt care au justificat-o.

(2) Ordonanta presedintiala nu are autoritate de lucru judecat

asupra cererii privind fondul dreptului.

(3) Hotarârea data asupra fondului dreptului are putere de lucru

judecat asupra unei cereri ulterioare de ordonanta presedintiala.

TITLUL VII

Cererile posesorii

Conditiile de admisibilitate

Art. 988. - Cererile posesorii sunt admisibile numai în cazurile si

conditiile prevazute de Codul civil.

Judecata si caile de atac

Art. 989. - (1) Cererile posesorii se judeca de urgenta si cu

precadere.

(2) Sunt inadmisibile cererea reconventionala si orice alte cereri

prin care se solicita protectia unui drept în legatura cu bunul în

litigiu.

(3) Hotarârea data asupra cererii posesorii este supusa numai

apelului.

Autoritatea lucrului judecat

Art. 990. - (1) Hotarârea judecatoreasca prin care s-a solutionat o

cerere posesorie are autoritate de lucru judecat într-o cerere

posesorie ulterioara purtata între aceleasi parti si întemeiata pe

aceleasi fapte. Ea nu are însa o astfel de autoritate într-o cerere

ulterioara privitoare la fondul dreptului.

(2) Hotarârea judecatoreasca prin care s-a solutionat o actiune

privitoare la fondul dreptului are autoritate de lucru judecat într-o

cerere posesorie ulterioara în legatura cu acelasi bun.

TITLUL VIII

Procedura ofertei de plata si consemnatiunii

Domeniul de aplicare

Art. 991. - Când creditorul refuza sa primeasca plata de la debitor,

acesta din urma este în drept sa faca oferta reala si sa

consemneze ceea ce datoreaza.

Procedura ofertei reale

Art. 992. - (1) În scopul prevazut la art. 991, debitorul va face

creditorului, prin mijlocirea unui executor judecatoresc din

circumscriptia tribunalului în care se afla domiciliul creditorului sau

domiciliul ales al acestuia, o somatie, prin care este invitat sa

primeasca prestatia datorata.

(2) În acea somatie se vor arata locul, data si ora când suma sau

obiectul oferit urmeaza sa îi fie predat creditorului.

Acceptarea ofertei reale

Art. 993. - În cazul în care creditorul primeste suma sau bunul

oferit, debitorul este liberat de obligatia sa. Executorul

judecatoresc va întocmi un proces-verbal prin care va constata

acceptarea ofertei reale.

Consemnarea sumei sau a

bunului

Art. 994. - (1) Daca creditorul nu se prezinta sau refuza sa

primeasca suma ori obiectul oferit, executorul judecatoresc va

încheia proces-verbal în care va consemna aceste împrejurari.

(2) În acest caz, debitorul, spre a se libera de datorie, va putea sa

consemneze suma sau bunul oferit la CEC Bank - S.A. sau la orice

alta institutie de credit ori, dupa caz, la o unitate specializata, iar

recipisa de consemnare se va depune la executorul judecatoresc

care a trimis somatia. Procedura de consemnare a sumelor de

bani este obligatorie pentru CEC Bank - S.A. si nu poate fi

conditionata de existenta acordului creditorului. Consemnarea

bunurilor se face în conditiile prevazute de lege.

(3) Consemnarea va fi precedata de o noua somatie adresata

creditorului în care se vor arata ziua si ora când si locul unde

suma sau, dupa caz, bunul oferit se va depune.

Validarea ofertei reale, urmata de

consemnatiune

Art. 995. - (1) Dupa consemnare, executorul judecatoresc va

constata, printr-o încheiere data fara citarea partilor, efectuarea

platii si liberarea debitorului. Încheierea se comunica creditorului

în termen de 5 zile de la întocmirea acesteia.

(2) În termen de 15 zile de la comunicarea încheierii prevazute la

alin. (1), creditorul va putea cere anularea acesteia pentru

nerespectarea conditiilor de validitate, de fond si de forma, ale

ofertei de plata si consemnatiunii, la judecatoria în circumscriptia

careia s-a facut consemnarea.

(3) Debitorul este considerat liberat la data consemnarii platii, în

afara de cazul în care se anuleaza oferta de plata si

consemnatiunea.

Oferta de plata în fata instantei

Art. 996. - (1) Oferta de plata poate fi facuta si în timpul

procesului, în fata oricarei instante, în orice stadiu al judecatii. În

acest caz, prin încheiere, creditorul este pus în întârziere sa

primeasca suma sau, dupa caz, bunul. Daca creditorul este

prezent si primeste prestatia datorata, liberarea debitorului se va

constata prin încheiere.

(2) În cazul în care creditorul lipseste sau refuza primirea

prestatiei, debitorul va proceda la consemnare conform

dispozitiilor art. 994 alin. (2), iar recipisa de consemnare va fi

pusa la dispozitia instantei, care, prin încheiere, va constata

liberarea debitorului.

(3) Încheierile prevazute la alin. (1) si (2) se ataca numai odata

cu fondul, cu exceptia celor date în recurs, care sunt definitive.

Radierea ipotecilor

Art. 997. - În baza procesului-verbal întocmit în conditiile art. 993

ori a încheierii emise în conditiile art. 995 sau 996, cel interesat va

putea cere radierea din cartea funciara sau din alte registre

publice a drepturilor de ipoteca constituite în vederea garantarii

creantei stinse în conditiile prezentului titlu.

Incidenta dispozitiilor Codului civil

Art. 998. - Dispozitiile prezentului titlu se completeaza cu

prevederile Codului civil referitoare la ofertele de plata si

consemnatiuni.

TITLUL IX

Procedura ordonantei de plata

Domeniul de aplicare

Art. 999. - (1) Prevederile prezentului titlu se aplica creantelor

certe, lichide si exigibile ce reprezinta obligatii de plata a unor

sume de bani care rezulta dintr-un contract, inclusiv din cele

încheiate între un întreprinzator si o autoritate contractanta,

constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut,

regulament sau altui înscris, însusit de parti prin semnatura ori în

alt mod admis de lege.

(2) Nu sunt incluse în sfera de aplicare a prezentului titlu:

a) creantele înscrise la masa credala în cadrul unei proceduri de

insolventa;

b) creantele care izvorasc din contractele încheiate între

întreprinzatori si consumatori.

(3) Prin autoritate contractanta, în sensul alin. (1), se întelege:

a) orice autoritate publica a statului român sau a unui stat

membru al Uniunii Europene, care actioneaza la nivel central,

regional sau local;

b) orice organism de drept public, altul decât cele prevazute la lit.

a), cu personalitate juridica, care a fost înfiintat pentru a satisface

nevoi de interes general, fara caracter comercial, si care se afla în

cel putin una dintre urmatoarele situatii:

(i) este finantat, în majoritate, de catre o autoritate contractanta,

astfel cum este definita la lit. a);

(ii) se afla în subordinea sau este supus controlului unei autoritati

contractante, astfel cum este definita la lit. a);

(iii) în componenta consiliului de administratie ori, dupa caz, a

consiliului de supraveghere si directoratului, mai mult de jumatate

din numarul membrilor sunt numiti de catre o autoritate

contractanta, astfel cum este definita la lit. a);

c) orice asociere formata de una sau mai multe autoritati

contractante dintre cele prevazute la lit. a) sau b).

Comunicarea somatiei

Art. 1.000. - (1) Creditorul îi va comunica debitorului, prin

intermediul executorului judecatoresc sau prin scrisoare

recomandata, cu continut declarat si confirmare de primire, o

somatie, prin care îi va pune în vedere sa plateasca suma datorata

în termen de 15 zile de la primirea acesteia.

(2) Aceasta somatie întrerupe prescriptia extinctiva potrivit

dispozitiilor Codului civil.

Instanta competenta

Art. 1.001. - Daca debitorul nu plateste în termenul prevazut la

art. 1.000 alin. (1), creditorul poate introduce cererea privind

ordonanta de plata la instanta competenta pentru judecarea

fondului cauzei în prima instanta.

Cuprinsul cererii Art. 1.002. - (1) Cererea privind ordonanta de plata va cuprinde:

a) numele si prenumele, precum si domiciliul sau, dupa caz,

denumirea si sediul creditorului;

b) numele si prenumele, codul numeric personal, daca este

cunoscut, si domiciliul debitorului persoana fizica, iar în cazul

debitorului persoana juridica, denumirea si sediul, precum si, dupa

caz, daca sunt cunoscute, codul unic de înregistrare sau codul de

identificare fiscala, numarul de înmatriculare în registrul

comertului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice si

contul bancar;

c) suma ce reprezinta obiectul creantei, temeiul de fapt si de drept

al obligatiei de plata, perioada la care se refera acestea, termenul

la care trebuia facuta plata si orice element necesar pentru

determinarea datoriei;

d) suma ce reprezinta dobânzile aferente sau alte despagubiri ce

se cuvin creditorului, potrivit legii;

e) semnatura creditorului.

(2) La cerere se anexeaza înscrisurile ce atesta cuantumul sumei

datorate si orice alte înscrisuri doveditoare ale acesteia, precum si

dovada de comunicare a somatiei prevazute la art. 1.000 alin. (1).

(3) Cererea si actele anexate la aceasta se depun în copie în

atâtea exemplare câte parti sunt, plus unul pentru instanta.

Determinarea dobânzii

Art. 1.003. - (1) Daca partile nu au stabilit nivelul dobânzii pentru

plata cu întârziere, se va aplica rata dobânzii de referinta stabilita

de Banca Nationala a României. Rata de referinta în vigoare în

prima zi calendaristica a semestrului se aplica pe întregul

semestru.

(2) Creanta produce dobânzi dupa cum urmeaza:

1. în cazul contractelor încheiate între întreprinzatori sau alti

profesionisti, de la data la care obligatia a devenit exigibila;

2. în cazul contractelor încheiate între întreprinzatori si o

autoritate contractanta, fara a fi necesara punerea în întârziere a

debitorului:

a) daca în contract a fost fixat un termen de plata, din ziua

urmatoare acestui termen;

b) daca termenul de plata nu este fixat în contract:

(i) dupa 30 de zile de la data primirii de catre debitor a facturii

sau a oricarei alte asemenea solicitari de plata;

(ii) daca data primirii facturii sau a unei solicitari echivalente de

plata este incerta, dupa 30 de zile de la receptia marfurilor sau

prestarea serviciilor;

(iii) daca solicitarea de plata a fost comunicata înainte de a primi

marfurile sau serviciile, la expirarea unui termen de 30 de zile de

la primirea marfurilor sau prestarea serviciilor;

(iv) daca legea sau contractul stabileste o procedura de acceptare

ori de verificare, permitând certificarea conformitatii marfurilor

sau serviciilor, iar debitorul a primit factura ori solicitarea de plata

la data verificarii sau anterior acestei date, la expirarea unui

termen de 30 de zile de la aceasta data;

3. în celelalte cazuri, de la data la care debitorul a fost pus sau

este de drept în întârziere, potrivit legii.

(3) Creditorul poate sa pretinda daune-interese suplimentare

pentru toate cheltuielile facute pentru recuperarea sumelor ca

urmare a neexecutarii la timp a obligatiilor de catre debitor.

(4) Este lovita de nulitate absoluta conventia prin care se fixeaza

o obligatie de punere în întârziere pentru a opera curgerea

dobânzilor în cazurile prevazute la alin. (2) pct. 1 si 2 sau un

termen de la care creanta produce dobânzi mai mare decât cel

prevazut la alin. (2).

Citarea partilor. Întâmpinarea

Art. 1.004. - (1) Pentru solutionarea cererii, judecatorul dispune

citarea partilor, potrivit dispozitiilor referitoare la pricinile urgente,

pentru explicatii si lamuriri, precum si pentru a starui în

efectuarea platii sumei datorate de debitor ori pentru a se ajunge

la o întelegere a partilor asupra modalitatilor de plata. Citatia va fi

înmânata partii cu 10 zile înaintea termenului de judecata.

(2) La citatia pentru debitor se vor anexa, în copie, cererea

creditorului si actele depuse de acesta în dovedirea pretentiilor.

(3) În citatie se va preciza ca debitorul este obligat sa depuna

întâmpinare cu cel putin 3 zile înaintea termenului de judecata,

facându-se mentiune ca, în cazul nedepunerii întâmpinarii,

instanta, fata de împrejurarile cauzei, poate considera aceasta ca

o recunoastere a pretentiilor creditorului.

(4) Întâmpinarea nu se comunica reclamantului, care va lua

cunostinta de cuprinsul acesteia la primul termen de judecata.

Declaratiile partilor. Stingerea

litigiului

Art. 1.005. - (1) În cazul în care creditorul declara ca a primit

plata sumei datorate, instanta ia act de aceasta împrejurare

printr-o încheiere definitiva, prin care se dispune închiderea

dosarului.

(2) Când creditorul si debitorul ajung la o întelegere asupra platii,

instanta ia act de aceasta, pronuntând o hotarâre de expedient,

potrivit art. 432.

(3) Hotarârea de expedient este definitiva si constituie titlu

executoriu, fara a fi învestita cu formula executorie.

Contestarea creantei

Art. 1.006. - (1) Daca debitorul contesta creanta, instanta verifica

daca contestatia este întemeiata, în baza înscrisurilor aflate la

dosar si a explicatiilor si lamuririlor partilor. În cazul în care

apararea debitorului este întemeiata, instanta va respinge cererea

creditorului prin încheiere.

(2) Daca apararile de fond formulate de debitor presupun

administrarea altor probe decât cele prevazute la alin. (1), iar

acestea ar fi admisibile, potrivit legii, în procedura de drept

comun, instanta va respinge cererea creditorului privind

ordonanta de plata prin încheiere.

(3) În cazurile prevazute la alin. (1) si (2), creditorul poate

introduce cerere de chemare în judecata potrivit dreptului comun.

Emiterea ordonantei

Art. 1.007. - (1) În cazul în care instanta, ca urmare a verificarii

cererii pe baza înscrisurilor depuse, precum si a declaratiilor

partilor, constata ca pretentiile creditorului sunt întemeiate, va

emite o ordonanta de plata, în care se precizeaza suma si

termenul de plata.

(2) Daca instanta, examinând probele cauzei, constata ca numai o

parte dintre pretentiile creditorului sunt întemeiate, va emite

ordonanta de plata numai pentru aceasta parte, stabilind si

termenul de plata. În acest caz, creditorul poate formula cerere de

chemare în judecata potrivit dreptului comun pentru a obtine

obligarea debitorului la plata restului datoriei.

(3) Termenul de plata prevazut la alin. (1) si (2) nu va fi mai mic

de 10 zile si nici nu va depasi 30 de zile de la data comunicarii

ordonantei. Judecatorul nu va putea stabili alt termen de plata,

decât daca partile se înteleg în acest sens.

(4) În cazul creantelor reprezentând obligatii de plata a cotelor din

cheltuielile comune fata de asociatiile de proprietari, precum si a

cheltuielilor de întretinere ce revin persoanelor fizice

corespunzator suprafetelor locative pe care le folosesc ca locuinte,

instanta, la cererea debitorului, va putea, prin exceptie de la

dispozitiile alin. (3), sa dispuna stabilirea unui termen de plata

mai mare ori esalonarea platii, tinând seama de motivele

temeinice invocate de debitor în ceea ce priveste posibilitatile

efective de plata.

(5) Ordonanta se va înmâna partii prezente sau se va comunica

fiecarei parti de îndata, potrivit legii.

Durata procedurii

Art. 1.008. - Daca de la data introducerii cererii creditorului au

trecut mai mult de 90 de zile fara a se pronunta ordonanta de

plata, instanta va dispune, chiar din oficiu, închiderea dosarului

prin încheiere definitiva, dispozitiile art. 1.006 alin. (3) ramânând

aplicabile.

Cererea în anulare

Art. 1.009. - (1) Împotriva ordonantei de plata prevazute la art.

1.007 alin. (1) si (2) debitorul poate formula cerere în anulare în

termen de 10 zile de la data înmânarii sau comunicarii acesteia.

(2) Cererea în anulare poate fi introdusa de creditor împotriva

încheierilor prevazute la art. 1.006 alin. (1) si (2), precum si

împotriva ordonantei de plata prevazute la art. 1.007 alin. (2), în

termenul prevazut la alin. (1).

(3) Prin cererea în anulare se poate invoca numai nerespectarea

cerintelor prevazute de prezentul titlu pentru emiterea ordonantei

de plata, precum si, daca este cazul, cauze de stingere a obligatiei

ulterioare emiterii ordonantei de plata. Dispozitiile art. 1.006 se

aplica în mod corespunzator.

(4) Cererea în anulare se solutioneaza de catre instanta care a

pronuntat ordonanta de plata, în complet format din 2 judecatori.

(5) Cererea în anulare nu suspenda executarea. Suspendarea va

putea fi însa încuviintata, la cererea debitorului, numai cu dare de

cautiune, al carei cuantum va fi fixat de instanta.

(6) Daca instanta învestita admite, în tot sau în parte, cererea în

anulare, aceasta va anula ordonanta, în tot sau, dupa caz, în

parte, pronuntând o hotarâre definitiva. Prevederile art. 1.006

alin. (3) si ale art. 1.007 alin. (2) se aplica în mod corespunzator.

(7) În cazurile prevazute la alin. (2), daca instanta învestita

admite cererea în anulare, va pronunta o hotarâre definitiva prin

care va emite ordonanta de plata, dispozitiile art. 1.007

aplicându-se în mod corespunzator.

(8) Hotarârea prin care a fost respinsa cererea în anulare este

definitiva.

Titlul executoriu

Art. 1.010. - (1) Ordonanta de plata, devenita definitiva ca

urmare a neintroducerii sau respingerii cererii în anulare, are

putere de lucru judecat si constituie titlu executoriu, fara a fi

învestita cu formula executorie.

(2) Împotriva executarii silite a ordonantei de plata partea

interesata poate face contestatie la executare, potrivit dreptului

comun. În cadrul contestatiei nu se pot invoca decât neregularitati

privind procedura de executare, precum si cauze de stingere a

obligatiei ivite ulterior ramânerii definitive a ordonantei de plata.

TITLUL X

Procedura cu privire la cererile de valoare redusa

Domeniul de aplicare

Art. 1.011. - (1) Prezentul titlu se aplica atunci când valoarea

cererii, fara a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de

judecata si alte venituri accesorii, nu depaseste suma de 10.000

lei la data sesizarii instantei.

(2) Prezentul titlu nu se aplica în materie fiscala, vamala sau

administrativa si nici în ceea ce priveste raspunderea statului

pentru acte sau omisiuni în cadrul exercitarii autoritatii publice.

(3) De asemenea, prezenta procedura nu se aplica cererilor

referitoare la:

a) starea civila sau capacitatea persoanelor fizice;

b) drepturile patrimoniale nascute din raporturile de familie;

c) mostenire;

d) insolventa, concordatul preventiv, procedurile privind lichidarea

societatilor insolvabile si a altor persoane juridice sau alte

proceduri asemanatoare;

e) asigurari sociale;

f) dreptul muncii;

g) închirierea unor bunuri imobile, cu exceptia actiunilor privind

creantele având ca obiect plata unei sume de bani;

h) arbitraj;

i) atingeri aduse dreptului la viata privata sau drepturilor care

privesc personalitatea.

Caracterul alternativ

Art. 1.012. - (1) Reclamantul are alegerea între procedura

reglementata de prezentul titlu si procedura de drept comun.

(2) Daca a sesizat instanta cu o cerere redactata potrivit art. 189,

aceasta va fi solutionata potrivit procedurii de drept comun, cu

exceptia cazului în care reclamantul, cel mai târziu la primul

termen de judecata, solicita în mod expres aplicarea procedurii

speciale.

(3) Atunci când cererea nu poate fi solutionata potrivit dispozitiilor

prevazute de prezentul titlu, instanta judecatoreasca îl informeaza

pe reclamant în acest sens, iar daca reclamantul nu îsi retrage

cererea, aceasta va fi judecata potrivit dreptului comun.

Instanta competenta

Art. 1.013. - (1) Competenta de a solutiona cererea în prima

instanta apartine judecatoriei.

(2) Competenta teritoriala se stabileste potrivit dreptului comun.

Declansarea procedurii

Art. 1.014. - (1) Reclamantul declanseaza procedura cu privire la

cererile cu valoare redusa prin completarea formularului de cerere

si depunerea sau trimiterea acestuia la instanta competenta, prin

posta sau prin orice alte mijloace care asigura transmiterea

formularului si confirmarea primirii acestuia.

(2) Formularul de cerere se aproba prin ordin al ministrului

justitiei si contine rubrici care permit identificarea partilor,

valoarea pretentiei, indicarea probelor si alte elemente necesare

solutionarii cauzei.

(3) Odata cu formularul de cerere se depun ori se trimit si copii de

pe înscrisurile de care reclamantul întelege sa se foloseasca.

(4) În cazul în care informatiile furnizate de reclamant nu sunt

suficient de clare sau sunt inadecvate ori formularul de cerere nu

a fost completat corect, instanta, cu exceptia situatiilor în care

cererea este vadit nefondata sau inadmisibila, îi va acorda

reclamantului posibilitatea sa completeze sau sa rectifice

formularul ori sa furnizeze informatii sau înscrisuri suplimentare.

Instanta va folosi în acest scop un formular tip, care va fi aprobat

prin ordin al ministrului justitiei.

(5) Cererea se va respinge daca este vadit nefondata sau

inadmisibila.

(6) În cazul în care reclamantul nu completeaza sau nu rectifica

formularul de cerere în termenul stabilit de instanta, cererea se va

anula.

Desfasurarea procedurii

Art. 1.015. - (1) Procedura cu privire la cererile cu valoare redusa

este scrisa si se desfasoara în întregul ei în camera de consiliu.

(2) Instanta poate dispune înfatisarea partilor, daca apreciaza

acest fapt ca fiind necesar sau la solicitarea uneia dintre parti.

Instanta poate sa refuze o astfel de solicitare în cazul în care

considera ca, tinând cont de împrejurarile cauzei, nu sunt

necesare dezbateri orale. Refuzul se motiveaza în scris si nu poate

fi atacat separat.

(3) Dupa primirea formularului de cerere completat corect,

instanta va trimite de îndata pârâtului formularul de raspuns,

însotit de o copie a formularului de cerere si de copii de pe

înscrisurile depuse de reclamant.

(4) În termen de 30 de zile de la comunicarea actelor prevazute la

alin. (3), pârâtul va depune sau trimite formularul de raspuns

completat corespunzator, precum si copii de pe înscrisurile de care

întelege sa se foloseasca. Pârâtul poate sa raspunda prin orice alt

mijloc adecvat, fara utilizarea formularului de raspuns.

(5) Instanta va comunica de îndata reclamantului copii de pe

raspunsul pârâtului, cererea reconventionala, daca este cazul,

precum si de pe înscrisurile depuse de pârât.

(6) Daca pârâtul a formulat cerere reconventionala, reclamantul,

în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia, va depune sau

va trimite formularul de raspuns completat corespunzator ori va

raspunde prin orice alt mijloc.

(7) Cererea reconventionala care nu poate fi solutionata în cadrul

prezentei proceduri întrucât nu sunt îndeplinite cerintele prevazute

la art. 1.011 va fi disjunsa si judecata potrivit dreptului comun.

(8) Instanta poate solicita partilor sa furnizeze mai multe

informatii în termenul pe care îl va stabili în acest scop, care nu

poate depasi 30 de zile de la primirea raspunsului pârâtului sau,

dupa caz, al reclamantului.

(9) Instanta poate încuviinta si alte probe în afara înscrisurilor

depuse de parti. Nu vor fi însa încuviintate acele probe a caror

administrare necesita cheltuieli disproportionate fata de valoarea

cererii de chemare în judecata sau a cererii reconventionale.

(10) În cazul în care instanta a fixat un termen pentru înfatisarea

partilor, acestea trebuie citate.

(11) Ori de câte ori instanta stabileste un termen în vederea

îndeplinirii unui act de procedura, va înstiinta partea interesata de

consecintele nerespectarii acestuia.

Solutionarea cererii

Art. 1.016. - (1) Instanta va pronunta si redacta hotarârea în

termen de 30 de zile de la primirea tuturor informatiilor necesare

sau, dupa caz, de la dezbaterea orala.

(2) În cazul în care nu se primeste niciun raspuns de la partea

interesata în termenul stabilit la art. 1.015 alin. (4), (6) sau (8),

instanta se va pronunta cu privire la cererea principala sau la

cererea reconventionala în raport cu actele aflate la dosar.

(3) Hotarârea primei instante este executorie din momentul

pronuntarii si se comunica partilor.

Cheltuielile de judecata

Art. 1.017. - (1) Partea care cade în pretentii va fi obligata, la

cererea celeilalte parti, la plata cheltuielilor de judecata.

(2) Cu toate acestea, instanta nu va acorda partii care a câstigat

procesul cheltuielile care nu au fost necesare sau care au avut o

valoare disproportionata în raport cu valoarea cererii.

Caile de atac

Art. 1.018. - (1) Hotarârea judecatoriei este supusa numai

apelului la tribunal, în termen de 30 de zile de la comunicare.

(2) Pentru motive temeinice, instanta de apel poate sa suspende

executarea silita, însa numai daca se consemneaza o cautiune de

10% din valoarea contestata.

(3) Hotarârea instantei de apel se comunica partilor si este

definitiva.

TITLUL XI

Evacuarea din imobilele folosite sau ocupate fara drept

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

Domeniul de aplicare

Art. 1.019. - (1) Dispozitiile prezentului titlu se aplica în litigiile

privind evacuarea din imobilele folosite sau, dupa caz, ocupate

fara drept de catre fostii locatari sau alte persoane.

(2) În sensul prezentului titlu, termenii de mai jos au urmatorul

înteles:

a) locatiune - orice locatiune scrisa sau verbala, incluzând si

sublocatiunea;

b) locatar - locatarul principal, chirias sau arendas, sublocatarul

sau un cesionar al locatarului, indiferent daca persoana care

solicita evacuarea este locatorul sau sublocatorul ori dobânditorul

imobilului;

c) locator - locatorul principal, sublocatorul, cesionarul si

dobânditorul imobilului;

d) imobil - constructia, terenul cu sau fara constructii, împreuna

cu accesoriile acestora;

e) ocupantul - oricare persoana, alta decât proprietarul sau

locatarul, care ocupa în fapt imobilul cu sau fara permisiunea ori

îngaduinta proprietarului;

f) proprietar - titularul dreptului de proprietate asupra imobilului,

inclusiv locatarul.

Caracterul facultativ al procedurii

Art. 1.020. - (1) Reclamantul are alegerea între procedura

reglementata de prezentul titlu si procedura de drept comun.

(2) De asemenea, dispozitiile prezentului titlu nu aduc nicio

atingere drepturilor locatorului sau proprietarului la plata chiriei

sau arenzii, la plata de despagubiri si nici altor drepturi nascute în

temeiul contractului sau al legii, dupa caz.

(3) În cazul aratat la alin. (2), pentru realizarea drepturilor si

îndeplinirea obligatiilor izvorând din contract, precum si a celor

prevazute de dispozitiile legale aplicabile în materie, partea

interesata, sub rezerva aplicarii dispozitiilor art. 1.027 alin. (4), va

putea proceda, dupa caz, potrivit dispozitiilor referitoare la

ordonanta de plata sau celor privind solutionarea cererilor cu

valoare redusa ori la sesizarea instantei competente, în conditiile

dreptului comun.

Instanta competenta

Art. 1.021. - Cererile formulate în temeiul prezentului titlu sunt de

competenta judecatoriei în circumscriptia careia se afla situat

imobilul ocupat fara drept ori, dupa caz, închiriat sau arendat,

chiar daca locatarul a parasit imobilul sau contractul a încetat.

Citarea si comunicarea actelor

procedurale

Art. 1.022. - (1) Locatarul si ocupantul imobilului sunt socotiti ca

având domiciliul lor obligatoriu la imobilul pe care îl ocupa fara

niciun drept.

(2) Daca imobilul este închis, toate notificarile, citatiile si celelalte

acte de procedura emise potrivit dispozitiilor prezentului titlu vor fi

afisate la usa imobilului.

Încetarea locatiunii. Notificarea

locatarului

Art. 1.023. - (1) Atunci când dreptul locatarului de a folosi un

imobil s-a stins ca urmare a încetarii locatiunii prin expirarea

termenului, prin actiunea locatorului, prin neplata chiriei sau a

arenzii, precum si din orice alta cauza si locatorul doreste sa intre

în posesia imobilului, acesta va notifica locatarul, în scris, prin

intermediul executorului judecatoresc, punându-i în vedere sa

elibereze si sa-i predea liber imobilul, în termen de cel mult 30 de

zile de la data comunicarii notificarii.

(2) Daca locatiunea este pe durata nedeterminata, denuntarea

ceruta de lege pentru încetarea contractului va fi considerata si

notificare de evacuare a imobilului, în conditiile prezentului articol.

(3) Când locatiunea este pe durata determinata, notificarea de

evacuare a imobilului trebuie facuta cu cel putin 30 de zile înainte

de expirarea termenului, daca prin lege nu se prevede altfel.

(4) Locatarul poate renunta la notificarea prevazuta în prezentul

articol prin act scris cuprinzând recunoasterea dreptului locatorului

de a recurge imediat la procedura prevazuta la cap. II din

prezentul titlu, daca locatiunea înceteaza din orice motive, iar

dreptul locatarului este socotit stins.

Notificarea ocupantului

Art. 1.024. - Atunci când proprietarul unui imobil doreste sa îl

evacueze pe ocupantul acestuia, dupa ce dreptul de a ocupa

imobilul a încetat, proprietarul va notifica în scris ocupantul,

punându-i în vedere sa elibereze imobilul pe care îl ocupa fara

niciun drept, în termen de 5 zile de la comunicarea notificarii.

CAPITOLUL II

Procedura de evacuare

Evacuarea voluntara

Art. 1.025. - (1) Daca locatarul sau ocupantul care a fost notificat

în conditiile prezentului titlu a parasit imobilul, locatorul sau

proprietarul poate intra în posesia acestuia, de drept, fara nicio

procedura judiciara de evacuare. În caz contrar, sunt incidente

dispozitiile prezentului capitol.

(2) Se prezuma ca imobilul este parasit în caz de încetare a

activitatii economice ori de încetare a folosirii imobilului de catre

locatar sau ocupant ori de catre persoanele aflate sub controlul

lor, precum si în cazul returnarii cheilor imobilului, ridicarii

echipamentelor, marfurilor sau altor bunuri mobile din imobil.

Sesizarea instantei

Art. 1.026. - Daca locatarul sau ocupantul notificat în conditiile

prezentului titlu refuza sa evacueze imobilul ori daca locatarul a

renuntat la dreptul sau de a fi notificat si a pierdut, din orice

motive, dreptul de a folosi imobilul, locatorul sau proprietarul va

solicita instantei sa dispuna, prin hotarâre executorie, evacuarea

imediata a locatarului sau ocupantului din imobil, pentru lipsa de

titlu.

Procedura de judecata. Calea de

atac

Art. 1.027. - (1) Cererea de evacuare se judeca cu citarea partilor,

în afara de cazul în care evacuarea imobilului pentru neplata

chiriei sau a arenzii se solicita în baza unui contract care

constituie, pentru plata acestora, titlu executoriu, potrivit legii.

(2) Cererea de evacuare se judeca de urgenta, în camera de

consiliu, cu dezbateri sumare, daca s-a dat cu citarea partilor.

(3) Întâmpinarea nu este obligatorie.

(4) Daca s-a solicitat si plata chiriei ori a arenzii exigibile,

instanta, cu citarea partilor, va putea dispune odata cu evacuarea

si obligarea pârâtului la plata acestora, inclusiv a sumelor devenite

exigibile în cursul judecatii.

(5) Hotarârea de evacuare este executorie si poate fi atacata

numai cu apel în termen de 5 zile de la pronuntare, daca s-a dat

cu citarea partilor, sau de la comunicare, când s-a dat fara citarea

lor.

Apararile pârâtului în cazul

judecarii cu citare

Art. 1.028. - (1) Pârâtul chemat în judecata, potrivit procedurii

prevazute în prezentul titlu, nu poate formula cerere

reconventionala, de chemare în judecata a altei persoane sau în

garantie, pretentiile sale urmând a fi valorificate numai pe cale

separata.

(2) Pârâtul poate invoca aparari de fond privind temeinicia

motivelor de fapt si de drept ale cererii, inclusiv lipsa titlului

reclamantului.

Contestatia la executare

Art. 1.029. - Împotriva executarii hotarârii de evacuare, cei

interesati pot introduce contestatie la executare, în conditiile legii.

Daca hotarârea de evacuare s-a dat fara citarea partilor, se vor

putea invoca si aparari de fond.

Suspendarea executarii

Art. 1.030. - (1) Executarea hotarârii de evacuare nu va putea fi

suspendata. Cu toate acestea, în cazul evacuarii pentru neplata

chiriei sau a arenzii se va putea dispune suspendarea executarii

hotarârii în cadrul contestatiei la executare sau a apelului exercitat

de catre pârât numai daca acesta consemneaza în numerar, la

dispozitia creditorului, chiria sau arenda la care a fost obligat,

suma stabilita pentru asigurarea ratelor de chirie sau arenda

datorate pâna la data cererii de suspendare, precum si cea

aferenta ratelor de chirie sau arenda ce ar deveni exigibile în

cursul judecatii procesului.

(2) Suspendarea înceteaza de drept daca, la expirarea termenului

pentru care chiria sau arenda a fost astfel acoperita, debitorul nu

cere si nu depune suma ce se va fixa de instanta de executare

pentru acoperirea unor noi rate, în conditiile prevazute la alin. (1).

CAPITOLUL III

Dispozitii speciale

Încetarea abuzului de folosinta

Art. 1.031. - (1) Daca locatarul, nerespectând obligatiile ce îi revin

privind folosirea normala, cu prudenta si diligenta, a imobilului

închiriat ori arendat, întrebuinteaza imobilul în alt scop decât cel

prevazut în contract, îi modifica structura stabilita prin constructie,

îi produce stricaciuni ori savârseste orice alte abuzuri de folosinta,

el va putea fi obligat, prin ordonanta presedintiala, data cu citarea

partilor, la încetarea acestor abuzuri si la restabilirea situatiei

anterioare.

(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica în mod corespunzator si pentru

solutionarea cererii privind încetarea oricaror abuzuri savârsite de

proprietarul care prejudiciaza folosinta normala a partilor sau

instalatiilor aflate în proprietate comuna din imobilele cu mai

multe etaje sau apartamente ori care tulbura buna convietuire în

acel imobil.

Efectuarea reparatiilor.

Restrângerea folosintei.

Evacuarea

Art. 1.032. - Prin ordonanta presedintiala, data cu citarea partilor,

locatarul sau, când este cazul, sublocatarul poate fi obligat la

efectuarea reparatiilor necesare ce îi revin potrivit legii, precum si

la restrângerea folosintei spatiului închiriat ori chiar la evacuarea

din acest spatiu daca aceste masuri se justifica pentru efectuarea

reparatiilor ori lucrarilor prevazute de lege în sarcina locatorului.

Art. 1.033. - Dispozitiile art. 1.032 se aplica si în cazul obligarii

Examinarea imobilului

locatarului sau, dupa caz, a sublocatarului de a permite, în

conditiile legii, examinarea imobilului detinut în locatiune.

Cererile asociatiilor de proprietari

Art. 1.034. - Dispozitiile art. 1.031 se aplica în mod corespunzator

si pentru solutionarea cererii formulate de o asociatie de

proprietari împotriva proprietarilor, membri ai acesteia, în cazul în

care neefectuarea reparatiilor ce sunt în sarcina fiecarui proprietar

ori a reparatiilor sau a oricaror lucrari la partile sau la instalatiile

aflate în coproprietatea acestora ori la spatiile aflate în proprietate

exclusiva afecteaza folosinta normala a partilor comune sau a

altor spatii locative din imobil, precum si siguranta locuirii în acel

imobil.

TITLUL XII

Procedura privitoare la înscrierea drepturilor dobândite în temeiul uzucapiunii

Domeniul de aplicare

Art. 1.035. - Dispozitiile prezentului titlu sunt aplicabile oricaror

cereri de înscriere în cartea funciara a drepturilor reale imobiliare

dobândite în temeiul uzucapiunii.

Instanta competenta. Cuprinsul

cererii

Art. 1.036. - (1) Cererea de uzucapiune se depune la judecatoria

în circumscriptia careia este situat imobilul.

(2) Reclamantul va arata în cererea de înscriere data de la care

poseda imobilul sub nume de proprietar, temeiul uzucapiunii,

faptul daca imobilul posedat este sau nu înscris în cartea funciara,

precum si numele ori denumirea vechiului proprietar sau a

succesorului acestuia, daca îl cunoaste.

(3) La cerere se vor anexa:

a) un certificat eliberat de serviciul public comunitar local de

evidenta a persoanelor, care atesta ca titularul dreptului înscris în

cartea funciara este decedat, precum si data decesului sau, dupa

caz, un certificat emis de autoritatea competenta, care atesta

faptul ca persoana juridica titulara a dreptului înscris în cartea

funciara sia încetat existenta;

b) un certificat eliberat de camera notarilor publici, din care sa

rezulte faptul daca mostenirea titularului înscris în cartea funciara

a fost sau nu dezbatuta, iar în caz afirmativ, care sunt persoanele

care au cules mostenirea respectiva;

c) un certificat eliberat de primaria în a carei raza teritoriala este

situat imobilul, din care sa rezulte ca acesta nu face parte din

domeniul public al statului sau al unitatii administrativ-teritoriale;

d) certificatul de rol fiscal, atunci când este cazul;

e) înscrisul constatator al actului juridic pe care solicitantul si-a

întemeiat posesia, atunci când este cazul;

f) documentatia tehnica cadastrala a imobilului, realizata, pe

cheltuiala celui interesat, de o persoana fizica sau juridica

autorizata, potrivit legii;

g) extrasul de carte funciara pentru informare, cu aratarea

titularului înscris în cartea funciara ori a înscrierii declaratiei de

renuntare la proprietate, precum si a faptului daca imobilul este

sau nu grevat de sarcini, eliberat de biroul teritorial de cadastru si

publicitate imobiliara; în cazul în care imobilul nu este înscris în

cartea funciara în folosul altei persoane si nici grevat de sarcini,

un certificat emis de acelasi birou, care atesta acest fapt, inclusiv

faptul ca nu a fost alocat un numar cadastral pentru înscrierea

imobilului;

h) lista cuprinzând numele, prenumele si domiciliul a cel putin 2

martori.

Procedura de judecata. Caile de

atac

Art. 1.037. - (1) Dupa depunerea cererii, instanta dispune, prin

încheiere, citarea titularului dreptului înscris în cartea funciara sau

a succesorilor acestuia, daca sunt cunoscuti, precum si emiterea

unei somatii si afisarea acesteia la imobilul în litigiu, la sediul

instantei, al biroului teritorial de cadastru si publicitate imobiliara

si la sediul primariei în raza careia se afla imobilul, precum si

publicarea ei în doua ziare de larga raspândire, dintre care cel

putin unul de circulatie nationala.

(2) Afisele si publicatia vor cuprinde:

a) denumirea instantei care a emis somatia, numarul si data

încheierii prin care sa dispus emiterea;

b) numele, prenumele sau denumirea posesorului si domiciliul

sau, dupa caz, sediul acestuia;

c) precizarea ca acesta invoca dobândirea proprietatii sau a unui

alt drept real prin uzucapiune;

d) indicarea precisa a imobilului, cu adresa postala si, daca este

cazul, cu numar cadastral sau topografic si a numarului de carte

funciara, iar în lipsa acestora, cu precizarea vecinatatilor;

e) somatia catre toti cei interesati sa faca opozitie, cu precizarea

ca, în caz contrar, în termen de 6 luni de la emiterea celei din

urma publicatii se va trece la judecarea cererii.

(3) Cheltuielile necesare efectuarii formalitatilor de afisare si

publicare sunt în sarcina reclamantului.

(4) Îndeplinirea acestor formalitati va fi constatata într-un procesverbal,

întocmit de grefier, ce se va depune la dosarul cauzei.

(5) Daca nu s-au facut opozitii în termenul prevazut la alin. (2) lit.

e) sau daca cel înscris în cartea funciara este decedat ori si-a

încetat existenta juridica sau a renuntat la proprietate, instanta se

va pronunta, în camera de consiliu, dupa ascultarea reclamantului

si a martorilor si verificarea îndeplinirii conditiilor cerute de lege

pentru dobândirea dreptului reclamat în temeiul uzucapiunii, prin

încheiere, data fara citarea partilor.

(6) Daca s-au formulat opozitii la cererea de uzucapiune, acestea

vor fi comunicate reclamantului, pentru a formula întâmpinare

potrivit dispozitiilor de drept comun. Dupa primirea întâmpinarii se

va fixa termen pentru solutionarea cererii de înscriere, cu citarea

reclamantului si a oponentilor, carora li se va comunica si câte o

copie de pe cererea de înscriere si întâmpinarea depusa de

reclamant.

(7) În ambele cazuri, instanta va cerceta daca sunt îndeplinite

cerintele prevazute de Codul civil pentru dobândirea dreptului

reclamat în temeiul uzucapiunii.

(8) Încheierea sau, dupa caz, hotarârea este supusa numai

apelului.

Înscrierea în cartea funciara a

dreptului uzucapat

Art. 1.038. - (1) Reclamantul va putea cere înscrierea provizorie a

dreptului ce a uzucapat, în temeiul încheierii date potrivit art.

1.037 alin. (5) sau, dupa caz, al hotarârii judecatoresti, de prima

instanta, prin care s-a admis cererea de înscriere, înainte de

ramânerea definitiva a acesteia. Justificarea înscrierii provizorii se

va face pe baza încheierii sau, dupa caz, a hotarârii judecatoresti,

ramasa definitiva.

(2) În toate cazurile, registratorul de carte funciara nu va putea

dispune înscrierea dreptului, în temeiul uzucapiunii, daca acesta a

fost intabulat sau înscris provizoriu în folosul unei alte persoane,

chiar dupa împlinirea termenului de uzucapiune; în cazul în care sa

facut numai o notare, se va putea dispune înscrierea dreptului,

fara ca înscrierea sa fie opozabila celui care a cerut notarea.

(3) Reclamantul este considerat proprietar de la data înscrierii, în

conditiile legii, în cartea funciara a dreptului de proprietate

dobândit în temeiul uzucapiunii.

TITLUL XIII

Procedura refacerii înscrisurilor si hotarârilor disparute

Refacerea dosarelor sau

înscrisurilor în cauzele în curs de

solutionare

Art. 1.039. - (1) Dosarele sau înscrisurile privitoare la o pricina în

curs de judecata, disparute în orice mod, se pot reface de însasi

instanta învestita cu judecarea cauzei.

(2) În scopul prevazut la alin. (1), instanta va fixa termen, chiar

din oficiu, citând partile si, dupa caz, martorii si expertii; va cere

copii de pe înscrisurile ce i-au fost trimise de autoritati si de care

partile s-au folosit sau de pe înscrisurile depuse de parti,

dispunând totodata sa se scoata din registrele instantei toate

datele privitoare la înscrisurile ce se refac.

(3) Pot servi la refacerea dosarului copiile legalizate de pe

înscrisurile disparute ce se afla în posesia partilor ori a altor

persoane sau a autoritatilor.

(4) Încheierea nu va putea fi atacata decât odata cu fondul.

(5) Înscrisurile refacute tin locul originalelor, pâna la gasirea

acestora.

Refacerea hotarârilor disparute

Art. 1.040. - (1) Daca dosarul sau înscrisurile disparute priveau o

pricina în care se pronuntase o hotarâre, aceasta hotarâre se va

reface de catre instanta care a pronuntat-o, dupa cel de-al doilea

exemplar al hotarârii pastrat la mapa, iar daca si acel exemplar ar

fi disparut, vor putea servi la refacere copiile legalizate de pe

hotarâre, ce s-au încredintat partilor sau altor persoane.

(2) În acest scop, instanta va putea sa dispuna, din oficiu, sa se

faca publicatii întrun ziar de larga raspândire, cu invitatia ca orice

posesor al unei copii de pe hotarâre sa o depuna la grefa instantei

care a ordonat publicatia.

(3) Daca hotarârea nu se poate reface pe calea aratata la alin. (1)

si (2), se va trece la refacerea ei de catre instanta care a

pronuntat-o, potrivit dispozitiilor art. 1.039.

(4) În situatia în care dosarul, inclusiv hotarârea, nu se pot reface

nici potrivit alin. (3), iar cauza se afla în apel, instanta de apel va

judeca din nou pricina în fond. Pentru judecata din nou a cauzei,

partile sunt obligate sa faca dovada ca între ele a existat litigiul ce

face obiectul rejudecarii si ca acesta a fost solutionat prin hotarâre

judecatoreasca. Dovada se va face cu orice înscrisuri sau extrase

din registrele ori din alte evidente ale instantei judecatoresti sau

ale altor autoritati.

(5) Când procesul se afla în recurs, iar dosarul, inclusiv hotarârile

date în prima instanta sau apel, nu pot fi refacute nici potrivit alin.

(3), instanta de recurs va trimite cauza instantei de apel pentru a

proceda potrivit alin. (4).

(6) Daca în cursul judecarii a fost gasita hotarârea disparuta,

cererea de refacere va fi respinsa.

(7) Daca ulterior judecarii cererii de refacere hotarârea disparuta

a fost gasita, hotarârea refacuta potrivit prevederilor alin. (3), (4)

si (5) va fi anulata de catre instanta care a pronuntat-o.

Refacerea hotarârilor definitive

Art. 1.041. - Dispozitiile art. 1.039 si 1.040 se aplica în mod

corespunzator si în cazul în care se solicita refacerea unei hotarâri

definitive.

TITLUL XIV

Cautiunea judiciara

Stabilirea cautiunii si depunerea

ei

Art. 1.042. - (1) Când legea prevede darea unei cautiuni, suma

datorata de parte cu acest titlu se stabileste de catre instanta în

conditiile legii si se depune la Trezoreria Statului, la CEC Bank -

S.A. sau la orice alta institutie de credit care efectueaza astfel de

operatiuni, pe numele partii respective, la dispozitia instantei sau,

dupa caz, a executorului judecatoresc.

(2) Daca legea nu prevede altfel, cautiunea nu va reprezenta mai

mult de 20% din valoarea obiectului cererii, iar în cazul cererilor al

caror obiect nu este evaluabil în bani, nu va putea depasi suma de

10.000 lei.

Depunerea în numerar sau în

instrumente financiare

Art. 1.043. - (1) Cautiunea se depune, de regula, în numerar.

(2) La cererea debitorului cautiunii si daca partea în favoarea

careia se depune declara în mod expres ca este de acord,

cautiunea va putea consta si în instrumente financiare care pot

servi ca instrumente de plata. Cu toate acestea, acordul partii nu

este necesar în cazul titlurilor emise de stat sau de unitatile

administrativ-teritoriale.

(3) Valoarea instrumentelor financiare prevazute la alin. (2) este

aceea aratata în cuprinsul lor.

Oferirea de garantii reale

Art. 1.044. - (1) Sub rezerva acceptarii exprese de catre

beneficiar, se poate oferi cautiune si un drept de ipoteca

imobiliara sau mobiliara ori o creanta ipotecara, daca valoarea

acesteia este cel putin egala cu valoarea cautiunii stabilite de

instanta, în conditiile legii.

(2) Când s-a acceptat cu titlu de cautiune un drept de ipoteca,

instanta va dispune, din oficiu, intabularea acestuia sau, dupa caz,

înregistrarea la Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare.

(3) Cautiunea care consta într-o creanta ipotecara produce efecte

din momentul înscrierii sau notarii rangului în cartea funciara sau,

dupa caz, în Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare.

Înscrierea sau, dupa caz, notarea se va dispune de catre instanta

din oficiu.

(4) Când cautiunea nu mai este necesara, instanta va ordona, din

oficiu, radierea înscrierilor facute.

Aducerea unui garant

Art. 1.045. - (1) La cererea debitorului cautiunii, instanta poate

încuviinta, cu acordul expres al beneficiarului cautiunii, ca în locul

bunurilor aratate la art. 1.042-1.044 sa fie adus un garant.

(2) În cazul prevazut la alin. (1), instanta va stabili, cu citarea

partilor, un termen la care garantul sa fie înfatisat.

(3) Daca garantul este încuviintat de instanta, el va da în fata

acesteia ori prin înscris autentic, depus la dosarul cauzei, o

declaratie ca este de acord sa garanteze pâna la nivelul sumei

stabilite de instanta.

Art. 1.046. - Când cautiunea a fost depusa în numerar sau în

Indisponibilizarea cautiunii

instrumente financiare ea nu poate fi urmarita de creditorii

depunatorului decât în masura în care urmeaza a-i fi restituita

acestuia. De asemenea, cautiunea nu va putea fi urmarita nici de

creditorii depozitarului.

Procedura de stabilire a cautiunii

Art. 1.047. - (1) Daca prin lege nu se prevede altfel, instanta va

cita partile în termen scurt, în camera de consiliu, si va stabili de

urgenta cautiunea.

(2) Instanta se pronunta printr-o încheiere care poate fi atacata

odata cu hotarârea prin care s-a dispus asupra cautiunii.

(3) Când exista urgenta, instanta va putea stabili cautiunea si fara

citarea partilor. În acest caz, cautiunea se va depune numai în

numerar, într-un termen stabilit de instanta. Debitorului cautiunii

îi va fi comunicata încheierea prin care cautiunea a fost stabilita,

de la data acestei comunicari începând a curge termenul pentru

plata cautiunii.

(4) Nedepunerea cautiunii în termenul prevazut la alin. (3) atrage

desfiintarea de drept a masurilor în legatura cu care s-a dispus

stabilirea cautiunii.

Înlocuirea cautiunii în numerar

Art. 1.048. - Cel care a depus cautiunea în numerar va putea cere

ulterior ca, în conditiile stabilite de prezentul titlu, suma în

numerar sa fie înlocuita cu alte bunuri ori prin aducerea unui

garant. În acest caz, dispozitiile art. 1.047 alin. (1) si (2) ramân

aplicabile.

Restituirea cautiunii

Art. 1.049. - (1) Cautiunea depusa se va restitui, la cerere, dupa

solutionarea prin hotarâre definitiva a procesului în legatura cu

care s-a stabilit cautiunea, respectiv dupa încetarea efectelor

masurii pentru care aceasta s-a depus.

(2) Cautiunea se restituie celui care a depus-o în masura în care

asupra acesteia cel îndreptatit nu a formulat cerere pentru plata

despagubirii cuvenite pâna la împlinirea unui termen de 30 de zile

de la data ramânerii definitive a hotarârii sau, dupa caz, de la data

încetarii efectelor masurii, prevazute la alin. (1). Cu toate acestea,

cautiunea se restituie de îndata daca partea interesata declara în

mod expres ca nu urmareste obligarea celui care a depus-o la

despagubiri pentru prejudiciile cauzate prin încuviintarea masurii

pentru care aceasta s-a depus.

(3) Instanta se pronunta asupra cererii de restituire a cautiunii cu

citarea partilor, printr-o încheiere supusa numai recursului, la

instanta ierarhic superioara. În cazul în care încheierea a fost

pronuntata de una dintre sectiile Înaltei Curti de Casatie si

Justitie, recursul este de competenta Completului de 9 judecatori.

În toate cazurile, recursul este suspensiv de executare.

(4) Daca cererea pentru care s-a depus cautiunea a fost respinsa,

instanta va dispune din oficiu si restituirea cautiunii.

CARTEA a VII-a

Procesul civil international

Domeniul de aplicare

Art. 1.050. - Dispozitiile prezentei carti se aplica proceselor de

drept privat cu elemente de extraneitate în masura în care prin

tratatele internationale la care România este parte, prin dreptul

Uniunii Europene sau prin legi speciale nu se prevede altfel.

TITLUL I

Competenta internationala a instantelor române

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

Competenta întemeiata pe

domiciliul sau sediul pârâtului

Art. 1.051. - (1) Sub rezerva situatiilor în care legea dispune

altfel, instantele române sunt competente daca pârâtul are

domiciliul, iar în lipsa domiciliului, resedinta obisnuita, respectiv

sediul principal, iar în lipsa sediului principal, un sediu secundar

sau fondul de comert pe teritoriul României la data introducerii

cererii.

(2) Când exista mai multi pârâti, instantele române sunt

competente daca unul dintre acestia se afla în situatia prevazuta

la alin. (1), în afara de cazul când cererea a fost facuta numai cu

scopul de a-l sustrage pe un pârât de la jurisdictia domiciliului ori

resedintei obisnuite sau, dupa caz, a sediului principal ori

secundar situat în strainatate.

(3) Instantele române sunt de asemenea competente pentru a

judeca orice cerere privind activitatea la sediul secundar al unei

persoane juridice neavând sediul principal în România, când acest

sediu secundar este situat în România la data introducerii cererii.

Prorogarea voluntara de

competenta în favoarea instantei

române

Art. 1.052. - (1) Când, în materii având ca obiect drepturi de care

ele dispun liber conform legii române, partile au convenit valabil

competenta instantelor române de a judeca litigii actuale sau

eventuale privind asemenea drepturi, instantele române sunt

singurele competente.

(2) Cu exceptia cazurilor în care prin lege se dispune altfel,

instanta româna în fata careia pârâtul este chemat ramâne

competenta de a judeca cererea formulata, daca el nu ridica

exceptia de necompetenta la primul termen la care partile au fost

legal citate.

(3) În situatiile prevazute la alin. (1) si (2), instanta româna

sesizata poate respinge cererea, când din ansamblul

circumstantelor rezulta ca litigiul nu prezinta nicio legatura

semnificativa cu România.

Alegerea forului

Art. 1.053. - (1) În materie patrimoniala, partile pot conveni

asupra instantei competente sa judece un litigiu actual sau

eventual izvorând dintr-un raport cu elemente de extraneitate.

Conventia poate fi încheiata prin înscris, telegrama, telex,

telecopiator sau orice alt mijloc de comunicare ce permite a-i

stabili proba printr-un text. În lipsa de stipulatie contrara,

competenta forului ales este exclusiva.

(2) Alegerea instantei este fara efect daca ea conduce la lipsirea în

mod abuziv a uneia dintre parti de protectia pe care i-o asigura o

instanta prevazuta de legea româna. De asemenea, alegerea este

fara efect când instanta aleasa este straina, iar litigiul este de

competenta exclusiva a instantelor române, precum si când

instanta aleasa este româna, iar litigiul este de competenta

exclusiva a unei instante straine.

(3) Instanta aleasa nu se poate declara necompetenta daca:

a) una dintre parti are domiciliul/resedinta obisnuita, respectiv un

sediu secundar în circumscriptia acestei instante;

b) dreptul aplicabil litigiului conform dreptului international privat

român este legea româna.

Exceptia de arbitraj

Art. 1.054. - Daca partile au încheiat o conventie de arbitraj

vizând un litigiu arbitrabil conform legii române, instanta româna

sesizata îsi va declina competenta, cu exceptia situatiilor în care:

a) pârâtul nu a invocat exceptia de arbitraj pâna la primul termen

la care a fost legal citat;

b) instanta constata ca respectiva conventie de arbitraj este

caduca sau inoperanta;

c) tribunalul arbitral nu poate fi constituit sau arbitrul unic nu

poate fi desemnat din motive vadit imputabile pârâtului.

Forul de necesitate

Art. 1.055. - (1) Instanta româna de la locul cu care cauza

prezinta o legatura suficienta devine competenta sa solutioneze

cauza, desi legea nu prevede competenta instantelor române,

daca se dovedeste ca nu este posibila introducerea unei cereri în

strainatate sau ca nu se poate pretinde în mod rezonabil ca ea sa

fie introdusa în strainatate.

(2) În situatiile prevazute la alin. (1), daca cererea este formulata

de un cetatean român sau apatrid domiciliat în România ori de o

persoana juridica de nationalitate româna, competenta instantei

române este obligatorie.

Verificarea competentei

internationale

Art. 1.056. - (1) Instanta sesizata verifica din oficiu competenta

sa internationala procedând conform regulilor interne privind

competenta, iar daca stabileste ca nu este competenta nici ea, nici

o alta instanta româna, respinge cererea ca nefiind de competenta

jurisdictiei române, sub rezerva aplicarii prevederilor art. 1.055.

(2) Necompetenta internationala a instantei române poate fi

invocata în orice stare a procesului, chiar si direct în caile de atac.

Competenta interna

Art. 1.057. - (1) Când instantele române sunt competente potrivit

dispozitiilor cartii de fata, competenta se determina conform

regulilor din prezentul cod si, dupa caz, a celor prevazute în legi

speciale.

(2) Daca, în aplicarea prevederilor alin. (1), nu se poate identifica

instanta competenta sa judece cauza, cererea va fi îndreptata,

urmând regulile de competenta materiala, la Judecatoria

Sectorului 1 al municipiului Bucuresti, respectiv la Tribunalul

Bucuresti.

Chestiunile preliminare

Art. 1.058. - Instanta româna sesizata judeca pe cale incidentala

chestiunile care nu intra în competenta sa, dar a caror solutionare

este necesara pentru a decide asupra cererii principale.

Cererile incidentale

Art. 1.059. - Instanta competenta sa judece cererea originara

este, de asemenea, competenta sa judece:

a) cererile de interventie, cu exceptia cazurilor când asemenea

cereri ar fi fost formulate numai pentru a-l sustrage pe

intervenient de la jurisdictia normal competenta;

b) cererea reconventionala.

Masurile provizorii, conservatorii

si de executare

Art. 1.060. - În situatii de urgenta, instanta româna este, de

asemenea, competenta sa dispuna masuri provizorii, conservatorii

si de executare privind persoane sau bunuri aflate în România la

data introducerii cererii, chiar daca, potrivit dispozitiilor cartii de

fata, ea nu ar fi competenta sa judece fondul.

Litispendenta internationala

Art. 1.061. - (1) Când o cerere este pendinte în fata unei instante

straine si este previzibil ca hotarârea straina va fi susceptibila de

recunoastere sau de executare în România, instanta româna

sesizata ulterior cu o cerere între aceleasi parti, având acelasi

obiect si aceeasi cauza, poate suspenda judecata pâna la

pronuntarea hotarârii de catre jurisdictia straina. Instanta româna

va respinge cererea când hotarârea straina pronuntata este

susceptibila de a fi recunoscuta conform dispozitiilor prezentei

carti.

(2) În cazul suspendarii prevazut la alin. (1), daca jurisdictia

straina se declara necompetenta sau daca hotarârea straina

pronuntata nu este susceptibila de a fi recunoscuta în România,

instanta româna repune procesul pe rol la cererea partii

interesate.

(3) Faptul ca o cauza este sau nu pendinte în fata jurisdictiei

straine se determina conform legii statului în care are loc

procesul.

Conexitatea internationala

Art. 1.062. - Când instanta româna este sesizata cu judecarea

unei cereri, ea este competenta sa judece si cererea care este

legata de cea dintâi printr-un raport atât de strâns, încât exista

interesul pentru cercetarea si judecarea acestora în acelasi timp,

cu scopul de a evita solutii care nu ar putea fi conciliate daca

cererile ar fi judecate separat.

Termenele

Art. 1.063. - Când o persoana aflata în strainatate trebuie sa

respecte un termen procedural în fata autoritatilor judiciare sau

administrative române, este suficient ca cererea sa sa parvina în

ultima zi a termenului la o reprezentanta diplomatica sau

consulara româna.

CAPITOLUL II

Dispozitii speciale de competenta internationala a instantelor române

Competenta personala exclusiva

Art. 1.064. - Instantele române sunt exclusiv competente sa

judece litigii cu elemente de extraneitate din sfera statutului

personal referitoare la:

1. acte de stare civila întocmite în România privind persoane

domiciliate în România si care sunt cetateni români sau apatrizi;

2. încuviintarea adoptiei, daca cel ce urmeaza a fi adoptat

domiciliaza în România si este cetatean român sau apatrid;

3. tutela si curatela pentru protectia unei persoane cu domiciliul în

România, care este cetatean român sau apatrid;

4. punerea sub interdictie judecatoreasca a unei persoane cu

domiciliul în România;

5. desfacerea, nulitatea sau anularea casatoriei, precum si alte

litigii între soti, cu exceptia celor referitoare la imobile situate în

strainatate, daca la data introducerii cererii ambii soti domiciliaza

în România si unul dintre ei este cetatean român sau apatrid;

6. procese între persoane cu domiciliul în strainatate, referitoare

la acte sau fapte de stare civila înregistrate în România, daca cel

putin una dintre parti este cetatean român.

Competenta exclusiva în materia

unor actiuni patrimoniale

Art. 1.065. - Instantele române sunt exclusiv competente sa

judece litigii cu elemente de extraneitate referitoare la:

1. imobile situate pe teritoriul României;

2. bunuri lasate în România de defunctul cu ultimul domiciliu în

România;

3. contracte încheiate cu consumatori având domiciliul sau

resedinta obisnuita în România, pentru prestatii de consum curent

destinate uzului personal sau familial al consumatorului si fara

legatura cu activitatea profesionala sau comerciala a acestuia,

daca:

a) furnizorul a primit comanda în România;

b) încheierea contractului a fost precedata în România de o oferta

sau o publicitate si consumatorul a îndeplinit actele necesare

încheierii contractului.

Competenta preferentiala a

instantelor române

Art. 1.066. - (1) Instantele judecatoresti române sunt competente

sa judece si litigiile în care:

1. reclamantul din cererea privind obligatia de întretinere are

domiciliul în România;

2. locul unde a luat nastere sau trebuia executata, fie si numai în

parte, o obligatie contractuala se afla în România;

3. locul unde a intervenit un fapt juridic din care decurg obligatii

extracontractuale sau se produc efectele acestuia se afla în

România;

4. statia feroviara sau rutiera ori portul sau aeroportul de

îmbarcare/încarcare sau debarcare/descarcare a pasagerilor sau

marfii transportate se afla în România;

5. bunul asigurat sau locul producerii evenimentului asigurat se

afla în România;

6. ultimul domiciliu al defunctului se afla în România, rezervata

fiind competenta exclusiva pentru imobilele lasate de acesta în

strainatate.

(2) Instantele judecatoresti române sunt, de asemenea,

competente sa judece:

1. procese referitoare la ocrotirea minorului sau persoanei puse

sub interdictie judecatoreasca, cetatean român cu domiciliul în

strainatate;

2. declararea judecatoreasca a mortii unui cetatean român, chiar

daca acesta se afla în strainatate la data când a intervenit

disparitia. Pâna la luarea unor masuri provizorii de catre instanta

româna ramân valabile masurile provizorii dispuse de instanta

straina;

3. procese referitoare la ocrotirea în strainatate a proprietatii

intelectuale a unei persoane domiciliate în România, cetatean

român sau apatrid, rezervata fiind o conventie de alegere a

forului;

4. procese între straini, daca acestia au convenit expres astfel, iar

raporturile juridice privesc drepturi de care ei pot dispune, în

legatura cu bunuri sau interese ale persoanelor din România;

5. procese referitoare la abordajul navelor sau coliziunea

aeronavelor, precum si cele referitoare la asistenta sau la salvarea

unor persoane sau unor bunuri în marea libera ori într-un spatiu

nesupus suveranitatii vreunui stat, daca:

a) nava sau aeronava arboreaza pavilionul român sau, dupa caz,

este înmatriculata în România;

b) locul de destinatie sau primul port ori aeroport unde nava sau

aeronava a ajuns se gaseste pe teritoriul României;

c) nava sau aeronava a fost sechestrata în România;

d) pârâtul are domiciliul sau resedinta obisnuita în România;

6. procese privind raspunderea civila pentru prejudiciile cauzate

de produse originare din România, indiferent de cetatenia victimei,

de locul survenirii accidentului sau locul producerii prejudiciului.

Art. 1.067. - Pentru situatiile prevazute la art. 1.064 si 1.065,

Conventiile inoperante

conventia de alegere a forului, altul decât instanta româna, este

inoperanta.

TITLUL II

Legea aplicabila în procesul civil international

CAPITOLUL I

Capacitatea si drepturile partilor în proces

Capacitatea procesuala

Art. 1.068. - (1) Capacitatea procesuala a fiecareia dintre partile

în proces este guvernata de legea sa nationala.

(2) Capacitatea procesuala a apatridului este guvernata de legea

româna.

Conditia strainului

Art. 1.069. - (1) Persoanele fizice si persoanele juridice straine au,

în conditiile legii, în fata instantelor române, aceleasi drepturi si

obligatii procesuale ca si cetatenii români, respectiv persoanele

juridice române.

(2) Cetatenii straini beneficiaza în fata instantelor române, în

procesele civile internationale, de scutiri si reduceri de taxe si alte

cheltuieli de procedura, precum si de asistenta judiciara gratuita,

în aceeasi masura si în aceleasi conditii ca si cetatenii români, sub

conditia reciprocitatii cu statul de cetatenie sau de domiciliu al

solicitantului.

Scutirea de cautiunea judiciara

Art. 1.070. - Sub conditia reciprocitatii, reclamantul, cetatean

strain sau persoana juridica de nationalitate straina, nu poate fi

tinut sa depuna cautiune sau obligat la vreo alta garantie pentru

motivul ca este strain sau nu are domiciliul ori sediul în România.

Curatorul special

Art. 1.071. - În situatiile în care reprezentarea ori asistarea

strainului lipsit de capacitate sau cu capacitate de exercitiu

restrânsa nu a fost asigurata conform legii sale nationale, iar din

aceasta cauza judecata procesului întârzie, instanta îi va putea

numi în mod provizoriu un curator special.

Regulile aplicabile apatrizilor

Art. 1.072. - Prevederile art. 1.068-1.071 se aplica în mod

corespunzator apatrizilor, fara a fi ceruta conditia reciprocitatii.

CAPITOLUL II

Legea aplicabila în materie procedurala

Legea forului

Art. 1.073. - În procesul civil international instanta aplica legea

procesuala româna, sub rezerva unor dispozitii exprese contrare.

Calificarea

Art. 1.074. - Calificarea unei probleme ca fiind de drept procesual

sau de drept substantial se face conform legii române, sub rezerva

institutiilor juridice fara corespondent în dreptul român.

Calitatea procesuala si calificarea

pretentiei

Art. 1.075. - Calitatea procesuala a partilor, obiectul si cauza

actiunii în procesul civil international se stabilesc conform legii

care guverneaza fondul raportului juridic dedus judecatii.

Probele

Art. 1.076. - (1) Mijloacele de proba pentru dovedirea unui act

juridic si forta probanta a înscrisului constatator sunt cele

prevazute de legea convenita de parti, când legea locului încheierii

actului juridic le acorda aceasta libertate. În lipsa acestei libertati

sau când partile n-au uzat de ea, se aplica legea locului încheierii

actului juridic.

(2) Probatiunea faptelor este supusa legii locului unde ele s-au

produs ori au fost savârsite.

(3) Cu toate acestea, legea româna este aplicabila, daca ea

admite si alte mijloace de proba decât cele prevazute de legile

stabilite conform prevederilor alin. (1) si (2). Legea româna se

aplica si în cazul în care ea accepta proba cu martori si cu

prezumtii ale judecatorului, chiar si în situatiile în care aceste

mijloace de proba n-ar fi admisibile conform legii straine declarate

aplicabile.

(4) Proba starii civile si puterea doveditoare a actelor de stare

civila sunt guvernate de legea locului unde a fost întocmit înscrisul

invocat.

(5) Administrarea probelor în procesul civil international este

guvernata de legea româna.

Formalitatile de publicitate

Art. 1.077. - (1) Formalitatile de înregistrare si publicitate,

efectele lor si autoritatile abilitate sa instrumenteze sunt cele

prevazute de dreptul tarii unde operatiunea a avut loc.

(2) În materie imobiliara se aplica legea locului unde este situat

imobilul.

Actele oficiale publice

Art. 1.078. - (1) Actele publice întocmite sau legalizate de o

autoritate straina sau de un agent public strain pot fi produse în

fata instantelor române numai daca sunt supralegalizate, pe cale

administrativa ierarhica în statul de origine si apoi de misiunea

diplomatica sau oficiul consular român, pentru certificarea

autenticitatii semnaturilor si sigiliului aplicate pe acestea.

(2) Supralegalizarea pe cale administrativa este supusa procedurii

stabilite de statul de origine al actului, urmata de supralegalizarea

efectuata, fie de catre misiunea diplomatica româna sau oficiul

consular român din acest stat, fie de catre misiunea diplomatica

sau oficiul consular în România ale statului de origine si, în

continuare, în oricare dintre cele doua situatii, de catre Ministerul

Afacerilor Externe.

(3) Scutirea de supralegalizare este permisa în temeiul legii, al

unui tratat international la care România este parte sau pe baza

de reciprocitate.

(4) Supralegalizarea actelor întocmite sau legalizate de instantele

române se face, din partea autoritatilor române, de catre

Ministerul Justitiei si Ministerul Afacerilor Externe, în aceasta

ordine.

TITLUL III

Eficacitatea hotarârilor straine

Notiunea

Art. 1.079. - În sensul prezentului titlu, termenul de hotarâri

straine se refera la actele de jurisdictie contencioasa sau

necontencioasa ale instantelor judecatoresti, cele notariale sau ale

oricaror autoritati competente dintr-un stat nemembru al Uniunii

Europene.

CAPITOLUL I

Recunoasterea hotarârilor straine

Recunoasterea de plin drept

Art. 1.080. - Hotarârile straine sunt recunoscute de plin drept în

România, daca se refera la statutul personal al cetatenilor statului

unde au fost pronuntate sau daca, fiind pronuntate într-un stat

tert, au fost recunoscute mai întâi în statul de cetatenie al fiecarei

parti ori, în lipsa de recunoastere, au fost pronuntate în baza legii

determinate ca aplicabila conform dreptului international privat

român, nu sunt contrarii ordinii publice de drept international

privat român si a fost respectat dreptul la aparare.

Conditiile recunoasterii Art. 1.081. - (1) Hotarârile referitoare la alte procese decât cele

prevazute la art. 1.080 pot fi recunoscute în România, spre a

beneficia de puterea lucrului judecat, daca sunt îndeplinite

cumulativ urmatoarele conditii:

a) hotarârea este definitiva potrivit legii statului unde a fost

pronuntata;

b) instanta care a pronuntat-o a avut, potrivit legii statului de

sediu, competenta sa judece procesul fara însa a fi întemeiata

exclusiv pe prezenta pârâtului ori a unor bunuri ale sale fara

legatura directa cu litigiul în statul de sediu al respectivei

jurisdictii.

c) exista reciprocitate în ceea ce priveste efectele hotarârilor

straine între România si statul instantei care a pronuntat

hotarârea.

(2) Daca hotarârea a fost pronuntata în lipsa partii care a pierdut

procesul, ea trebuie sa constate, de asemenea, ca partii în cauza

i-a fost înmânata în timp util atât citatia pentru termenul de

dezbateri în fond, cât si actul de sesizare a instantei si ca i s-a dat

posibilitatea de a se apara si de a exercita calea de atac împotriva

hotarârii.

(3) Caracterul nedefinitiv al hotarârii straine, decurgând din

omisiunea citarii persoanei care nu a participat la proces în fata

instantei straine, poate fi invocat numai de catre acea persoana.

Motivele de refuz al recunoasterii

Art. 1.082. - (1) Recunoasterea hotarârii straine poate fi refuzata

pentru oricare dintre urmatoarele cazuri:

a) hotarârea este manifest contrara ordinii publice de drept

international privat român; aceasta incompatibilitate se apreciaza

tinându-se seama, în special, de intensitatea legaturii cauzei cu

ordinea juridica româna si de gravitatea efectului astfel produs;

b) hotarârea pronuntata într-o materie în care persoanele nu

dispun liber de drepturile lor a fost obtinuta cu scopul exclusiv de

a sustrage cauza incidentei legii aplicabile conform dreptului

international privat român;

c) procesul a fost solutionat între aceleasi parti printr-o hotarâre,

chiar nedefinitiva, a instantelor române sau se afla în curs de

judecare în fata acestora la data sesizarii instantei straine;

d) este inconciliabila cu o hotarâre pronuntata anterior ei în

strainatate si susceptibila de a fi recunoscuta în România;

e) instantele române aveau competenta exclusiva pentru

judecarea cauzei;

f) a fost încalcat dreptul la aparare;

g) hotarârea poate face obiectul unei cai de atac în statul în care a

fost pronuntata.

(2) Recunoasterea nu poate fi refuzata pentru singurul motiv ca

instanta care a pronuntat hotarârea straina a aplicat o alta lege

decât cea care ar fi fost determinata de dreptul international

privat român, afara numai daca procesul priveste starea civila si

capacitatea unui cetatean român, iar solutia adoptata difera de

cea la care s-ar fi ajuns potrivit legii române.

Neexaminarea pe fond

Art. 1.083. - Cu exceptia verificarii conditiilor prevazute la art.

1.081 si 1.082, instanta româna nu poate proceda la examinarea

în fond a hotarârii straine si nici la modificarea ei.

Competenta Art. 1.084. - (1) Cererea de recunoastere se rezolva pe cale

principala de tribunalul în circumscriptia caruia îsi are domiciliul

sau, dupa caz, sediul cel care a refuzat recunoasterea hotarârii

straine.

(2) În cazul imposibilitatii de determinare a tribunalului potrivit

alin. (1), competenta apartine Tribunalului Bucuresti.

(3) Cererea de recunoastere poate fi, de asemenea, rezolvata pe

cale incidentala de catre instanta sesizata cu un proces având un

alt obiect, în cadrul caruia se ridica exceptia puterii lucrului

judecat sau o chestiune prealabila întemeiata pe hotarârea

straina.

Documentele atasate la cerere

Art. 1.085. - (1) Cererea de recunoastere a hotarârii straine se

întocmeste potrivit cerintelor prevazute de prezentul cod si va fi

însotita de urmatoarele acte:

a) copia hotarârii straine;

b) dovada caracterului definitiv al acesteia;

c) copia dovezii de înmânare a citatiei si a actului de sesizare,

comunicate partii care a fost lipsa în instanta straina, sau orice alt

act oficial care sa ateste ca citatia si actul de sesizare au fost

cunoscute, în timp util, de catre partea împotriva careia s-a

pronuntat hotarârea;

d) orice alt act de natura sa probeze, în completare, ca hotarârea

straina îndeplineste celelalte conditii prevazute la art. 1.081.

(2) Actele prevazute la alin. (1) vor fi însotite de traduceri

autorizate si vor fi supralegalizate, cu respectarea dispozitiilor art.

1.078. Supralegalizarea nu se cere în cazul în care partile sunt de

acord cu depunerea de copii certificate pentru conformitate.

(3) În cazul neprezentarii unora dintre documentele prevazute la

alin. (1), instanta poate fixa un termen pentru a fi prezentate ori

poate accepta documente echivalente sau, daca se considera

suficient edificata, sa dispenseze partea de producerea lor.

Întreruperea prescriptiei

Art. 1.086. - Cererea de recunoastere a hotarârii straine întrerupe

prescriptia dreptului de a obtine executarea silita.

Citarea partilor

Art. 1.087. - (1) Cererea de recunoastere a hotarârii straine se

solutioneaza pe cale principala prin hotarâre, iar pe cale incidenta

prin încheiere interlocutorie, în ambele cazuri dupa citarea

partilor.

(2) Cererea poate fi solutionata fara citarea partilor, daca din

hotarârea straina rezulta ca pârâtul a fost de acord cu admiterea

actiunii.

CAPITOLUL II

Executarea hotarârilor straine

Competenta

Art. 1.088. - (1) Hotarârile straine care nu sunt aduse la

îndeplinire de bunavoie de catre cei obligati a le executa pot fi

puse în executare pe teritoriul României, pe baza încuviintarii

date, la cererea persoanei interesate, de catre tribunalul în

circumscriptia caruia urmeaza sa se efectueze executarea.

(2) Hotarârile straine prin care s-au luat masuri asiguratorii si cele

date cu executare provizorie nu pot fi puse în executare pe

teritoriul României.

Conditiile încuviintarii executarii

Art. 1.089. - (1) Executarea hotarârii straine se încuviinteaza cu

respectarea conditiilor prevazute la art. 1.081, precum si a celei

ca hotarârea sa fie executorie potrivit legii statului de sediu al

instantei care a pronuntat-o.

(2) Dispozitiile art. 1.082 si 1.083 sunt aplicabile în mod

corespunzator si cererii de încuviintare a executarii.

Dovada caracterului executoriu

Art. 1.090. - Cererea de încuviintare a executarii, întocmita în

conditiile prevazute la art. 1.085, va fi însotita si de dovada

caracterului executoriu al hotarârii straine, eliberata de instanta

care a pronuntat-o.

Solutionarea cererii

Art. 1.091. - (1) Cererea de încuviintare a executarii se

solutioneaza prin hotarâre, dupa citarea partilor.

(2) În cazul în care hotarârea straina contine solutii asupra mai

multor capete de cerere, care sunt disociabile, încuviintarea poate

fi acordata separat.

(3) Executarea hotarârii straine stabilind o obligatie alimentara

prin varsaminte periodice se încuviinteaza pentru varsamintele

scadente si cele subsecvente.

(4) Prin hotarârea de încuviintare a executarii hotarârii straine de

condamnare la plata unei sume în moneda straina se va dispune

conversia în moneda nationala la cursul de schimb al zilei când

hotarârea a devenit executorie în statul unde a fost pronuntata.

Pâna la data conversiei, dobânda produsa de suma stabilita în

hotarârea straina este guvernata de legea instantei care a

pronuntat-o.

Emiterea titlului executoriu

Art. 1.092. - Pe baza hotarârii definitive de încuviintare a

executarii se emite titlul executoriu, în conditiile legii române,

mentionându-se în titlu si hotarârea de încuviintare.

Forta probanta a hotarârii straine

Art. 1.093. - (1) Hotarârea straina pronuntata de instanta

competenta beneficiaza în România de forta probanta în privinta

constatarilor pe care le cuprinde, daca satisface exigentele

necesare autenticitatii sale conform legii statului de sediu al

instantei.

(2) Constatarile facute de instanta straina nu beneficiaza de forta

probanta prevazuta la alin. (1) daca ele sunt manifest

incompatibile cu ordinea publica de drept international privat

român.

(3) Proba contra faptelor constatate de instanta straina poate fi

facuta prin orice mijloace.

Hotarârile stabilind obligatii

fiscale prevazute de legi straine

Art. 1.094. - Hotarârea straina care stabileste o obligatie

decurgând dintr-o lege fiscala straina necesita si conditia

reciprocitatii pentru a fi recunoscuta si executata în România.

Tranzactiile judiciare

Art. 1.095. - Tranzactiile judiciare încheiate în strainatate produc

în România efectele ce decurg din legea care le-a fost aplicata, în

conditiile art. 1.088 alin. (1) si art. 1.089-1.093.

TITLUL IV

Arbitrajul international si efectele hotarârilor arbitrale straine

CAPITOLUL I

Procesul arbitral international

Calificarea si domeniul de aplicare

Art. 1.096. - (1) În sensul prezentului titlu, un litigiu arbitral care

se desfasoara în România este socotit international daca s-a

nascut dintr-un raport de drept privat cu element de extraneitate.

(2) Dispozitiile prezentului capitol se aplica oricarui arbitraj

international daca sediul instantei arbitrale se afla în România si

cel putin una dintre parti nu avea la data încheierii conventiei

arbitrale domiciliul sau resedinta obisnuita, respectiv sediul în

România, daca partile nu au exclus prin conventia arbitrala sau

ulterior încheierii acesteia, dar numai prin înscris, aplicarea

acestora.

(3) Sediul instantei arbitrale se stabileste de partile în cauza sau

de institutia de arbitraj desemnata de acestea, iar în lipsa, de

catre arbitri.

Arbitrabilitatea litigiului

Art. 1.097. - (1) Orice cauza de natura patrimoniala poate face

obiectul arbitrajului daca ea priveste drepturi asupra carora partile

pot dispune liber, iar legea statului de sediu al instantei arbitrale

nu rezerva competenta exclusiva instantelor judecatoresti.

(2) Daca una dintre partile conventiei arbitrale este un stat, o

întreprindere de stat sau o organizatie controlata de stat, aceasta

parte nu poate invoca propriul sau drept pentru a contesta

arbitrabilitatea unui litigiu sau capacitatea sa de a fi parte în

procesul arbitral.

Conventia arbitrala

Art. 1.098. - (1) Conventia arbitrala se încheie valabil în forma

scrisa, prin înscris, telegrama, telex, telecopiator, posta

electronica sau orice alt mijloc de comunicare permitând a-i stabili

proba printr-un text.

(2) Cu privire la cerintele de fond, conventia arbitrala este valabila

daca îndeplineste conditiile impuse de una dintre legile urmatoare:

a) legea stabilita de parti;

b) legea care guverneaza obiectul litigiului;

c) legea aplicabila contractului ce contine clauza compromisorie;

d) legea româna.

(3) Validitatea conventiei arbitrale nu poate fi contestata pe

motivul nevalabilitatii contractului principal sau pentru ca ar viza

un litigiu care nu exista înca.

Tribunalul arbitral

Art. 1.099. - (1) Numirea, revocarea si înlocuirea arbitrilor se

realizeaza conform conventiei arbitrale sau celor stabilite de parti

ulterior încheierii acesteia, iar în lipsa, partea interesata poate

solicita tribunalului de la sediul arbitrajului sa faca acest lucru,

dispozitiile cartii a IV-a aplicându-se prin analogie.

(2) Arbitrul poate fi recuzat:

a) când nu are calificarea stabilita de parti;

b) când exista o cauza de recuzare dintre cele prevazute de

regulile de procedura arbitrala adoptate de parti sau, în lipsa, de

arbitri;

c) când împrejurarile induc o îndoiala legitima cu privire la

independenta si impartialitatea sa.

(3) O parte nu poate recuza un arbitru pe care l-a desemnat sau

la a carui numire a contribuit decât pentru o cauza de care a luat

cunostinta dupa aceasta numire. Tribunalul arbitral si cealalta

parte trebuie înstiintate fara întârziere despre motivul de

recuzare.

(4) Daca partile nu au stabilit procedura de recuzare, tribunalul de

la sediul arbitrajului se pronunta asupra recuzarii prin hotarâre

definitiva.

Procedura

Art. 1.100. - (1) Partile pot stabili procedura arbitrala direct sau

prin referire la regulamentul unei institutii de arbitraj ori o pot

supune unei legi procedurale la alegerea lor.

(2) Daca partile nu au procedat conform celor prevazute la alin.

(1), tribunalul arbitral stabileste procedura pe calea uneia dintre

modalitatile prevazute la alin. (1).

(3) Oricare ar fi procedura arbitrala stabilita, tribunalul arbitral

trebuie sa garanteze egalitatea partilor si dreptul lor de a fi

ascultate în procedura contradictorie.

(4) În arbitrajul international, durata termenelor stabilite în cartea

a IV-a se dubleaza.

Limba în care se desfasoara

procedura

Art. 1.101. - (1) Dezbaterea litigiului în fata tribunalului arbitral se

face în limba stabilita prin conventia arbitrala sau, daca nu s-a

prevazut nimic în aceasta privinta ori nu a intervenit o întelegere

ulterioara, în limba contractului din care s-a nascut litigiul ori întro

limba de circulatie internationala stabilita de tribunalul arbitral.

(2) Daca o parte nu cunoaste limba în care se desfasoara

dezbaterea, la cererea si pe cheltuiala ei, tribunalul arbitral îi

asigura serviciile unui traducator.

(3) Partile pot sa participe la dezbateri cu traducatorul lor.

Masurile provizorii si conservatorii

Art. 1.102. - (1) Tribunalul arbitral poate dispune masuri provizorii

sau conservatorii la cererea uneia dintre parti, daca nu e stipulat

contrariul în conventia arbitrala.

(2) Daca partea vizata nu se supune voluntar masurilor dispuse,

tribunalul arbitral poate cere concursul tribunalului competent,

care aplica propria lege. Dispunerea de masuri provizorii sau

conservatorii poate fi subordonata de arbitru sau judecator darii

unei cautiuni adecvate.

Administrarea probelor

Art. 1.103. - (1) Administrarea probelor se face de catre tribunalul

arbitral.

(2) Daca pentru administrarea probelor este necesar concursul

instantelor judecatoresti, tribunalul arbitral sau partile, de acord

cu tribunalul arbitral, pot solicita concursul tribunalului de la sediul

arbitrajului, care aplica legea proprie.

Competenta tribunalului arbitral

Art. 1.104. - (1) Tribunalul arbitral decide asupra propriei

competente.

(2) Tribunalul arbitral statueaza asupra propriei competente fara a

lua în considerare o cerere având acelasi obiect, deja pendinte

între aceleasi parti în fata unui tribunal statal sau arbitral, afara

numai daca motive temeinice impun suspendarea procedurii.

(3) Exceptia de necompetenta trebuie ridicata prealabil oricarei

aparari pe fond.

Dreptul aplicabil

Art. 1.105. - (1) Tribunalul arbitral aplica litigiului legea stabilita de parti, iar daca partile nu au desemnat dreptul aplicabil, legea

pe care o considera adecvata, în toate situatiile tinând seama de uzante si reguli profesionale.

(2) Tribunalul arbitral poate statua în echitate numai cu

autorizarea expresa a partilor.

Hotarârea arbitrala

Art. 1.106. - (1) Hotarârea arbitrala este data cu procedura

convenita de parti. În lipsa unor asemenea prevederi în conventia

arbitrala, hotarârea se pronunta cu votul majoritatii arbitrilor, iar

în caz de paritate a voturilor prevaleaza solutia care se raliaza

votului supraarbitrului.

(2) Hotarârea arbitrala este scrisa, motivata, datata si semnata de

toti arbitrii.

(3) Hotarârea arbitrala este executorie si obligatorie de la

comunicarea sa partilor si poate fi atacata numai cu actiune în

anulare pentru motivele si în regimul stabilite în cartea a IV-a,

care se aplica în mod corespunzator.

(4) Tribunalul arbitral poate pronunta hotarâri partiale, în lipsa de

stipulatie contrara în conventia arbitrala.

Cheltuielile arbitrale

Art. 1.107. - În afara de cazul în care partile convin altfel,

onorariile arbitrilor si cheltuielile de deplasare ale acestora se

suporta de partea care i-a numit; în cazul arbitrului unic sau al

supraarbitrului, aceste cheltuieli se suporta de parti în cote egale.

Regulile de aplicare subsidiara

Art. 1.108. - Orice aspecte privind constituirea tribunalului

arbitral, procedura, hotarârea arbitrala, completarea, comunicarea

si efectele acesteia, nereglementate de parti prin conventia

arbitrala si neîncredintate de acestea rezolvarii de catre tribunalul

arbitral, vor fi solutionate prin aplicarea în mod corespunzator a

dispozitiilor cartii a IV-a.

CAPITOLUL II

Efectele hotarârilor arbitrale straine

Calificarea

Art. 1.109. - Sunt hotarâri arbitrale straine orice sentinte arbitrale

de arbitraj intern sau international pronuntate într-un stat strain si

care nu sunt considerate hotarâri nationale în România.

Eficacitatea

Art. 1.110. - Orice hotarâre arbitrala dintre cele prevazute la art.

1.109 este recunoscuta si poate fi executata în România daca

diferendul formând obiectul acesteia poate fi solutionat pe cale

arbitrala în România si daca hotarârea nu contine dispozitii

contrare ordinii publice de drept international privat român.

Competenta

Art. 1.111. - (1) Solicitarea de recunoastere si executare a

hotarârii arbitrale straine se prezinta printr-o cerere adresata

tribunalului în circumscriptia caruia se afla domiciliul sau, dupa

caz, sediul celui caruia i se opune respectiva hotarâre arbitrala.

(2) În caz de imposibilitate de stabilire a tribunalului prevazut la

alin. (1), competenta apartine Tribunalului Bucuresti.

Cererea

Art. 1.112. - (1) Cel care se prevaleaza de o hotarâre arbitrala

straina poate solicita numai recunoasterea acesteia pentru a

invoca puterea de lucru judecat sau, când nu este adusa la

îndeplinire în mod voluntar, învestirea ei cu formula executorie

pentru punerea în executare silita pe teritoriul României.

(2) Recunoasterea unei hotarâri arbitrale straine poate fi ceruta si

pe cale incidentala.

(3) Dispozitiile art. 1.086 se aplica în mod corespunzator.

Documentele atasate la cerere

Art. 1.113. - (1) Cererea trebuie însotita de hotarârea arbitrala si

conventia de arbitraj, în original sau în copie, care sunt supuse

supralegalizarii în conditiile prevazute la art. 1.078.

(2) Daca documentele prevazute la alin. (1) nu sunt redactate în

limba româna, solicitantul trebuie sa prezinte si traducerea

acestora în limba româna, certificata de conformitate.

Motivele de refuz al recunoasterii

sau executarii

Art. 1.114. - Recunoasterea sau executarea hotarârii arbitrale

straine este respinsa de tribunal daca partea contra careia

hotarârea este invocata probeaza existenta uneia dintre

urmatoarele împrejurari:

a) partile nu aveau capacitatea de a încheia conventia arbitrala

conform legii aplicabile fiecareia, stabilita potrivit legii statului

Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art.

76 alin. (1) din Constitutia României, republicata.

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

Roberta Alma Anastase

PRESEDINTELE SENATULUI

Mircea-Dan Geoana

Bucuresti, 1 iulie 2010.

unde hotarârea a fost pronuntata;

b) conventia arbitrala nu era valabila potrivit legii careia partile au

supus-o sau, în lipsa de stabilire a acesteia, conform legii statului

în care hotarârea arbitrala a fost pronuntata;

c) partea contra careia hotarârea este invocata n-a fost cuvenit

informata cu privire la desemnarea arbitrilor sau cu privire la

procedura arbitrala ori a fost în imposibilitate de a-si valorifica

propria aparare în procesul arbitral;

d) constituirea tribunalului arbitral sau procedura arbitrala n-a fost

conforma conventiei partilor ori, în lipsa unui acord al acestora,

legii locului unde a avut loc arbitrajul;

e) hotarârea priveste un diferend neprevazut în conventia

arbitrala sau în afara limitelor fixate de aceasta ori cuprinde

dispozitii care excedeaza termenilor conventiei arbitrale. Totusi,

daca dispozitiile din hotarâre care privesc aspecte supuse

arbitrajului pot fi separate de cele privind chestiuni nesupuse

arbitrajului, cele dintâi pot fi recunoscute si declarate executorii;

f) hotarârea arbitrala n-a devenit înca obligatorie pentru parti sau

a fost anulata ori suspendata de o autoritate competenta din

statul în care sau dupa legea caruia a fost pronuntata.

Suspendarea judecatii

Art. 1.115. - (1) Tribunalul poate suspenda judecarea

recunoasterii si executarii hotarârii arbitrale straine daca anularea

ori suspendarea acesteia este solicitata autoritatii competente din

statul unde a fost pronuntata sau din statul dupa legea caruia a

fost pronuntata.

(2) În situatia prevazuta la alin. (1) tribunalul poate, la cererea

partii care solicita recunoasterea si executarea hotarârii arbitrale

straine, sa dispuna depunerea unei cautiuni de catre cealalta

parte.

Judecata

Art. 1.116. - (1) Cererea de recunoastere sau de executare a

hotarârii arbitrale straine se solutioneaza prin hotarâre data cu

citarea partilor si care poate fi atacata numai cu apel.

(2) Cererea poate fi solutionata fara citarea partilor daca din

hotarâre rezulta ca pârâtul a fost de acord cu admiterea actiunii.

Forta probanta

Art. 1.117. - Hotarârile arbitrale straine pronuntate de un tribunal

arbitral competent beneficiaza în România de forta probanta cu

privire la situatiile de fapt pe care le constata.

Examinarea fondului cauzei

Art. 1.118. - Tribunalul nu poate examina hotarârea arbitrala pe

fondul diferendului.

Dispozitii finale

Intrarea în vigoare

Art. 1.119. - (1) Prezentul cod de procedura civila intra în vigoare

la data care va fi prevazuta în legea pentru punerea în aplicare a

acestuia.

(2) În termen de 6 luni de la data publicarii prezentului cod,

Guvernul va supune Parlamentului spre adoptare proiectul de lege

pentru punerea în aplicare a Codului de procedura civila.