Încadrarea juridică a faptei de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, în ipoteza în care autorizaţia provizorie de circulaţie şi-a încetat valabilitatea şi având aplicate plăcuţe  cu numărul provizoriu expirat | consult-avocat.ro

09.02.2013

Încadrarea juridică a faptei de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, în ipoteza în care autorizaţia provizorie de circulaţie şi-a încetat valabilitatea şi având aplicate plăcuţe  cu numărul provizoriu expirat

Încadrarea juridică a faptei de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, în ipoteza în care autorizaţia provizorie de circulaţie şi-a încetat valabilitatea şi având aplicate plăcuţe  cu numărul provizoriu expiratÎnalta Curte de Casație și Justiție - completul competent să judece recursul în interesul legii a luat în examinare recursul în interesul legii, formulat de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin sesizarea Nr. 7738/2276/III-5/2012, cu privire la încadrarea juridică a faptei de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul în ipoteza în care autorizaţia provizorie de circulaţie şi-a încetat valabilitatea şi având aplicate plăcuţe cu numărul provizoriu expirat.

Opinia Procurorului general al României

În cererea procurorului general al României se arată că jurisprudenţa actuală în materie penală evidenţiază două orientări cu privire la această problemă de drept şi, prin urmare, caracterul neunitar al practicii judiciare, astfel:

• Unele instanţe au considerat că fapta inculpatului de a conduce pe drumurile publice un autoturism neînmatriculat, având aplicate plăcuţe cu numere provizorii  de circulaţie a căror valabilitate era expirată întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art.85 alin.1 şi art.85 alin.2 din OUG nr.195/2002, republicată, aflate în concurs real sau ideal.S-a susţinut că un număr provizoriu de circulaţie expirat este de natură să inducă în eroare organele de poliţie aflate în exerciţiul supravegherii traficului rutier, care nu vor opri spre verificare un autoturism neînmatriculat ce are montate plăcuţe cu numărul de înmatriculare expirat, spre deosebire de situaţia acelor autoturisme neînmatriculate în circulaţie care nu au montate în continuare numerele de înmatriculare provizorii expirate, apte să creeze aparenţa legalităţii. În acest sens, s-a mai argumentat că numărul de înmatriculare (permanent ori provizoriu) este un element de identificare a participanţilor la trafic, necesar pentru depistarea autorilor unor infracţiuni sau abateri rutiere, astfel încât lipsa lui sau lipsa corespondenţei lui cu realitatea împiedică aplicarea corectă şi promptă a legii.Potrivit acestei opinii, OUG nr.195/2002 a reglementat în conţinutul fiecăruia dintre cele două alineate ale art.85 câte o infracţiune cu câte o structură proprie a elementelor constitutive şi a sancţiunilor prevăzute de lege, având în vedere situaţii distincte care, fiecare în parte, prezintă pericol social. Astfel, în alin.1 este sancţionată conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, iar alin.2 vizează situaţia în care, deşi autovehiculul nu este înmatriculat, pentru a ascunde această situaţie, conducătorul auto aplică plăcuţe cu numere de înmatriculare fictive sau chiar pe cele anterioare, dar radiate din evidenţele organelor de poliţie ori expirate, pentru existenţa acestei infracţiuni nefiind necesar ca numărul sub care circulă autovehiculul să fie neapărat falsificat în sens fizic, material.Prin urmare, adepţii acestei orientări  au susţinut că, deşi există o singură acţiune - conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul - în raport cu împrejurările concrete în care s-a săvârşit (autovehicul neînmatriculat şi cu numere provizorii expirate) sunt întrunite elementele constitutive a două infracţiuni, în concurs ideal.
• Pentru conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, având aplicate plăcuţe cu numere provizorii de circulaţie expirate, alte instanţele au reţinut numai infracţiunea prevăzută de art.85 alin.1 din OUG nr.195/2002, cu motivarea că infracţiunea prevăzută de art.85 alin.2 vizează o altă situaţie premisă decât expirarea termenului de valabilitate a numerelor provizorii, şi anume aplicarea unui număr imaginar sau a altui număr decât cel atribuit unui autovehicul înmatriculat.Ipoteza în care valabilitatea numărului de înmatriculare obţinut legal a expirat, conduce doar la concluzia că autoturismul este neînmatriculat şi  nu poate susţine o acţiune de contrafacere sau alterare, aşa cum solicită imperativ latura obiectivă a infracţiunii de fals.Potrivit acestei orientări, dispoziţiile art.85 alin.2 vizează numai acele situaţii în care s-a intervenit în vreun fel asupra numărului de înmatriculare al unui autoturism înmatriculat în realitate sau neînmatriculat, fie prin confecţionarea unui număr sau imitarea unuia autentic, fie prin modificarea aspectului sau menţiunilor unui asemenea număr, creându-se astfel o aparenţă necorespunzătoare adevărului.În argumentarea punctului de vedere privind încadrarea juridică a faptei numai în dispoziţiile art.85 alin.1 din OUG nr.195/2002, s-a mai susţinut că ipoteza în care autorizaţia de circulaţie provizorie şi-a încetat valabilitatea nu reprezintă o falsificare a numărului de înmatriculare, întrucât acest fapt presupune o operaţiune fizică, mecanică de modificare sau de confecţionare a unor elemente care să creeze aparenţa unor numere de înmatriculare valabile. Or, expirarea numărului de înmatriculare provizoriu nu poate fi interpretată, prin analogie, ca fiind  număr fals de înmatriculare, în condiţiile în care nu a existat o falsificare cu intenţie a acestuia.

De asemenea procurorul general în susținerea cererii de admitere a recursului în interesul legii arată că independent de interpretarea înţelesului noţiunii de „număr fals de înmatriculare", în literatura juridică au existat controverse  vizând raporturile dintre infracţiunile reglementate anterior în art. 35 alin.1 şi 2 din Decretul nr. 328/1966 şi preluate în art. 85 alin.1 şi 2 din OUG nr.195/2002, republicată.

Potrivit opiniei majoritare, împărtăşită şi de practica judiciară recentă, în ipoteza menţionată suntem în prezenţa concursului ideal de infracţiuni, cele două texte de lege putând fi aplicate concomitent.

În considerarea acestei opinii, procurorul general al României apreciază că punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul, în ipoteza în care autorizaţia provizorie de circulaţie şi-a încetat valabilitatea şi având aplicate plăcuţe cu numărul provizoriu de circulaţie expirat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 85 alin.1 şi art. 85 alin.2 din OUG nr.195/2002, republicată, în concurs ideal.

Opinia ICCJ

Înalta Curte apreciază că fapta constând în punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul pe care sunt aplicate plăcuţe cu numărul provizoriu de circulaţie expirat şi în condiţiile în care autorizaţia de circulaţie provizorie şi-a încetat valabilitatea întruneşte numai elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 85 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Cu privire la necesitatea incriminării şi la conţinutul infracţiunilor reglementate în art. 85 alin. (1) şi (2) din OUG nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se impun următoarele precizări:

Obligaţia de înmatriculare a vehiculelor este prevăzută în art. 12 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, conform căruia orice vehicul care circulă pe drumurile publice trebuie să fie înmatriculat ori înregistrat, după caz, şi să poarte plăcuţe cu numărul de înmatriculare sau înregistrare.

Totodată, potrivit art. 13 alin. (3) din actul normativ menţionat, "până la înmatriculare, vehiculele prevăzute la alin. (1) pot circula cu numere provizorii, pe baza unei autorizaţii speciale eliberate de autoritatea competentă".

Legiuitorul a incriminat în art. 85 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, - punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat sau neînregistrat, iar în art. 85 alin. (2) din acelaşi act normativ - punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare sau de înregistrare. Elementul material al fiecăreia dintre aceste infracţiuni constă în două acţiuni alternative, cărora li se asociază însă câte o cerinţă esenţială specifică. Astfel, ambele infracţiuni prevăzute de art. 85 din OUG nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se comit fie prin punerea în circulaţie, fie prin conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul.Deosebirea constă în aceea că pentru existenţa infracţiunii prevăzute la art. 85 alin. (1) este necesar ca autovehiculul să fie neînmatriculat, iar pentru existenţa infracţiunii de la art. 85 alin. (2) trebuie ca autovehiculul să aibă un număr fals de înmatriculare, aceasta indiferent dacă autovehiculul respectiv este sau nu înmatriculat.Din interpretarea dispoziţiilor legale referitoare la înmatricularea şi înregistrarea vehiculelor, un autovehicul se consideră neînmatriculat atunci când nu a fost luat în evidenţă de către organul competent - pe baza verificării actului de proprietate şi a stării tehnice - şi nu s-a eliberat un certificat de înmatriculare. Nu sunt socotite neînmatriculate autovehiculele pentru care s-au eliberat autorizaţii de circulaţie provizorii, în condiţiile art. 13 alin. (3) din OUG nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 23 alin. (4) din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, cu modificările ulterioare.

Dificultatea stabilirii încadrării juridice a faptei de punere în circulaţie sau conducerii pe drumurile publice a unui autovehicul pe care sunt aplicate plăcuţe cu numărul provizoriu de circulaţie expirat este generată însă de împrejurarea că legislaţia rutieră nu defineşte înţelesul noţiunii de "număr fals de înmatriculare", opiniile exprimate de jurisprudenţă fiind consecinţa interpretării în mod diferit a acestei sintagme.Astfel, referitor la sensul exact şi limitele fireşti ale expresiei menţionate, s-a pus problema dacă această noţiune vizează doar numărul plăsmuit sau alterat ori cel care corespunde altui autoturism decât cel pe care este montat sau dacă numărul fals de înmatriculare poate fi considerat şi numărul provizoriu emis în baza unei autorizaţii speciale care, la data punerii în circulaţie sau a conducerii pe drumurile publice, nu mai avea valabilitate.

Într-o opinie s-a susţinut că numărul fals de înmatriculare este cel care nu are o corespondenţă reală în evidenţele autorităţii competente (intră în această categorie numerele contrafăcute, alterate, cele care aparţin altor autoturisme sau pentru care autorizaţia provizorie de circulaţie a expirat).

Într-o a doua opinie s-a susţinut că numărul provizoriu pentru care a expirat autorizaţia de circulaţie nu poate fi considerat falsificat, întrucât nu este contrafăcut sau alterat şi, deşi este expirat, nu se poate susţine că el nu are o corespondenţă în realitate, pentru că apare în evidenţele autorităţilor competente, permiţând identificarea autoturismului, astfel încât, într-o asemenea situaţie, nu se poate reţine decât infracţiunea prevăzută de art. 85 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv punerea în circulaţie a autoturismului sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat sau neînregistrat.

Pe de altă parte, legiuitorul a înţeles să facă o distincţie netă între categoriile de numere pe care le poate avea un autovehicul şi că nu toate aceste numere sunt de înmatriculare sau de înregistrare pentru a atrage incidenţa art. 85 alin. (2) din OUG nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.Astfel, potrivit art. 23 şi art. 25 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, cu modificările ulterioare, există următoarele categorii de numere:

• număr de înmatriculare - compus din indicativul judeţului sau al municipiului Bucureşti, numărul de ordine, format din cifre arabe, şi o combinaţie de trei litere cu caractere latine majuscule;
• număr de înmatriculare temporară - pentru care la indicativul judeţului sau al municipiului Bucureşti şi numărul de ordine se adaugă luna şi anul în care expiră valabilitatea înmatriculării;
• număr de înmatriculare pentru probe - compus din indicativul judeţului sau al municipiului Bucureşti, numărul de ordine şi înscrisul "PROBE";
• număr de înregistrare - ce se atribuie doar vehiculelor înregistrate la consiliile locale şi care se compune din denumirea localităţii şi denumirea abreviată a judeţului, scrisă cu caractere latine majuscule, precum şi dintr-un număr de ordine, format din cifre arabe;
• număr de autorizare provizorie a circulaţiei - compus din indicativul judeţului sau al municipiului Bucureşti şi numărul de ordine.

Potrivit dispoziţiilor sus-enunţate, rezultă că în materia circulaţiei vehiculelor pe drumurile publice există trei tipuri de numere de înmatriculare, un număr de înregistrare şi un număr de autorizare provizorie a circulaţiei.

Legiuitorul a înţeles să incrimineze prin dispoziţiile art. 85 alin. (2) din OUG nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, doar cazurile în care vehiculul are număr fals de înmatriculare sau înregistrare, iar nu şi cazul în care acest număr este cel atribuit prin autorizarea provizorie de circulaţie (ipoteza supusă dezlegării problemei de drept prin recursul în interesul legii).

În acest sens, dispoziţiile art. 85 alin. (2) din OUG nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, vizează acele situaţii în care s-a intervenit în vreun fel asupra numărului de înmatriculare al unui autoturism înmatriculat în realitate, fie prin confecţionarea unui număr sau imitarea unui număr autentic, fie prin modificarea aspectului sau menţiunilor unui asemenea număr, creându-se astfel o aparenţă necorespunzătoare adevărului, precum şi situaţia în care autoturismul este sau nu înmatriculat, dar poartă plăcuţa de înmatriculare a altui vehicul. Or, un număr de înmatriculare provizoriu expirat nu poate fi asimilat, prin analogie, cu un număr fals de înmatriculare, în condiţiile în care nu a existat o falsificare cu intenţie a acestuia, în sensul celor arătate anterior.Împrejurarea că dreptul de circulaţie al autoturismului se limita doar la o anumită perioadă de timp, după care fie nu au mai fost întreprinse, fie nu au mai fost definitivate demersurile necesare înmatriculării respectivului autoturism, nu echivalează cu falsificarea numărului provizoriu de înmatriculare, numărul menţionat în acea autorizaţie nu se transformă într-unul fals, ci autoturismul în cauză devine unul neînmatriculat.

Pe de altă parte, prin incriminarea prevăzută de art. 85 alin. (2) din OUG nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, legiuitorul a avut în vedere posibilitatea făptuitorului de a se sustrage urmăririi în cazul săvârşirii unei infracţiuni datorită imposibilităţii de identificare a autoturismului. Or, folosind numărul corespunzător înmatriculării provizorii, autoturismul poate fi identificat, întrucât numărul respectiv nu se mai atribuie altui autoturism.

În acest fel, identificarea autoturismului se face în aceleaşi condiţii ca şi în cazul înmatriculării definitive.

O situaţie similară se regăseşte şi în privinţa reglementării actelor de identitate ale cetăţenilor români. Şi în cazul acestor acte de identitate, depăşirea termenului de valabilitate şi utilizarea acelui act nu conduce la constatarea faptului că actul este falsificat, ci atrage doar o răspundere contravenţională.Dacă s-ar îmbrăţişa punctul de vedere contrar, ar însemna că simpla depăşire a termenului de valabilitate a cărţilor de identitate şi prezentarea acestor cărţi de identitate a căror valabilitate a expirat, de către titularii lor, organelor în drept ar constitui infracţiunea de fals privind identitatea.

Înalta Curte de Casație și Justiție - completul competent să judece recursul în interesul legii (decizia nr. 18 din 10 decembrie 2012 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 41 din 18 ianuarie 2013) apreciază că fapta constând în punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul pe care sunt aplicate plăcuţe cu numărul provizoriu de circulaţie expirat şi în condiţiile în care autorizaţia de circulaţie provizorie şi-a încetat valabilitatea întruneşte numai elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 85 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Sursa: site www.mpublic.ro/recursuri