24.01.2010
Contractul de munca la domiciliu
Ştiţi că puteţi presta o activitate salarizată la domiciliul dvs., beneficiind de drepturile oricărui salariat angajat cu contract individual de muncă? Codul Muncii (art. 105-107) reglementează această posibilitate, prin stabilirea condiţiilor de prestare a muncii la domiciliu.
Astfel, în anumite domenii, se pot încheia contracte individuale de muncă în care se stipulează ca atribuţiile specifice funcţiei respective se îndeplinesc de către salariat la domiciliul său. Cu anumite excepţii (ce derivă din specificul prestării activităţii la domiciliul salariatului), salariatul care prestează munca la domiciliu are aceleaşi drepturi şi obligaţii cu salariaţii angajaţi cu contracte de muncă obişnuite.
Contractul de muncă la domiciliu poate fi încheiat pe durată determinată sau nedeterminată, dar obligatoriu se încheie în formă scrisă, fiind reglementate de părţi, pe lângă aspectele generale existente în orice contract de muncă, diferite aspecte specifice acestui tip special de contract de muncă.
Clauzele contractului de muncă la domiciliu:
- faptul că munca este prestată la domiciliul salariatului, iar nu la angajator,
- programul stabilit de părţi în care angajatorul este îndreptăţit să controleze activitatea salariatului,
- modalitatea în care se realizează controlul de către angajator,
- obligaţia angajatorului de a asigura transportul la şi de la domiciliul salariatului, a materiilor prime şi materialelor pe care acesta le foloseşte în cadrul activităţii prestate şi al produselor finite realizate de salariat, în funcţie de fiecare situaţie în parte şi de specificul muncii prestate,
- de la caz la caz se prevede în contractul de muncă şi modalitatea în care sunt suportate de către angajator costurile materiilor prime şi materialelor, costul utilităţilor consumate de salariat pentru prestarea muncii în folosul angajatorului, alte cheltuieli de producţie, orice alte condiţii speciale.
Ca orice alt contract de muncă, cel privind munca la domiciliu produce efectele generale ale acestui contract, ca de exemplu vechimea în muncă, concediul de odihnă, zilele libere plătite, răspunderea disciplinară, suspendarea sau încetarea contractului de muncă etc.
Asadar, singurele aspecte ce diferenţiază de fap acest contract de cele obişnuite este locul unde se prestează munca şi stabilirea de către salariat, iar nu de către angajator a programului de muncă, cu menţiunea că angajatorul, aşa cum am arătat are dreptul de a controla activitatea salariatului.
