02.03.2010
Concedierea pentru necorespundere profesionala
Necorespunderea profesională este una din cauzele legale pentru care poate interveni concedierea unui salariat. Însa pentru a se putea dispune concedierea pe acest motiv este necesar să se stabilească dacă într-adevar salariatul este necorespunzător profesional, în sensul pe care legea îl dă acestei noţiuni şi să se parcurgă procedura legala de concediere.
Atenţie, contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional (CCMUNN pe anii 2007-2010) interzice concedierea pentru necorespundere profesională a salariatelor care au revenit din concediu de maternitate sau de creştere a copilului, pentru o perioadă de 6 luni de la reluarea activităţii. Angajatorii trebuie să aibă în vedere faptul că necorespunderea profesională, ca motiv de concediere, nu trebuie confundată cu retragerea avizelor sau atestărilor salariatului pentru exercitarea unei anumite profesii.
O asemenea situaţie conduce la încetarea de drept a contractului individual de muncă, conform art.56 alin.1 lit. h din Codul Muncii. Necorespunderea profesională constă în imposibilitatea salariatului de a obţine performanţele profesionale solicitate de postul de muncă pe care este încadrat. Această imposibilitate nu are însă la bază raţiuni medicale, pentru că într-o astfel de situaţie se pune problema eventualei concedieri pentru inaptitudine fizică sau psihică.
În plus, angajatorii vor analiza conduita salariatului, ce determină neîndeplinirea corespunzătoare a atribuţiilor de serviciu, din punct de vedere profesional, al funcţiei pe care o îndeplineşte salariatul, iar nu ca şi conduita generală a acestuia în raport cu munca. O asemena distincţie este necesară pentru a putea deosebi necorespunderea profesională de eventuale abateri disciplinare care implică vinovăţia salariatului şi care atrag alte sancţiuni, putându-se merge până la desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
Aşadar, angajatorii trebuie să trateze cu atenţia cuvenita încadrarea faptelor sau a comportamentului salariatului în una din cauzele de concediere, pentru a evita ulterior anularea deciziei de concediere. Înainte de a dispune prin decizie scrisă şi motivată concedierea salariatului pe motivul necorespunderii profesionale, angajatorii trebuie să supuna salariatul unei evaluări (art.63 alin.2 Codul Muncii), conform procedurii stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil şi prin regulamentul intern, iar apoi să ofere salariatului alt loc de muncă vacant corespunzator competenţei şi pregătirii sale profesionale.
În măsura în care angajatorul nu dispune de locuri de muncă vacante, va notifica agenţia teritorială de ocupare a forţei de muncă în vederea redistribuirii salariatului. Obligatoriu, angajatorul va acorda salariatului un termen de preaviz, conform dispoziţiilor legale şi ale contractului colectiv de muncă aplicabil, precum şi compensaţia prevazută de contractul individual de muncă sau contractul colectiv aplicabil pentru asemenea situaţii (dacă nu există asemenea prevederi se aplică dispoziţiile contractului colectiv de muncă unic la nivel naţional, care prevăd o compensaţie de minim un salariu lunar, în afara drepturilor salariale cuvenite la zi).
Ca orice decizie de concediere, decizia emisă pentru necorespundere profesională va cuprinde menţiunile legale obligatorii şi va fi comunicată salariatului în scris, cu semnatură/confirmare de primire, producând efecte de la data comunicării.
