01.04.2010
Cand este obligatoriu preavizul?
Ştiaţi că încălcarea obligaţiei legale de acordare a preavizului la concedierea salariatului poate determina desfiinţarea deciziei de concediere? Dar în ce situaţii este obligatoriu să acordaţi termenul de preaviz?
În continuare veţi gasi aspectele cele mai importante legate de cazurile în care trebuie să informaţi salariatul în legatura cu intenţia dvs. de concediere şi să îi comunicaţi care este termenul de preaviz. În acelaşi timp, şi salariaţii trebuie să ştie că, dacă doresc să demisioneze, nu o pot face legal, dacă nu acordă angajatorului preavizul stabilit de lege. Art.74 alin.1 lit.b din Codul Muncii reglementează preavizul ca menţiune obligatorie în cuprinsul deciziei de concediere, dacă încetarea contractului de muncă are loc pe motivul inaptitudinii fizice sau psihice a salariatului, pentru necorespundere profesională sau pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului.
Deşi legea menţionează că termenul de preaviz trebuie precizat în cuprinsul deciziei de concediere, de fapt preavizul se acordă anterior concedierii, aceasta fiind de fapt finalitatea sa, de a informa salariatul de iminenta sa concediere şi de a-i acorda o perioadă de timp pentru a-şi găsi un alt loc de muncă. De aceea, de cele mai multe ori, în decizia de concediere se menţionează faptul că s-a acordat salariatului termenul de preaviz şi perioada acestuia, salariatul fiind anterior informat în scris în legatură cu data de la care începe să curgă preavizul. Durata preavizului este cea stabilită în contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil, sau dacă nu există un astfel de contract, este de cel puţin 20 zile lucrătoare, conform Contractului colectiv de muncă la nivel naţional pe anii 2007-2010.
În situaţia în care, în perioada de preaviz, contractul individual de muncă este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzător. Preavizul se aplică şi în situaţia inversă, când salariatul este cel care are iniţiativa încetării contractului individual de muncă, prin demisie. În acest caz, scopul preavizului este acela de a acorda angajatorului posibilitatea de a înlocui salariatul demisionar. Există o situaţie în care salariatul poate demisiona fără preaviz şi anume atunci când angajatorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contractul individual de muncă (neplata salariului, de exemplu).
Termenul de preaviz în cazul demisiei este cel stabilit de părţi în contractul de muncă (individual sau colectiv, după caz), dar nu poate fi mai mare de 15 zile calendaristice pentru salariaţi cu funcţii de execuţie şi 30 de zile calendaristice pentru cei cu funcţii de conducere. În toate cazurile, termenul de preaviz intră în vigoare de la data comunicării notificării cu privire la încetarea contractului de muncă.
