24.05.2010
Notiuni de baza in domeniul mostenirilor
Moştenirile au fost şi sunt un subiect extrem de disputat. Acest domeniu ridică numeroase probleme, plecând de la persoanele ce pot avea calitatea de moştenitori şi ajungând până la bunurile ce pot forma obiectul unei moşteniri sau procedura ce trebuie urmată pentru a se putea împărţi o moştenire.
În primul rând, pentru a înţelege şi a vă familiariza cu acest domeniu, iată câteva definiţii ale noţiunilor de bază utilizate:
- defunctul este persoana decedată, a cărei succesiune se dezbate; în literatura de specialitate se mai numeşte şi "de cujus".
- moştenitorul este persoana care moşteneşte sau urmează să moştenească averea defunctului, avand drept la succesiune. Codul civil nu defineşte noţiunea de moştenitor, însă detaliază categoriile de moştenitori, printre care se enumeră şi moştenitorii legali (ce vin la moştenire în temeiul legii) şi moştenitorii testamentari (ce vin la moştenire în baza unui testament).Moştenitorii mai sunt numiţi în literatura şi practica de specialitate şi succesori sau erezi.
- certificatul de moştenitor este un titlu în temeiul căruia persoana pentru care s-a emis face dovada calităţii sale de moştenitor. Acest document este reglementat de Legea nr. 36/1995. El se eliberează pe baza încheierii finale, dată în cadrul procedurii succesorale notariale, de către notarul în raza căruia defunctul a avut ultimul domiciliu. Certificatul cuprinde referiri la masa succesorală, numărul şi calitatea moştenitorilor şi cotele ce le revin din patrimoniul defunctului.
- masa succesorală reprezintă totalitatea bunurilor mobile şi imobile, proprietatea defunctului, ce pot forma obiectul unei moşteniri; masa succesorală poate fi formată atât din bunuri ce sunt integral proprietatea personală a defunctului, cât şi din cote părţi din anumite bunuri.
- clasele de moştenitori reprezintă categoriile de persoane aflate în relaţii de rudenie cu defunctul, care pot veni la moştenirea acestuia în ordinea stabilită de lege; legea stabileşte 4 clase de moştenitori, în care sunt incluse rudele defunctului, pornind de la copii şi părinţi şi ajungând până la veri.
- deschiderii succesiunii se produce, conform art.651 Cod civil, prin efectul morţii persoanei a cărei succesiune se va dezbate; trebuie astfel înţeles că vorbim despre succesiune doar din momentul morţii unei persoane, regula de bază în domeniul succesiunilor fiind că "nu poate fi moştenit un om viu" - "nulla est viventis hereditas".
- locul deschiderii unei moşteniri este reprezentat de ultimul domiciliu al defunctului; acest aspect este extrem de important deoarece Codul de procedura civilă stabileşte în art.14 că instanţa competentă să judece litigiile în materia moştenirilor este cea de la ultimul domiciu al defunctului.
Pentru a avea calitate de moştenitor şi a putea moşteni persoana în cauză trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- să aibe capacitate succesorală,
- să aibe vocaţie succesorală şi
- să nu fie nedemn.
Capacitatea succesorală este aptitudinea unei persoane de a fi subiect al drepturilor şi obligaţiilor ce le implică calitatea sa de moştenitor. Capacitatea succesorală a persoanei fizice începe de la naşterea acesteia şi încetează fie la data morţii (moarte naturală sau la data stabilită printr-o hotărâre de declarare a morţii sale prezumate), fie dacă se ivesc cazuri de nedemnitate succesorală. Această noţiune este definită de art.654 Cod civil care prevede că "pentru a putea succede trebuie neapărat ca persoana care succede să existe la momentul deschiderii succesiunii".
Pe cale de consecinţă trebuie înţeles că orice persoană care există la momentul deschiderii succesiunii poate moşteni. Vocaţia succesorală reprezintă chemarea pe care o persoană trebuie să o aibe la o succesiune, fie în virtutea legii, fie în virtutea unui testament.Prin chemare trebuie să se înţeleagă dreptul şi puterea legală pe care o personă trebuie să le aibă pentru a putea fi moştenitor. Legea recunoaşte vocaţie succesorală rudelor defunctului ( în anumite limite), inclusiv celor rezultate din adopţie , soţului supravieţuitor şi statului.
Vocaţie succesorală testamentară poate avea, cu anumite limite, orice persoană cu capacitate succesorală, căreia defunctul i-a lăsat un testament. Nedemnitatea succesorală reprezintă decăderea din drept a moştenitorului legal de a culege o moştenire determinată, inclusiv rezerva succesorală la care ar fi avut parte în temeiul legii, deoarece s-a făcut vinovat de o faptă gravă faţă de cel ce lasă moştenirea sau faţă de memoria acestuia. Nedemnitatea succesorală se aplică numai în cazurile exprese prevăzute de lege şi îi vizează numai pe moştenitorii legali.
Art.655 Cod civil reglementează trei cazuri de nedemnitate succesorală, şi anume:
- atentatul la viaţa celui care lasă moştenire;
- acuzaţia capitală calomnioasă împotriva celui care lasă moştenirea;
- nedenunţarea omorului a cărui victimă a căzut chiar cel care lasă moştenirea.
