25.02.2010
Numele persoanei fizice – element principal de identificare
Pentru a putea analiza ce înseamnă numele unei persoane fizice pornim de la ideea că numele arată „cum se cheamă” persoana şi este, din cele mai vechi timpuri unul din elementele de baza prin intermediul căruia o persoana fizică se individualizează în comunitate.
Astfel, prin unele aspecte de ordin voluntar familia unui individ îl desemnează pe acesta printr-unul sau mai multe cuvinte sau individul însuşi îşi alege un asemenea mod de individualizare, iar comunitatea din care face parte îl acceptă ca atare, astfel încât elemente dintre cele mai diverse ca de exemplu: trăsăturile fizice ale persoanei, ocupaţia, legăturile de familie, religia etc., au determinat conţinutul numelor şi modul lor de atribuire.
Pentru a putea defini numele unei persoane fizice trebuie să se ţină seama de următoarele aspecte:
- numele este un atribut de identificare al persoanei fizice;
- numele este alcătuit din mai multe cuvinte (cel puţin doua cuvinte);
- numele individualizează persoana fizică atât în societate cât şi în familie;
- legea este cea care acordă cuvintelor care alcătuiesc numele semnificaţia de a individualiza persoana fizică.
Prin reglementarea dobândirii, modificării şi schimbării numelui, legea oferă mai multe definiţii, dintre care o reţinem pe cea conform căreia numele este „acel atribut al persoanei fizice care constă în dreptul omului de a fi individualizat, în familie şi în societate, prin cuvintele stabilite, în condiţiile legii, cu această semnificaţie.”
Numele este, aşadar, apelativul ce serveşte la desemnarea unei persoane fizice în viaţa juridică ţi socială, în vederea exercitării drepturilor şi îndeplinirii obligaţiilor sale, constituind în acelaşi timp şi un element esenţial al personalităţii persoanei. Structura numelui este stabilita de art. 12 alin (2) din Decretul nr. 31/1954, conform căreia „Numele cuprinde numele de familie şi prenumele”. Dar, este bine de reţinut că, atât în legislaţie cat şi în vorbirea curenta, termenul”nume” primeşte doua sensuri:
- În sens strict - prin termenul de „nume” se înţelege numai numele de familie (care mai este desemnat şi de expresia „nume patronimic”)
- În sens larg - prin termenul „nume” se desemnează, împreună, numele de familie şi prenumele.
Numele de familie, este acea componenta a numelui care indică legătura persoanei fizice cu o anumită familie şi o desemnează în raporturile sale cu membrii altor familii. Prenumele, desemnat în vorbirea comuna ca „numele de botez”, este format din unul sau mai multe cuvinte şi identifica o persoană în raport cu ceilalţi membri ai aceleiaşi familii sau cu membrii altor familii cu acelaşi nume de familie. Dreptul la nume al fiecărei persoane este recunoscut ca aptitudine de lege, iar condiţiile dobândirii, modificării sau schimbării numelui sunt stabilite de asemenea prin lege.
