17.02.2010
Contractul de comodat
Noţiunea de contract de comodat este din ce în ce mai des întâlnită în relaţiile contractuale, datorită avantajelor pe care această formă de contract le implică. Contractul de comodat este pe scurt spus un "împrumut de folosinţă", în baza căruia o persoană transmite spre folosinţă alteia, un bun deteminat , cu obligaţia celui ce a primit bunul de a-l restitui la finalizarea/încetarea contractului în acceaşi stare în care l-a primit.
Ca şi noţiuni juridice, în practică vă veţi lovi de "comodant" - persoana care oferă bunul spre folosinţă şi de "comodatar" - persoana care primeşte/ia un bun în folosinţă, precum şi de "bunuri nefungibile" sau "bunuri neconsumptibile".
Aceste doua noţiuni vizează obiectul contractului, care poate fi numai un bun individual determinat, care nu este supus consumării prin folosinţă. Particularităţile acestui contract conferă şi avantajele sale, deoarece contractul de comodat este un contract: - real, deoarece pentru încheierea sa este necesar atât acordul de voinţă al ambelor părţi, cât şi predarea bunului de la comodant la comodatar; - esenţialmente gratuit, deoarece comodatarul nu trebuie să plătească vreo sumă de bani comodantului pentru că a primit bunul în folosinţă sau pentru a acoperi uzura acestuia; cu toate acestea gratuitatea contractului nu împiedică părţile să stipuleze în contract o sumă de bani care să reprezinte echivalentul uzurii suferită de bunul respectiv datorită folosinţei.
Suportarea uzurii de către comodatar nu transformă contractul în unul oneros (şi anume contract cu bani), ci reprezintă o concretizare a obligaţiei de a restitui bunul în starea în care a fost predat la început. - unilateral, deoarece din momentul încheierii se nasc obligaţii numai pentru comodatar. Pot forma obiect al contractului de comodat orice bunuri mobile şi/sau imobile, cu condiţia ca acestea să fie bunuri individual determinate (lucruri nefungibile, cum le numeşte Codul civil), deoarece ele trebuie restituite la încetarea contractului în individualitatea lor, mai precis aşa cum au fost predate la început.
Pentru a putea da un bun în folosinţă gratuită, comodantul trebuie să fie proprietarul bunului sau o persoana ce îl deţine în mod legal (ca de exemplu un chiriaş) şi care are, prin contract sau titlul sub care îl deţine, dreptul de a-l subînchiria sau a-l oferi spre folosinţă în mod gratuit. În baza contractului de comodat trebuie să ştiţi că se transmite doar un drept de folosinţă asupra bunului, şi în niciun caz un drept de proprietate sau orice alt drept. Pe cale de consecinţă cel ce primeşte bunul nu îl poate vinde. Fiind un contract ce reglementează folosinţa bunului, părţile vor avea obligaţii strâns legate de acest aspect.
Astfel, comodatarul are obligaţia:
- să păstreze/conserve bunul ca şi un proprietar
- să utilizeze bunul conform destinaţiei sale , şi anume numai pentru destinaţia stabilită prin contract, în caz contrar comodatarul fiind obligat să plăteasca comodantului daune interese şi să suporte personal riscul pierii pierderii bunului
- să restituie bunul la încetarea contractului, în forma în care i-a fost predat.
La încetarea contractului, în măsura în care restituirea bunului se poate face fără probleme, comodatarul nu poate oferi, iar comodantul nu poate solicita un alt bun sau echivalentul în bani al bunului oferit spre folosinţă. Chiar dacă bunul împrumutat a fost deteriorat din culpa comodatarului, acesta din urmă este obligat să îl repare pe cheltuiala sa şi să îl predea/restituie celui ce i l-a dat. Cu toate acestea Codul civil permite restituire în echivalent a bunului dacă restituirea sa în natură este imposibilă, dacă comodantul dovedeşte că nu-i mai foloseşte bunul în forma în care acesta este la încetarea contractului sau dacă ambele părţi optează pentru această formă de restituire. Comodantul, la rândul său, este obligat să restituie comodatarului cheltuielile de conservare numai dacă acestea au avut, cumulativ, un caracter extraordinar, necesar şi foarte urgent. De asemenea, comodantul mai are obligaţia de a-l despăgubi pe comodatar pentru prejudiciile suferite datorită viciilor bunului, în măsura în care comodantul le cunoştea şi nu le-a adus la cunoştinţa comodantului la încheierea contractului, precum şi pentru stânjenirea acestuia în folosinţa bunului. În practică, întâlnim foarte des contracte de comodat în domeniul societăţilor comerciale, care îşi stabilesc sediile sau utilizează autoturismele în cadrul societăţii pe baza unor astfel de contracte.