30.10.2010
Detasarea
Detaşarea reprezintă o modificare a contractului individual de muncă, reglementată în cadrul art.45-48 din Codul muncii.
În fapt detaşarea constă în schimbarea temporară a locului muncii, din dispoziţia angajatorului, la un alt angajator, în scopul executării unor lucrari în interesul acestuia. În mod excepţional, prin detaşare se poate modifica şi felul muncii, dar numai cu consimţământul scris al salariatului (art. 45 Codul muncii).
Detaşarea poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult un an. În mod excepţional, perioada detaşării poate fi prelungită pentru motive obiective, ce impun prezenţa salariatului la angajatorul la care s-a dispus detaşarea, dar o astfel de măsură nu se poate dispune decât cu acordul ambelor parti, acord ce trebuie exprimat din 6 în 6 luni. Foarte important este de înţeles că pe perioada detaşării, contractul individual de muncă al salariatului detaşat încheiat cu prima unitate se suspendă în efectele sale principale, fiind cedat parţial şi pe o perioadă determinată celei de a doua unităti, unde operează detaşarea.
Având în vedere importanţa pe care o astfel de măsură o poate avea pentru salariat, legiuitorul a instituit în favoarea acestuia o serie de măsuri de protecţie, pentru a evita posibile abuzuri ale angajatorilor. Astfel:
- pe perioada detaşării angajatorul care a discupus detaşarea este obigat să pastreze postul şi salariul avute în cadrul unitaţii sale de angajatul detaşat;
- conform art. 47 alin.2 din Codul muncii, pe durata detaşării salariatul beneficiază de drepturile care îi sunt mai favorabile, fie de drepturile de la angajatorul care a dispus detaşarea, fie de drepturile de la angajatorul la care este detaşat;
- conform art.47 alin.1 din Codul muncii, după ce s-au stabilit drepturile cele mai favorabile, acestea se acordă de angajatorul la care s-a dispus detaşarea;
- angajatorul care detaşeaza are obligaţia de a se asigura că angajatorul la care s-a dispus detaşarea îşi îndeplineşte integral şi la timp toate obligaţiile faţă de salariatul detaşat (art. 47 alin.3 Codul muncii); în caz contrar, toate aceste obligaţii vor fi îndeplinite de angajatorul care a dispus detaşarea (art. 47 alin.4 Codul muncii). Dacă există divergenţă între cei doi angajatori sau nici unul dintre ei nu îşi îndeplineşte obligaţiile prevăzute de lege, salariatul detaşat are dreptul de a reveni la locul său de muncă de la angajatorul care l-a detaşat, de a se îndrepta împotriva oricăruia dintre cei doi angajatori şi de a cere executarea silită a obligaţiilor neîndeplinite (art. 47 alin.5 Codul muncii).
Detaşarea nu este reglementată numai prin dispoziţiile Codului muncii, prevederi legale referitoare la această modificare a CIM se găsesc şi în Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007-2010, precum şi în legislaţia specifică anumitor sectoare, cum ar fi cel bugetar.
Prin Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007-2010 se conferă salariaţilor unitatilor trimişi în delegaţie în ţară sau străinătate următoarele drepturi:
a) decontarea cheltuielilor de transport, de asigurare şi a costului cazării, potrivit condiţiilor stabilite prin contractele colective de muncă la celelalte niveluri (de ex. de ramură);
b) diurna de deplasare, al cărei cuantum se stabileşte prin negociere la nivel de ramură, grupuri de unităţi sau unitate; nivelul minim al diurnei este cel stabilit prin actele normative ce se aplică la instituţiile publice.
Potrivit art. 46 din acest contract, salariaţii unităţilor trimişi in detaşare beneficiază de drepturile de delegare prevazute la art. 45. În cazul În care detaţarea depăşeşte 30 de zile consecutive, în locul diurnei zilnice se plăteşte o indemnizaţie egală cu 50% din salariul de bază zilnic. Această indemnizaţie se acordă proporţional cu numărul de zile ce depăşeşte durata neîntreruptă de 30 de zile.
Prevederi speciale cu privire la detaşare sunt cuprinse şi în alte acte normative precum H.G nr. 518/1995 privind unele drepturi şi obligaţii ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar şi Hotărârea 1860 din 21 decembrie 2006 privind drepturile şi obligaţiile personalului autorităţilor şi instituţiilor publice pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, precum şi în cazul deplasării, în cadrul localităţii, în interesul serviciului.
