20.01.2010
Partaj bunuri comune
Bunurile dobândite de soţi în timpul căsătoriei aparţin ambilor cu drept de proprietate în devălmăşie (adică comună) conform legislaţiei in vigoare.
Daca în timpul căsătoriei s-a dobândit de către soţi un bun şi în actul de achiziţionare al bunului este trecut doar unul dintre soţi sau cumpărarea s-a făcut din veniturile unuia dintre soţi şi chiar dac ă bunul a fost dobândit în timp ce soţi erau despărţiţi în fapt, acele bunuri sunt dobândite de către soţi în timpul căsătoriei şi sunt bunuri comune. Sunt proprietate comuna a soţilor: bunurile mobile - mijloace de transport, valori mobile, articole, obiecte; bunurile imobile - case, apartamente, diferite construcţii, terenuri; valorile mobiliare, depunerile şi capitalul social din societăţi comerciale care au fost constituite sau procurate din contul mijloacelor comune, precum şi alte bunuri dobândite în timpul căsătoriei chiar dac ă sunt procurate sau depuse pe numele unuia dintre soţi. Fiecare dintre soţi poate să încheie convenţii, prin care să dispună de bunurile comune, cu excepţia bunurilor imobiliare, considerându-se totodată, că el acţionează cu acordul celuilalt soţ. Soţii administrează şi folosesc împreuna bunurile comune şi tot astfel dispun de ele, iar oricare dintre soţi, dacă exercită singur aceste drepturi, este socotit că are şi consimţământul celuilalt soţ. Unul dintre soţi nu poate, fără consimţământul expres al celuilalt, să înstrăineze un teren, casa ori apartamentul, să desfacă contractul de închiriere al spaţiului de locuit ori să limiteze prin acte juridice dreptul la locuinţa al celuilalt soţ. În cazul în care unul dintre soţi are calitatea de debitor faţă de o terţă persoană, atunci bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soţi. Cu toate acestea, după urmărirea bunurilor proprii ale soţului debitor, creditorul său personal poate cere împărţirea bunurilor comune, însa numai în măsura necesară acoperirii creanţei sale. În cazul în care unul dintre viitorii soţi este proprietarul unei locuinţe, ce a fost dobândită înainte de încheierea casatorii, în care va locui cu viitorul soţ sau dacă pe parcursul căsniciei soţul neproprietar face anumite investiţii în clădirea respectivă, aducând îmbunătăţiri constând în zugrăveli, gresie, înlocuirea ferestrelor etc, acesta în urma partajului nu riscă să piardă propria locuinţa în favoarea celuilalt. Locuinţa respectivă este bun propriu (pentru că a fost dobândita înainte de căsătorie), soţul celălalt putând avea, cel mult un drept de creanţă pentru cheltuielile făcute cu îmbunătăţirile. La desfacerea căsătorie, bunurile se împart între soţi conform înţelegerii lor, iar în caz de neînţelegere, dispune instanţa judecătoreasca şi odată cu desfacerea căsătorie, regimul matrimonial al comunitării de bunuri încetează.
