16.11.2010
Tutela minorului
Tutela minorului este o modalitate de ocrotire a acestor persoane lipsite de capacitate sau cu capacitate restrânsă, exercitată numai în interesul minorului, fiind reglementată prin dispoziţiile art.113 - art.141 din Codul Familiei.
Având în vedere interesul pe care această instituţie îl stârneşte în practică, iată câteva aspecte despre tutelă pe care trebuie să le cunoaşteţi:
Tutela se poate institui în cazul în care copilul este lipsit de îngrijirea ambilor părinţi, în cazul în care părinţii sunt decedaţi, necunoscuţi, decăzuţi din drepturile părinteşti, puşi sub interdicţie, dispăruti ori declaraţi morţi sau în cazul în care copilul, din variate motive, este lipsit de ingrijirea ambilor părinţi.
Tutela se instituie de către autoritatea tutelară, la sesizarea efectuată de diferite persoane (fizice şi/sau juridice) precum persoanele apropiate minorului, administratorii şi locatarii casei în care locuieşte minorul, serviciul de stare civilă (cu prilejul înregistrării morţii unui părinte), birouri notariale (cu prilejul deschiderii unei moşteniri), instanţele judecătoreşti, procuratura şi organele de poliţie, cu prilejul pronunţării, luării sau executării unor măsuri privative de libertate, organele administraţiei de stat, instituţiile de ocrotire etc.
Atunci când autoritatea tutelară primeşte o astfel de sesizare cu privire la minor lipsit de ocortire, această autoritate va numi un tutore pentru ocrotirea minorului şi administrarea bunurilor acestuia, tinând cont de dispoziţiile legale cu privire la persoanele ce pot avea calitatea de tutore. Codul Familiei stipulează în mod expres persoanele nu pot avea calitatea şi rolul de tutore, în aceasta enumerare încadrându-se:
a) minorul sau cel pus sub interdicţie;
b) cel decăzut din drepturile părinteşti sau declarat incapabil de a fi tutore;
c) cel căruia i s-a restrans exerciţiul unor drepturi politice sau civile, fie în temeiul legii, fie prin hotărâre judecătorească, precum şi cel cu rele purtări;
d) cel lipsit, potrivit legii speciale, de dreptul de a alege şi de a fi ales deputat;
e) cel care, exercitând o alta tutelă, a fost îndepărtat din aceasta;
f) cel care, din cauza intereselor potrivnice cu ale minorului, nu ar putea îndeplini sarcina tutelei.
Dacă vreuna dintre împrejurarile mai sus arătate se iveşte în timpul tutelei, tutorele va fi îndepărtat.
Cel numit tutore nu poate refuza această sarcină. Cu toate acestea, poate refuza sarcina tutelei:
a) cel care are vârsta de 60 de ani împliniţi;
b) femeia insarcinată sau mama unui copil mai mic de opt ani;
c) cel care creşte şi educă doi sau mai mulţi copii;
d) cel care exercită o alta tutelă sau o curatelă;
e) cel care din cauza bolii, a infirmităţii, a felului indeletnicirii, a depărtarii domiciliului de locul unde se afla bunurile minorului sau din alte motive întemeiate, nu ar putea să îndeplineasăa această sarcină.
Pe durata tutelei minorul locuieşte împreună cu tutorele şi numai cu încuviiţarea autorităţii tutelare minorul poate avea un domiciliu diferit de cel al tutorelui.
Tutela este o sarcină gratuită pentru tutore. Cu toate acestea, autoritatea tutelară, ţinând seama de munca depusă în administrarea averii şi de starea materială a minorului şi a tutorelui, va putea acorda tutorelui o remuneraţie.
Tutorele are următoarele obligaţii faţă de minor:
a) să crească copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, de educarea, învaţătura şi pregătirea profesională a acestuia.
b) să administreze bunurile minorului şi să-l reprezinte în actele civile, însa numai până la data când acesta împlineşte vârsta de 14 ani. După împlinirea vârstei de 14 ani, minorul îşi exercită singur drepturile şi îşi execută tot astfel obligaţiile, însă numai cu încuviinţarea prealabilă a tutorelui, spre a-l apăra împotriva abuzurilor din partea unot terţe persoane.
În ceea ce priveşte sumele de bani necesare pentru îngrijirea minorului, autoritatea tutelară va stabili suma anuală necesară pentru întreţinerea minorului şi administrarea bunurilor sale. Ea va putea modifica, potrivit împrejurărilor, această sumă. Cheltuielile necesare pentru întreţinerea minorului şi administrarea bunurilor sale se acoperă din veniturile minorului, iar dacă veniturile minorului nu sunt îndestulătoare, autoritatea tutelară va dispune vânzarea bunurilor minorului. Dacă minorul este lipsit de bunuri şi nu are părinţi sau alte rude care sunt obligaţi de lege să-i acorde întreţinere, autoritatea tutelară va cere Direcţiei judeţene sau a municipiului Bucureşti pentru probleme de muncă şi ocrotiri sociale să contribuie la întreţinerea lui.
În măsura în care minorul dispune de resurse financiare, iar sumele de bani întrec nevoile intreţinerii minorului şi ale administrării bunurilor sale, aceste sume nu pot fi valorificate de tutore, ci vor fi depuse, pe numele minorului, la o instituţie bancară, de unde nu vor putea fi ridicate decât cu încuviinţarea autorităţii tutelare. Tutorele poate depune şi sumele necesare întreţinerii, tot pe numele minorului. Acestea se vor trece într-un cont separat şi vor putea fi ridicate de tutore fără încuviinţarea prevazută anterior.
Aşa cum am menţionat, tutorele nu are numai obligaţia de a asigura creşterea şi îngrijirea minorului, ci şi obligaţia de a administra bunurile minorului (dacă ele există). Astfel, tutorele nu poate, în numele minorului, să facă donaţii şi nici să garanteze obligaţia altuia.Tutorele nu poate, fără încuviinţarea prealabila a autoriăţii tutelare, să facă valabil înstrainarea ori gajarea bunurilor minorului, renunţarea la drepturile patrimoniale ale acestuia, precum şi să încheie orice alte acte care depăşesc dreptul de a administra. Toate actele facute cu calcarea dispoziţiilor de mai sus sunt anulabile.
Cu toate acestea, tutorele poate înstraina, fără incuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare, bunurile supuse pieirii ori stricăciunii, precum şi bunurile devenite nefolositoare pentru minor, dacă valoarea acestora din urmă nu depăşeşte suma de doua sute cincizeci lei.
Pe perioada tutelei este strict interzis să se încheie acte juridice între tutore, soţul, o rudă în linie dreaptă ori fraţii sau surorile tutorelui, de o parte, şi minor, de altă parte.
Tot pentru protecţia minorului, ori de câte ori se ivesc între tutore şi minor interese contrare, care nu sunt dintre cele care trebuie să ducă la înlocuirea tutorelui, autoritatea tutelară va numi un curator.
