08.12.2010
Recunoaşterea de paternitate
Paternitatea se defineşte ca fiind legăturta juridică între copil şi tata, izvorând din descendenta naturală sau din înfiere, astfel că recunoaşterea de paternitate intervine în situaţia copilului din afara căsătoriei.
Există din ce în ce mai multe cazuri în care bărbaţii nu vor să recunoască copii născuţi în urma unor relaţii pasagere sau întâmplătoare sau chiar copii care au venit pe lume în urma unor relaţii stabile şi deloc întâmplătoare. Este vorba de aşa numitele relaţii neoficializate.
De regulă, filiaţia fată de mama se dovedeşte uşor, dar situaţia este oarecum diferită când este vorba despre filiaţia faţă de tată.
Tatăl îşi poate recunoaşte paternitatea printr-o declaraţie la serviciul stării civile sau printr-un înscris autentic în faţa notarului sau la judecătorie, ori o poate tăgădui.
Recunoaşterea voluntară, se face prin declaraţie la serviciul de starea civilă sau prin act scris în faţa unui notar public sau prin testament.
Recunoaşterea forţată, acţiunea în justiţie pentru stabilirea paternităţii din afara căsătoriei se va înainta de către copilul minor prin mama sa sau de major împotriva pretinsului tata.
Acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei poate fi pornită de mama copilului într-un termen de un an de la naşterea copilului. Acţiunea aparţinând copilului nu se prescrie în timpul vieţii acestuia.
Pentru admiterea acţiunii în stabilirea paternităţii trebuie să se dovedească: naşterea copilului, relaţiile intime în timpul concepţiei dintre pretinsul tată şi mamă, precum şi faptul că din aceste relaţii a rezultat copilul.
Dovada paternităţii se face prin orice mijloc de probă: martori, înscrisuri, mărturii, prezumţii, dar un rol deosebit îl reprezintă şi expertiza medico-judiciară care cuprinde teste serologice (grupe de sânge) şi genetice (profil ADN - amprenta genetică)
Dacă se pune problema încredinţării copilului şi a stabilirii contribuţiei părinţilor la cheltuielile ce pot apărea, instanţa va cita şi Autoritatea Tutelara, însă numai după ce a stabilit filiaţia faţă de ambii părinţi.
Hotărârea judecătoreasca prin care se stabileşte paternitatea din afara căsătoriei produce efecte şi pentru trecut, astfel încât de la concepţie copilul este considerat al tatălui.
Dacă paternitatea a fost stabilită, copilul va avea aceeaşi situaţie legală faţă de părinte şi faţă de rudele lui ca şi un copil din căsătorie, de unde şi următoarele efecte:
- copilul va avea trecut numele tatălui pe actele de stare civilă;
- copilul poate beneficia de pensie de întreţinere de la părintele faţă de care s-a stabilit paternitatea, dacă se solicită acest lucru în instanţă;
- tatăl poate beneficia de prezenta copilului, de program de vizitare în cazul în care mama îi refuză contactul cu acest copil;
- în anumite situaţii, tatăl, faţă de care s-a stabilit paternitatea, poate solicita şi obţine încredinţarea copilului, astfel stabilirea paternităţii aduce nu numai obligaţii dar şi drepturi ale tatălui, drepturi de care nu s-ar bucura în lipsa stabilirii acesteia.
Copilul născut din părinţi necăsătoriţi va purta numele de familie al părintelui faţă de care filiaţia a fost mai întâi stabilită sau părinţii vor hotărî dacă va lua numele unora dintre ei sau numele lor reunite.
