07.12.2010
Obligaţia legală de întreţinere
Prin obligaţia legală de întreţinere se înţelege îndatorirea stabilită de lege între anumite categorii de persoane de a-şi asigura la nevoie întreţinerea. Această îndatorire este fundamentată pe legătura ce trebuie să existe între persoane apropiate prin raporturi de familie sau prin raporturi asimilate acestora.
Pentru ca obligaţia legală de întreţinere să existe, trebuie să existe deopotrivă şi anumite condiţii impuse de lege atât cu privire la persoana debitorului cât şi cu privire la persoana creditorului. respectivei obligaţii legale. Condiţiile existentei acestei obligaţii rezultă din prevederile art.86 alin.2 din Codul Familie, potrivit cărora „are drept la întreţinere numai acela care se află în nevoie, neavând putinţa unui câştig din muncă, din cauza incapacităţii de a munci" şi întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti.
Codul familiei prevede ca exista obligaţia de întreţinere între:
- şot si şotie (respectiv obligaţia de întreţinere dintre soţi şi obligaţia de întreţinere între foştii soţi);
- părinţi şi copii;
- cel care adoptă şi adoptat;
- bunici şi nepoţi; străbunici şi strănepoţi;
- fraţi şi surori, precum şi între celelalte persoane anume prevăzute în lege.
Observam din lege ca vocaţia de întreţinere există aşadar între mai multe persoane, fiind necesar astfel să se stabilească împotriva cărei categorii de persoane urmează a se îndrepta cel îndreptăţit la întreţinere la un moment dat, respectiv ordinea în care se datorează întreţinerea.
Astfel întreţinerea se datorează în ordinea următoare:
a) soţii îşi datorează întreţinerea înaintea celorlalţi obligaţi;
b) descendentul este obligat la întreţinere înaintea ascendentului, iar, dacă sunt mai mulţi descendenţi sau mai mulţi ascendenţi, cel în grad mai apropiat înaintea celui mai îndepărtat;
c) cel care înfiază este obligat la întreţinere înaintea părinţilor fireşti;
d) fraţii şi surorile îşi datorează întreţinere după părinţi, însa înaintea bunicilor.
În cazul în care cel obligat în primul rând la întreţinere nu are mijloace îndestulătoare pentru a acoperi nevoile celui ce o cere, instanţa judecătorească va putea obliga pe celelalte persoane îndatorate la întreţinere să o completeze.
Când cel obligat nu poate presta, în acelaşi timp, întreţinerea tuturor celor care sunt în drept să i-o ceară, instanţa judecătorească, ţinând seama de nevoile fiecăreia dintre aceste persoane, poate hotărî fie ca întreţinerea să se plătească numai uneia dintre ele, fie ca întreţinerea să se împartă între mai multe sau toate persoanele îndreptăţite să o ceară. În acest caz tot instanţa de judecată va hotărî modul în care se va împărţi aceasta întreţinere, între persoanele care urmează a o primi.
Obligaţia de întreţinere se execută în natură sau prin plata unei sume de bani. Instanţa judecătoreasca va stabili felul şi modalităţile executării, ţinând seama de împrejurările specifice cauzei.
Aşa cum s+a menţionat mai sus, întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui ce urmează a o plăti. Instanţa de judecată va putea mari sau micşora obligaţia de întreţinere sau hotărî încetarea ei, după cum se schimbă mijloacele celui care da întreţinerea sau nevoia celui care o primeşte. Când întreţinerea este datorată de părinte sau de cel care adoptă, cuantumul sau se stabileşte până la o pătrime din castigul sau din muncă pentru un copil, o treime pentru doi copii şi o jumătate pentru trei sau mai mulţi copii.
Obligaţia de întreţinere se stinge (încetează) prin dispariţia legăturilor de rudenie fireasca (căsătorie, adopţie etc.), dar şi prin dispariţia condiţiilor pe care legea le pretinde pentru a exista obligaţia de întreţinere.
Un exemplu prin care obligaţia de întreţinere se poate stinge, este prevăzut în art. 95 din Codul familiei, prin încetarea din viaţă a debitorului sau a celui îndreptăţit la pensia de întreţinere. De la aceasta regula însă, Codul familiei prevede şi o excepţie, dispunând, ca moştenitorul persoanei obligate la prestarea întreţinerii unui minor, este obligat să presteze în continuare întreţinere pe perioada cât cel întreţinut este minor, raportat la valoarea bunurilor moştenite.
