26.04.2010
Încredinţarea copiilor minori în caz de divorţ
Atunci când părinţii divorţează şi din căsătorie au rezultat unul sau mai mulţi copii, care la data introducerii acţiunii de divorţ sunt minori, instanţa de judecată trebuie să dispună şi asupra incredinţării copilului/copiilor unuia dintre părinţi.
Apare aici, un element extrem de important şi sensibil şi anume interesul copilului care trebuie asigurat prin lege, interes care va fi urmarit de instanţa de judecata prin : varsta copilului, starea lui de sănătate, sexul acestuia, posibilitatea de dezvoltare fizică, morală şi intelectuală pe care copilul o va găsi la unul dintre parinţi, posibilităţile materiale ale acestora, legăturile de afecţiune stabilite între copil şi familie.
Potrivit art.42. din Codul familiei, odata cu pronunţarea divorţului, instanţa de judecată va decide căruia dintre parinţi îi vor fi încredinţaţi copii minori şi care este contribuţia fiecărui parinte la cheltuielile de creştere, învăţătura, educare şi pregătire profesionala pentru acestia. Aşadar, pentru a putea lua o decizie, instanţa va asculta părintii, autoritatea tutelara, solicitând întocmirea unui referat din partea acestei autorităţi de la domiciliul fiecaruia dintre soţi (daca la desfacerea căsătoriei nu mai locuiau împreună) şi ţinând cont de interesele copiilor, pe care obligatoriu ii va asculta dacă au împlinit vârsta de 10 ani, va hotarî pentru fiecare dintre copii daca vor fi incredinţaţi mamei sau tatălui.
Instanţa de judecată va încuvinţa şi programul de vizitare a copilului minor de către părintele căruia nu îi este încredinţat, dupa ce ambii părinti au hotărât de comun acord asupra zilelor respective. Eventualele neînţelegerile aparute între părinţi în legatură cu programul de vizitare al copiilor minori, este de compeţenta aceeleaşi instanţe.
Părintele căruia nu i-a fost încredinţat copilul păstreaza dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum şi dreptul de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea profesionala a minorului, drept care poate fi exercitat prin: vizitarea copilului acolo unde locuieşte; primirea copilului in vizita; vizitarea copilului la şcoală; petrecerea vacanţelor şcolare la ambii părinţi. Există însa şi cazuri excepţionale, când instanţa poate dispune încredinţarea copiilor minori spre creştere şi educare unei alte persoane sau unei instituţii de ocrotire.
