08.03.2010
Plângerea prealabilă – mod de sesizare a organelor de cercetare penală
Necesitatea restabilirii ordinii de drept încălcate prin săvârşirea infracţiunilor a condus la instituirea regulei potrivit căreia declanşarea şi desfăşurarea procesului penal se face din oficiu (principiul oficialităţii procesului penal).
Dar, în cazul infracţiunilor de o gravitate redusă, a acelora care privesc relaţiile dintre persoane sau viaţa personală a acestora, Codul Penal şi alte legi cu dispoziţii penale, prevăd ca acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare sau exercitată decât în cazul în care persoana vătămata şi-a exprimat voinţa de tragere la răspundere penală a făptuitorului prin introducerea unui plângeri prealabile la autorităţile judiciare.
Aşadar, plângerea prealabilă este o cerere prevăzuta de lege ca o condiţie de punere în mişcare a acţiunii penale în cazul unor infracţiuni, formulată de persoana vătămata. Lipsa sau retragerea plângerii prealabile în cazul infracţiunilor expres prevăzute de lege, înlătura răspunderea penală. Aşa cum am arătat, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede necesitatea plângerii prealabile a persoanei vătămate, acţiunea penală nu se poate exercita în lipsa acestei plângeri (art.279 Cod Procedură Penală). Plângerea prealabilă nu constituie numai o modalitate de sesizare a organului judiciar, ci reprezintă o condiţie indispensabilă pentru punerea în mişcare a acţiuni penale.
Iată care sunt infracţiunile prevăzute în Codul penal, pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate:
- lovirea sau alte violenţe - art.180;
- vătămarea corporală - art.181;
- vătămarea corporală din culpă - art.184 alin. (1) si (3);
- violarea de domiciliu - art.192 alin (1);
- violarea secretului corespondenţei - art.195;
- divulgarea secretului profesional - art.196;
- violul - art.197 alin. (1);
- furtul pedepsit la plângerea prealabilă - art.210;
- abuzul de încredere- art.213;
- gestiunea frauduloasă – art. 214;
- distrugerea art.217 alin. (1);
- abandonul de familie - art.305;
- nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorilor - art.307;
- tulburarea folosinţei locuinţei - art. 320 s.a.
Plângerea prealabilă poate fi adresata organului de cercetare penala sau procurorului.
Cine poate formula plângerea prealabila?
- persoana vătămata este singura care are dreptul exclusiv de a trage la răspundere pe o alta persoana care a săvârşit una din acele infracţiuni pentru care este necesara plângerea prealabila. Acest drept are caracter personal,( putând fi realizat numai de persoana prevăzută de lege), indivizibil şi netransmisibil (nu poate fi transferat altora nici prin acte între vii, nici prin succesiune) ;
- dacă persoana vătămată este un minor sau o persoană cu diferite incapacităţi, plângerea prealabilă va fi introdusă de persoana îndreptăţită a reclama(reprezentant legal - părinte, tutore, curator, sau prin mandatar);
- poate fi formulată şi de o persoană juridică ce a suferit o vătămare printr-o infracţiune pentru care legea condiţionează punerea în mişcare a acţiunii penale de o astfel de plângere;
- dacă plângerea prealabilă a fost formulată de o persoană fără calitate, persoana vătămata şi-o va putea însuşi printr-o declaraţie dată în faţa organelor de cercetare penală sau după caz în faţa instanţei de judecată, în termen de doua luni din ziua în care persoana vătămata a ştiut cine este făptuitorul.
Exercitarea dreptului de a face plângere poate fi făcută însa şi prin mandatar. În acest caz mandatul trebuie sa fie special, iar procura se ataşează plângerii. Mandatul special trebuie să fie dat în cadrul termenului prevăzut pentru introducerea plângerii prealabile, iar în procură sa se precizeze împotriva cui se face plângerea prealabilă şi pentru ce faptă. O procură cu caracter general nu poate servi pentru introducerea plângerii prealabile.
Ce trebuie sa contina plangerea prealabila?
- descrierea faptei ;
- indicarea autorului faptei;
- arătarea mijloacelor de probă;
- adresa părţilor şi a martorilor
- precizarea dacă persoana vătămata se constituie parte civila;
- indicarea persoanei responsabile civilmente, atunci când este cazul;
Aşa cum se susţine şi în literatura de specialitate plângerea prealabila trebuie să mai conţină, în mod obligatoriu, şi manifestarea de voinţa a persoanei vătămate de tragere la răspundere penală a făptuitorului şi semnătura acestuia.
Termenul de introducere al plângerii prealabile.
Potrivit art. 284 alin. (1), în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară o plângere prealabila, termenul în care trebuie sa fie introdusa plângerea este de doua luni, din ziua în care persoana vătămata a ştiut cine este făptuitorul. Când persoana vătămată este un minor sau o persoană incapabiă, termenul de 2 luni curge de la data când persoana îndreptăţită a reclama a ştiut cine este făptuitorul. Dacă partea vătămată a cerut identificarea făptuitorului, data se va calcula din ziua în care acesta a fost identificat de organele de cercetare penală aspect ce va rezulta din procesul verbal întocmit cu această ocazie. Dacă plângerea prealabilă a fost înregistrată la un organ necopetent şi a fost formulată în termen de doua luni, ea va fi considerată în termen şi va fi trimisă organului competent.