09.11.2010
Reprezentarea in procesul penal
Desfăşurarea activităţilor procesuale penale presupune participarea activă în cauză a părţilor care îşi realizează drepturile şi îşi promovează nemijlocit interesele. Totuşi, există situaţii când părţile nu pot fi prezente la activităţile procesual penale, dar procesul trebuie să îşi urmeze cursul. Atunci când părţile lipsesc, pentru a da o continuitate poziţiei acestora, legea permite ca ele să fie reprezentate.
Rezultă deci că reprezentantul este persoana împuternicită să îndeplinească în cadrul procesului penal acte procesuale în numele şi în interesul unei părţi din proces, care nu doreşte sau nu poate să participe la activităţile procesual penale. Trebuie sa menţionam însă că reprezentarea se deosebeşte de asistenţa juridică oferită de apărătorul în procesul penal; în cazul asistenţei juridice, apărătorul pune concluzii în prezenţa părţii, pe când, în cadrul reprezentării, partea ale cărei interese sunt reprezentate este înlocuită de reprezentant.
Reprezentanţii pot îndeplini toate actele procesuale care stau la îndemâna părţii cu excepţia acelora care au un caracter strict personal. De aceea, în doctrină s-a precizat că reprezentantul nu poate exercita drepturile procesuale ale învinuitului sau inculpatului şi nici nu poate renunţa la vreunul din drepturile acestuia fără un mandat special de renunţare.
Dacă am precizat că în cazul părţii vătămate, a părţii civile şi a părţii responsabile civilmente, reprezentarea poate interveni la efectuarea oricărui act procesual şi în orice stadiu al procesului penal, alta este situaţia în cazul învinuitului sau inculpatului - reprezentarea învinuitului sau inculpatului se poate realiza numai în acele situaţii prevăzute expres de lege.
În faza de urmărire penală, când învinuitul sau inculpatul se află reţinut sau arestat şi nu poate fi adus la o ridicare de obiecte sau percheziţie, la activitatea respectivă el poate fi reprezentat. La fel, în cazul cercetării la faţa locului, când învinuitul sau inculpatul este reţinut sau arestat, dacă nu poate fi adus la cercetare, organul de urmărire penală îi pune în vedere să fie reprezentat şi îi asigură, la cerere, reprezentarea.
Reprezentarea in procesul penal poate fi legala sau convenţionala:
Reprezentantul legal este acea persoană desemnată de lege să participe la proces în locul părţii interesate care nu are dreptul de a sta în cauză în mod nemijlocit, ci numai interpus prin intermediul reprezentantului său legal, de exemplu, o persoană juridică sau o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu.
Este posibila reprezentarea legală a inculpatului în procedura judiciară privind măsura preventivă, dacă se face dovada că inculpatul arestat se află internat în spital şi din cauza stării sănătăţii nu poate fi adus la instanţă sau dacă deplasarea sa nu este posibilă din alte asemenea motive. Astfel, plângerea sau propunerea de prelungire a duratei arestării preventive vor fi examinate în lipsa inculpatului, dar numai în prezenţa apărătorului, căruia i se dă cuvântul pentru a pune concluzii.
În ceea ce priveşte forma reprezentării legale, în cazul în care partea civilă sau partea responsabilă civilmente este o persoană juridică, reprezentant în procesul penal este jurisconsultul (consilierul juridic) sau o altă persoană având o funcţie de conducere de rang ierarhic superior (director, preşedinte), care este obligat să participe la rezolvarea cauzei penale printr-o delegaţie semnată de şeful compartimentului juridic din cadrul structurii organizatorice a acelei persoane juridice.
Reprezentantul convenţional este acea persoană care desfăşoară activitatea în baza unui mandat sau procuri speciale
Reprezentarea convenţională sau voluntară constituie tipul obişnuit de reprezentare judiciară, ea întemeindu-se pe existenţa unui contract de mandat intervenit între reprezentat, persoana care are capacitate deplină de exerciţiu şi este parte în proces, şi reprezentant.
Reprezentarea convenţională nu este posibilă la acele acte şi/sau proceduri la care este obligatorie prezenta personală a învinuitului sau inculpatului: ascultarea, confruntarea, reconstituirea.
În ceea ce priveşte poziţia procesuală a apărătorului ca reprezentant, acesta, la fel ca o persoană participară oarecare, nu are poziţia procesuală de parte, deoarece nu are drepturi şi obligaţii izvorâte din exercitarea unei acţiuni penale sau civile într-un proces penal, ci drepturi şi obligaţii care îşi au izvorul în contractul de asistenţă juridică încheiat cu clientul şi în lege. El este subiect procesual care se situează numai pe poziţia procesuală a părţii pe care o apără fără însă a se confunda cu aceasta. Deci, putem afirma că apărătorul are o poziţie procesuală distinctă atât de cea a părţilor, de care se apropie numai prin natura activităţilor specifice apărării, constând în exercitarea drepturilor părţilor, cât şi de cea a organelor judiciare, datorită funcţiei procesuale proprii pe care o îndeplineşte în procesul penal.