22.02.2010
Cesiunea de creanta. Cum putem sa ne stingem datoriile?
Datoriile, din păcate, sunt astăzi subiectul numărul 1 . Că sunt ale noastre faţă de bănci, ale unor beneficiari faţă de noi sau ale statului român, toată lumea vorbeşte despre datorii, necesitatea de a le acoperi şi posibilităţile pe care le avem. Ca modalitate de stingere a datoriilor, "trendy" în conjunctura economică actuală, este "cesiunea de creanţă".
Dar ce este cesiunea de creanţă?
Cesiunea înseamnă o transmitere, iar creanţa este un înscris prin care se certifică dreptul creditorului de a primi la un anume termen, o sumă de bani sau alte bunuri economice sau valori de la debitor. Creanţa constituie un activ pentru creditor şi un pasiv pentru debitor.
Cesiunea de creanţă este o convenţie prin care un creditor transmite unei alte persoane o creanţă a sa. Ea reprezintă mijlocul juridic specific de transmitere a obligaţiilor şi constă în acordul de voinţe prin care creditorul (numit cedent) transmite în mod voluntar, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, dreptul său de creanţă unei alte persoane (numită cesionar), care va deveni astfel creditor în locul său, şi care va putea încasa de la debitor creanţa cedată.
Mai simplu spus, în măsura în care aveţi o datorie, iar un terţ are la rândul său o datorie către dvs. puteţi apela la instituţia cesiunii de creanţă pentru a vă stinge datoria. În practică sunt destul de des utilizate noţiunile de cesionar şi cedent. Cesionarul este cel ce preia creanţa, iar cedentul este cel ce o cedează. Pentru a putea opera o cesiune, trebuie să ţineţi seama de următoarele condiţii:
- cesiunea de creanţă este un contract, care trebuie să îndeplinească toate condiţiile de validitate ale contractelor, deci trebuie consemnată în scris, printr-o convenţie;
- cesiunea de creanţă este valabil încheiată prin realizarea acordului de voinţă al părţilor, fără să fie necesară vreo altă formalitate suplimentară. În măsura în care cesiunea este concretizată printr-o donaţie, acest act trebuie să fie încheiat în formă autentică, deoarece aşa prevede legea pentru donaţii.
- obiectul cesiunii poate fi nu numai o sumă de bani, ci şi bunuri, obligaţii etc; cu toate acestea trebuie să aveţi grijă că există şi obligaţii sau bunuri ce nu pot forma obiectul unei cesiuni, în această categorie incluzându-se pensia de întreţinere.
- nu este necesar acordul debitorului, pentru a fi valabilă cesiunea;
- însă pentru a putea fi opozabilă terţilor, deci pentru a putea spune că debitorul şi orice terţ a cunoscut această operaţiune juridică, cesiunea trebuie notifictă debitorului sau acceptată de acesta; prin notificare debitorul este înştiinţat că a fost cedat altui creditor.
Dacă respectaţi toate aceste condiţii cesiunea operează în mod legal şi fără niciun impediment.
Ce efecte poate sa aiba o cesiune de creante?
- Între părţi, ca efect al cesiunii cesionarul devine noul creditor pentru debitor, creanţa trasnferându-se în patrimoniul cesionarului cu toate drepturile pe care aceasta le conferă. Cesionarul devine creditor în locul cedentului, iar creanţa preluată rămâne neschimbată, în sensul că îşi păstrează natura (civilă sau comercială), este însoţită de aceleaşi garanţii şi produce aceeaşi dobândă.
- Faţă de terţi, cesiunea produce efecte numai din momentul notificării, făcută prin executor judecătoresc, sau al acceptării de către debitor, acceptare făcută printr-un act autentic. În măsura în care debitorul acceptă cesiunea printr-un înscris sub semnătură privată, această cesiune este opozabilă şi produce efecte numai faţă de debitor, dar nu şi faţă de orice alt terţ.
Astfel, dacă preluaţi o creanţă în contul unei datorii, recomandarea noastră este să nu staţi "cu mâinile în sân", crezând că simpla convenţie de cesiune vă asigură liniştea. Până nu îndepliniţi formalităţile de notificare a cesiunii sau de acceptare a acesteia de către debitor, debitorul poate să vă ignore, şi poate plăti datoria sa către fostul creditor. Plata este legală, iar creanţa se stinge, rămânând problema dvs. să vă acoperiţi creanţa de la fostul creditor. O problemă se pune în cazul în care creanţa este cedată mai multor creditori.
În acest caz primul venit, primul câştigat, deoarece primul creditor care notifică debitorului cesiunea sau obţine din partea acestuia acceptare prin înscris autentic, devine terţ şi se bucură de opozabilitate faţă de toţi ceilalţi şi poate acţiona împotriva debitorului pentru a- şi acoperi creanţa. Dacă cesiunea se face cu titlu oneros, adică pentru o sumă de bani, în sarcina creditorului cedent se naşte şi o obligaţie de garanţie, care poate fi judiciară sau convenţională. Astfel, cedentul răspunde faţă de noul creditor de existenţa creanţei şi accesoriile ei (dobanzi, etc).
La momentul încheierii cesiunii cedentul trebuie să garanteze că acea creanţă există în mod valabil, că titularul ei este creditorul cedent şi că nu există nicio cauză care să determine stingerea creanţei, de exemplu nu a fost achitată sau compensată până la acel moment. În schimb cedentul nu poate răspunde de solvabilitatea debitorului, acesta fiind de fapt un risc pe care şi-l asumă persoana ce preia acea creanţă. Indiferent de forma în care operează garanţia, trebuie să ştiţi că cedentul răspunde numai în limita sumei de bani pe care a primit-o pentru acea creanţă, şi nu în limita valorii creanţei cedate.
