21.09.2019

Posesia

De multe ori atunci când se discută despre dobândirea dreptului de proprietate asupra unui bun imobil pe calea uzucapiunii, pentru a se împlini termenul impus de uzucapiune posesorul actual al bunului se folosește și de posesia exercitată asupra bunului respectiv de antecesorul său.

Această instituție ce implică unirea celor două posesii poartă numele de joncțiunea posesiilor și de multe ori este invocată în practică fără ca posesorul să-și dea seamă că discutăm despre o instituție de drept dinstinctă. Joncțiunea sau accesiunea posesiilor analizează posesia actuală exercitată de o persoană asupra unui bun în strânsă legătură cu posesia antecesorului său. Mai simplu spus la calculul termenului de posesie a unui bun imobil se adaugă și perioada în care acel bun a fost stăpânit de antecesorul / autorul posesorului actual.

Instituția joncțiunii posesiilor este reglementată de art.1859 și art.1860 din Codul civil. Joncțiunea este întotdeauna posibilă, însă este numai facultativă, în sensul că posesorul actual are de ales între a începe o nouă posesie ori a invoca joncțiune posesiilor.

Dacă posesorul actual înțelege să se prevaleze de posesia autorului său, el este obligat să o continue cu toate viciile sau calitățile sale, așa cum a preluat-o. Posesorul actual nu poate schimba, în avantajul său, natura posesiei anterioare.

În cazul în care posesia unui bun imobil a fost transmisă printr-un act lovit de nulitate absolută, nu se creează un raport valabil pentru joncțiunea posesiilor în vederea invocării uzucapiunii. De asemenea, posesorul actual nu poate invoca joncțiunea posesiilor prin adăugarea la posesia sa pe aceea a autorului său care avea calitatea legală de adevărat proprietar al bunului respectiv.

Conform art.1860 Cod civil, pin termenul de "autor" se definește persoana care a posedat bunul imobil inițial fără a fi titularul vreunui drept real asupra bunului respectiv, pentru că numai într-o asemenea situație are sens joncțiiunea posesiilor, nu și în cazul în care titularul dreptului îl transmite succesorului său.

Uzucapiunea operează și ca o sancțiune civilă pe care o suportă titularul dreptului de proprietate și care se justifică prin pasivitatea sa timp îndelungat, deși bunul se află în posesia altuia. Totodată dacă titularul dreptului are posesia o perioadă anumită, acest fapt pozitiv al său îi conservă dreptul și nu poate fi folosit împotriva sa.

Pentru a fi posibilă joncțiunea posesiilor este necesară îndeplinirea următoarelor condiții:

Chiar dacă posesorul actual a obținut posesia, printr-o acțiune în revendicare, el nu va putea să se servească de timpul cât a posedat cel de la care a revendicat lucrul.

Posesorul actual va invoca joncțiunea ori de câte ori această instituție de drept îi va fi favorabilă. În acest sens în practică se pot ivi următoarele ipostaze: