23.05.2019

Nulitatea căsătoriei

 

O altă noutate adusă de noul Cod civil este nulitatea căsătoriei, aceasta reprezintă sancțiunea aplicabilă în cazul nerespectării cerințelor prevăzute de lege pentru încheierea căsătoriei.

Nulitatea căsătoriei este diferită de divorț. Ambele instituții juridice pun capăt căsătoriei, însă între ele există deosebiri esențiale. Astfel, cauzele care determină nulitatea căsătoriei constau în nerespectarea unor cerințe impuse de lege, anterior sau concomitent încheierii ei, pe când cauzele care duc la divorț sunt posterioare încheierii căsătoriei, aceasta fiind valabil încheiată.

În cadul noului Cod civil, nulitatea căsătoriei este reglementată de art. 293-306 și este clasificată astfel: nulitatea absolută și nulitatea relativă.

Potrivit reglementării actuale, nulitatea absolută a căsătoriei intervine în următoarele cazuri:

 

În ceea ce privește nulitatea relativă a căsătoriei, aceasta intervine în următoarele cazuri:

În ceea ce privește efectele nulității căsătoriei, atât nulitatea absolută, cât și cea relativă produc aceleași efecte, ce vizează relațiile dintre soți și relațiile dintre soții- părinți și copii.

Nulitatea căsătoriei nu poate fi opusă unei terțe persoane împotriva unui act încheiat anterior de aceasta cu unul dintre soți, în afară de cazul în care au fost îndeplinite formalitățile de publicitate prevăzute de lege cu privire la acțiunea în constatarea nulității ori în anulare sau terțul a cunoscut, pe de altă parte, înainte de încheierea actului, cauza de nulitate a căsătoriei.

Anularea căsătoriei nu are vreun efect în privința copiilor, care își păstrează situația de copii din căsătorie și de asemenea, drepturile succesorale dintre părinți și copii rămân neatinse.

e asemenea, căsătoria putativă, potrivit art.304 din noul Cod civil reglementează că: "soțul de bună-credință la încheierea unei căsătorii nule sau anulate păstrează, până la data când hotărârea judecătorească rămâne definitivă, situația unui soț dintr-o căsătorie valabilă.