21.09.2019

Ce este fidejusiunea?

De multe ori poate v-ați întâlnit cu situația ca o persoană să garanteze pentru o altă persoană că v-a executa în locul acesteia obligația pe care și-a asumat-o. O astfel de garanție se folosește de exemplu în contractele de credit bancar, dar se poate utiliza și în alte tipuri de contracte, încheiate chiar între persoane fizice. Această formă de garanție este numită fidejusiune sau cauțiune. Vă prezentăm în continuare câteva aspecte legale legate de această formă de garanție.

Fidejusiunea este un contract prin care o persoană numită fidejusor se obligă să execute obligația asumată de o altă persoană (debitorul principal) față de creditorul acesteia. Fidejusiunea ia naștere prin încheierea unui contract între fidejusor și creditor, chiar și fără acordul sau știința debitorului. De exemplu, în cazul unui contract de credit bancar, debitorul (cel ce primește împrumutul) aduce un girant (fidejusor) care semnează cu banca (creditorul) un contract de garanție (fidejusiune).

Fidejusiunea poate fi atât convențională, adică stabilită de părți cât și legală sau chiar judecătorească, stabilită de lege sau de instanță. Fidejusiunea este reglementată de Codul civil în art.1654 si următoarele. Întotdeauna, această garanție nu poate depăși ca întindere obligația principală a debitorului, însă se întinde atât asupra obligației principale, cât și asupra eventualelor accesorii (dobânzi, penalități etc.). Pot fi garantate prin fidejusiune atât obligații prezente, existente deja, cât și obligații viitoare sau eventuale (de exemplu un gestionar care aduce ca și garanție o altă persoană pentru eventuale pagube care s-ar putea produce în gestiune).

Întrucât prin contractul de fidejusiune fidejusorul s-a obligat să execute obligația debitorului dacă acesta nu o executa, fidejusorul poate invoca anumite beneficii legale, întrucât nu el este debitor principal, iar regula este ca cel ce s-a obligat inițial să își execute obligația și numai în cazul în care nu execută să intre în funcțiune garanția (fidejusiunea), care este accesorie obligației principale.

Astfel, fidejusorul poate invoca beneficiul discuțiunii, adică poate pretinde creditorului ca acesta să îl urmărerască mai întâi pe debitorul principal și numai după aceea, dacă nu s-a platit în totalitate obligația să treacă la executarea împotriva sa. Acest beneficiu poate fi invocat însă numai dacă fidejusorul nu a renunțat expres la el prin contract sau dacă nu s-a obligat în solidar cu debitorul principal.

Există și un alt beneficiu, de diviziune, care funcționează când există mai mulți fidejusori. Regula este că fiecare dintre ei poate fi urmărit pentru întreaga datorie, însă un fidejusor poate cere ca datoria să fie împărțită între ei. Acest beneficiu  poate fi invocat dacă fidejusorul nu a renunțat la el sau dacă nu s-a prevazut clauza solidarității între fidejusori.

Dacă fidejusorul a plătit datoria către creditor, are dreptul de regres împotriva debitorului principal pentru a-și recupera sumele plătite, în condițiile legii.