Abandonul de familie pedepsit drastic

Viaţa de familie, relaţiile dintre soţi, copii şi relaţia lor cu parinţii se bucură de o serie de prevederi ale legii civile, dar există şi cazuri în care s-a apreciat că se impun şi unele măsuri cu caracter penal. Una dintre aceste situaţii, încadrată penal în categoria "Infracţiuni contra familiei", este abandonul de familie.

Prevazută de art.305 din Codul  Penal, Abandonul de familie este o infracţiune gravă, pe care mulţi o comit cu uşurinţă, fie din neştiinţă, fie cu vădită rea-intenţie.

Abandonul de familie consta în:

• părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunandu-l (pe cel pe care are obligaţi întreţină) la suferinţe fizice sau morale;
• neîndeplinirea cu rea-credinţă a obligaţiei de întreţinere prevazută de lege;
• neplata cu rea-credinţa, timp de 2 luni, a pensiei de întreţinere stabilită pe cale judecătorească.

Faptele menţionate sunt considerate infracţiune doar dacă sunt săvârşite de o persoană care are obligaţia legală de a întreţine pe cineva, faţă de cel îndreptăţit la întreţinere (de exemplu, soţ şi soţie), şi săvârşirea acestei fapte în oricare din variantele sale afectează relaţiile de familie. Pericolul social pe care îl reprezintă abandonul de familie aduce atingere instituţiei familiei care este considerată ca o valoare socială primordială în societatea românească. Aşa cum prevede şi Codului Familiei, obligaţia de întreţinere există între soţ şi soţie, părinti şi copii, cel care adoptă şi cel adoptat, bunici şi nepoţi, fraţi şi surori şi alte persoane prevăzute de lege (foştii soţi a căror căsătorie a fost desfăcută prin divorţ sau desfiinţată, soţul care a contribuit la întreţinerea copilului celuilalt soţ etc, în asemenea cazuri fiind prevăzute condiţiile în care există o asemenea responsabilitate).

De cele mai multe ori, obligaţia are un caracter reciproc, adică cel care are obligaţia de întreţinere, poate deveni, prin schimbarea situaţiei concrete, cel îndreptăţit la întreţinere. În cazul abandonului de familie, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală. S-a admis o asemenea înlăturare pe considerentul că aceasta oferă o posibilitate de refacere a familiei, o posibilitate ca făptuitorul să revină asupra conduitei sale şi, astfel, să-şi reia îndeplinirea obligaţiilor sale de întreţinere.

Dacă părţile nu s-au împacat dar, în cursul judecăţii, inculpatul îşi îndeplineşte obligaţiile, instanţa, în cazul când stabileşte vinovaţia, pronunţă împotriva inculpatului o condamnare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei. Abandonul de familie se pedepseşte în cazurile prevăzute de art. 305 CP, la lit. a) şi b) cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă, iar în cazul prevazut la lit. c) cu închisoare de la 1 la 3 ani sau cu amendă.