25.04.2012
Obligația financiară de întreținere între soți în caz de divorț
Noul Cod civil stabilește în art.389 dreptul la întreținere pentru soțul divorțat care se află în nevoie din cauza unei incapacități de muncă survenite înainte de căsătorie ori în timpul căsătoriei. Dreptul la întreținere se stabilește până la un sfert din venitul net al celui obligat la plata ei, în raport cu mijloacele sale și cu starea de nevoie a creditorului. Această întreținere, împreună cu întreținerea datorată copiilor, dacă este cazul, nu poate depăși o jumătate din venitul net al celui obligat la plată.
Obligația legală de întreținere dintre foștii soți divorțați sau dintre foștii soți din căsătoria desfăcută, este o obligație distinctă față de cea fondată pe îndatorirea de sprijin material reciproc din timpul căsătoriei, condițiile celor două feluri de obligații fiind diferite.
Dreptul la întreținere presupune starea de nevoie a celui care pretinde întreținere, determinată de incapacitatea de a muncii și, de partea celui ținut să acorde întreținere, de existența mijloacelor necesare.
În ceea ce privește incapacitatea de muncă, se are în vedere dreptul la întreținere al fostului soț aflat în nevoie din cauza unei incapacități survenite înainte de căsătorie sau în timpul căsătoriei. Însă dacă incapacitatea s-a ivit în decurs de un an de la desfacerea ori de la desființarrea căsătoriei, fostul soț are drept la întreținere numai dacă incapacitatea sa a fost determinată de o împrejurare în legătură cu căsătoria, spre exemplu, în cazul fostei soții, o incapacitate cauzată de naștere.
Trebuie subliniat faptul, că și în cazul soților, săvârșirea unor fapte grave îndreptate împotriva celui căruia i se cere întreținere atrage decăderea din dreptul de a beneficia de asistență materială, indiferent dacă faptele au fost comise înainte sau ulterior desfacerii căsătoriei.
De asemenea, dreptul la întreținere al fostului soț prin recăsătorire se stinge, deoarece obligația de întreținere există, între soți, deci soțul din căsătoria actuală a beneficiarului preia, odată cu încheierea căsătoriei, obligația de a da întreținere.
Obligația de a da întreținere se păstrează chiar și atunci când debitorul - soțul care plătește întreținerea - se recăsătorește. Nu este exclus ca acesta să fie concomitent ținut la întreținere atât față de fostul soț, cât și față de soțul din căsătoria actuală.
În lipsa dispozițiilor exprese privitoare la ordinea în care iși datorează întreținere foștii soți, prin asemanare cu situația soților, se aplică aceeași regulă de preferință, așadar, foștii soți își datorează întreținere înaintea oricărei alte persoane.
Dreptul la întreținere se naște la data rămânerii irevocabile a hotărârii de divorț. Întreținerea se acordă numai de la data când s-a cerut. Instanța va dispune obligarea debitorului la plata întreținerii începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, chiar dacă a trecut un timp oarecare de la desfacerea căsătoriei, exceptând cazul în care promovarea cu întârziere a acțiunii în stabilirea pensiei de întreținere este imputabilă debitorului (de exemplu, acesta a refuzat să comunice domiciliul său actual sau locul său de muncă), când, admițându-se acțiunea, pensia va fi acordată și pentru trecut, adică pentru un interval anterior declanșării procesului.
În toate cazurile, dreptul la întreținere al fostului soț se stinge prin recăsătorire, precum și prin moartea celui care plătește sau care primește întreținerea.
Potrivit art.389 alin. (4) din noul Cod civil, când divorțul este pronunțat din culpa exclusivă a unuia dintre soți, acesta nu beneficiază de întreținere din partea fostului soț decât timp de un an de la desfacerea căsătoriei.
În cazul căsătoriei putative, dreptul fostului soț de bună-credință sau al foștilor soți de bună-credință ia naștere odată cu rămânerea irevocabilă a hotărârii prin care a fost desființată căsătoria. Reclamantul din cererea având ca obiect stabilirea pensiei de întreținere urmează să probeze, aidoma fostul soț divorțat, starea sa de nevoie datorată neputinței de a munci cauzate de o incapacitate survenită înainte sau după încheierea căsătoriei nule sau anulate ori cu debut în decurs de un an de la desființarea căsătoriei dintr-o împrejurare în legătură cu căsătoria.
Dreptul fostului soț de bună-credință nu este limitat în timp. Când amândoi soții beneficiază de putativitatea căsătoriei desființate, obligația de întreținere are caracter reciproc. Fostul soț de rea-credință și-a pierdut cu efect retroactiv calitatea de soț și drepturile atașate stării de persoană căsătorită, deci nu va obține asistență materială în temeiul căsătoriei desființate. Ca și în cazul foștilor soți din căsătoria desfăcută și din aceleași rațiuni, dreptul la întreținere al fostului soț de bună-credință se stinge prin recăsătorire.
